Decizia civilă nr. 1069/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1069/R/2011
Ședința publică din data de 22 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. D. Î. M. împotriva sentinței civile nr. 1699 din 22 octombrie 2010 pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe pârâții intimați I. Ș. J. M. și Ș. CU C. I - V. P. I. având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților
Procedura de citare este legal realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recurentul, prin memoriul de recurs, a solicitat judecata în lipsa reprezentantului său de la dezbateri.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1699 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. al J. M..
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâtul I. Ș. al J. M., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții: Ș. cu clasele I-V. P. I., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată la data de (...), reclamantul S. L. din Î. M. a solicitat instanței, în numele membrilor de sindicat cuprinși în tabelul anexat acțiunii introductive, în contradictoriu cu pârâții I. Ș. J. M. și Ș. cu clasele I-V. P. I., ca prin hotărârea care se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâților la respectarea prevederilor L. nr.3., privind diminuarea cheltuielilor de personal, în medie cu 15,5%, obligarea pârâților la plata diferențelor salariale rezultate din neaplicarea corectă a L. nr. 3. pentru luna noiembrie 2009, diminuarea salariului pentru această lună trebuind să fie de 8,91 % si nu 15,5%, precum și la plata sporului de 2% pentru luna noiembrie 2009 în baza H.G. 281/1993, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă. Cum inspectoratele școlare județene sunt organedeconcentrate în subordinea M.ui E., C. și Tineretului, cu atribuții clar prevăzute în art.142 din L. învățământului nr.84/1995, printre care cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 din Codul muncii, între inspectoratul școlar și cadrele didactice nu se nasc raporturi de muncă. Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de I. școlar general.
Rolul I. Ș. J. este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate e învățământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 167 din L. învățământului, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene sau prin bugetele locale ale unităților administrative teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, repartizarea fondurilor, fiind dispusă prin hotărârea consiliului județean sau a celui local, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu, situație în care I. Ș. J. nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale.
Având în vedere aceste precizări, trebuie observat că printre atribuțiile stabilite de art.142 din L. învățământului nr.84/1995 în sarcina inspectoratelor școlare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia. Doar atribuțiile enumerate la lit. b.)
(asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ) și lit. g.) (coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile
Statutului personalului didactic) se apropie de problematica derulării raporturilor de muncă ale cadrelor didactice, însă nu într-un mod suficient de specific pentru a putea justifica în speță calitatea procesuală pasivă a pârâtului I. Ș. J. A., nu există vreo formă de implicare efectivă a acestui pârât în încheierea contractului individual de muncă al cadrului didactic cu unitatea de învățământ, iar repartizarea personalului didactic la diversele unități de învățământ, făcută de acest pârât, nu reprezintă decât o condiție prealabilă încheierii contractului de muncă. Nu se poate spune că ar exista o legătură de cauzalitate suficient de calificată între această repartizare și faptul neacordării unor drepturi salariale.
Așa fiind, observând și dispozițiile art.11 alin.5 din L. nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ (situație în care rolul de angajator, deci obligat la plata drepturilor salariale, este unitatea de învățământ, conform art.10 și 14 din Codul muncii), tribunalul apreciază operantă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I. Ș. al J. M., situație în care se impune admiterea excepției.
Examinând acțiunea pe fond, instanța a citat în extenso dispozițiile art.
10 alin. 1-4 din L. 3..
D. adeverința eliberată de instituția școlară și din statul de plată aferent lunii noiembrie 2009, se constată că membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, în vederea reducerii cheltuielilor de personal pentru luna noiembrie
2009, li s-a aplicat procentul de diminuare de 15,5% din salariul brut.
Plenul CSM a luat în discuție joi, 19 noiembrie 2009, în ședință secretă, sesizarea Curții de A. T. M. în legătură cu modalitatea de punere în aplicare a dispozițiilor art. 10 din L. nr. 3., privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor - cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, fiind citate de asemenea concluziile ce au fost datepublicității, în sensul că pentru luna noiembrie, procentul de 15,5% lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporțional cu perioada din această lună în care legea se aplică și nu raportat la întreaga lună; în consecință, trebuie operată o reducere de 9,81% pentru această lună.
D. analiza textului art. 10 din L. 3., se deduce că măsurile de diminuare a cheltuielilor de personal sunt enumerate exemplificativ, sarcina stabilirii acestora revenind conducătorilor autorităților și instituțiilor publice, cu acordul organizațiilor sindicale sau, după caz, a reprezentanților salariaților, sau cu acordul salariatului, în așa fel încât să se sigure în medie o diminuare lunară a cheltuielilor cu până la 15,5%.
Potrivit alin.(4) al art. 10 din L. 3., în lipsa acordului sau în cazul în care, ca urmare a opțiunii exprimate de salariat, nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul si numărul de zile libere, precum si reducerea programului se stabilesc de conducătorul instituției publice, astfel încât să nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere într-o lună, iar diminuarea salariului să nu depășească nivelul prevăzut la alin. (1).
Prin nota nr. 78/(...), emisă de M. E. C. si I., se stabilește modalitatea de aplicarea a art. 10 din L. 3. pentru personalul didactic din învățământ, în sensul că, conducătorii instituțiilor din învățământul preuniversitar de stat au obligația de a diminua cheltuielile de personal cu 15,5% pentru luna noiembrie
2009 si cu 15,5% pentru luna decembrie 2009, prin aplicarea uneia din următoarele măsuri: zile libere fără plată în perioada 21 -24 decembrie pentru diminuarea cheltuielilor aferente lunii noiembrie si zile libere fără plata în perioada 28 - 31 decembrie, pentru diminuarea cheltuielilor aferente lunii decembrie, reducerea programului de lucru fără a afecta norma didactică, altă măsură cu efect echivalent.
Se menționează în nota M.ui E. C. si I. că reducerea cheltuielilor de personal cu 15,5% se va face lunar, pentru lunile noiembrie 2009 si decembrie
2009, din drepturile salariale aferente fiecărei luni.
F.ă de considerentele reținute, instanța a apreciat că modalitatea de reducere a cheltuielilor de personal cu 15,5% prevăzută de L. 3., este cea stabilită de M. E. C. și I. pentru personalul didactic din învățământ și nu cea cu privire la care CSM și-a exprimat un punct de vedere (acesta nu este ordonator de credite și nici conducător, în sensul de conducător al unei instituții publice astfel cum se face referire la acesta in art. 10 din legea 3.), astfel că diminuarea veniturilor salariale ale membrilor de sindicat reprezentați de reclamant pentru luna noiembrie 2009, cu 15,5% a fost corectă, acțiunea fiind apreciată neîntemeiată și în consecință a fost respinsă.
În ce privește sporul de 2%, din cuprinsul prevederilor art. 13 din H.G.
281/1993, instanța a reținut că inclusiv constituirea fondului de premiere este o facultate a unităților bugetare, iar nu o obligație a acestora.
Criteriul de secție pentru acordarea acestui premiu lunar este acela al realizării sau participării directe la obținerea unor rezultate în activitate, apreciate ca valoroase de consiliul de administrație sau alte organe similare de conducere ale unităților, cărora le aparține, potrivit dispozițiilor legale invocate, și decizia de a acorda sau nu premiul.
Întrucât acordarea sporului de 2% pretins de reclamant pentru membrii de sindicat pe care-i reprezintă în cauză are caracter facultativ, instanța de judecată nu se poate substitui voinței angajatorului de a premia un salariat și, ca atare, a respins și acest petit, ca nefondat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. L. din Î. M.solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii cu obligarea pârâților la respectarea prevederilor L. nr. 3. privind diminuarea cheltuielilor de personal, în medie cu 15,5%, obligarea pârâților la plata diferențelor salarialerezultate din neaplicarea corectă a L. nr. 3. pentru luna noiembrie 2009, diminuarea salariului pentru această lună trebuind să fie de 8,91% și nu de
15,5%.
În motivarea recursului a arătat citat prevederile art. 10 din L. nr. 3., ale art. 7 alin. 8 din L. nr. 84/1995 cu sublinierea că directorul unității de învățământ pârâte are responsabilitatea în diminuarea cheltuielilor de personal prevăzute de L. nr. 3..
M.E.C.T.S. a formulat adresa nr. 78/(...) prin care a dispus reducerea cheltuielilor de personal cu 15,5% atât pe luna noiembrie, cât și pe luna decembrie a anului 2009, însă fiecare unitate de învățământ cu peste 200 de elevi sau peste 100 de preșcolari este instituție publică cu personalitate juridică, iar conducătorii instituțiilor publice sunt responsabili cu reducerea cheltuielilor de personal și stabilesc ce măsură se va aplica.
Față de susținerea instanței de fond că nu poate fi luată în considerare poziția CSM conform căreia pe luna noiembrie 2009 trebuiau reduse cheltuielile de personal doar cu 9,81%, nici adresa nr. 78/2009 nu poate fi luată în considerare.
S-a arătat poziția CSM doar pentru a se întări susținerile făcute că, în baza art. 78 din Constituția României, L. nr. 3. intră în vigoare la 3 zile după publicarea sa în Monitorul Oficial, anume, de la data de (...). Mai mult, conform art. 15 alin. 2 din Constituția România „L. dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile";. A., reducerea pe luna noiembrie 2009 trebuie să fie proporțională cu perioada din luna noiembrie pentru care se aplică L. nr. 3..
Prin urmare, consideră că pe luna noiembrie 2009, reducerea cheltuielilor de personal trebuia să fie de 9,81% și nu cu 15,5%.
În ce privește acordarea premiului de 2%, se arată că unitățile de învățământ nu au acordat premiul de 2% datorită faptului că prin L. nr.330/2009 s-a abrogat, la trei zile după publicarea ei în Monitorul Oficial, art.11 și 12 din Ordonanța Guvernului nr.10/2008, conform căruia consideră că se acordă acest premiu și nu pentru că ar fi considerat că nu merită angajații sau pentru că nu au fonduri necesare.
Or, premiul de 2% se acordă în baza prevederilor art. 13 din H.G. nr.281/1993 coroborate cu dispozițiile Contractelor Colective de M. încheiate la nivel național, la nivel de ramură învățământ și la nivel de unitate. A. din H.G. nr.281/1993 prevede că „Unitățile bugetare pot constitui un fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al acestora. D. acest fond, consiliul de administrație sau alte organe similare de conducere ale unităților pot acorda premii în cursul anului salariaților care au realizat sau au participat direct la obținerea unor rezultate în activitate, apreciate ca valoroase. S. neconsumate din acest fond pot fi utilizate în lunile următoare, în cadrul aceluiași an bugetar";. H.G. nr.281 se abrogă conform art.48 din L. nr. 330/2009 începând cu data intrării în vigoare a L. nr.330, iar art.47 prevede că L. nr.330/2009
„intră în vigoare la 1 ianuarie 2010";.
C. art.24 din L. nr.330/2009 „Ordonatorii de credite pot acorda premii lunare în limita a 2% din cheltuielile cu salariile aferente personalului prevăzut în statul de funcții, cu încadrare în fondurile aprobate prin buget. P. se pot acorda în cursul anului salariaților care au realizat sau au participat direct la obținerea unor rezultate deosebite în activitatea instituției. S. neconsumate pot fi utilizate în lunile următoare, în cadrul aceluiași an bugetar";.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 punctul 9 C.proc.civ., art. 7 alin.
8 din L. nr. 84/1995, art. 10 din L. nr. 3. și art. 78 și 15 din Constituția
României.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin art. 10 al. 1 din L. nr. 229/2009, legiuitorul a statuat că „în vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, în perioada octombrie-decembrie 2009, conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obli gația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintreurmătoarele măsuri…";.
Reclamantul recurent consideră că pentru luna noiembrie 2009, lună în care a intrat în vigoare L. nr. 3., drepturile salariale ale membrilor de sindicat pe care îi reprezintă se justifică a fi diminuate cu 15,5%, doar de la data intrării în vigoare a L. nr. 3., iar nu și pentru perioada anterioară.
Curtea găsește întemeiată această alegație, în contextul în care potrivit dispozițiilor art. 12 din L. nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă și ale prevederilor art. 78 din Constituție României, legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
L. nr. 3. a fost publicată în Monitorul Oficial la data de (...) și în lipsa unei mențiuni privind intrarea în vigoare la o altă dată, se consideră că aceasta a intrat în vigoare la data de 12 noiembrie 2009, dată de la care își produce efectele.
Așadar, pentru luna noiembrie 2009 procentul de 15,5% lunar, în medie, de reducere a cheltuielilor de personal, trebuie aplicat proporțional cu perioada
din această lună în care legea se aplică și nu raportat la întreaga lună .
Nu pot fi primite susținerile pârâtului IȘJ, formulate prin întâmpinarea depusă la fond, potrivit cărora intenția legiuitorului, materializată în dispozițiile art. 10 al. 1 din L. nr. 3., a fost aceea ca diminuare să se aplice în perioada octombrie-decembrie 2009, în medie cu 15,5%, chiar dacă legea a intrat în vigoare la data de (...).
În măsura în care s-ar acredita această idee, s-ar ajunge la încălcarea principiului neretroactivității, ceea ce este de neconceput. C. art. 15 din Constituția României, legea civilă produce efecte doar pentru viitor, respectiv de la data intrării sale în vigoare, neputând afecta drepturile dobândite anterior existenței ei. Or, drepturile salariale aferente timpului de lucru efectuat de membrii de sindicat reprezentați de către reclamant până la data de 12 noiembrie 2009 s-au născut sub imp eriul legii anterioare și nu pot fi afectate
de reducerile prevăzute de L. nr. 3. .
Nu prezintă nici o relevanță nota nr. 78/(...) emisă de M. E., C. și I. prin care au fost informate unitățile școlare despre modul corect de aplicare a prevederilor L. nr. 3., respectiv aceasta nu poate produce nici un efect, prin prisma faptului că interpretarea dată prin această adresă contravine flagrant prevederilor acestei legi, respectiv intenției legiuitorului, precum și principiului neretroactivității.
Cât privește motivul de recurs referitor la plata premiului de 2 %, Curtea reține temeinicia motivelor primei instanțe.
Prima instanță nu s-a întemeiat pe abrogarea dispozițiilor legale în temeiul cărora se solicită acest premiu, abrogare care, în opinia recurentului exprimată prin motivele de recurs, ar fi intervenit doar ulterior perioadei pentru care se solicită premiul prin acțiune, ci exclusiv pe considerentul caracterului facultativ al acestui premiu, așa cum acest caracter reiese din dispozițiile art. art. 13 din H.G. 281/1993.
Or, sunt corecte considerentele primei instanță, prin care se apreciază că față de acest caracter facultativ, apare nefondată cererea de sancționare amodului în care angajatorul a înțeles să exercite dreptul său de alegere între a acorda sau nu acest premiu. Practic, dreptul angajaților la plata premiului nu este garantată de lege, ci se instituie doar o posibilitate de a se acorda/primi premiul, fără a surveni de aici o obligație legală corelativă a angajatorului, ci rămâne ca o facultate a acestuia acordarea acestui premiu.
Raportat la aspectele expuse și constatând că solicitarea vizând aplicarea reducerilor salariale doar de la momentul intrării în vigoare a L. nr. 3. este justificată, Curtea, în baza art. 312 alin.1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9
C.proc.civ., va admite recursul reclamantului și va modifica în parte sentința atacată, în sensul admiterii primului petit conform dispozitivului.
Vor fi menținute dispozițiile ce nu au făcut obiectul recursului sau față de care nu s-a reținut temeinicia motivelor de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul S. L. D. Î. M. împotriva sentinței civile nr. 1699 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta Ș. cu clasele I-V. P. I. să plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru luna noiembrie 2009, diminuate cu 15,5 % prin aplicarea L. nr. 3. doar începând cu data de (...) și drepturile salariale efectiv încasate pentru această lună, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 22 martie 2011.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI, C. M. I. T. D. C. G.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond..D.M.H. și M.C.
G., N. N.
| ← Decizia civilă nr. 2922/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1496/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
