Acţiune în constatare desfăşurare activitate în condiţii deosebite de muncă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 632 din data de 19.04.2017
Acțiune în constatare desfășurare activitate în condiții deosebite de muncă.
Legea nr.263/2010: art.30;
Ordinului nr.50/1990 și Ordinului nr. 125/1990;
Decizia nr.12/2016 dată de ÎCCJ (RIL).
Ulterior anului 2001, prin Legea nr.19/2001, locurile de muncă au fost definite și clasificate în locuri de muncă în condiții deosebite, locuri de muncă în condiții speciale și locuri de muncă în condiții normale, în baza unor criterii prevăzute de lege, statul urmând politica legislativă a Uniunii Europene de normalizare a condițiilor de lucru ale salariaților în sensul înlăturării, pe cât posibil, a condițiilor dăunătoare pentru sănătatea și securitatea acestora.
Procedura instituită prin noua reglementare a presupus parcurgerea mai multor etape, în ordine cronologică, fiind prevăzute căi speciale de cenzurare jurisdicțională a modului de derulare a respectivei proceduri pentru fiecare etapă.
Secția I Civilă -Decizia civilă nr.632/19 aprilie 2017.
Sub dosar nr…/…/2015 s-a înregistrat la Tribunalul Sibiu acțiunea formulată și precizată de reclamantul B.F. în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. "CFR Marfa"; S.A. prin care s-a a solicitat: - să se constate că potrivit datelor înregistrate în carnetele de muncă până la 01 aprilie 2001, activitatea desfășurată de reclamant a fost încadrată în grupa I de muncă, activități care sunt prevăzute la pct. 123 din Ordinul nr. 50/1990, republicat și anume meserii și funcții din unitățile de exploatare a cailor ferate a cărei activitate este legată de siguranța circulației; - să se constate că activitatea desfășurată de reclamant după anul 2001 și până în prezent este în aceeași condiții de muncă și cu același factor de risc pentru care salariații au beneficiat de grupa I de muncă în conformitate cu Ordinul nr. 125/1990 și Ordinul nr. 50/1990, până la data de 01.04.2001, când a intrat in vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art.198 a abrogat ordinul nr.50/1990 ; - să se constate că activitatea desfășurată de reclamant după anul 2001 și până în prezent este în aceleași condiții concrete de lucru, respectiv existența noxelor și condițiile concrete de microclimat, solicitare fizică și nervoasă care au fost avute în vedere de Ministerul Transporturilor atunci când a precizat ca aceste locuri de muncă se încadrează în grupa I de muncă, și pe cale de consecință pârâta să recunoască că activitatea desfășurată de reclamanți după anul 2001 și până în prezent se încadrează în condiții speciale de muncă sau condiții deosebite de muncă și să se elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte acest aspect, având în vedere faptul că din 21.01.2011 a fost abrogat Decretul nr. 92/1976, privind carnetul de muncă.
Prin sentința civilă nr…/2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu, au fost respinse excepțiile invocate de pârâtă. S-a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâtă, a fost respinsă motivat de faptul aceasta este acțiune în realizarea dreptului, reclamantul urmărind obținerea unor avantaje materiale concrete. În acest sens, sunt relevante prevederile art.100 din Legea nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora " persoanele care au desfășurat activități în locurile de muncă încadrate în grupele I și II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfășurat activități în locurile de muncă încadrate în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective..";.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului, instanța de fond a respins această excepție întrucât reclamantul solicită încadrarea în condiții speciale de muncă sau deosebite de muncă doar perioada lucrată și eliberarea unei adeverințe, luând în considerare perioada cât a avut contract individual de muncă, precum și datele cuprinse în carnetul de muncă. Din copia carnetului de muncă depusă la dosar rezultă perioada lucrată de reclamant.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește primul petit - să se constate că potrivit datelor înregistrate în carnetele de muncă până la 01 aprilie 2001, activitatea desfășurată de reclamanți a fost încadrată în grupa I de muncă, activități care sunt prevăzute la pct.123 din Ordinul nr.50/1990, republicat și anume meserii și funcții din unitățile de exploatare a căilor ferate a căror activități sunt legate de siguranța circulației; - să se constate că potrivit datelor înregistrate în carnetele de muncă până la 01 aprilie 2001, activitatea desfășurată de reclamanți a fost încadrată în grupa I de muncă, activități care sunt prevăzute la pct.123 din Ordinul nr.50/1990, republicat și anume meserii și funcții din unitățile de exploatare a cailor ferate a căror activități sunt legate de siguranța circulației, s-au apreciat ca neîntemeiate și nejustificate aceste cereri întrucât anterior datei de 01.04.2001, societatea l-a încadrat pe reclamant în grupă I de muncă, așa cum prevede Ordinul nr.50/1990, poziția 123 din anexa 1 și Ordinul nr.125/1990.
În ceea ce privesc celelalte solicitări, s-au reținut următoarele: începând cu data de 01.04.2001 au fost abrogate dispozițiile Ordinului MMPS nr.50/1990 și cele ale Ordinului nr.125/1990, încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale s-a realizat în temeiul Legii nr.19/2000 și HG nr.1025/2003, care stabilește metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condițiile speciale. Unul dintre aceste criterii fiind acela al încadrării locurilor de muncă în grupa I sau II de muncă anterior datei de 1 aprilie 2001. Un alt criteriu viza desfășurarea activității unde există factori de risc profesional care, prin natura sarcinii de muncă și condițiile de realizare a acesteia conduc în timp la reducerea prematură a capacității de muncă, îmbolnăviri profesionale și la comportamente riscante în activitate cu urmări grave securității și sănătății angajatorilor sau a altor persoane; un alt criteriu viza existența la locurile de muncă în condiții speciale a unor factori de risc, care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsuri tehnice și organizatorice pentru eliminarea și diminuarea acestora, in conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare.
În anul 2006 a fost adoptată și a intrat în vigoare Legea nr.226 care prevedea două condiții cumulative pentru ca locurile de muncă să fie încadrate în condiții speciale la locul de muncă să se desfășoare activitățile expres prevăzute la anexa 1 a legii și locul respectiv de muncă să aparțină unei unități expres prevăzute în anexa nr. 2 la Lege, neîndeplinirea acestora și faptul că reclamantul a beneficiat de grupa I de muncă anterior anului 2001 nu este suficient pentru încadrarea respectivului loc de muncă în condiții speciale. Astfel, Anexa 1 a Legii nr.226/2006 cuprindea "locurile de muncă încadrate în condiții speciale, în care se desfășoară anumite activități"; și la pct. 7 fiind nominalizată " activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor";. La Anexa nr. 2 a acestui act normativ se arată unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, la pct. 18 regăsindu-se S.N.T.F.M. CFR Marfă SA pentru activitățile stabilite la pct.7 ale Anexei nr.1. Reclamantul a desfășurat activitate în cadrul societății pârâte în funcția de lăcătuș montator agregate energetice și transport, postul acestuia neregăsindu-se în cuprinsul Anexei 1 a legii nr.226/2006. Dispozițiile art. 30 din Legea nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice stabilesc care sunt locurile de muncă pentru în condiții speciale, în acest sens pârâta a fost nominalizată în Anexa nr. 2, pct. 7 " Activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației, care îndeplinesc funcția de mecanic de locomotivă și automotor mecanic ajutor și mecanic instructor";.Așa cum se poate observa, condițiile potrivit cărora un loc de muncă se încadrează în grupă specială sunt bine reglementate de lege, acordarea grupei I de muncă anterior anului 2001 nu este suficientă și nu justifică acordarea condițiilor speciale de muncă după data de 01.04.2001, instanța neavând competența încadrării anumitor meserii într-o altă grupă decât cea stabilită de dispozițiile legale în materie.
În ceea ce privește capătul de cerere în care reclamantul solicită în subsidiar să recunoască că activitatea desfășurată după anul 2001 și până în prezent în condiții deosebite de muncă și să elibereze o adeverință din care să rezulte acest aspect, având în vedere faptul că din 21.01.2011 a fost abrogat decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, a fost respinsă această solicitare ca nedovedită. Dispozițiile art. 29 din Legea nr.263/2010 prevăd la art.1 "sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor și metodologiei prevăzute de legislația în vigoare la data încadrării acestora";. Hotărârea nr. 261/2001, privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite prevede la art. 2 alin.2 " Încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face cu respectarea dispozițiilor art.7 și sau 8, după caz cu îndeplinirea cumulativă a criteriilor prevăzute la alin.1 lit. a) și b) sau alin 1, lit. a) și c).";, iar art.3 precizează succesiunea operațiunilor necesare încadrării anumitor posturi în grupa deosebită de muncă.
Pârâta a făcut toate demersurile pentru încadrarea reclamantului în grupă deosebită de lucru, depunând în acest scop dosarul la ITM B., însă acesta a fost respins, astfel cum rezultă din adresa nr…/27.12.2001, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite cumulativ criteriile stabilite de art.2 din HG nr.261/2001, respectiv criteriul b) - răspuns specific al organismului la agresiunea noxei profesionale și c) - lista bolilor profesional .
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, solicitând schimbarea hotărârii și admiterea acțiunii.
În expunerea motivelor de apel susține că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, că prima instanță nu a realizat o analiză efectivă a argumentelor pe care și-a întemeiat demersul.
Apelantul susține că criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale au fost reglementate de HG nr.1025/2003.
Unitatea pârâtă nu a făcut demersuri pentru a obține avizul necesar pentru meseria reclamantului, care concură la siguranța circulației pe calea ferată, ci doar pentru meseriile de mecanici de locomotivă, mecanici ajutor de locomotivă și mecanici instructori, activități enumerate în Anexa 2 la Legea nr.263/2010, societatea pârâtă regăsindu-se la poziția 18 din Anexa 3 la Legea nr. 263/2010.
Elementul determinant pentru încadrarea locului de muncă în condiții speciale îl constituie faptul că activitatea este legată de siguranța circulației.
Pârâta a omis de la început din cadrul procedurii celelalte funcții pentru care anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 s-au recunoscut în favoarea angajaților grupele de muncă.
Angajații nu au avut la momentul final indicat de HG nr.1025/2003 pentru realizarea procedurii de încadrare în condiții speciale percepția efectelor financiare ale încadrării locurilor de muncă în condiții speciale, întrucât acordarea unui punctaj suplimentar la pensiei aferent acestei încadrări s-a realizat abia prin Legea nr.218/2008.
Reclamantul, ulterior anului 2001, a fost încadrat pe funcția de lăcătuș montator agregate energetice și de transport și nu beneficiază de condiții speciale de muncă, deși activitatea sa concură la siguranța circulației, după cum rezultă din atribuțiile specificate în fișa postului, sarcinile muncii determinând o suprasolicitare psihică, ce poate determina apariția unor boli profesionale.
Pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale s-a prevăzut îndeplinirea cumulativă a criteriilor privind confirmarea încadrării în grupa I de muncă, existența factorilor de risc profesional care nu pot fi înlăturați, desfășurarea activității în locurile de muncă respective, programul de lucru integral, existența afectării stării de sănătate ca urmare a expunerii la noxe, criterii îndeplinite și în ceea ce privește activitatea desfășurată de reclamant pe perioada ulterioară anului 2001.
Societatea pârâtă se regăsește în Anexa 3 la Legea nr.263/2010, ceea ce lipsește pentru ca reclamantul să beneficieze de condiții speciale este nominalizarea funcției de lăcătuș montator agregate energetice și de transport din Anexa 2.
Societatea pârâtă nu a făcut demersuri pentru încadrarea activității reclamantului în condiții speciale, singurul remediu fiind o acțiune în constatare prin confruntarea reglementărilor incidente cu condițiile concrete de muncă ale reclamantului, condiții constatate printr-o expertiză tehnică de specialitate, probă pe care prima instanță a refuzat să o administreze.
Acțiunea în constatare este de natură să garanteze respectarea dispozițiilor art. 6 din CEDO, ce consacră dreptul la un proces echitabil, dar și a dreptului comunitar, condițiile de muncă făcând obiectul mai multor Directive ale Consiliului.
Apelantul invocă practica favorabilă a Curților de Apel Oradea și Craiova.
În subsidiar, solicită ca, dacă din probatoriul administrat rezultă că activitatea reclamantului din perioada în litigiu se încadrează în condiții deosebite, să oblige pârâta să recunoască această situație și să elibereze o adeverință în acest sens.
În argumentarea petitului formulat în subsidiar, apelantul invocă, de asemenea, pasivitatea pârâtei în a obține avizele necesare încadrării activității reclamantului în condiții deosebite, faptul că s-au obținut avize pentru alte funcții, dar și faptul că alți angajatori au obținut avize pentru funcții similare.Lipsa demersului pârâtei a condus la situații discriminatorii, fapt cu atât mai prejudiciabil cu cât nu s-a realizat o îmbunătățire a condițiilor de muncă ulterior anului 2001.
În dovedirea susținerilor, apelantul a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar și efectuarea unei expertize de specialitate.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului, iar apelantul a formulat răspuns la întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile exprimate în cuprinsul cererii de apel și raportat la art. 479 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
În litigiu în prezenta cauză este perioada ulterioară anului 2001, în care reclamantul a fost angajat în cadrul unității pârâte în funcția de lăcătuș montator agregate energetice și de transport, perioadă în care pârâta a apreciat că activitatea s-a desfășurat în condiții normale de muncă.
Anterior anului 2001, în temeiul Ordinului nr.50/1990 și Ordinului nr. 125/1990, activitatea respectivă a fost încadrată în grupa I de muncă.
Ulterior anului 2001, prin Legea nr.19/2001, locurile de muncă au fost definite și clasificate în locuri de muncă în condiții deosebite, locuri de muncă în condiții speciale și locuri de muncă în condiții normale, în baza unor criterii prevăzute de lege, statul urmând politica legislativă a Uniunii Europene de normalizare a condițiilor de lucru ale salariaților în sensul înlăturării, pe cât posibil, a condițiilor dăunătoare pentru sănătatea și securitatea acestora.
Procedura instituită prin noua reglementare a presupus parcurgerea mai multor etape, în ordine cronologică, fiind prevăzute căi speciale de cenzurare jurisdicțională a modului de derulare a respectivei proceduri pentru fiecare etapă.
În această procedură administrativă prealabilă, sindicatele sau reprezentanții angajaților puteau supune controlului instanței inacțiunea angajatorului în demararea procedurii obținerii avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite și speciale, iar mai apoi puteau contesta la instanța de contencios administrativ refuzul autorităților de a emite aviz favorabil.
La finalizarea procedurii a fost edictată Legea nr.226/2006, fiind clară opțiunea legiuitorului de a tranșa legislativ situația locurilor de muncă ce beneficiază de încadrarea în condiții speciale.
Aceeași opțiune a fost menținută și după adoptarea Legii nr.263/2011.
În ce privește locurile de muncă în condiții deosebite, art.19 din Legea nr. 19/2001 a prevăzut posibilitatea stabilirii acestora prin contracte colective de muncă sau, în ipoteza în care nu se încheie astfel de contracte, prin decizia organului de conducere legal constituit la nivelul angajatorului, cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare, reglementată prin HG nr.261/2001,ce presupunea de asemenea obținere unui aviz.
Pentru funcția de lăcătuș montator agregate energetice și transport revizor locomotivă nu a existat aviz nici pentru încadrare în condiții speciale și nici pentru încadrare în condiții deosebite, activitatea neregăsindu-se în Anexa 2 la Legea nr. 226/2006 și mai apoi la Legea nr.263/2010 și nici în contractele colective de muncă. Pârâta a făcut demersuri pentru obținerea avizului pentru încadrarea în grupă superioară de muncă pentru meseria reclamantului, solicitarea sa fiind însă respinsă
Prin Decizia nr.12/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că excede abilității instanței de drept comun a statua asupra încadrării locului de muncă, înlăturând normele juridice instituite prin lege care vizează procedura administrativă dată în competența unor organe specializate ale statului și termenele de desfășurare, întrucât într-o asemenea practică s-ar încălca principiul separației puterilor în stat.
În cuprinsul aceleiași decizii se reține că într-o astfel de interpretare nu se neagă accesul la instanță, în condițiile în care partea a avut la dispoziție, direct sau prin reprezentanții săi, posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ în legătură cu aspecte ce țin de inițierea și derularea procedurii administrative.
Deciziile pronunțate de ÎCCJ în recurs în interesul legii sunt obligatorii, potrivit dispozițiilor art.517 Cod procedură civilă.
Față de dezlegarea dată problemelor de drept de către ÎCCJ, administrarea probei cu expertiză solicitată de către reclamant este inutilă.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul.
| ← Persoana din sistemul public de asistență social. drepturi... | Nelegalitatea deciziei de încetare de drept a contractului... → |
|---|
