Decizia civilă nr. 1079/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1079/R/2011
Ședința 23 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : S. D.
JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta I. V. împotriva sentinței civile nr. 5. din 08 octombrie 2010, pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC I. SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Se constată că la data de 22 martie 2011, reclamanta recurentă I. V. a trimis prin fax concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 21 martie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5022 din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr.
(...), a fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune având obiect plata indemnizației de concediere sau a plăților compensatorii, excepție invocată de pârâta SC „. SA.
A fost admisă excepția tardivității formulării contestației împotriva D. de concediere individuală nr.65/(...) și în consecință a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea I. V. împotriva pârâtei SC „. SA B., ca fiind tardivformulată.
Au fost respinse toate celelalte pretenții formulate de reclamanta I. V. împotriva pârâtei SC „ I. SA B., ca neîntemeiate.
A fost obligată reclamanta I. V. să plătească pârâtei SC „. SA B. suma de
2099,48 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția necompetenței secției civile-completul specializat în judecareaconflictelor de muncă pentru soluționarea cererii având obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești ce reprezintă participarea ei la profit pentru anul
2008 a fost respinsă de tribunal în ședința publică din (...)(f.527) având în vedere că reclamanta nu a contestat H. Adunării generale a acționarilor ci a solicitat plata unor drepturi bănești cuvenite în calitate de fost angajat al pârâtei, cerere care se încadrează în categoria cererilor prevăzute de art.281 și
283 C. muncii, competența revenind completului specializat și nu secției comerciale a tribunalului.
În baza art.137 C.pr.civ. instanța a analizat mai întâi excepțiile invocate de pârâtă care fac de prisos cercetarea fondului pricinii.
Excepția tardivității formulării contestației împotriva D. de concedierenr.65/(...), este întemeiată având în vedere următoarele considerente.
Prin decizia a cărei anulare o solicită contestatoarea s-a dispus concedierea acesteia în temeiul art.65 și 66 din C. muncii, în preambulul deciziei făcându-se referire la programul de concediere colectivă nr.638/
(...)(f.16).
Având în vedere considerentele da fapt și de drept ale deciziei de concediere coroborate cu dispozițiile art.55 litera „c"; și art. 58 din C. muncii tribunalul a reținut că prin respectiva decizie s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei ca urmare a voinței unilaterale a uneia din părți respectiv din inițiativa angajatorului pentru motive care nu țin de persoana salariatului, fiind efectuată în cadrul unei concedieri colective, aspect de altfel necontestat de nici una din părți.
Prin urmare decizia de concediere contestată reprezintă o decizie unilaterală a angajatorului referitoare la încetarea contractului individual de muncă și, potrivit art.283 alin.1 litera „a"; din C. muncii cererea prin care se solicită anularea acestei decizii se formulează în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată salariatului.
În speță D. de concediere nr.65/(...) a fost comunicată reclamantei la data de (...)(f.16), dată la care i-a fost comunicat și preavizul (f.15), în ședința publică din (...)(f.42), reclamanta recunoscând că a semnat personal de primire și că aceste acte i-au fost comunicate la data de (...).
Așa fiind, de la această dată curge termenul de 30 de zile calendaristice pentru contestarea deciziei, indiferent de motivele pe care reclamanta le invocă în susținerea nelegalității sau netemeiniciei deciziei.
Cererea prin care se solicită anularea deciziei a fost formulată doar la data de (...), cu mult după împlinirea termenului de 30 de zile
Chiar dacă s-ar lua în calcul data comunicării deciziei de concediere, data la care reclamanta a ridicat carnetul de muncă de la pârâtă, (...) (f.380),așa cum aceasta susține în precizarea de la fila 419, contestația a fostformulată cu mult după împlinirea termenul de 30 de zile calculat de la această dată.
Fiind formulată după împlinirea termenului prevăzut de art.283 alin.1 litera „a"; din C. muncii, cererea de anulare a D. de concediere nr.65/(...) a fost tardiv formulată și excepția este întemeiată astfel că va fi admisă și în consecință această cerere a fost respinsă ca fiind tardiv formulată.
Excepția prescrierii dreptului la acțiune a cererilor având obiect: plata diferenței de plăți compensatorii pentru concediere prevăzute în C. colectiv de muncă la nivel de unitate; achitarea premiului pentru concediere prevăzut de C. colectiv de muncă pe anii 2007-2010 pe ramură electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apărare este neîntemeiată și va fi respinsă pentru considerentele ce urmează:
Toate aceste drepturi bănești indiferent de modul în care sunt denumite(plată compensatorie, compensații bănești, premiu pentru concediere) reprezintă o măsură de protecție socială la care sunt îndreptățiți salariații concediați, pentru motive care nu țin de persoana lor, în vederea atenuării consecințelor concedierii individuale sau colective, pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
În speță, în C. colectiv de muncă la nivel de unitate s-a prevăzut dreptul la o plată compensatorie (art.104 alin.5, CCM pentru anul 2008, f.136-171, respectiv art.103 alin.5 CCM pentru anul 2009, f.250-281) iar în CCM la nivel de ramură electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apărare pentruanii 2007-2010, la care este parte și pârâta, în art.22 s-a prevăzut dreptul salariatului concediat pentru motive care nu țin de persoana lui la un premiu de un salariu de bază sau de două salarii de bază, în funcție de vechime, cu mențiunea că totodată este stipulat că „angajatorul, în funcție de posibilitățile sale concrete din societate, poate acorda și alte nivele de premiere";.
În consecință, plățile compensatorii sunt acordate în temeiul legii, iar faptul că sunt prevăzute și în contractul colectiv de muncă nu conduce în mod automat la concluzia că neacordarea lor echivalează exclusiv cu o neexecutare a acestui contract ori a unor clauze ale acestuia, pentru a fi incidente dispozițiile art. 283 alin.(1) lit. e) din C. muncii.
Plățile compensatorii au natura juridică a unor despăgubiri și, în consecință, este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din C. muncii și nu termenul de 6 luni prevăzut de art. 283 alin.
1) lit. e) din același cod, astfel că excepția prescrierii dreptului la acțiune având obiect plata acestor drepturi a fost respinsă ca neîntemeiată și tribunalul a analizat fondul acestor cereri.
Referitor la diferența de plăți compensatorii cuvenite urmare a concedierii, plăți compensatorii prevăzute în C. colectiv de muncă la nivel de unitate, cererile reclamantei atât cea principală cât și cea subsidiară nu a fost întemeiate și au fost respinse.
Astfel, tribunalul a reținut că reclamanta susține că suma acordată cu titlu de plăți compensatorii, de 5630 lei(din care s-au reținut contribuții și impozit) ), a fost greșit calculată ca urmare a faptului că s-a avut în vedere, pe de o parte, salariul net și nu cel tarifar, așa cum se prevede în programul de concediere nr.638/2009, în temeiul căruia a fost concediată și, pe de altă parte, dacă se reține că plata compensatorie se calculează în funcție de salariul mediu net, acesta nu a fost corect calculat astfel că a solicitat ca diferența cuvenită să fie calculată prin determinarea plăților compensatorii în două variante: 1)- 5 salarii tarifare și 2)- 5 salarii medii nete pe unitate, având în vedere salariu mediu net pe societate determinat pentru anul 2008, prin luarea în calcul a tuturor veniturilor salariale, rezultând, conform calculelor reclamantei, un cuantum de 1510 lei(f.424) față de 1126 lei avut în vedere de societatea pârâtă.
1. Susținerea reclamantei în sensul că plățile compensatorii cuvenite trebuie determinate în funcție de salariul tarifar este lipsită de temei. E. real că, în programul de concediere colectivă nr.638/2009, întocmit de angajator, conform art.68-71 din C. muncii, la punctul 7 întitulat „măsurile de atenuare a consecințelor concedierii și compensațiile ce urmează a fi acordate salariaților concediați, conform dispozițiilor legale și contractului colectiv de muncă";, pentru salariații cu peste 20 ani vechime se prevede o compensație egală cu 5x salariul tarifar(f.87), însă tribunal reține că fostul angajat concediat este îndreptățit să primească plăți compensatorii în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, conform art.67 din C. muncii, dispoziție legală care face trimitere doar la CCM și nu face trimitere la programul de concediere.
Programul de concediere nr.638/2009 a fost înregistrat la dat de (...), când, la nivel de unitate, era în vigoare contractul colectiv de muncă pentru anul 2008(f.136) care a fost aplicabil până la (...), întrucât din data de (...) este aplicabil contractul colectiv de muncă pentru anul 2009 (f.250) astfel că, în privința compensației bănești, în mod firesc, la punctul 7 din program, care face trimitere la contractul colectiv de muncă, în privința plăților compensatorii sunt redate dispozițiile din CCM în vigoare la acea dată, CCM care, în art.104 pct.5, prevedea că salariatul al cărui contract individual de muncă se desfacedin inițiativa angajatorului va primi o indemnizație calculată diferențiat ca multiplu de salariu tarifar( f.171).
Între data redactării programului de concediere nr.638/2009, (...), și data concedierii efective a salariaților, a încetat CCM pentru anul 2008 și a intrat în vigoare CCM pentru anul 2009, înregistrat la data de (...) astfel că, la data concedierii reclamantei, (...), era aplicabil CCM pentru anul 2009.
Cum, la data concedierii reclamantei era aplicabil contractul colectiv de muncă pentru anul 2009, în privința plăților compensatorii se aplică dispozițiile din acest contract colectiv de muncă care, în art.103 puct.5, prevede că determinarea plății compensatorii se face în funcție de salariul mediu net pe societate(f.281).
Așa fiind, conform art.67 din C. muncii precum și art.42 din OUG nr.9., reclamanta este îndreptățită să primească din fondurile pârâtei, cu titlu de plată compensatorie(compensație bănească), echivalentul a 5 salarii medii nete pe societate și nu echivalentul a 5 salarii tarifare.
2. În ceea ce privește cuantumul salariului mediu net pe societate, de
1126 lei, în funcție de care s-au determinat plățile compensatorii tribunalul areținut că legiuitorul a lăsat la latitudinea partenerilor care încheie contractul colectiv de muncă, atât posibilitatea acordării plăților compensatorii (nefiind obligatorie acordarea lor) cât și condițiile, cuantumurile și criteriile de determinare a acestora.
În condițiile în care în contractul colectiv de muncă aplicabil în speță nu s-a prevăzut expres și modul de determinare a salariului mediu net pe societate, acesta se determină tot pe baza criteriilor stabilite de comun acord de către angajator și sindicat.
Deși reclamanta susține că salariul mediu net pe societate utilizat pentru stabilirea cuantumului plăților compensatorii a fost determinat în mod unilateral doar de către angajator, invocând în acest sens H. nr.3/(...) a Biroului permanent al C. de A.(f.118), această susținere este nefundamentată întrucât, din adresa nr. 810/ (...) (f.80), reiese cu certitudine că criteriile de determinare salariul mediu net pe societate, ce va fi utilizat pentru determinarea plăților, au fost stabilite urmare a negocierii.
Potrivit negocierilor dintre părțile CCM au fost stabilite următoarele criterii pentru determinarea salariului mediu net pe societate, în vedereastabilirii cuantumului plăților compensatorii: 1)- perioada de referință: trimestrul I 2009, adică (...)-(...); 2)- veniturile realizate de salariați de care se vor lua în calcul; 3)- veniturile care nu se vor lua în calcul: sporul de noapte și pentru munca suplimentară; adaosurile la salariu(plusul de acord, premiile, al 13-lea salariu, premiul de P.); tichetele de masă; indemnizațiile directorilor și administratorilor.
Nu are nicio relevanță faptul că negocierile dintre angajator și sindicat nu au fost consemnate în scris, la data respectivă, întrucât nu reprezintă o modificare a CCM, care ar impune încheierea unui act adițional scris iar, pe de altă parte, reprezentanții sindicatului nu au contestat nici existența acestora și nici rezultatul lor ci dimpotrivă au confirmat susținerile angajatorului referitoare la criteriile stabilite pentru determinarea salariului mediu net pe societate ca va fi utilizat pentru calculul plăților compensatorii (f.80). Apare ca neîntemeiată susținerea reclamantei în sensul că adresa nr. 810/ (...)(fila 80), fiind emisă ulterior concedierii sale, nu-i este opozabilă și este nulă întrucât, prin această adresă doar se confirmă cele stabilite cu ocazia negocierilor dintre angajator și sindicat anterior concedierii reclamantei .
Prin H. nr.3/2009(f.118), emisă de angajator, nu a fost stabilit unilateral cuantumul salariului mediu net pe societate ci, prin această hotărâre, doar s-adeterminat cuantumul concret al acestuia, urmare a aplicării criteriilor stabilite prin negociere, cuantum care nu a fost contestat de sindicat, instanța reținând că au fost respectate criteriile stabilite(f.496). De altfel, nici reclamanta nu susține că, în urma aplicării criteriilor anterior arătate, ar rezulta un alt cuantum, ea contestând criteriile avute în vedere, indicând alte criterii de determinare .
Pe de altă parte, deși reclamanta susține că salariul mediu net pe societate luat în calcul pentru determinarea plăților compensatorii ar fi fost stabilit unilateral de angajator, din motivarea cererilor formulate reiese faptul că, în realitate, aceasta este nemulțumită de activitatea reprezentantului sindicatului din care ea a făcut parte, invocând incompatibilitatea acestuia.
Față de considerentele expuse apar ca neîntemeiate susținerile reclamantei în sensul stabilirii cuantumului salariului mediu net pe societate în vederea determinării plăților compensatorii după alte criterii decât cele stabilite de părțile din CCM, eventualele nemulțumiri ale reclamantei față de activitatea liderului de sindicat care, în opinia reclamantei, nu ar fi reprezentat interesele membrilor de sindicat, putând fi rezolvate într-un alt cadru procesual.
Referitor la obligarea pârâtei (fostul angajator al reclamantei) la plata plăților compensatorii prevăzute de lege, în speță, de OUG nr.9.
T. a reținut că cererea reclamantei a fost neîntemeiată și sub acest aspect având în vedere că, potrivit art.37 din OUG nr.9., plățile compensatorii prevăzute de art.29 din acest act normativ, se plătesc de agențiile pentru ocuparea și formarea forței de muncă și nu de către angajator, angajatorul suportând, conform art.42 din aceeași ordonanță, doar compensațiile bănești individuale prevăzute în CCM , dacă astfel de compensații au fost prevăzute (reclamanta beneficiind de astfel de drepturi).
Referitor la obligarea pârâtei la plata premiului prevăzut de art.22 alin.2 din CCM pe anii 2007-2010 pe ramură electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apărare, tribunalul a reținut că cererea este neîntemeiată.
Pentru a concluziona astfel instanța a avut în vedere faptul că premiul prevăzut de acest contract colectiv de muncă reprezintă o concretizare a dispozițiilor art.67 din C. muncii și ale art.42 din OUG nr.9., premiul respectiv reprezentând compensația bănească prevăzută de aceste dispoziții legale.
În condițiile în care art.22 alin.2 din acest contract colectiv de muncă, pe lângă obligația angajatorului și respectiv dreptul corelativ al salariatului concediat pentru motive care nu țin de persoane salariatului de a beneficia de un premiu stabilit diferențiat în funcție de vechime, determinat având în vedere salariul de bază, peste 5 ani vechime(cum este reclamanta) fiind echivalent cu
2 salarii de bază, prevede și că „angajatorul în funcție de posibilitățile concrete din societate, poate acorda și alte nivele de premiere"; tribunalul reține că
„premiul"; ( în realitate compensație pentru concediere), prevăzută în contractul la nivel de ramură are un caracter minimal și că prin contractul colectiv de muncă la nivel de angajator poate fi acordată o compensație mai mare.
Prin urmare, salariatul disponibilizat nu va cumula cele două drepturi ci va beneficia de compensația cea mai mare, în speță, cea prevăzută de CCMaplicabil la nivel de angajator și care, în privința reclamantei, prevede o compensație echivalentă cu 5 salarii medii nete pe unitate, fiind mai mare.
Referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 1126 lei acordată salariaților concediați ulterior, tribunalul constată că și această cerere este neîntemeiată și va fi respinsă.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata unei sume de bani fără să indice care este temeiul acestei obligații, respectiv contractul individual demuncă, CCM sau legea invocând doar faptul că salariaților concediați ulterior, în perioada (...)-(...), tot în cadrul unei concedieri colective, pentru care s-a întocmit programul de concediere colectivă nr.1571/2009( aflat la filele 110-
112) le-a fost acordată această sumă, depunând, în probațiune , fluturașul din luna iulie pentru numitul B. I. și fluturașul din luna septembrie, pentru numita Dan A., în care apare menționată această sumă la rubrica „.(f.36).
Cât timp atât CCM cât și dispozițiile legale(art.67 C. muncii, art.42 OUG nr.9.) prevăd doar dreptul reclamantei de a beneficia de plățile compensatorii individuale prevăzute în art.103 pct.5 din CCM la nivel de unitate aferent anului 2009 și cum aceste plăți compensatorii au fost acordate reclamantei solicitarea ei de a beneficia de alte sume, acordate unor angajați, concediați ulterior încetării raporturilor sale de muncă apare ca neîntemeiată.
Faptul că salariaților concediați în baza celui de-al doilea program de concediere le-a fost acordată suma de 1126 lei, în baza convenției încheiate între patronat și sindicat( motivat de necesitatea menținerii a unui climat de ordine, disciplină și lipsit de tensiuni sociale), nu justifică acordarea acestei sume și pentru trecut persoanelor care nu mai aveau calitatea de angajat.
Referitor la obligarea pârâtei la plata sumei ce reprezintă participarea ei la profitul aferent anului 2008, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată având în vedere că angajatorul este ținut să achite această sumă conform Hotărârii AGA nr.4/(...) și Hotărârii CA nr.4/(...), în care reclamanta nu este nominalizată. Aceste acte ce constituie temeiul repartizării profitului către salariați nefiind anulate în cadrul procedurii speciale prevăzute de L. nr.31/1990, ele se bucură de prezumția de legalitate și constituie temeiul repartizării profitului astfel că reclamanta nu este îndreptățită să beneficieze de participarea la profit pentru anul 2008.
În consecință, față de argumentele de fapt și de drept anterior arătate, acțiunea reclamantei a fost respinsă în întregime, respectiv contestația împotriva deciziei de concediere nr.65/2009 ca fiind tardiv formulată și toate celelalte pretenții ca neîntemeiate.
Ca urmare a respingerii acțiunii reclamantei, aceasta a fost în culpă procesuală astfel că, în baza art.274 Cod procedură civilă, a fost obligată să plătească pârâtei suma de 2099,48 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal reclamanta I. V. solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În memoriul de recurs s-a arătat că instanța de fond a judecat cauza fără a obliga pârâta să depună actele solicitate în cererea principală, respectiv a omis să se pronunțe asupra valabilității C.ui colectiv de muncă nr. 605/(...).
S-a mai invocat că în mod nelegal instanța de fond nu a admis administrarea probei cu martori, apreciind-o ca fiind neconcludentă și că nu s- a pronunțat asupra diferențelor dintre contractul individual de muncă prezentat de pârâtă și contractul înregistrat la ITM în ceea ce privește clauza de la pct.IX lit.d.
În mod greșit instanța de fond a admis excepția tardivității formulării contestației împotriva D. de concediere nr. 65/(...), întrucât în cauză s-a solicitat în principal anularea concedierii colective, urmată de anularea concedierii individuale. Recurenta a precizat că nu arătat că decizia de concediere i-au fost comunicate la data de (...), ci că dreptul de a face plângere în 30 de zile i-a fost furat tocmai prin modul în care au fost emise, semnate și comunicate preavizul și decizia.
Referitor la plățile compensatorii s-a arătat că instanța de fond nu a reținut faptul că plățile compensatorii solicitate sunt pentru concedierea colectivă. Invocând dispozițiile art. 69 din C. muncii, precum și conținutulprogramului de concediere, recurenta a arătat că voința angajatorului a fost să plătească atât indemnizația constând în 1, 3 sau 5 salarii tarifare pentru concedierea colectivă, cât și o plată compensatorie constând în 1, 3 sau 5 salarii medii pe unitate conform art. 67 din C. muncii, iar instanța de fond a omis prevederile art. 69 alin. (2) lit.f și art.43 din OUG 9.. S-a mai precizat că în mod eronat s-a reținut că data înregistrării C.ui colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010 este (...), întrucât acesta a fost înregistrat în registrul special de evidență a contractelor colective de muncă în data de (...).
În ceea ce privește cuantumul salariului mediu net pe unitate de 1126 lei s-a arătat că acesta a fost stabilit prin voința unilaterală a angajatorului încălcându-se principiul egalității de tratament prevăzut de art. 5 din C. muncii, întrucât acest cuantum a fost avut în vedere numai pentru nivelul plății compensatorii.
În mod greșit a apreciat instanța de fond că dispozițiile art. 22 din OUG
9. nu sunt aplicabile în cauză, întrucât atât din în decizia de concediere individuală cât și în programul de concediere colectivă se prevede salariații concediați vor beneficia de drepturile prevăzute de lege,iar prin D. nr. 61/(...)
(care nu a fost depusă în cauză) s-a aprobat restructurarea și reorganizarea societății din motive economice.
Soluția instanței de fond a fost criticată și în ceea ce privește neacordarea premiului prevăzut de art. 22 alin. (2) din CCM pe anii 2007-2010 pe ramura electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apărare care nu se poate confunda cu plățile compensatorii prevăzute de CCM la nivel de unitate întrucât se plătesc din surse diferite.
Invocând dispozițiile art. 5 și 241 alin. (1) lit.a) din C. muncii, precum și faptul că salariații concediați au avut practic același program de concediere, recurenta a apreciat că prin acordarea sumei de 1126 lei numai salariaților concediați în a doua tranșă s-au discriminat salariații concediați în prima tranșă.
Contrar celor reținute de instanța de fond, nu există prevederi în
Hotărârile 4/(...), respectiv 4/(...) în sensul că salariații concediați în anul 2009 nu participă la profitul pe anul 2008. În plus, fiind salariata societății, recurenta este cuprinsă în H. 4/(...) în alineatele 1-3
Intimata SC I. SA prin întâmpinare a solicitat respingerea ca nefondată arecursului.
În probațiune s-au administrat înscrisuri.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
1. Contrar celor invocate de recurentă, Curtea constată că o parte din actele menționate de aceasta au fost depuse la dosarul de fond (de exemplu, Fișa de apreciere pentru anul 2008 filele 97-102 Vol I dosar fond), iar altele au fost depuse în recurs (25-37).
De asemenea, alte înscrisuri invocate de recurentă nu erau necesare soluționării cauzei, așa cum în mod judicios a apreciat și instanța de fond (fila
527 vol 2 dosar fond). Astfel, recurenta nu a solicitat nici prin acțiunea inițială, nici prin precizările și completările ulterioare (filele 47, 382, 417, 435, 475-478) anularea concedierii colective și a C.ui colectiv de muncă la nivel de unitate înregistrat sub nr. 605/(...), o astfel de cerere nerezultând din înscrisul de la filele 630-631 vol II dosar fond. De altfel, conform art. 283 alin. (1) lit.d) din C. muncii cererea de anulare a contractului colectiv de muncă se putea face pe durata existenței contractului, condiție care în mod evident nu a fost îndeplinită.
În consecință, se apreciază că întrucât instanța de fond nu a fost investită cu o cerere de constatare a nulității concedierii colective, înscrisurile care dovedeau în opinia recurentei această nulitate, respectiv H. C. de A. nr.2/(...), Proiectul de concediere colectivă nr.357/(...) Răspunsul sindicatului din adresa nr. 3/(...), respectiv adresa nr. 430/(...) a C. de administrație nu erau probe concludente în cauză în sensul art.167 alin. (1) Cod procedură civilă. În mod similar, nici celelalte înscrisuri invocate de recurentă, a căror teză probatorie nici nu a fost precizată, nu erau în opinia instanței de recurs necesare soluționării cauzei deduse judecății.
Față de proba cu înscrisuri administrată în cauză, în mod temeinic a respins instanța de fond (fila 527 vol 2 dosar fond) și administrarea probei cu martori.
Nu are nicio relevanță pentru soluționarea cauzei diferența dintre modelul contractului individual de muncă, anexă la C. colectiv de muncă înregistrat la D. B. - N. (fila 384 dosar fond) și C. individual de muncă al recurentei înregistrat la ITM sub nr. 5228/(...) (fila 384 dosar fond) întrucât clauza invocată de recurentă , respectiv obligația angajatorului ca în cazul încetării contractului colectiv de muncă să îi plătească salariatului toate drepturile la zi este o obligație legală prevăzută în mod expres de art. 40 alin. (2) lit.c) din C. muncii.
2. Tardivitatea contestării D. nr. 65/(...)
Contrar celor invocate de recurentă, aceasta nu a investit instanța de fond cu o cerere de anulare a concedierii colective, contestația formulată limitându-se la anularea D. de concediere nr. 65/(...). Așa cum corect a reținut instanța de fond, fiind o decizie unilaterală a angajatorului referitoare la încetarea contractului individual de muncă, această decizie trebuia contestată în termenul de 30 de zile de la comunicare prevăzut de art. 283 lit.a) din C. muncii.
Deși în opinia instanței de recurs, decizia de concediere a fost comunicată recurentei în data de (...) (fila 15 dosar fond), contestația înregistrată la (...) apare ca fiind tardiv formulată chiar dacă s-ar reține ca dată a comunicării (...), data la care recurenta și-a ridicat carnetul individual de muncă (fila 380).
În consecință, în mod legal instanța de fond a admis excepția tardivității D. de concediere nr. 65/(...), analiza motivelor de recurs relative la legalitatea și temeinicia acesteia fiind astfel superfluă.
3. Plățile compensatorii datorate în temeiul contractului colectiv de muncăla nivel de unitate.
Recurenta a fost concediată prin D. nr. 65/(...) (fila 16 dosar fond) începând cu data de (...), în baza Programului de concediere colectivă nr.638/(...). În cuprinsul deciziei de concediere se menționează că „salariatul va beneficia de toate drepturile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, în vigoare la data concedierii (art.104 pct.5)";.
C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2008 a fost depus la D. B.-N. în data de (...) și înregistrat în Registrul special de evidență a
C. colective de muncă în data de (...).
Așa cum a arătat și recurenta, C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2009 a fost depus la D. B.-N. în data de (...) și înregistrat în Registrul special de evidență a C. colective de muncă în data de (...) (filele 7 și 8 dosar recurs).
Potrivit art. 25 din L. 130/1996 (1) C. colectiv de muncă se încheie în formă scrisă, se semnează de către părți, se depune și se înregistrează ladirecția generală de muncă si protecție socială județeana sau a municipiului
B., după caz. (3) Contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării. Părțile pot conveni ca data aplicării clauzelor negociate sa fie ulterioară zilei de înregistrare a contractului";.
Conform dispoziției legale menționate anterior, întrucât părțile nu au convenit o altă dată a aplicării contractelor colective de muncă, acestea produc efecte de la data înregistrării, în speță (...), respectiv (...).
Având în vedere dispoziția expresă din art. 4 alin. (1) din C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2008, clauzele acestuia produc efecte și după expirarea termenului de 12 luni pentru care a fost încheiat până la încheierea următorului contract, respectiv până la data de (...).
Curtea apreciază că întrucât legalitatea măsurii desfacerii contractului individual de muncă munca se analizează în raport cu data emiterii și nu cu data de la care aceasta produce efecte, nulitatea presupunând existența unor cauze contemporane încheierii actului, data concedierii este data emiterii deciziei de concediere și nu cea de la care aceasta produce efecte. În caz contrar, plățile compensatorii ar fi determinate printr-un contract colectiv de muncă în vigoare după data emiterii deciziei de concediere, ceea ce nu poate fi admis întrucât măsura concedierii în ansamblu (inclusiv cuantumul plăților compensatorii) trebuie analizată în raport de dispozițiile legale și contractuale valabile la data emiterii ei.
Pentru aceste considerente, se apreciază că, în raport de data concedierii, drepturile de care trebuie să beneficieze recurenta sunt cele prevăzute de C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2008, care în art.104 pct.5 prevede că în cazul desfacerii contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului salariații primesc o plată compensatorie în cuantum de 5 salarii tarifare, în cazul salariaților cu o vechime în muncă de peste 20 de ani, cum este cazul recurentei. De altfel, și în decizia de concediere se face referire la art. 104 pct.5 din CCM și nu la art.103 pct.5, articol în care sunt reglementate plățile compensatorii în C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2009.
Mai mult, Curtea reține că în Programul de concediere colectivă înregistrat sub nr. 638/(...), încheiat conform dispozițiilor 69-71 din C. muncii se prevede că indemnizațiile pentru concediere se acordă în funcție de vechime, conform art. 104 pct.5 din CCM, fiind determinate prin raportare la salariul tarifar.
Întrucât conform art. 76 din C. muncii concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută,
Curtea reține că obligațiile angajatorului în cadrul procedurii colective trebuie respectate în totalitatea lor, ceea ce nu s-a realizat în cauză, întrucât angajatorul a stabilit cuantumul plăților compensatorii în mod diferit de programul de concediere colectivă. În plus, angajatorul a stabilit acest cuantum în data de (...), după emiterea deciziei de concediere a recurentei.
Conform extraselor din statele de plată (filele 490), salariul tarifar al acesteia este de 1717 lei fiind mai mare decât salariul mediu net pe unitate în raport de care a plătit angajatorul plățile compensatorii, respectiv 1126 lei.
În concluzie, Curtea apreciază că plățile compensatorii la care este îndreptățită recurenta trebuie calculate în raport de salariul tarifar al acesteia,
și nu de salariul mediu net pe unitate, cum greșit a apreciat instanța de fond prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale menționate anterior.
Contrar celor invocate de recurentă, acesteia nu i se pot acorda două compensații pentru aceeași concediere. Recurenta nu a fost concediată și individual și colectiv, diferența dintre cele două tipuri de concediere fiinddeterminată de numărul salariaților concediați. În mod evident, ca urmare a unei concedieri colective angajatorul emite decizii de concediere individuale, însă aceasta nu înseamnă că același angajat este concediat și individual și colectiv și că are dreptul la compensații pentru ambele tipuri de concediere.
Compensațiile acordate salariaților concediați colectiv conform art. 69 alin. (2) lit. f) din C. muncii sunt cele menționate în Programul de concediere colectivă nr.638/(...) și în C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2008, astfel încât față de considerentele menționate anterior nu se mai impune analiza motivelor de recurs relative la modul de calcul al salariului mediu net pe unitate.
5. Plățile compensatorii prevăzute de OUG 9.
Contrar celor invocate de recurentă, nu se poate obliga angajatorul la plata plăților compensatorii prevăzute de art. 29 din OUG 9., întrucât conform art. 37 din același act normativ aceste plăți se achită de agențiile pentru ocuparea și formarea forței de muncă. În plus, nu s-a făcut dovada în cauză că intimatei, ca angajator, i se aplică dispozițiile OUG 9..
6. Premiul prevăzut de art. 22 alin. (2) din C. colectiv de muncă pe ramurăelectrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apărare I nstanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 22 alin.(2) din C. colectiv la nivel de ramură menționat anterior. Întrucât acest premiu se acordă în cazul concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului, iar „în funcție de posibilitățile concrete din societate, angajatorul poate acorda și alte nivele de premiere";, Curtea reține că prin C. colectiv de muncă la nivel de unitate, intimata a majorat cuantumul acestui premiu, care în realitate este compensația peste concediere.
În cauză nu s-a dovedit faptul că cele două plăți compensatorii se plătesc din surse diferite.
Drept urmare, recurenta nu poate cumula cele două prestații, ci trebuie să beneficieze de cea mai mare, respectiv cea prevăzută în C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2008, așa cum s-a arătat anterior.
7. Suma ce reprezintă participarea recurentei la profitul intimatei aferentanului 2008
Curtea constată că instanța de fond a interpretat greșit H. nr. 4 din (...) a
C. de A. a SC I. SA B. prin care s-a aprobat criteriile de distribuire a profitului net al anului 2008 (fila 30 dosar fond). Astfel, după enumerarea sumelor repartizate pe secții, în actul menționat se prevăd criteriile de acordare a participării la profit, după cum urmează „1. Se exclud de la repartizarea profitului cei care au lucrat mai puțin de trei luni în anul 2008. 2 Sumele se repartizează în funcție de numărul de zile lucrate în anul 2008. 3. Se calculează un procent între timpul efectiv lucrat și timpul maxim disponibil, pentru fiecare salariat. 4. Procentul rezultat se aplica la suma medie repartizată pe salariat, fabrici și compartimente. 5. La sumele rezultate se aplică următoarele criterii: - pentru cei sancționați cu suspendarea CIM se acordă 40% din sumă; - pentru cei sancționați cu 10 % pe trei luni sau retrogradarea din funcție se acordă 50% din sumă; - pentru cei sancționați cu
10 % pe două luni se acordă 60% din sumă; - pentru cei sancționați cu 10 % pe o lună se acordă 70% din sumă; - pentru cei sancționați cu 5 % pe o lună se acordă 80% din sumă; - pentru cei sancționați cu avertisment se acordă 90% din sumă. 6. La sumele astfel rezultate se aplică un procent de 80%. 7. Sumele rămase după aplicarea criteriilor și a procentului de 80 % rămân la dispoziția directorilor de fabrici, de departamente, direcții și șefilor de compartimente, pentru a fi distribuite salariaților în funcție de aportul fiecăruia la realizările fabricii, respectiv ale societății";.
Contrar celor reținute de instanța de fond, conform punctului 7 din H. nr. 4 din (...), numai sumele rămase după aplicarea criteriilor prevăzute la punctele anterioare și a procentului de 80 % sunt distribuite în funcție de aportul fiecărui salariat la realizările fabricii. per a contrario celelalte sume sunt distribuite în funcție de criteriile anterioare (prevăzute de pct.1-6), pe care intimata nu contestă că recurenta nu le-a îndeplinit.
Dacă s-ar reține interpretarea instanței de fond, ar rezulta de exemplu că persoanele sancționate disciplinar ar beneficia de participarea la profit, fără să fie condiționate de aportul la realizările fabricii, iar cele care nu au fost sancționate disciplinar beneficiază de cota de profit în funcție de aportul la realizările fabricii, ceea ce în mod evident nu este acceptabil.
În consecință, se apreciază că reclamanta este îndreptățită la plata sumei reprezentând participarea sa la cota de profit a societății pentru anul 2008.
8. Plata sumei de 1126 lei acordată salariaților concediați colectiv ulteriorrecurentei Î n mod judicios a apreciat instanța de fond că nu există temei pentru acordarea acestei sume nici în contractul individual de muncă, nici în contractul colectiv de muncă aplicabil și nici în lege. Faptul că această sumă a fost acordată salariaților concediați în baza unui program de concediere ulterior (nr. 1571/2009) nu justifică acordarea ei pentru trecut salariaților concediați în prima etapă.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 304 pct.9 și 312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de reclamanta I. V. împotriva sentinței civile nr. 5022 din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), care va fi modificată în parte în sensul că se va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta I. V. în contradictoriu cu pârâta SC I. SA B. și, în consecință:
Se va obligă pârâta să achite reclamantei diferența dintre plățile compensatorii cuvenite prin raportare la salariul tarifar al reclamantei și suma acordată acesteia cu titlu de plăți compensatorii.
Se va obligă pârâta să plătească reclamantei suma reprezentând participarea sa la cota de profit a societății pentru anul 2008.
În temeiul art. 274 și 276 Cod procedură civilă se va obligă reclamanta, ca parte aflată parțial în culpă procesuală, să plătească pârâtei suma de 667 lei cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (filele 632-633 dosar fond), reclamantei respingându-i-se
4 capete de cerere din cele șase pe care le-a promovat.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței de fond.
În temeiul art. 274 și 276 Cod procedură civilă se va obligă recurenta să plătească intimatei suma de 667 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând 2/3 din contravaloarea onorariului de avocat (fila 48 dosar recurs).
PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de reclamanta I. V. împotriva sentinței civile nr. 5022 din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta I. V. în contradictoriu cu pârâta SC I. SA B. și, în consecință:
Obligă pârâta să achite reclamantei diferența dintre plățile compensatorii cuvenite prin raportare la salariul tarifar al reclamantei și suma acordată acesteia cu titlu de plăți compensatorii.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma reprezentând participarea sa la cota de profit a societății pentru anul 2008.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 667 lei cheltuieli de judecată parțiale la fondul cauzei.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 667 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. S. D. D. G.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond: R.B./G.C.F.
| ← Decizia civilă nr. 2976/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4597/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
