Vechime în muncă. Jurisprudență Vechime în muncă
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 710 din data de 02.11.2017
Potrivit pct.178 anexa II din Ordinul 50/1990 se încadrează în grupa a II-a de muncă: mecanicii agricoli care efectuează lucrări în câmp, vii și livezi, cu tractoare și combine autopropulsante, cei care efectuează tratamente fitosanitare prin stropire și prăfuire cu mașini de erbicidat și mașini pentru stropit și prăfuit, precum și mecanicii de întreținere a tractoarelor, combinelor și mașinilor agricole pentru perioada lucrată în câmp.
O interpretare coroborată a acestor dispoziții duce la concluzia că nu este suficient ca salariatul să îndeplinească atribuțiile respective și să lucreze la locurile de muncă expres prevăzute în ordin, ci în urma verificărilor efectuate să se constate că activitatea a fost desfășurată în condiții concrete de noxe care depășesc nivelul maxim admis prevăzute de norme, în condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, procentul fiind de minimum 70 % din programul normal de lucru efectuat în aceste condiții.
Dacă toate aceste condiții sunt îndeplinite, salariatul trebuia nominalizat de către unitate împreună cu sindicatul.
Mai mult, art. 15 din Ordinul 50/1990 prevede expres că dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de munca și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
Carnetul de muncă, conform art. 1 din Decretul 92/1976 este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, în funcția, meseria sau profesia timpul lucrat în locurile de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Ori în carnetul de muncă al reclamantului nu apar mențiunile privind condițiile deosebite de muncă, nu dintr-o omisiune a fostului angajator ci datorită faptului că nu s-a urma procedura de încadrare în grupa a II-a de muncă impusă de Ordinul 50/1990.
Tribunalul Mehedinți - sentința din 02.11.2017
Prin cererea adresată instanței la data de 21.02.2017, TD a solicitat încadrarea în grupa a II-a de muncă arătând că în perioada 01.04.1980 - 26.02.1992 a fost angajat cu contract individual de muncă la C.A.P. S în funcția de șef fermă câmp, fapt ce rezultă din carnetul de muncă.
Totodată, a precizat faptul că deși din înscrierile din carnetul de muncă rezultă că locul de muncă era cu condiții deosebite, în carnetul de muncă nu s-au completat mențiunile privitoare la încadrarea în grupa a II-a de muncă, a timpului efectiv lucrat în condiții de muncă deosebite și a procentului.
A menționat că, condițiile deosebite au constat în faptul că în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu a fost expus la un complex de factori de risc și îmbolnăvire (temperaturi scăzute în sezonul rece, temperaturi ridicate, ploi, vânt, folosirea substanțelor toxice-îngrășăminte, erbicide), iar felul muncii desfășurate se încadrează în grupa a II-a de muncă potrivit prevederilor Ordinului nr.50/1990 completat cu Anexa la scrisoarea MMPS nr.382/08.11.2000, poziția 178 lit.f, unde se prevede expres că beneficiază de grupa a II-a de muncă șefii de fermă care au lucrat în câmp, dacă au lucrat maxim 90% din timpul efectiv lucrat.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Ordinului nr.50/1990.
La cerere au fost anexate înscrisuri reprezentând: copie carnet de muncă seria Bd nr.XXXXX, Anexa la scrisoarea MMPS nr.382/MB/08.11.2000.
În faza de regularizare, instanța a constatat că cererea nu îndeplinește cerințele art.194 - 197 din NCPC solicitându-i reclamantului completarea cererii conform prevederilor NCPC, reclamantul la data de 02.03.2017 arătând că înțelege să se judece cu pârâta Primăria B deoarece arhiva fostului C.A.P. S a fost preluată de către Primăria B, după lichidarea patrimoniului C.A.P., iar în prezent actele doveditoare nu se mai găsesc.
Totodată, reclamantul a indicat și datele de identificare ale Primăriei B.
La termenul din 18.05.2017, instanța în baza rolului activ a dispus întocmirea unei adrese către pârâta Unitatea Administrativ Teritorială B pentru a comunica dacă se află în posesia arhivei fostului C.A.P. S privind persoanele încadrate cu contract individual de muncă sau dacă arhiva C.A.P. - ului aferentă perioadei 1980 - 1992 a fost predată unui deținător autorizat de arhivă.
Pârâta, Unitatea Administrativ Teritorială B, prin adresele nr.xxx/29.05.2017 și nr.xxx/10.08.2017 a arătat că în arhiva instituției nu există nici un document al fostului C.A.P. S aferent perioadei 1980 - 1992 privind persoanele încadrate cu contract individual de muncă și că arhiva C.A.P. S nu a fost predată către Primăria S, fapt pentru care nu există documente de predare-primire a arhivei în cauză.
Totodată a arătat că la nivelul anului 1992 a existat o predare primire între C.A.P. S și Primăria Comunei B, dar predare primirea a avut ca obiect o serie de obiective deținute de către C.A.P. S, în acest sens depunând la dosar Protocolul din 24.06.1992.
La 07.09.2017, instanța a acordat cuvântul pe fond, reclamantul solicitând acordarea grupei a II-a de muncă conform prevederilor Ordinului nr.50/1990.
Cu ocazia deliberării, instanța a dispus repunerea pe rol a judecării cauzei și citarea părților, constatând că potrivit Deciziei nr.2/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ";în situația în care angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic, justifică legitimitate procesuală pasivă Casa Teritorială de Pensii";, astfel că se impune introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Casei Județene de Pensii, dispunând conceptarea acesteia ca pârâtă la 21.09.2017.
Prin întâmpinarea formulată pentru termenul din 05.10.2017, pârâta Casa Județeană de Pensii a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nedovedită.
A arătat că, reclamantul solicită acordarea grupei a II-a de muncă pentru perioada 1980 - 1992 la mai mult de 25 de ani de la încetarea activității în acele condiții și fără a exista acte doveditoare în acest sens.
A arătat și că, Casa Județeană de Pensii, acordă și pune în plată drepturile de pensie stabilite în baza actelor doveditoare privind vechimea în muncă - carnetul de muncă completat potrivit dispozițiilor Decretului nr.92/1976 sau adeverințelor eliberate de către foștii angajatori potrivit dispozițiilor art.123 din HG nr.257/2011 privind normele de aplicare a Legii nr.263/2010 - și nu eliberează adeverințe pentru reconstituirea vechimii și nici a încadrării în condiții superioare de muncă în locul foștilor angajatori, adeverințe care ulterior să fie valorificate în dreptul la pensie.
A mai arătat că, după dispariția angajatorului, din punct de vedere juridic, Casa Județeană de Pensii este singura entitate juridică interesată să se opună la valorificarea drepturilor pretinse de angajat, în ipoteza în care acestea nu ar fi conforme dispozițiilor legale în materie.
Totodată a precizat faptul că, dovedirea felului muncii și a condițiilor concrete de muncă ale reclamantului, după trecerea a mai mult de 25 de ani de la încetarea raporturilor de muncă, în lipsa unor înscrisuri, prin audierea martorilor este ineficientă având în vedere faptul că nu se pot suplini prin relatările unor persoane, condițiile în care a lucrat reclamantul sau timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Prin declarația dată la 19.10.2017, reclamantul a arătat că în perioada în litigiu a fost angajat ca șef de fermă în cadrul C.A.P. S, ferma fiind una vegetală în sensul că se cultiva grâu, porumb, floarea soarelui etc., și că în cadrul acestei ferme își mai desfășurau activitatea și un inginer agronom și un contabil de fermă, iar inginerul agronom era plătit de către Direcția Agricolă în timp ce șeful de fermă era plătit de către C.A.P.
A mai arătat că activitatea șefului de fermă era permanentă, indiferent de anotimp, supraveghind lucrătorii la diversele munci, iar iarna din indicațiile președintelui C.A.P. șefii de fermă însoțeau transportul de furaje către fermele zootehnice.
Reclamantul a precizat că în cadrul C.A.P. S funcționau trei ferme: două vegetale și una zootehnică.
La termenul din 19.10.2017, urmare a declarațiilor reclamantului și a probelor existente la dosarul cauzei, instanța emiterea unei adrese către Direcția pentru Agricultură pentru a comunica fișa postului pentru șeful de fermă, dacă la nivelul instituției s-a dispus încadrarea în grupă de muncă conform Ordinului nr.50/1990 cu completările ulterioare a locurilor de muncă ocupate de către șefii de fermă care au lucrat în câmp, vii, legumicultură, livezi și pajiști, dacă în perioada 1980-1992 fermele nr.1 și 2 din cadrul C.A.P. S s-au aflat în subordinea instituției.
Prin adresa nr.xxx/27.10.2017, Direcția pentru Agricultură a comunicat faptul că pentru perioada 1980 - 1992, în arhiva instituției, nu s-au găsit fișe de post pentru șefii de fermă și că la nivelul instituției s-a dispus încadrarea în grupa de muncă (conform Ordinului nr.50/1990 Anexa nr.2 poziția nr.178 lit.f, Anexa la scrisoarea MMPS nr.382/MB/08.11.2000 cu completările ulterioare) a locurilor de muncă ocupate de către șefii de fermă care au lucrat în câmp, vii, legumicultură, livezi și pajiști cu specialitatea de inginer agronom.
Totodată s-a arătat că în perioada 1980 și până la lichidare, C.A.P. S s-a aflat în subordinea Direcției pentru Agricultură Județeană (fostă D.G.A.I.A.), dar în arhiva instituției se găsesc state de plată doar pentru specialiști (ingineri agronomi).
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele:
Reclamantul TD a fost angajat cu contract individual de muncă în perioada 01.04.1980-26.02.1992 la fostul CAP S în funcția de șef fermă câmp.
Conform înscrierilor din carnetul de muncă reclamantul și-a desfășurat activitatea în condiții normale de lucru.
Invocând dispozițiile Ordinului 50/1990 completat cu anexele la Scrisoarea MMPS nr 382/08.11.2000 poziția 178 lit f, anexă care constituie un act de nominalizare în grupa de muncă a angajaților din agricultură și ținând seama de condițiile concrete în care și-a desfășurat activitatea fiind expus la factori de risc și îmbolnăvire, intemperii ale naturii, variații de temperatură, ploi, vânt prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat să se constate că a desfășurat activitate în grupa a II-a de muncă.
Potrivit Ordinului 50/1990 emis de MMPS, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii se încadrează în grupă de muncă locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa II.
Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Încadrarea în grupe muncă se face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii.
Existenta condițiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie sa rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților și avizate de inspectorii de stat pentru protecția muncii.
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare.
Încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Potrivit pct.178 anexa II din Ordinul 50/1990 se încadrează în grupa a II-a de muncă: mecanicii agricoli care efectuează lucrări în câmp, vii li livezi, cu tractoare și combine autopropulsante, cei care efectuează tratamente fitosanitare prin stropire și prăfuire cu mașini de erbicidat și mașini pentru stropit și prăfuit , precum și mecanicii de întreținere a tractoarelor, combinelor și mașinilor agricole pentru perioada lucrată în câmp.
O interpretare coroborată a acestor dispoziții duce la concluzia că nu este suficient ca salariatul să îndeplinească atribuțiile respective și să lucreze la locurile de muncă expres prevăzute în ordin, ci în urma verificărilor efectuate să se constate că activitatea a fost desfășurată în condiții concrete de noxe care depășesc nivelul maxim admis prevăzute de norme, în condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, procentul fiind de minimum 70 % din programul normal de lucru efectuat în aceste condiții.
Dacă toate aceste condiții sunt îndeplinite, salariatul trebuia nominalizat de către unitate împreună cu sindicatul.
În cazul de față reclamantul a susținut că prin tabelul anexă la Scrisoarea MMPS nr. 382/MB/08.11.2000 depus în copie la dosar s-a făcut dovada nominalizării încadrării în grupă de muncă a angajaților din agricultură.
Susținerile reclamantului nu sunt întemeiate cu atât mai mult cu cât acest înscris este unul orientativ (așa cum rezultă din titulatura lui) nu emană de la angajator și nici nu cuprinde numele salariaților de la locurile de muncă respective.
Mai mult art. 15 din Ordinul 50/1990 prevede expres că dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de munca și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionarii se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
Carnetul de muncă, conform art. 1 din Decretul 92/1976 este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, în funcția, meseria sau profesia timpul lucrat în locurile de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Ori în carnetul de muncă al reclamantului nu apar mențiunile privind condițiile deosebite de muncă, nu dintr-o omisiune a fostului angajator ci datorită faptului că nu s-a urma procedura de încadrare în grupa a II-a de muncă impusă de Ordinul 50/1990.
Față de aceste considerente acțiunea reclamantului va fi respinsă ca nefondată.
| ← Pensii. Jurisprudență Pensii | Pensii. Jurisprudență Pensii → |
|---|
