Prin sentinţa civilă nr.2401/14 noiembrie 2008, Judecătoria Câmpulung a respins cererea formulată de petentul I.C. împotriva încheierii nr.8499/14 august 2008,
| Comentarii |
|
Prin sentinţa civilă nr.2401/14 noiembrie 2008, JudecătoriaCâmpulung a respins cererea formulată de petentul I.C. împotriva încheieriinr.8499/14 august 2008, prin care a fost respinsă cererea de înscriere adreptului de proprietate pentru construcţiile C100/3, C100/5 şi C88,amplasate pe un teren din Municipiul Câmpulung, judeţul Argeş.
În motivare, judecătoria a reţinut în fapt că petentul adobândit, într-adevăr, printr-o cesiune de creanţă, proprietatea celor treiimobile, însă, plângerea sa este nefondată, pe de o parte, întrucât nu aachitat întregul tarif, raportat la valoarea stabilită prin expertiză, prin CameraNotarilor Publici, respectiv suma de 9.282 lei, acesta achitând numai 180lei.
Pe de altă parte, s-a mai constatat că cele trei construcţiisunt aşezate pe un teren care este proprietatea unei alte persoane, dinpartea acestui terţ, neexistând un acord manifestat în cadrul unui contractde închiriere, comodat sau orice altă formă, în baza căruia în sarcinaterenului să fie înscrisă sarcina reală, care ar putea consta într-o superficiesau închiriere asupra proprietăţii sale.
În aceste condiţii, nu poate fi deschisă carte funciară numaipentru construcţii, ele fiind strâns legate de terenul pe care se află.
Înstrăinătorul către petent, la rândul său, nu avea vreundrept asupra aceluiaşi teren spre a se putea constata vreo eventualăcontinuitate a acestuia ca urmare a încheierii contractului de cesiune, motivpentru care, în temeiul art.50 din Legea nr.7/1996, a fost adoptată soluţia derespingere.
Prin apelul declarat de către petent împotriva sentinţei,acesta a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătând că, prinordonanţa de adjudecare imobiliară dată de Tribunalul Argeş, Secţia civilăîn dosarul nr.1155/1998 la 15 mai 1998, autorul titlului său, S.C.RunicomS.A. a dobândit toate drepturile asupra celor trei construcţii, dreptul deproprietate pe clădiri şi desmembrămintele referitoare la terenul aferent,respectiv cel de superficie şi servitute, transmise către sine, în urma cesiuniide creanţe.
În aceste condiţii, arată apelantul, nu era necesar să maiprezinte vreun acord al proprietarului terenului privitor la înscrierea dreptuluisău asupra imobilelor aflate pe el.
Că este aşa, rezultă şi din faptul înscrierii, în partea a III-a acărţii funciare, a ordonanţei prin care autorul titlului său a dobândit toateaceste bunuri, înscrierea făcând opozabilă subdobânditorului de la S.C.Grulen S.A.Câmpulung, respectiv către S.C. Intertrade Group S.R.L. Galaţi,calitatea de proprietar asupra celor trei construcţii şi respectiv de superficiarasupra terenului pe care el se află, dobândită prin ordonanţa de adjudecare.
Cum din înscrisurile depuse rezulta succesiunea în drepturia reclamantului asupra tuturor bunurilor înstrăinate prin ordonanţă, în modgreşit instanţa a considerat că ar mai fi necesar consimţământulproprietarului terenului.
Astfel, dispoziţiile art.558 Cod procedură civilă, aşa cumerau ele în vigoare la data pronunţării ordonanţei, transferau adjudecataruluiîntregul drept ce avea şi urmăritul asupra bunului vândut, între acestedrepturi înscriindu-se şi cel de folosinţă asupra terenului, potrivit art.20 alin.3din Legea nr.7/1996, hotărârea judecătorească de adjudecare înlocuindacordul cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabiletitularului, înscrierea în cartea funciară nefiind necesară spre opozabilitateterţilor, în cazul vânzării silite, aşa cum exceptează în mod expres art.26alin.1 din Legea nr.7/1996.
De aceea, B.C.P.I.Câmpulung ar fi trebuit să înscrie, încartea funciară a terenului, sarcina reală a dreptului de folosinţă în favoareaproprietăţii sale, precum şi să deschidă o carte funciară separată, pentruconstrucţii, cu număr cadastral unic.
În ceea ce priveşte taxa de timbru, soluţia se criticăsusţinându-se că, aplicând corect dispoziţiile legale ale Ordinului nr.371/27decembrie 2007, aplică procentul de 0,15\% la o valoare de 6.188.000 lei,pentru care, însă, nu există însă bază de calcul, valoarea din act fiind ceade 20.000 dolari SUA care, la data depunerii cererii de înscriere în carteafunciară, respectiv 17 iulie 2008, dădeau o valoare a construcţiilor de44.958 lei, tariful rezultat putând fi de 67,437 lei.
Prin decizia civilă nr.60/24 februarie 2009, Tribunalul Argeşa respins apelul ca nefondat, reţinând în fapt că, pe de o parte, în ceea cepriveşte tariful datorat pentru serviciul solicitat, acesta avea la îndemânădispoziţiile art.2 pct.6 din Ordinul nr.371/2007, pentru a cere reexaminareamodului de stabilire a acestuia. Neurmând calea de atac prevăzută de lege,acesta datora tariful calculat de către B.C.P.I.Câmpulung.
În ceea ce priveşte fondul dreptului, s-a constatat că, încartea funciară a terenului având nr.944, proprietar era evidenţiat societateaGRETON GRANIT VE PREKAST MALZE MELERI SANAY VE TICARETS.A. Filiala România.
Existenţa unui drept de superficie în favoarea proprietăţiiapelantului petiţionar s-a constatat a fi incontestabilă, ea putând fi opusăchiar şi celui care şi-a înregistrat dreptul de proprietate, date fiind dispoziţiileart.26 alin.1 din Legea nr.7/1996, potrivit cărora dreptul de proprietate şicelelalte drepturi sunt opozabile terţilor, fără înscrierea în cartea funciară,atunci când ele provin din succesiune, accesiune, vânzare silită şiuzucapiune.
Totuşi, impedimentul la înscrierea dreptului de proprietate alpetentului asupra construcţiilor în aceeaşi carte funciară nr.994, s-aconstatat a rezida în lipsa unei cereri de deschidere a unei cărţi funciare desuperficie, ulterior deschiderii celei a terenului, aşa cum prevăd dispoziţiileart.94 din Ordinul nr.633/2006, chiar apelantul susţinând acelaşi lucru prinmotivele sale.
Ca atare, aşa cum în mod corect încheierea nr.8499/17 iulie2008 s-a reţinut, titularul dreptului de proprietate asupra construcţiilortrebuia să formuleze o cerere de deschidere a unei noi cărţi funciare şiintabularea dreptului de superficie, iar nu direct intabularea, aşa cum asolicitat biroului şi cum a susţinut şi prin cererea adresată instanţei.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs petentul,criticând-o pentru motive indicate a se încadra în cele prevăzute de art.304pct.6 şi 9 Cod procedură civilă, în esenţă după cum urmează:
Cu greşita interpretare a legii, instanţa a apreciat căpetentul trebuia să formuleze o cerere nouă de deschidere a unei noi cărţifunciare şi apoi de intabulare a dreptului de superficie, întrucât cererea afost adresată biroului competent care era instituţia obligată să dea calificarelegală acestei cereri, în sensul procedurilor tehnice de urmat pentrurealizarea dreptului, aşa cum rezultă din art.94 alin.1 din Legea nr.7/1996 şiart.20 alin.3 şi art.23, art.26 alin.1 şi 2 ale Regulamentului de organizare şifuncţionare a B.C.F.
În realitate, temeiul respingerii cererii sale de cătreB.C.F.Câmpulung, fără a conţine calificarea în drept, a indicat numai lipsaacordului proprietarului terenului manifestat printr-un contract de închirierecomodat, superficie sau altele.
Or, deşi a constatat ca existând, în patrimoniul său,desmembrământul dreptului de superficie asupra pământului, în calitate deproprietar al construcţiilor, tribunalul a considerat, contrar legii, că eranecesară formularea unei cereri în vederea deschiderii cărţii funciare pentruacest desmembrământ, invocând alte motive decât cele avute în vederedecât biroul, care a considerat că se impune exprimarea acorduluiproprietarului, acord suplinit de hotărârea judecătorească în baza căreia afost transmis dreptul de proprietate, însoţit de toate desmembrămintele şidrepturile reale ce-l însoţesc.
De asemenea, cu greşita interpretare a legii, s-a consideratcă tariful trebuia calculat la o valoare arbitrar stabilită, iar nu potrivit sumeiindicată în contractul autentic de 20.000 dolari SUA.
Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, arespins ca nefondat recursul, reţinând următoarele:
Tribunalul, examinând apelul, a constatat atât faptul căcerinţa administrativă a achitării tarifului prevăzut de lege, aşa cum a fost elcalculat şi apoi nu a fost contestat pe căile prevăzute de lege, nu a fostîndeplinită. Astfel, potrivit art. 2 din Ordinul nr.371/2007, neplata tarifuluistabilit şi necontestat de către cel ce formulează cererea către birou, atragerespingerea cererii, fără a mai fi necesară cercetarea temeiniciei acesteia.
Lipsa contestării tarifului aşa cum a fost el stabilit, pe caleareexaminării prevăzută de alin.6 al aceluiaşi articol, face imposibilăexaminarea, într-o eventuală cale jurisdicţională, a eventualelor greşeli cese pretinde a se fi făcut în momentul calculării acestui tarif.
Or, contestatorul nu a utilizat calea legală de examinare amodalităţii în care i-a fost stabilit tariful datorat pentru serviciile cerute, aşaîncât, soluţia de respingere a cererii sale, era cea care se impunea, fără amai fi necesară cercetarea celorlalte cerinţe privind existenţa dreptului acărui înscriere a cerut-o şi urmare a procedurilor în vederea realizării acestuidrept.
În aceste condiţii, instanţa nu trebuia să se mai preocupe şide celelalte chestiuni, fiind suficient a constata lipsa achitării tarifului.
Nu se poate vorbi, aici, despre o eventuală încălcare adreptului la o instanţă independentă prin necercetarea corectitudinii stabiliriitarifului, întrucât legiuitorul nu îngrădeşte dreptul de acces la instanţă, însăimpune valorificarea dreptului de a contesta mai întâi în faţa autorităţiisuperioare celei care la stabilit, eventual împotriva acestei modalităţi desoluţionare, putându-se formula căi de atac adresate instanţelor dejudecată.
De altfel, tribunalul a constatat că nu se poate face oasemenea cercetare direct în faţa instanţei, fără a verifica legalitatea şitemeinicia stabilirii tarifului, or, recurentul nu critică soluţia tribunalului, cidirect încheierea biroului de carte funciară, privitor la modalitatea de calcul,o astfel de critică vizând modalitatea de stabilire a stării de fapt, iar nulegalitatea soluţiei tribunalului care face obiectul cercetării în calea de atac arecursului, aşa cum prevăd în mod expres dispoziţiile art.304 Cod procedurăcivilă.
Faţă de neîndeplinirea obligaţiei de achitare a tarifuluistabilit de către prestatorul de servicii, s-a constatat că nici acesta, dupăcum nici instanţele, nu mai puteau intra în cercetarea celorlalte cerinţe alecererii adresată biroului, neputând face verificări şi statuări asupranecesităţii acordului proprietarului sau a procedurilor de urmat sub aspectulnecesităţii mai întâi a înscrierii, în partea a treia a cărţii funciare a terenului aservituţii de superficie ca sarcină reală impusă acestui teren, cu cerinţaefectuării acestei înscrieri în contradictoriu cu eventualul titular al dreptuluide proprietate, urmată de deschiderea unei cărţi funciare diferite pentruconstrucţii.
Ca atare, cu această modificare a motivelor pentru caresoluţia trebuia pronunţată, şi fără a mai intra în cercetarea celorlalte criticiprivitoare la fondul cererii adresată de către petentul-recurent şi respinsăprin încheierea atacată, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul afost respins ca nefondat.
CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
3. Aplicarea disp. art.129 alin.5 Cod procedură civilă din dreptul intern,raportat la dreptul comunitarArt.129 alin.5 Cod procedură civilă
Intrarea României în Uniunea Europeană are deja implicaţii şiasupra sistemului judiciar român care va trebui să facă eforturi pentru a seintegra la rândul său. În acest context, pentru judecătorul naţional, devenitprimă instanţă de aplicare a dreptului comunitar, este foarte importantăcunoaşterea şi înţelegerea rolului său de interpret şi de autoritate deaplicare a dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern şi, prin urmare, aprincipiilor care guvernează procesul complex de interacţionare a dreptuluicomunitar cu dreptul naţional al statului român.
Prin urmare, tribunalul în baza dispoziţiilor art.129 alin.5 Codprocedură civilă trebuia să facă demersuri pentru a clarifica valoareaprobatorie ori jurisprudenţială a înscrisurilor în limba franceză invocate decontestatoarea recurentă, din perspectiva principiilor care guverneazăraportul juridic de drept internaţional privat în care este parte aceasta,precum şi să stabilească, în speţă, dreptul aplicabil.
(Decizia civilă nr.1876/R-CA din 07 decembrie 2009)
| ← Nevirarea impozitului pe venit din salarii | SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI... → |
|---|
