Drepturi salariale acordate funcţionarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului municipiului a., în baza legii nr.71/2015. legalitatea dispozițiilor contestate de prefect.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ALBA IULIA Decizie nr. 823 din data de 29.03.2017
Drepturi salariale acordate funcționarilor publici din cadrul Aparatului de specialitate al Primarului Municipiului A., în baza Legii nr.71/2015. Legalitatea dispozițiilor contestate de prefect.
Întrucât funcționarii publici din cadrul Aparatului de specialitate al Primarului Municipiului A. se încadrează în sfera personalului din instituții publice enumerate de art.2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aceștia beneficiază de dispozițiile art.1 alin. (51) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, contrar celor reținute de instanța de fond.
Pe de altă parte, trebuie avută în vedere și Decizia nr.32/2015 a ICCJ cu privire la plata efectivă a drepturilor salariale potrivit art.2 Legea 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcția similară, respectiv, prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu același grad profesional și aceeași tranșă de vechime în muncă și în funcție și care a trecut în aceste tranșe de vechime anterior intrării în vigoare a Legii 285/2010.
Secția de contencios administrativ și fiscal - Decizia nr. 823/29 martie 2017. În același sens, decizia nr. 123/27 ianuarie 2017, decizia nr. 124/27 ianuarie 2017.
Prin sentința …/CAF/2016 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr…/107/2016, s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Prefectul Județului A. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului A. și C.C.R., s-a constatat nulitatea absolută a Dispoziției nr…/27.11.2015 emisă de Primarul Municipiului A.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Primarul Municipiului A. și C.C.R. solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate, iar, în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii introductive de instanță si menținerea actului administrativ contestat ca fiind temeinic și legal.
Consideră că instanța de fond în mod greșit a constatat nulitatea absolută a actului administrativ arătat mai sus, pentru următoarele motive :
Arată faptul că prin Dispoziția nr…/27.11.2015 emisă de Primarul Municipiului A., în calitate de angajator, s-a stabilit salariul de bază brut lunar în favoarea d-nei C.C.R., s-a dispus plata diferențelor salariale rezultate ca urmare a acordării nivelului de salarizare în plată pentru funcția similară, pe perioada aprilie - noiembrie 2015 și majorarea cu 10% a cuantumului brut al salariului de bază în favoarea acesteia.
Solicită instanței de recurs să observe că valoarea salariului de bază brut lunar stabilit în favoarea pârâtei C.C.R., prin actul administrativ care face obiectul cauzei, nu depășește nivelul de salarizare admis de lege pentru un funcționar de execuție, clasa I, grad profesional superior, gradina 5, clasa de salarizare 53 din cadrul aparatului de specialitate al vreunei autorități locale executive.
S- a pronunțat hotărârea recurată fără a motiva respingerea sau înlăturarea temeiurilor de drept invocate de recurentul pârât în cadrul întâmpinării, cu toate că a invocat aplicabilitatea prevederilor art.27 alin.2 coroborat cu art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare. A invocat aceste prevederi pentru a arăta instanței de fond că nu este admisă discriminarea funcționarilor publici în nici o manieră, în special cu privire la remunerația acestora, care constă în salariul de bază și sporul pentru vechime în muncă.
Apreciază că instanța de fond nu a reținut în mod complet prevederile art.5 alin.1 și alin.1 ind.1 introdus prin Legea nr.71/2015 din OUG nr.83/2014 motiv pentru care a ajuns să pronunțe o soluție nelegală.
Astfel, prin art.5 alin.(1) din OUG nr.83/2014, s-a stabilit că "în anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum si pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată.";
Din prevederea legală redată mai sus, instanța de fond a omis personalul numit în aceeași instituție publică pe funcții de același fel, aceasta în mod eronat a reținut aplicabilitatea acestei prevederi doar pentru personalul nou-încadrat și pentru personalul promovat.
În completare, Legea nr.71/2015 reglementează sintaxa funcții similare, în sensul că după alin.1 se introduce alin.1/1 (1/1) "Prin nivel de salarizare în piață pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.
La pronunțarea sentinței, instanța de fond nu a ținut cont de apărările formulate de recurentul pârât și în mod greșit a apreciat că actul administrativ contestat în prezenta cauză este nelegal, deoarece ar fi fost încălcate prevederile art.1 alin. 1) si (2) din OUG nr.83/2014.
Arată că, în motivarea sentinței, instanța de fond a făcut referire la Decizia nr.23/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, însă aceasta în mod total eronat și nelegal nu a înțeles să pună în aplicare dispozițiile deciziei, astfel cum au fost stabilite prin dispozitivul acesteia. Mai mult decât atât, instanța a dat o aplicare greșită acestor norme interpretându-le în mod opus voinței legiuitorului.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia pronunțată, în primul rând, a stabilit că modificările și completările aduse la OUG nr.83/2014, prin Legea nr.71/2015 se aplică personalului din autorități și instituții publice, respectiv Parlamentul, Administrația Prezidențială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, autorități ale administrației publice locale, alte autorități publice, autorități autonome, cât și instituțiile din subordinea acestora, finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, iar în al doilea rând, a stabilit că nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art.1 alin.(1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice.
Ceea ce a omis să analizeze instanța de fond în speța dedusă judecății susține că au fost prevederile legale care au stat la baza emiterii actului și dispozitivul deciziei și anume în primul rând pârâta este îndreptățită să fie salarizată la același nivel funcției similare în plată, iar în al doilea rând, modul de calcul al salariului acesteia, care a fost stabilit și determinat în mod legal de prevederile art.1 alin.1, 2 și 5/1 și din OUG nr.83/2014, respectiv la același nivel cu cel din luna decembrie 2014.
Susține că instanța de fond fără a solicita lămuriri în privința modului de calcul a drepturilor salariale ce se cuvin pentru funcție similară, a constatat că au fost încălcate prevederile art.1 alin.1 și 2 din OUG nr.83/2014, lucru care a dus la interpretarea greșită a dispozițiilor Deciziei nr.23/2016. Ori, din dispozițiile Deciziei nr.23/2016 rezultă că modificările aduse prin Legea nr.71/2015 la OUG nr.83/2014 se aplică tuturor salariaților din sectorul bugetar care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație.
În cadrul considerentelor Deciziei nr.23/2016 înalta Curte de Casație și Justiție s-a concluzionat asupra fondului sesizării după cum urmează: ";... nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art.1 alin.(1) si (2) din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr.83/2014. aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.71/2015. cu modificările și completările ulterioare, este cel ce interesează în aplicarea dispozițiilor art.1 alin. (5/1) din aceeași ordonanță de urgență, astfel încât personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Prin urmare, în acest caz, susține că nu va funcționa regula menținerii în anul 2015 a aceluiași nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază și sporuri) pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparație cu salariile de bază și sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca și acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creștere salariată, prin derogare de la art.1 alin.(1) si (2) din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr.83/2014. aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.71/2015. cu modificările și completările ulterioare.";
Astfel, susține că prin actul administrativ contestat s-a dispus în favoarea pârâtei, atât un nivel de salarizare în plată pentru funcție similară din cadrul Primăriei Municipiului A., cât și majorarea salariată de 10% prevăzută de art.1 pct.4 din Legea nr.293/25.11.2015, privind aprobarea O.U.G. nr.35/2015 pentru modificare și completarea O.U.G nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea Legii nr.152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe.
Susține că prin sentința civilă recurată instanța de fond a anulat și prevederile dispoziției referitoare la această majorare salarială, absolut legală și necontestată de către reclamant, care s-a acordat întregului personal din Familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație.";, prevăzut în Anexa I.
Având în vedere că în cadrul Primăriei Municipiul A. se aflau în plată funcții de referent, inspector/consilier și consilier juridic grad profesional superior, principal și asistent cu un salariu stabilit funcției de salarizare de nivelul treptei 3 și în conformitate cu prevederile susmenționate, nu mai există nici o posibilitate legală de avansare în treaptă, apreciază că în mod discriminatoriu și nelegal au fost stabilite salarii aferente funcției, conform nivelului de salarizare de nivelul treptei 3 în loc de nivelul maxim treapta 1 de salarizare conform funcțiilor similare în plată.
La data de 01.04.2015, d-na C.C.R., consilier, clasa I, grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 53 în cadrul Direcției Arhitect Șef, Biroul Comunicare și Relații Publice, Compartiment Comunicare Internă și Externă, beneficia de un salariu de bază în cuantum de 1.561 lei.
Arată că prin Dispoziția nr.511/27.11.2015 emisă de Primarul Municipiului A., începând cu data de 01.12.2015, d-nei C.C.R. consilier, clasa I, grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 53, i s-a stabilit salariul de bază brut în cuantum de 2.278 lei, nivel de salarizare în plată pentru funcția similară din cadrul Primăriei Municipiului A., determinat după cum urmează:
- în luna aprilie 2015, salariul de bază brut pentru funcția publică de execuție similară de consilier, clasa I, grad profesional superior din cadrul Direcției Tehnice - Compartiment Patrimoniu, Transport, s-a stabilit la 2.034 lei; (funcția similară cu nivelul de salarizare în plată, la care s-a raportat angajatorul este cel de la pct.35 din Anexa 2 la HCL nr.107/2015, pe care o anexăm prezentei)
- începând cu data de 1 iulie 2015, s-a acordat o creștere salarială de 12% potrivit prevederilor OUG nr.27/2015, rezultând un salariu de bază în valoare de 2.278 lei;
- începând cu data de 01.12.2015, s-a majorat cu 10% cuantumul brut al salariului de bază, urmând a beneficia de un salariu de bază brut lunar în cuantum de 2.506 lei, conform art. I pct.4 din Legea nr.293/2015, privind aprobarea OUG nr.35/2015 pentru modificarea și completarea OUG nr.83/2014, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr.152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe.
În cadrul aparatului de specialitate al primarului susține că au existat funcționari publici pe gradul superior și cu salarii diferite, aferente funcției deși îndeplineau aceeași vechime necesară postului și au prestat aceeași muncă, astfel, a apreciat în calitate de angajator că aceste diferențe salariate reprezintă o discriminare potrivit alin.(1) art.16 din Constituția României, art.27 alin.(2) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
În consecință, apreciază că până la emiterea dispoziției contestate, salarizarea s-a realizat cu încălcarea principiului remunerării egale și al egalități în materie de salarizare în cazul unor funcții similare, încălcare care există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă.
Prin "funcție similară" se înțelege funcție identică, cu aceeași vechime, grad/treaptă, categorie, condiții de muncă etc. din instituția respectivă sau dintr-o altă instituție care are încadrate astfel de funcții.
Nu în ultimul rând, arată că principiul remunerării egale și al egalității de tratament, este unul din principiile fundamentale ale Comunității Europene, aspect de care nu a ținut cont instanța de fond.
În interpretarea acestui principiu (la care face referire Directiva 75/117/TCE adoptată în 1975 privind plata egală), potrivit Hotărârii preliminare a Curții (CJCE) din 8 aprilie 1976, în cauza Defrenne c. SABENA 43/75, Rec. p. 4551 [1], privind interpretarea art.119 din Tratatul CEE (art. 141 privind Tratatul CE), arată că s-a statuat că principiul remunerării egale din art.119 este susceptibil de a fi invocat în fața instanțelor naționale, iar acestea au datoria de a asigura protecția drepturilor pe care această dispoziție le-o conferă justițiabililor, în special în cazul discriminărilor care își au originea în mod direct în dispoziții legislative sau convenții colective de muncă, precum și în cazul unei remunerări inegale pentru muncă egală ..., atunci când aceasta este realizată în aceeași instituție sau același serviciu, privat sau public.
Prin aplicarea directă a principiului comunitar al remunerării egale (în vederea egalizării condițiilor de muncă) în fața instanțelor naționale, care au datoria de a asigura protecția drepturilor pe care art.119 din Tratatul CEE (art.141 privind Tratatul CE) o conferă justițiabililor, în transpunerea argumentelor de speță ale Hotărârii Curții (CJCE) din 8 aprilie 1976, în cauza Defrenne c. SABENA la situația invocată de recurentul pârât, rezultă că dacă judecătorul stabilește că o persoană primește o remunerație inferioară celei a unei alte persoane, care îndeplinește aceleași atribuții, aplicând direct art.119 va recunoaște primei persoane dreptul la o salarizare egală cu a celei din urmă persoane.
În drept, art. 488 alin.(1) pct.8 din NCPC, Legea nr.215/2001, Legea nr.554/2004, Legea nr.71/03.04.2015, Legea nr.284/2010, Legea nr.285/2010, Legea nr.283/2011, O.U.G. nr.103/2013, Legea nr.188/1999, Decizia nr.23/26.09.2016 a ÎCCJ, Constituția României.
Recurenta pârâtă C.C.R. prin recursul său apreciază că soluția instanței de fond este netemeinică, motivat de faptul că instanța de fond nu a reținut corect starea de fapt dedusă judecății și nelegală, deoarece nu a fost făcută o corectă aplicabilitate a textelor de lege în cauză, astfel încât pentru motivele prevăzute de art.488 alin.(1) pct.8, cod de procedură civilă, solicită instanței de recurs admiterea prezentului recurs și pe cale de consecință să se dispună modificarea în totalitate a sentinței recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.
Modificările și completările aduse prin Legea de aprobarea a ordonanței privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015 au fost menite să înlăture tocmai inechitățile salariale existente înainte de apariția legii de aprobare prevederile menționate urmând a fi aplicate personalului din toate instituțiile si autoritățile publice.
O interpretare conform căreia aceste dispoziții legale ar fi aplicabile doar personalului din aparatul de lucru al unor anumite instituții indicate expres în lege, ar fi de natură să creeze o vădită discriminare salarială între instituțiile si autoritățile publice, ceea ce ar fi în contradicție cu spiritul instituirii prin Legea nr.284/2010 a sistemului unitar de salarizare pentru întreg personalul din sectorul bugetar, scopul declarat al legii salarizării fiind tocmai eliminarea discrepanțelor salariate din sistemul bugetar, iar caracterul unitar fiind de esența încadrării personalului, în acest sens, cu referire la art.14 din CEDO privind interzicerea discriminării, Curtea " Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage sau comparabile, fără ca aceasta să se bazeze pe o justificare rezonabilă si obiectivă (cauza Marks contra Belgiei)."
De altfel, susține că instanța europeană, în cauza Driba contra României - Hotărârea din 21.02.2008, a constatat existenta discriminării între reclamant și alte persoane care aparțineau aceleași categorii profesionale, motiv pentru care consideră că în speța de față există o discriminare între persoane care aparțin aceleași categorii profesionale, care se află în situații comparabile, neexistând justificare din partea instituției publice angajatoare să remunereze diferit angajații aflați în situații identice. De asemenea, art.23 alin.(2) din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede în mod expres că toți oamenii fără nici o discriminare, au dreptul la un salariu egal pentru muncă egală. ‘Totodată, Carta socială europeană revizuită (ratificată de România prin Legea nr.74/1999) instituie necesitatea adoptării (de către statele care au acceptat art.4 referitor la o salarizare echitabilă) măsurile necesare în vederea garantării unei salarizări echitabile, care să tină cont inclusiv de dreptul la o salarizare egală pentru muncă de valoare egală.
În mod similar, Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (adoptat în 1996 și ratificat de România prin Decretul nr.212/1974) conține dispoziții relative la nediscriminare, inclusiv dreptul la un salariu echitabil și la remunerare egală pentru o muncă de valoare egală. Art.5 din Codul Muncii interzice discriminarea, prevăzând că în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariați și angajatorii, orice discriminare directă sau indirectă fiind interzisă.
De asemenea, în jurisprudența CCJE, cauza Von D. Kamman c M. Nord S.-E. 14/38, s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor care se consideră neîndreptățite de o discriminare rezultată din acte normative să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naționale.
Este adevărat că principiul egalității în fața legii prevăzut de art.16 alin.(1) din Constituție și al nediscriminării prevăzut de art.5 din Codul Muncii nu înseamnă uniformitate, fiind admise soluții legislative diferite pentru situații diferite, justificate obiectiv. În același sens, CJCE a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar, iar prin acest principiul exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferite, iar situații diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv. În consecință, cum aceste prevederi internaționale au prioritate în raport cu întreaga legislație română, potrivit art. 20 alin.(1) din Constituția României în condițiile în care munca desfășurată este identică cu cea a celorlalți colegi, consideră că diferența de remunerare nu este justificată.
Apreciază că, în cazul de față au fost respectate prevederile legale incidente în prezenta cauză, motiv pentru care nu poate fi invocată și constatată nulitatea absolută a acestui act administrativ, aceasta fiind o sancțiune care intervine în cazurile limitativ și expres prevăzute de lege. Reclamanta intimată Instituția prefectului, prin acțiunea de față ar fi putut cel mult să solicite obligarea Primarului municipiului A. la revocarea parțială a dispoziției în cauză sau la modificarea acesteia, conform procedurii prealabile formulată împotriva acestei dispoziții.
Prin dispoziția anulată susține că s-a înlăturat situația discriminatorie în care se afla recurenta pârâtă raportat la nivelul de salarizare existent în Primăria Municipiului A., pentru celelalte funcții similare celei pe care o ocupă, situații reglementate ulterior. În mod neechivoc, prin OUG nr.20/2016, în acest sens, arată că au existat interpretări diferite ale textelor de lege anterioare apariției OUG nr.20/2016, inclusiv soluțiile pronunțate de instanțele de judecată fiind neunitare.
În drept, invocă art.483, 488 alin.1 pct.8 NCPC, Legea nr.215/2001, Legea nr.554/2004, Legea nr.71/03.04.2015, Legea nr.284/2010, Legea nr.285/2010, Legea nr.283/2011, O.U.G. nr.103/2013, Legea nr.188/1999, Constituția României.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat Prefectul Județului A. solicită prin care solicităm respingerea recursului formulat de C.C.R. și menținerea sentinței recurate, prin care s-a anulat Dispoziția nr…/2015 a Primarului Municipiului A., ca fiind legală și temeinică.
Susține că Decizia nr. 23/2016 a Î.C.C. J. lămurește și sintagma" salarizat la același nivel" din cuprinsul art.1 alin.5 indice 1 din O.U.G. nr.83/2014 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.71/2015 în sensul că acesta este cel ce decurge din prevederile art.1 alin.l și 2 din OUG nr.83/2015 și presupune compararea nivelului de salarizare între persoane din aceeași categorie socioprofesională, care ocupă aceeași funcție, în aceleași condiții de studii și vechime, în cazul de speță nu s-a făcut această dovadă. Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.32/2015 s-a pronunțat cu privire la sintagma "plata efectivă a drepturilor salariale, respectiv funcții similare " concluzionând că:
"Plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispozițiilor art.2 din Legea nr.285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcția similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu același grad profesional și aceeași tranșă de vechime în muncă și în funcție și care a trecut în aceste transe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010", ori chiar aceste aspecte nu au fost dovedite de recurentă.
Se susține că instanța de fond nu a analizat prevederile legale care au stat la baza emiterii dispoziției primarului municipiului A., ori această dispoziție nu este motivată prin trimitere la un articol de lege,ci doar se invocă la modul general dispozițiile din OUG nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice modificată, Legea nr.71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor public.
Se susține că nu s-au avut în vedere dispozițiile art.1 pct.4 din Legea nr.293/2015 din 25 noiembrie 2015 privind aprobarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr.35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr.152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe.
Susține că nu s-a contestat majorarea cu 10 % a cuantumului brut al salariului de bază al recurentei C.C.R., însă s-a solicitat anularea Dispoziției nr…/2015 în totalitate pentru că această majorare s-a aplicat la un salariu de bază stabilit la un nivel de salarizare în plată pentru funcție similară din cadrul Primăriei municipiului A.
Nu poate fi vorba de discriminare atâta timp cât salarizarea funcționarului public se face în conformitate cu legea.
Susține că Instanța de fond a aplicat în mod corect prevederile legale dispunând anularea Dispoziției nr…/2015 emisă de recurentul Primarul municipiului A. și ca atare solicităm menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând ambele recursuri și sentința de fond prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, precum și a dispozițiilor art. 488 al. 1 pct. 8 noul cod de procedură civilă, art. 20 Legea 554/2004, Curtea de Apel a constatat următoarele:
Prin dispoziția atacată, emisă de Primarul municipiului A., cu nr. …/27.11.2015, începând cu luna decembrie 2015 s-a acordat numitei C.C.R. , consilier, clasa I, grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 53, salariu de bază brut în cuantum de 2278 lei, nivel de salarizare în plată pentru funcția similară din cadrul primăriei municipiului A., respectiv suma de 4069 lei reprezentând diferențele salariale rezultate ca urmare a acordării nivelului de salarizare în plată pentru funcția similară, pe perioada aprilie - noiembrie 2015, precum și o majorarea de 10 % a cuantumului brut al salariului de bază a pârâtei C.C.R. în cuantum de 2506 lei.
Se reține că, anterior, numita C.C.R. a fost numită prin Dispoziția …/28.05.2015 în cadrul Direcției Arhitect Șef - Birou Comunicare și Relații Publice - Compartiment comunicare internă și externă în cadrul aparatului de specialitate al primarului Municipiului A., în funcția de consilier, clasa I, grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 53, cu un salariu de 1561 lei, că, ulterior, prin dispoziția 236/01.07.2015 aceasta a primit o creștere salarială de 12% (salar de bază 1748 lei).
Recurenta/intimată/pârâtă se încadrează în ipoteza normei art. 1 și 5 O.U.G. nr. 83/2014, făcând parte din personalul încadrat în aceeași instituție atât în 2014 (Dispoziția nr. 128/10.06.2013, începând cu data de 10.06.2013, fila 75 dosar) cât și în anul 2015.
În ceea ce privește greșita aplicare a normelor de drept material, instanța de recurs constată că potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din OUG nr. 83/2014, în anul 2015 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Conform art. 1 alin. (5^1) din OUG nr.83/2014, introdus prin Legea 71/2015, se prevede că, prin excepție de la prevederile alin.(1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art.5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Art. 5 prevede că "(1) În anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată.
(1^1) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.
(1^2) Prevederile alin. (1^1) se aplică și pentru calculul indemnizației de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcții publice și de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției.
(2) Pentru funcționarii publici care se transferă, sunt redistribuiți din corpul funcționarilor publici sau sunt reintegrați în funcție, potrivit legii, în cursul anului 2015, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.
(3) În cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010.......";
Instanța de recurs constată că prima instanță a făcut o greșită interpretare a acestor dispoziții atunci când a concluzionat că în cazul pârâtei C.C.R. salarizarea pe anul 2015 trebuia să se facă conform prevederilor art.1 al. 1 din OUG nr. 83/2014 și că nu s-a făcut dovada că aceasta s-ar încadra în prevederile art.5 alin.1 din OUG în sensul că este nou-încadrată pe funcții, este numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, este promovat în funcții sau în grade/trepte pentru a i se aplica un nivel de salarizare în plată pentru funcție similară.
Prin introducerea aliniatului 5 indice 1 la art. 1 OG 83/2014 modificat prin Legea 71/2015, legiuitorul a dorit eliminarea discriminării existente între toți salariații din cadrul tuturor instituțiilor și autorităților publice.
În plus, este de observat că Decizia nr. 23 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.1733/1/2016 în soluționarea unei sesizări privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, a statuat cu caracter obligatoriu conform art. 521 C.proc.civ., că: "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice.";
Prima instanță a interpretat însă greșit acest dispozitiv al hotărârii ICCJ având în vedere că din considerentele finale ale acesteia, care explică dispozitivul, rezultă că "nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, este cel ce interesează în aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din aceeași ordonanță de urgență, astfel încât personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Prin urmare, în acest caz, nu va funcționa regula menținerii în anul 2015 a aceluiași nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază și sporuri) pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparație cu salariile de bază și sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca și acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creștere salarială, prin derogare de la art.1 alin.(1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.71/2015, cu modificările și completările ulterioare.";
Întrucât funcționarii publici din cadrul Aparatului de specialitate al Primarului Municipiului A., cum este cazul pârâtei C.C.R., se încadrează în sfera personalului din instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aceasta beneficiază de dispozițiile art. 1 alin. (51) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, contrar celor reținute de instanța de fond.
Pe de altă parte, trebuie avută în vedere și Decizia 32/2015 a ICCJ cu privire la plata efectivă a drepturilor salariale potrivit art. 2 Legea 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcția similară, respectiv, prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu același grad profesional și aceeași tranșă de vechime în muncă și în funcție și care a trecut în aceste tranșe de vechime anterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010.
Contrar susținerii intimatului/ reclamant, raportat la faptul că autoritatea publică a confirmat că există la nivelul instituției persoane cu funcție similară pârâtei, consilier, clasa I, grad profesional superior, gradația 5 (corespunzătoare tranșei de vechime în muncă peste 20 ani) , clasa de salarizare 53, instanța de recurs constată că pârâta îndeplinește toate cele 4 criterii enunțate.
În concluzie, actul administrativ contestat este legal emis iar, corelativ, criticile de nelegalitate formulate de Prefect sunt nefondate, astfel că hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv pentru care, Curtea în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 și 498 C. proc. civ. a admis recursul pârâților și, rejudecând în fond cauza a respins ca neîntemeiată acțiunea Instituției Prefectului Județului A.
| ← Conflict de muncă. obligaţie angajator eliberare adeverinţă. | Ucenicie. valorificare ca şi stagiu de cotizare şi vechime în... → |
|---|
