DECIZIA 11Prin cererea înregistrată la nr.3956/90/2008,contestatoarea C.L. a chemat în judecată pe intimataCasa Judeţeană de Pensii Vâlcea pentru ca prin hotărâreace se va pronunţa să-i plătească diferenţele rezultatede la data împlinirii vârstei legale de pensionare pânăla zi reactualizate la rata inflaţie şi să fie obligatăintimata să-i recalculeze pensia pentru limită devârstă.A solicitat de asemenea, obligarea pârâtei la platadaunelor morale în sumă de 10.000 lei şi a cheltuielilorde judecată.În motivarea acţiunii s-a arătat că prin decizianr.846904/1998, contestatoarei i s-a aprobat acordareapensiei de invaliditate grad II când încă nu împlinisevârsta legală de pensionare.La data de 01.09.2002 a împlinit această vârstă, iarintimata avea obligaţia ca din oficiu să-i recalculezevaloarea pensiei la nivelul celei pentru limită devârstă cu vechime integrală.A mai arătat contestatoarea că de mai multe ori a depuscerere în acest sens însă nu i s-a luat în calcul şi deasemenea, a depus adeverinţă în original cu zilelelucrate ca muncitoare zilieră la I.A.S. în mai multelocuri, însă acestea au dispărut de la dosar.Intimata a depus întâmpinare aflată la fila 11 dosarprin care a solicitat respingerea acţiunii referitor laluarea în calcul a adeverinţelor de vechime şi pentrucapătul de cerere privind trecerea la pensia pentrulimită de vârstă. S-a menţionat că datorită uneiregretabile erori cererea de a fi trecută la limită devârstă nu a fost soluţionată până la data de 30.12.2008,iar în urma îndreptării erorii s-a constatat căcicontestatoarea are de primit drepturi restante în sumăde 1184 lei, conform situaţiei contabile anexată ladosar.În dovedirea celor invocate în întâmpinare s-a depus ladosar decizia privind acordarea pensiei pentru muncădepusă şi limită de vârstă din data de 30.12.2008,decizia nr.846904/2008 privind încetarea plăţii pensiei,calculul sumelor totale de restituit.Prin sentinţa civilă nr.295 din 13 martie 2009pronunţată de Tribunalul Vâlcea s-a admis în parteacţiunea, în sensul că a fost obligată intimata CasaJudeţeană de Pensii Vâlcea la plata sumei de 1184 leicătre contestatoare, sumă ce va fi reactualizată la dataplăţii efective şi s-au respins capetele de cerereprivind obligarea intimatei la emiterea unei noi deciziide pensionare pentru limită de vârstă, precum şiobligarea acesteia la plata daunelor morale în sumă de10.000 lei.Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond areţinut următoarele:Conform cererii nr.19211 din 9 noiembrie 2001,contestatoarea a solicitat intimatei recalculareapensiei prin adăugarea unor perioade neluate în calcululiniţial.Drept consecinţă s-a emis decizia de pensienr.846904/2003 prin care punctajul a crescut de la0,19012 puncte la 0,21600 puncte, iar drepturile au fostacordate începând cu data de 1 decembrie 2001.Ulterior, contestatoarea a mai solicitat o recalculare apensiei prin adăugarea vechimii în muncă neluată încalculul iniţial şi trecerea la pensie pentru limită devârstă.Conform deciziei nr.846904/2004 s-a recalculat pensia,punctajul crescând de la 0,21600 puncte la 0,22711puncte.Şi de această dată drepturile au fost acordate începândcu data de 1.02.2003.Deci, adeverinţele depuse de contestatoare au fost luateîn calcul, astfel că nu sunt întemeiate susţinerileacesteia cu privire la acest capăt de cerere.Cererea contestatoarei de a se emite o nouă decizie depensionare pentru limită de vârstă nu a fost soluţionatăde intimată la momentul formulării cererii, ci mult maitârziu, respectiv la data de 30 decembrie 2008, fiindînaintată acesteia în luna ianuarie 2009.Urmare acestei întârzieri contestatoarea a suferit unprejudiciu în sumă de 1184 lei, constând în neplatadrepturilor restante.Faţă de această situaţie de fapt, prima instanţă a admiscapătul de cerere privind plata drepturilor restante,aşa după cum s-a arătat cu ocazia reproducerii sentinţeişi a respins capătul de cerere privind obligarea laemiterea unei noi decizii de pensionare pentru limităde vârstă ca rămasă fără obiect.Cererea contestatoarei privind plata daunelor morale afost respinsă cu motivarea că aceasta nu a suferit unprejudiciu moral, în sensul unei atingeri aduse unorvalori morale sau drepturi subiective. Principiulreparaţiei daunelor morale trebuie recunoscut, pe de oparte, în cazul leziunilor corporale, pe de altă parte,în cazul de atingeri grave aduse altor drepturi alepersonalităţii umane ca defăimarea, amestecul în viaţaprivată, etc.S-a respins şi capătul de cerere privind platacheltuielilor de judecată, întrucât la dosar nu existădovezi în sensul suportării acestora de cătrecontestatoare.Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenlegal contestatoarea, care o critică pentru nelegalitateşi netemeinicie.În dezvoltarea recursului, contestatoarea arată căinstanţa nu a făcut nicio cercetare referitor laveridicitatea celor susţinute de către intimată,respectiv că i s-ar fi acordat şi plătit pensia înfuncţie şi de adeverinţele depuse care atestă că alucrat ca zilieră la I.A.S. A depus aceste adeverinţe înanii 2001-2003, au fost furate din dosar, aşa că le-adepus din nou în 2005-2006. În aceste împrejurări nuavea cum să-i recalculeze pensia în 2004 sau 2003 şiconsideră recurenta că trebuia să se efectueze oexpertiză pentru a se clarifica aceste aspecte.- Nu este întemeiat nici capătul de cerere admis decătre instanţă privind obligarea intimatei la platasumei de 1184 lei, această sumă fiind, de fapt, mult maimare şi trebuind să-i fie acordată începând din anul2002, când trebuia trecută la pensie pentru limită devârstă, şi nu numai pe ultimii trei ani. De fapt nu i-adat nici pe ultimii trei ani, ci de la 1.01.2006, deşitrebuiau trei ani calculaţi anterior cererii de chemareîn judecată, care a fost formulată în noiembrie 2008.- Din calculul făcut de către intimată, rezultă căpensia de invaliditate este mai mare decât pensia pentrulimită de vârstă, ceea ce este absolut inadmisibil.Este nevoie, susţine recurenta, de o expertiză contabilăpentru a se stabili concret care este reactualizareasumei de 1184 lei şi de când se calculează aceastăreactualizare.- În fine, daunele morale sunt pe deplin justificate,suma solicitată cu acest titlu este prea mică, trebuiasă solicite 100.000 - 200.000 lei şi totodată trebuiasă-i fie acordate şi cheltuielile de judecată ocazionatecu soluţionarea acestui proces.Verificând actele de la dosar, în raport cu criticileformulate, Curtea a admis recursul, a casat sentinţa şia trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă,respectiv Tribunalul Vâlcea, reţinând următoarele:Este adevărat că reclamanta a solicitat recalculareapensiei cu cererea nr.19211 din 9 noiembrie 2001, prinadăugirea unor perioade neluate în calculul iniţial,însă această cerere a fost soluţionată de cătreintimata-pârâtă, sens în care s-a emis decizia de pensienr.846904/ianuarie 2003, prin care punctajul a crescutde la 0,19012 puncte, la 0,21600 puncte, iar drepturileau fost acordate începând cu data de 1 decembrie 2001.Ulterior, cu cererea nr.2990 din 28.01.2003, recurenta-reclamantă a solicitat încă o recalculare a pensiei,prin adăugire vechime în muncă, neluată în calcululiniţial, depunând în acest sens adeverinţe de la fermelede stat la care a lucrat (f.26 dosar fond). Prinaceeaşi cerere a solicitat şi trecerea la pensie pentrulimită de vârstă.Şi de data aceasta i s-a recalculat pensia, iarpunctajul a crescut de la 0,22711 puncte, drepturilerestante fiindu-i acordate, începând cu data de1.02.2003.Nu a fost însă soluţionată cererea reclamantei de a fitrecută la limită de vârstă datorită unei regretabileerori", aşa după cum a precizat pârâta prin întâmpinareadepusă la dosar.Prin urmare, în raport de cronologia cererilor depuse decătre reclamantă şi modalitatea de soluţionare aacestora de către Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, s-aconstatat, aşa cum bine a reţinut şi instanţa de fond,că adeverinţele depuse de contestatoare au fost luate încalcul.În situaţia în care reclamanta era nemulţumită de modulîn care au fost valorificate respectivele adeverinţe decătre pârâtă în procedura de recalculare a pensiei,aceasta avea posibilitatea de a contesta noile deciziide pensie în termen de 45 de zile de la comunicare lainstanţa de judecată competentă.Cum reclamanta nu a procedat de această manieră, încadrul acestui dosar, nu se mai poate face o reanalizarea drepturilor de pensie stabilite prin cele douădecizii.Următorul motiv de recurs a vizat cuantumul sumeiacordată de către instanţă, respectiv 1184 lei, constândîn neplata drepturilor restante şi în legătură cu carerecurenta pretinde că trebuia să-i fie acordată încă dinanul 2001, când a împlinit vârsta pentru stabilireapensiei pentru limită de vârstă şi nu pe ultimii 3 ani.Sub acest aspect, Curtea a reţinut că, fiind vorbadespre o sumă acordată cu titlu de despăgubiri restante,dreptul la acţiune se stinge prin prescripţie, conformart.1 din Decretul nr.167/1958, iar termenul deprescripţie este de trei ani, potrivit art.3 din acelaşiact normativ, termen ce curge, în baza art.7 dinDecretul nr.167/1958 de la data naşterii dreptului laacţiune.Prin urmare, acţiunea fiind prescriptibilă, estenefondată critica invocată, în sensul că suma restantătrebuia să-i fie acordată încă din anul 2001.Numai că instanţa de fond nu a avut în vedere termenulgeneral de prescripţie şi data de la care acesta curge,prin aceea că suma acordată, de 1184 lei, a stabilit căreprezintă sumă restantă pe perioada 1.03.2006 -28.02.2009, conform calculului efectuat de cătreintimată, existent la fila 23 din dosar.Întrucât acţiunea a fost introdusă la data de 11decembrie 2008 (f.1 dosar fond), faţă de prevederilelegale sus enunţate, pensia restantă trebuia să fieacordată pe perioada de trei ani anterioară formulăriicontestaţiei, respectiv 11 decembrie 2005 - 11 decembrie2008 şi în continuare până la data plăţii efective.Astfel fiind, Curtea a reţinut că sentinţa este nelegalădin punctul de vedere al stabilirii cuantumuluidespăgubirilor, iar pentru efectuarea unui calcul corectse impune efectuarea unei expertize contabile, sens încare a fost casată sentinţa cu trimiterea cauzei sprerejudecare.Prin următoarea critică, recurenta a pretins că nu esteposibil ca pensia de invaliditate să fie mai mare decâtpensia pentru limită de vârstă.Într-adevăr, din aceeaşi notă de calcul a sumelorîncasate necuvenit", întocmită de către intimată, de lafila 15 dosar fond, rezultă că, pe perioada 1.03.2006 -1.09.2006, contestatoarea a încasat lunar 152 lei, deşii se cuvenea 115 lei, pe perioada 1.09.2006 - 1.12.2006a încasat 160 lei, în loc de 121 lei, iar pe perioada1.12.2006 - 1.09.2007 a încasat 187 lei, în loc de 141lei.În continuare, pe perioada 1.09.2007 - 28.02.2009 suntmenţionate sume mai mici la rubrica suma încasatălunar" şi sume mai mari la rubrica suma cuvenitălunar".Prin acest mod de calcul, intimata a recuperat de lacontestatoare sumele încasate în plus pe perioada1.03.2006 - 1.09.2007, respectiv suma totală de 753 lei.Întrucât este greu de presupus şi de acceptat că pensiastabilită pentru limită de vârstă poate fi mai micădecât pensia stabilită pentru invaliditate de gradul II,instanţa de recurs a dispus ca expertul contabil săverifice şi acest aspect şi să concluzioneze dacă estecorect calculul făcut de către intimată, în caz negativva prezenta instanţei un calcul real, în raport de ceitrei ani anteriori introducerii acţiunii.Totodată, va proceda şi la reactualizarea sumelor debani cuvenite recurentei. Fiind vorba despre plăţisuccesive, reactualizarea se va face de la data la caretrebuia acordată fiecare sumă lunară, începând cu 11decembrie 2005 şi până la 11decembrie 2008, data introducerii acţiunii şi încontinuare până la data plăţii efective.Ultima critică care vizează modalitatea de soluţionarede către instanţă a daunelor morale s-a constatat, deasemenea, întemeiată.Prima instanţă a reţinut că nu pot fi acordate astfel dedaune, deoarece contestatoarea nu a suferit unprejudiciu moral, în sensul unei atingeri aduse unorvalori morale sau drepturi subiective, iar pe de altăparte principiul reparaţiei daunelor morale trebuierecunoscut în cazul leziunilor corporale şi în cazul deatingeri grave aduse altor drepturi ale personalităţiiumane, cum ar fi defăimarea, amestecul în viaţa privată,etc.După cum se ştie, repararea daunelor morale constituie ocomponentă importantă a răspunderii civile, răspunderecare are ca scop nu numai repararea daunelor materiale,dar şi a celor morale, iar repararea prejudiciilorcorespunde, în general, unor necesităţi sociale.Pentru a interveni răspunderea civilă delictuală seadmite, atât în literatura juridică, cât şi în practicajudiciară, că trebuie îndeplinite condiţiile deexistenţă ale acesteia sau elementele sale constitutiveşi anume: prejudiciul (material sau moral), faptailicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şiprejudiciu şi culpa sau vinovăţia autorului fapteiilicite.Prejudiciul reprezintă efectul sau rezultatul negativ alîncălcării ilicite a unui drept subiectiv sau, înanumite condiţii, a unui simplu interes. Dacă acestefect sau rezultat negativ poate fi evaluat în bani,atunci el este un prejudiciu material, patrimonial, iarîn această situaţie urmările faptei ilicite se răsfrângasupra patrimoniului persoanei.Dimpotrivă, dacă rezultatul încălcării unui dreptsubiectiv nu poate fi evaluat în bani, atunci el este unprejudiciu moral.În speţă, deşi recurenta a solicitat încă din anul 2003,luna ianuarie, trecerea la pensie pentru limită devârstă, din eroare, aşa după cum arată intimata, aceastăcerere nu a fost soluţionată.Pentru perioada 11 decembrie 2005 - 11 decembrie 2008,prejudiciul cauzat în acest mod recurentei poate fievaluat în bani, însă anterior acestei perioadeevaluarea nu mai este posibilă, intervenind prescripţia,aşa după cum s-a arătat anterior şi aceasta numaiurmare culpei intimatei, care a refuzat soluţionareacererii recurentei de a fi trecută la pensie pentrulimită de vârstă.Astfel, prejudiciul rezultă din vătămarea unui dreptrecunoscut de lege, respectiv dreptul contestatoarei dea beneficia de o pensie pentru limită de vârstă, ceeace-i cauzează suferinţe psihice, determinate decuantumul mic al pensiei de invaliditate pe care acontinuat să o primească, raportat la cerinţele normalede viaţă şi la devalorizarea continuă a sumelor de bani.Aşadar, cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de fondva stabili cuantumul daunelor morale ce se cuvinrecurentei cel puţin începând cu luna ianuarie 2003 şipână la 11 decembrie 2005, începând cu această datăprejudiciul suferit de către recurentă urmând a fievaluat de către expert, daune ce i se cuvin în bazadisp. art.998 Cod civil.Totodată, instanţa de rejudecare va analiza şi capătulde cerere privind obligarea intimatei la platacheltuielilor de judecată, acestea putând a fi acordatenumai în situaţia în care recurenta dovedeşte existenţaşi cuantumul acestora.În consecinţă, fiind necesară administrarea de noiprobatorii, respectiv efectuarea unei expertizecontabile, probă inadmisibilă în recurs conform art.305Cod procedură civilă, care permite numai proba cuînscrisuri, în baza dispoziţiilor art.312 alin.3 Codprocedură civilă a fost admis recursul şi casatăsentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşiinstanţă de fond.8. Dispoziţiile art. 132 Cod procedură civilă aucaracter dispozitiv, ceea ce permite reclamantuluimodificarea acţiunii după prima zi de înfăţişare. Art. 132 Cod procedură civilăNormele înscrise în dispoziţiile art.132 Cod procedurăcivilă au caracter dispozitiv, ceea ce permite de altfelreclamantului să-şi modifice acţiunea şi după prima zide înfăţişare dacă pârâtul consimte expres sau tacit (caîn speţa dedusă judecăţii).Trebuie luat în considerare faptul că partea nu abeneficiat de asistenţă juridică, situaţie faţă de careinstanţa din oficiu, cu respectarea rolului activprevăzut de dispoziţiile art.129 alin.5 Cod procedurăcivilă, trebuia să pună în discuţie introducerea încauză în calitate de pârâtă a Comunei Suteşti prin
Primar.Neprocedând aşa, instanţa a încălcat dispoziţiile art.6din CEDO, potrivit cu care tribunalul are obligaţia de aproceda la o examinare efectivă a motivelor,argumentelor şi cererilor părţilor, iar rolul activ alinstanţei de judecată intră în aceste exigenţe, situaţieîn care se verifică compatibilitatea convenţiei curespectarea acestor drepturi pentru buna administrare ajustiţiei şi respectul principiului securităţiijuridice.Mai mult decât atât, prin faptul că instanţa a rămas înpronunţare pe această excepţie, a fost încălcatprincipiul egalităţii armelor" parte componentă adispoziţiilor art.6 din CEDO, potrivit cu care fiecareparte la un astfel de proces trebuie să beneficieze de oposibilitate rezonabilă de a-şi expune cauza în faţainstanţei în condiţii care să nu o dezavantajeze în modsemnificativ vis-a-vis de partea adversă.Pe de altă parte, trebuie respectat şi principiulcontradictorialităţii, consacrat atât în dreptul intern,cât şi în practica CEDO, potrivit cu care sarcinajudecătorului este aceea de a veghea ca toate elementelesusceptibile să influenţeze soluţionarea pe fond alitigiului, să facă obiectul unei dezbateri încontradictoriu între părţi, iar pentru respectareaacestei cerinţe, magistratul este obligat să pună îndiscuţia părţilor toate chestiunile de care depindesoluţionarea cauzei, inclusiv introducerea în cauză apârâtului, raportat la emitentul actului.(Decizia civilă nr.1739/R-CM din 20 noiembrie 2009)
Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:
Comentarii despre Prin cererea înregistrată la nr.3956/90/2008, contestatoarea C.L. a chemat în judecată pe intimata Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea pentru ca prin
