Prin sentinţa nr.110/CA din 23.02.2009, pronunţată deTribunalul Argeş după rejudecare, a fost respinsăacţiunea formulată de reclamanta S.A. împotrivapârâtului Colegiul economic M.T, prin care solicitaanularea actului administrativ fişa cadru de evaluareşi apreciere pentru anul şcolar 2006-2007 întocmită înceea ce o priveşte şi a calificativului bine" acordatîn baza acestei evaluări.Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus,instanţa de contencios administrativ a reţinut că pentruacordarea punctajului au fost reţinute mai multe fapteîn sarcina reclamantei, avându-se în vedere şi disp.art.84 alin.5 din ROFUIP care prevede că personalul dinînvăţământ trebuie să dovedească respect şiconsideraţie în relaţia cu elevii colegii, părinţii,conducerea unităţii de învăţământ, cât şi împrejurareaneprezentării raportului de autoevaluare la comisiametodică, ceea ce a condus-o la concluzia că se impunerespingerea acţiunii..Împotriva sentinţei, în termen legal a formulat recursreclamanta, care a susţinut că hotărârea primei instanţeeste dată cu încălcarea legii pentru că, potrivit art.52din Legea nr.128/1997, evaluarea profesională începe cuautoevaluarea realizată de cadrul didactic respectiv,urmată de evaluarea şefului de catedră, reclamantatotalizând 77 de puncte din 100, pentru care se impuneaacordarea calificativului f.bine". În mod nejustificatpunctajul a fost diminuat, fără să fie convocată laşedinţa consiliului de administraţie.S-a mai susţinut că fişa cadru de evaluare din31.08.2007 se referă la întregul an şcolar 2006 -2007,în timp ce fişa întocmită la 11.05.2007 - ce a făcutobiectul litigiului anterior - avea în vedere doar unfragment din anul şcolar, ca urmare a formulării cereriide acordare a continuităţii pe post. Calificativulcontestat în prezenta judecată nu este emis înexecutarea hotărârii judecătoreşti anterioare, ci întemeiul art.52 din Legea nr.128/1997.La data de 28.10.2009 s-au depus concluzii scrise dinpartea intimatului - pârât prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat, susţinând în esenţăcă reclamanta nu a respectat disp.art.84 alin.5 din
ROFUIP.La termenul de judecată din 28 octombrie 2009, Curtea apus în discuţia părţilor excepţia privind competenţa desoluţionare a cauzei, respectiv dacă instanţa decontencios se pronunţă pe evaluarea cadrelor didacticepotrivit disp.Legii nr.128/1997.Prin concluziile formulate de recurentă la 3 noiembrie2009 s-a susţinut că instanţa de contenciosadministrativ este competentă să soluţioneze litigiul înbaza art.122 alin.5 din Legea nr.128/1997 şi ale OMEC5602/2006, actul fiind emis de o autoritate publică.Examinând cu prioritate excepţia invocată, Curtea aconstatat următoarele:Potrivit.art.146 din Legea nr.128/1997, în măsura încare prezentul statut nu dispune altfel, personaluluididactic i se aplică celelalte dispoziţii din legislaţiamuncii. Şi în alte norme din Statutul personaluluididactic se face trimitere la contractul de muncă (deexemplu art.17), de unde rezultă concluzia căraporturile în care se află cadrele didactice suntraporturi de muncă şi nu de serviciu. Doar în art.18 dinlege se prevede în mod expres că revin în competenţainstanţei de contencios administrativ acţiunileîmpotriva modului de soluţionare a contestaţiilorprivind mobilitatea personalului didactic dinînvăţământul preuniversitar. Cu alte cuvinte, doar dacăsunt prevederi exprese, derogatorii de la legislaţiamuncii, soluţionarea litigiilor cade în competenţainstanţelor de contencios administrativ ( cum ar fipentru ipoteza mişcării cadrelor didactice - Ordinulnr.5602/2006 abrogat şi înlocuit prin Ordinulnr.2573/2007, precum şi pentru încheierea, modificarea,încetarea contractului de managementului educaţional -Ordinul nr.3142/2006, ca şi pentru contestarea hotărârilor comisiilor după procedura contenciosuluiadministrativ - art.10 pct. 8 şi art.18 alin.3 dinMetodologia şi criteriile de acordare a gradaţiei demerit şi a salariului de merit din învăţământulpreuniversitar, deşi este discutabilă atribuirea decompetenţă printr-un ordin al ministrului). În toatecelelalte situaţii, se aplică legislaţia muncii.Cum reclamanta nu se află în vreuna dintre acesteipoteze, iar art.122 alin.5 din Legea nr.128/1997 lacare face referire în concluziile scrise nu stabileştedecât dreptul persoanei sancţionate de a se adresainstanţelor judecătoreşti, prezenta acţiune nu este încompetenţa instanţei de contencios administrativ, pentrua-i fi aplicabile dispoziţiile Legii nr.554/2004. Unargument în plus pentru excluderea din sferacontenciosului administrativ rezidă şi din prevederileart.6 din Legea nr.188/1999, care statuează că acestact nu se aplică mai multor categorii soci-profesionaleprintre care şi cadrelor didactice, motiv pentru care,în temeiul art. 312 alin.3 coroborat cu art.304 pct.3Cod pr.civilă, Curtea a admis recursul, a casat sentinţaşi a trimis cauza spre competentă soluţionare la acelaşitribunal - complet conflicte de muncă.3. Contencios fiscal. Decizia de obligare la plataaccesoriilor. Conţinut.Art. 9 alin. 2 lit.c), art. 43 alin.2 lit.c), art. 46,87, 88 şi 86 al.4 Cod pr. fiscalăPotrivit art. 87 C.proc.fisc., decizia de impuneretrebuie să cuprindă inclusiv menţiunea audieriicontribuabilului. Asimilarea anumitor acteadministrative fiscale - printre care şi deciziareferitoare la obligaţiile de plată accesorii - cudecizia de impunere ( cf. art. 86 alin. 4 si art. 88 Codpr. fiscală), nu trebuie interpretată în sensul căacestea trebuie să aibă acelaşi elemente de conţinut caşi decizia de impunere. Conţinutul actelor este specificfiecăruia dintre ele, în raport de destinaţia lui. Caatare, obligaţia existenţei menţiunii audieriicontribuabilului vizează decizia de impunere în sine,iar nu şi actele care sunt asimilate acesteia subaspectul puterii juridice ori al efectelor.Pe de alta parte, potrivit art. 9 alin. 2 lit. c)C.proc.fisc., organul fiscal nu este obligat sărealizeze audierea contribuabilului atunci când acceptăinformaţiile pe care contribuabilul le-a prezentatprintr-o declaraţie sau printr-o cerere. Lipsa menţiuniiprivind audierea contribuabilului dintr-un actadministrativ fiscal nu atrage prin ea însăşi nulitateaactului, având în vedere că art. 46 C.proc.fisc. nu oprevede ca atare.(Decizia nr. 1237/R-CONT din 18 noiembrie 2009)
Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:
Comentarii despre Prin sentinţa nr.110/CA din 23.02.2009, pronunţată de Tribunalul Argeş după rejudecare, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta S.A. împotriva
