Decizia civilă nr. 2112/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2112/R/2011
Ședința publică din data de 8 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta SC A. S. împotriva sentinței civile nr. 88 din 18 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat G. F. C., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 1 iunie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 88 din 18 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul G. F. C. împotriva pârâtei SC A. S. S.
Pârâta a fost obligată să achite reclamantului diferența de diurnă de
3.872 E. cu dobândă legală de la (...) până la plata efectivă.
Pârâta a fost obligată la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în sumă de 17 lei cu dobândă legală de la introducerea acțiunii, (...) până la plata efectivă.
S-a respins cererea reclamantului de plată a sporului pentru orele suplimentare.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă SC A. S. și în consecință obligă reclamantul - pârât G. F. C. la plata sumei de 500 RON reprezentând contravaloarea cursului de formare profesională.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului 3500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a a reținut că reclamantul a fost salariat al pârâtei, cu contract individual de muncă începând cu (...), salariul lunar brut negociat fiind de 472 lei, iar salariul de bază lunar brut este de 300 lei, cu program de lucru 8 ore/zi, 40 ore/săptămână. Reclamantul a încheiat un act adițional la contractul individual de muncă care cuprinde clauze cu privire la salarizare în funcție de realizarea indicatorilor cantitativi și calitativi. De asemenea, între părți s-a încheiat un contract de garanție în numerar înregistrat sub nr. 657425/(...) prin care salariatul a constituit o garanție de
200 de E.
Prin decizia 635943/(...), începând cu data de (...) - (...), pe durata delegării reclamantului în S., s-a majorat salariul negociat brut al acestuia la
660 lei.
Cu privire la diurnă, la lit. J - salarizarea - pct. 6 din contractul individual de muncă se stipulează: „În situația în care salariatul este trimis prin delegare sau detașare beneficiază de următoarele drepturi: transport cu tren sau autobuz, cazare la hotel sau în locuri amenajate și diurna negociabilă în limite legale";, fără să se stabilească un cuantum determinat al acestora.
Avându-se în vedere trimiterea din contract la dispozițiile legale, s-a constatat că devin aplicabile dispozițiile art. 45 lit. b) din contractul unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, conform căruia nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin acte normative ce se aplică la instituțiile publice.
Actul normativ ce stabilește cuantumul diurnei pentru instituțiile publice este Hotărârea Guvernului 5..
Contractul colectiv de muncă A. nr. 1651/(...) valabil în perioada (...) - (...) nu prevede clauze referitoare la diurna pentru deplasările în străinătate, situație în care sunt aplicabile prevederile legale, minimele stipulate în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi și nivel național, așa cum sunt prevăzute în Anexa la H. nr. 5. pentru țările din E.pa 35 E..
Cât despre detașări în străinătate, Direcția Muncii S. face recomandarea că diurna trebuie să respecte prevederile referitoare la delegare conform art. 45 din contractul colectiv de muncă la nivel național, respectiv minim din legislația care se aplică instituțiilor publice și diurne H. 5..
Prevederile contractului colectiv de muncă A. 1.1890/(...) valabil în perioada (...) - (...), stipulează că nivelul diurnei pentru deplasările în străinătate este „conform Anexei, însă aceasta nu este negociată cu salariații, nu este semnată de reclamant iar cuantumul diurnei nu respectă „nivelul minimal acordat instituțiilor publice, respectiv cel prevăzut în Anexa la H. nr.
5., fapt ce dovedește că acest contract nu s-a încheiat în temeiul prevederilor art. 238 alin. 3) Codul muncii, drept urmare, nu are putere de „. a părților";.
Cu privire la susținerile pârâtei că s-a aplicat H. nr. 543/1995 respectiv
H. nr. 1. care prevăd o diurnă de 13 E. pentru deplasările în afara localității aplicate și pentru deplasările în străinătate expertul contabil, P. M. C.ia, a concluzionat că nu-și găsesc confirmarea în evidențele contabile de bilanț contabil pentru că evidențele contabile reflectă faptul că nivelul diurnelor pentru extern luat în considerare la deductibilitate a fost cel prevăzut de H. nr.
5. și nu H. nr. 1..
Așadar, în temeiul actelor normative și a înscrisurilor de la dosar, cu privire la diurna zilnică de 35 E. cuvenită, având în vedere numărul de zile de delegare din fiecare lună, verificate de expertul contabil, reclamantul a fost trimis în străinătate în baza Deciziilor conducerii 234 zile (83 zile în S., 80 zile în Italia și 71 zile în Franța) din care reclamantul a primit doar 13 - 22 E. pentru perioadele respective, având de primit o diferență de 3872 E., determinată conform anexei 5 din expertiză.
Cu privire la petitul de compensare în bani a concediului neefectuat în perioada (...) - (...), potrivit art. I din contractul colectiv de muncă și art. 140 alin. 2) din Codul muncii, în perioada (...) - (...), reclamantul avea dreptul la concediu de odihnă de 21 zile lucrătoare proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
În urma verificărilor efectuate de expert cu privire la situația concediului de odihnă, acesta conchide în baza prevederilor legale sus menționate că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de o diferență de 17 lei, reprezentând contravaloarea actualizată a indemnizației de concediu neefectuat, compensat în bani.
Cu privire la orele suplimentare, instanța a reținut conform pontajelor și statelor de plată, verificate și de către expertul contabil, că nu rezultă că înagențiile din străinătate reclamantul a desfășurat activității peste regimul normal de 8 ore/zi.
Cu privire la cererea reconvențională prin care pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 5.000 lei reprezentând contravaloarea cursului de formare profesională, prevăzută în actul adițional nr. 657424/(...) (anexa 3) pct. 4, instanța a reținut că din drepturile salariale ale reclamantului au fost constituite garanții în cuantum de 300 E. și de 240
E.
Declarația martorului C. S. A., care arată că nu s-a efectuat cursul de pregătire profesională vine în contradicție cu recunoașterea reclamantului care a și semnat un angajament de plată recunoscând totodată că are un debit față de pârâtă în sumă de 167 lei ce reprezintă contravaloarea cursului de formare profesională, fiind de acord ca această sumă să îi fie reținută din garanția constituită la societate. De asemenea, la dosar s-a depus certificatul de absolvire a cursului.
Potrivit art. 164 alin. 1) Codul muncii „nici o reținere din salariu nu va putea fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege";.Alin. 2
„Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă";.
Nici o reținere din garanții nu reprezintă lipsă în gestiune și nu s-a făcut în baza hotărârii judecătorești irevocabile. Restituirea garanției nu a fost solicitată de reclamant.
Din actul adițional la contractul individual de muncă nr. 514267/(...), pct. 5 rezultă că valoarea stagiului este de 500 RON, și nu 5.000 RON cât pretinde pârâta - reclamantă reconvențional, că urmează a fi suportate de angajator.
Stagiul de formare profesională a avut loc, așa cum rezultă din probele mai sus menționate, iar potrivit pct. 4 lit. e) din actul adițional sus amintit, angajatul este în culpă dacă are inițiativa încetării raporturilor de muncă …pe o perioadă de cel puțin 3 ani după promovarea examenului de absolvire și va suporta toate cheltuielile ocazionate de formarea profesională.
Potrivit deciziei nr. 6.68067 din (...) raporturile de muncă au încetat prin demisie, potrivit art. 79 alin. 7) Codul muncii, în intervalul sub 3 ani, așadar urmează ca reclamantul, în temeiul clauzelor stipulate în actul adițional să suporte contravaloarea stagiului de pregătire profesională de 500 RON, considerente pentru care excepția de neexecutare a contractului, respectiv că n-a avut loc cursul de pregătire profesională, invocată de reclamantul - pârât reconvențional este nefondată, cererea reconvențională a fost admisă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC A. S. solicitând respingerea cererii de acordare a diurnei.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța trebuie să interpreteze și să aplice unitar dispozițiile HG nr.5., privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în sensul art.1, art.2 și art.16 din HG 5. privesc în mod special misiunile cu caracter temporar și instituțiile față de care se acordă drepturile în condițiile reglementate de art.1, 5 și art.7 din hotărâre
Pentru ca HG 5. să fie aplicabilă trebuie îndeplinite două condiții: aceea a îndeplinirii uneia din misiunile cu caracter temporar limitativ prevăzute de art. 1, de către personalul expres și limitativ specificat de art. 1 și 16 din HG nr. 5..
Personalul delegat care trebuie să dacă parte din ministere, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, precum și alte instituții publice; misiunea cu caracter temporar să reprezinte vizite oficiale, tratative, consultări, participări la târguri și expoziții, documentare, schimb de experiență, cursuri și stagii de practică specializate sau perfecționare, participări la congrese, conferințe, primiri de titluri, grade profesionale, desfășurarea unei activități științifice, culturale, artistice sau sportive, control și îndrumare la misiuni diplomatice, executări de lucrări de construcții, reparații și amenajări la imobilele misiunilor diplomatice, asigurarea protecției demnitarilor români pe timpul cât aceștia se deplasează în străinătate de către personalul specializat din cadrul Serviciului de protecție și pază.
Consideră că HG nr. 5. este un act normativ ce nu are aplicabilitate în cazul societăților comerciale ce funcționează în baza Legii nr. 31/1990, opinie împărtășită și de instanțele de judecată din țară.
Recurenta a arătat că în situația în care s-a admis acțiunea, este în situația de a admite și faptul că postul ocupat de agentul de turism la o societate este echivalentul postului de înalt demnitar, magistrat, funcționar public sau a administratorului societății. Admiterea acțiunii înseamnă o îmbogățire fără justă cauză deoarece patrimoniul reclamantului se mărește pe seama micșorării patrimoniului societății fără a exista un temei.
Intimatul reclamant SC G. F. C. prin întâmpinare (f.14-15) a solicitatrespingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs care se încadrează în motivul de modificare prevăzut de art.
304 pct. 9 C.proc.civ., prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Criticile societății recurente vizează doar modul de soluționare al petitului din acțiunea principală vizând acordarea unor diferențe de diurnă, apreciindu-se că în mod greșit s-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor din HG nr. 5. privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.
În condițiile în care temeiul de drept invocat de către reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată îl reprezintă și dispozițiile din
Contractele colective de muncă încheiate la nivel național și la nivelul ramurii de transporturi, și deși în argumentele invocate în cuprinsul cererii de recurs recurenta nu a făcut trimitere la aceste prevederi contractuale, Curtea apreciază că aceste prevederi se impun a fi avute în vedere la soluționarea litigiului.
Așadar, Curtea reține că în cuprinsul art. 45 lit. b din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 nr. 2. în Monitorul O. din
29 ianuarie 2007 s-a stipulat faptul că: ";Salariații unităților trimiși în delegație în țară sau străinătate vor beneficia de următoarele drepturi: diurna de deplasare, al cărei cuantum se stabilește prin negociere la nivel de ramură, grupuri de unități sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplica la instituțiile publice";.
În cuprinsul dispozițiilor art. 46 lit. b din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramura transporturi pentru anii 2006-2007 nr. 357 publicat în Monitorul O. din 17 aprilie 2006, s-a menționat faptul că: „Salariații unităților, trimiși în delegație în țara și în străinătate, vor beneficia de următoarele drepturi: b) diurna de deplasare, al cărei cuantum se stabilește prin negociere la nivel de grupuri de unități sau de unitate; nivelul minim aldiurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplica în instituțiile publice";.
Prevederi cu conținut identic au fost inserate și în art. 47 lit. b din
Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de transporturi pe anii 2008-
2010 nr. 722 publicat în Monitorul O. din 18 februarie 2008.
În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. c și d din Codul muncii
și ale art. 11 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramură de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, și respectiv, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel național.
Așadar, toate aceste dispoziții contractuale fac trimitere la nivelul minim al diurnei stabilit prin actele normative ce se aplică în instituțiile publice, condiții în care devin aplicabile prevederile cu caracter minimal din HG nr. 5., care stabilesc un nivel minim de 35 euro/zi pentru angajații trimiși în Franța, Italia sau S..
În speță, din actele depuse la dosar, și respectiv din raportul de expertiză contabilă efectuat în fața primei instanțe, reiese că în perioadă (...) - (...), intimatul reclamant în calitate de angajat al recurentei a fost trimis în străinătate (Franța, Italia, S.) pentru un număr de 234 zile (filele 11 - 30), pentru care a beneficiat de o diurnă cuprinsă între 12 euro și 22,42 euro pentru fiecare zi, așadar mai mică decât cea prevăzută în HG nr. 5..
Este real că HG nr. 5. a fost adoptat pentru a reglementa în principal drepturile și obligațiile personalului trimis în străinătate din cadrul ministerelor, organelor de specialitate ale administrației publice, precum și altor instituții publice, personalului din regiile autonome și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat și că nu creează obligații direct în sarcina altor angajatori, însă în speță devin aplicabile din acest act normativ doar dispozițiile cu privire la cuantumul minim al diurnei ca urmare a coroborării cu dispozițiile obligatorii din Contractele colective mai sus amintite.
Art. 238 alin. 1 din Codul muncii prevede că: „contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior, iar potrivit alin. 2 „contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă";.
Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă, și anume aceea de izvor de drept, precum și pe împrejurarea că, un asemenea contract reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractelor, așa cum rezultă din ansamblul dispozițiilor legale în materia contractelor colective de muncă.
Prin urmare, chiar dacă la nivel de unitate a existat un contract colectiv de muncă, în cauză se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național sau de ramură în vigoare în perioada decembrie 2006 - decembrie
2007, întrucât acestea din urmă stabilesc drepturi în favoarea salariaților la un nivel superior contractului colectiv de muncă de la nivelul angajatorului.
Față de considerentele expuse anterior, se constată că prima instanță în mod corect a ținut cont de aplicabilitatea, în cauză, a dispozițiilor privitoare la diurnă cuprinse în Contractele colective de muncă menționate, care fac trimitere doar la nivelul minim al diurnei din HG nr. 5., nu și la calitatea angajaților sau scopul deplasării.
Față de care susținerea recurentei cu privire la faptul că prin admiterea acțiunii s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului, se constată a fi nefondată, deoarece micșorarea patrimoniului societății își găsește izvorul în dispozițiile legale mai sus indicate.
Raportând probele administrate în cauză la dispozițiile legale incidente, Curtea reține că soluția primei instanțe de admitere a cererii reclamantului și de acordare a diferențelor de diurnă reflectă o aplicare și interpretare corectă a legii în cauză, ceea ce impune potrivit art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., față de culpa procesuală a recurentei, o va obliga pe acesta să plătească intimatului suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța depusă la fila 17 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. S. S. împotriva sentinței civile nr. 88 din 18 ianuarie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului G. F. C. suma de
800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G . L. T. S. C. B. I. R. M.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond:C. M.
G. G. C.
| ← Decizia civilă nr. 1496/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4347/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
