Decizia civilă nr. 520/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 520/R/2011
Ședința publică din data de 9 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G. L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții M. E., C., T. ȘI S. și P. C. C. împotriva sentinței civile nr. 2643 din 30 august 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C.EAN și pe pârâtul I. Ș. AL J. C., având ca obiect
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtului recurent P. C. C., cons. jur. B. V., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentantul pârâtului recurent depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare, practică judiciară și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, motivând în esență că directorul pârâtei are doar calitatea de ordonator terțiar de credite, putând utiliza creditele repartizate de ordonatorul secundat de credite exclusiv numai pentru realizarea sarcinilor instituției pe care o conduce. Or nefiindu-i alocate fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate, nu poate efectua cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă și în evidențele salariale, astfel și obligarea la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale este imposibilă și ilegală. Cu privire la recursul M. E. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestuia.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 2643 din 30 august 2010 pronunțată de Tribunalul C luj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasiveinvocată de pârâtul M. E., C., T. și S.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții H. M., A. G., B. L., C. G., C. L., G. L., L. A., M. C., M. C., P. C., P. O., P. M., P. F., M. L., R. M., S.
N., D. C. M., M. A., B. P. și F. N., prin S. L. AL Î. P. C.EAN, în contradictoriu cu pârâții P. C. C., I. Ș. J. C., și M. E., C., T. ȘI S., și în consecință:
Pârâtul P. C. C. a fost obligat în calitate de angajator pentru membrii de sindicat din unitatea de învățământ, la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O. G. nr. 15/2008, începând cu data de 1 octombrie 2008, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 3., actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
Pârâtul P. C. C. a fost obligat să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă și în evidențele salariale.
Pârâții I. Ș. J. C. și M. E., C., T. și S. au fost obligați la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze pentru membrii de sindicat reprezentați în prezentul litigiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. b și c din O. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 s-a stabilit o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie
2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare de la 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007. Guvernul României, prin O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, a modificat unele prevederi ale O. nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr.2., reducând majorările salariale stabilite de P.
Acest act normativ a fost însă declarat neconstituțional de către Curtea
Constituțională, prin D. nr. 1221/(...), publicată în M.O. nr. 804/(...), partea I.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de P. încalcă articolul 1 alin.
4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin.4 din Constituție.
Ulterior, G.ul a emis O. nr. 151/(...), prin care, după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea O. nr.15/2008, prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 2. de aprobare a O. nr.15/2008.
Prin D. nr. 842/(...), Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din O. nr. 1. pentru modificarea și completarea O. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din O. nr. 1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din O. nr. 3. și dispozițiile art. 2 din O. nr. 4. se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O. nr. 1., prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse O. nr. 15/2008, prin dispozițiile art. I pct.2 și 3 din O. nr. 1. nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin.3, fraza a II-a din L. nr. 47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
T. a observat, în același timp, că G.ul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență (nr. 3. și nr. 4.), cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către
Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G. O. nr.15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr. 2., tribunalul apreciază că în prezent O. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr. 2..
Neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâtul P. C. C., unitate de învățământ ce funcționează potrivit art. 145 din L. nr.84/1995, legea învățământului, în calitate de angajator, a fost obligat la calcularea și plata diferențelor salariale neacordate potrivit O. nr. 15/2008 către reclamanții membri de sindicat.
În conformitate practica C.E.D.O., se impune ca reclamanților să li se restituie diferența drepturilor salariale de care aceștia ar fi trebuit să beneficieze potrivit dispozițiilor O. nr. 15/2008, așa cum a fost probată prin L. nr.2..
ȘI S.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. C. C. și M. E., C., T.
Recurentul M. E., C., T. și S. a solicitat casarea sau modificarea sentinței,în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a MECTS, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului arată că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. E., C., T. și S. O parte poate fi menținută în proces în situația în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia pentru a îndeplini obiectul dedus judecății.
Legiuitorul a reglementat explicit care sunt cheltuielile care se asigură din bugetul de stat prin minister.
Instanța de fond a efectuat o interpretare trunchiată a prevederilor legale
(HG 538/2001), fiind incidente prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit prevederilor art. 2(1) din H.G. 538/2001 privind aprobarea
Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat bugetul de stat se finanțează în continuare, prin M. E., C., T. și S., în conformitate cu prevederile legale, alte cheltuieli decât cele cu salariile.
Mai arată că între M. E. C., T. și S. și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor acestora.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art. 14 din L. nr. 53/2003 - Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din L. nr.
128/1997, coroborat cu art. 7 alin. 8 din L. nr. 84/1995 și art. 22 din
Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Cea de-a doua critică se referă la greșita interpretare a legii pe care instanța de fond a făcut-o în dezlegarea pricinii, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Instanța de fond, în mod nelegal, a încălcat un principiu fundamental de drept, acela al neretroactivității legii. Astfel, instanța de fond ignoră în mod evident cadrul legislativ în vigoare la data efectuării plății drepturilor salariale și anume faptul că OG nr.15/2008, aprobată cu modificări de L. nr.22l/2008 a fost modificată și completată. Prin urmare, în mod temeinic și legal, salariile reclamanților au fost acordate în baza OG. nr.15/2008, astfel cum a fost modificată și completată. Reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale în baza Legii nr.2. fără să țină cont de modificările ulterioare care se aflau în vigoare la data plății drepturilor salariale.
Menționează că potrivit prevederilor art. 11 (3) din L. nr.47/1992 cu modificările și completările ulterioare, deciziile Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile OUG. nr. 1., O. nr. 1., O. nr.
1/2009 sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Prin urmare, solicită instanței de recurs să rețină faptul că la data la care s-au achitat drepturile salariale pe anul 2008 cele două ordonanțe de urgență erau în vigoare, pentru perioada respectivă au produs efectele pentru care au fost emise, astfel că în mod legal salarizarea s-a efectuat potrivit coeficienți lor prevăzuți în aceste ordonanțe.
Este nefondată și lipsită de orice logică juridică concluzia instanței de fond conform căreia salariile reclamanților trebuiau plătite conform Legii nr. 2. în forma inițială, nemodificată.
Dacă drepturile salariale ar fi acordate astfel cum au fost solicitate de către reclamanți s-ar aplica în mod retroactiv deciziile Curții Constituționale, situație ce contravine prevederilor art.11 din L. nr.(...).
Menționează faptul că Ordonanța de Urgență a G. nr. 3. și Ordonanța de Urgență a G. nr. 4. prin care, de asemenea, a fost modificată OG nr.15/2008, sunt în vigoare și își produc efectele astfel că salarizarea personalului didactic se efectuează în conformitate cu legislația aflată în vigoare.
O a treia critică pe care o aduce sentinței este aceea că instanța de fond ignoră cadrul legal aplicabil referitor la salarizarea personalului didactic pentru perioada (...)-(...) (OUG nr. 3. și OUG nr. 4., aflate în vigoare, a căror legalitate a fost supusă controlului Curții Constituționale care s-a pronunțat prin D. nr.
105 și 106 în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate ridicată) și a dispus obligarea la plata diferențelor salariale în baza unei legi care nu mai este în vigoare în forma pe care aceasta o ia în considerare. Prin această măsură vădit nelegală instanța de fond și-a depășit atribuțiile, substituindu-se legiuitorului și creând un alt cadru legislativ pentru plata salariilor, fiind astfel incidente dispozițiile art. 304 (4) Cod procedură civilă.
Prin aplicarea unui alt coeficient pentru perioada (...)-(...), decât cel prevăzut în OUG nr. 3. și OUG nr. 4., instanța de fond a încălcat principiul constituțional al separației puterilor în stat, substituindu-se Curții Constituționale, neținând cont de o prevedere legală aflată în vigoare, constatând în mod implicit neconstituționalitatea unor ordonanțe de guvern fără a avea acest drept.
Recurentul P. C. C. prin recursul său a solicitat modificarea sentinței însensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului, s-a arătat că Directorul instituției este doar ordonator terțiar de credite (art. 167 (15) L. nr.84/1995 și art.3(2) HG nr.2192/2004), putând utiliza creditele repartizate de ordonatorul secundar de credite, I. Ș. G. J., conform art. 10 alin. 2, HG nr. 81/2010, exclusiv numai pentru realizarea sarcinilor instituției pe care o conduce, potrivit prevederilor bugetului aprobat și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.
Art. 22 din L. nr. 500/2002, prevede că toți ordonatorii de credite au obligația de a angaja și utiliza creditele bugetare numai în limitele prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituției publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
P. C. C., fiind condus de ordonatorul terțiar de credite, acestuia nu-i sunt alocate fondurile necesare plății drepturilor salariale, nu poate să efectueze sub nici un motiv cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă, conform prevederilor Decretului nr.92/1976 și în evidențele salariale respective, astfel că obligarea acestuia la plata diferențelor de drepturi salariale și la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă este imposibilă și ilegală.
Este evident că numai după alocarea fondurilor efective - concretă a fondurilor necesare plății drepturilor salariale din prezenta cauză de către ordonatorul principal și ordonatorul secundar de credite, cererile formulate de reclamant în numele membrilor de sindicat, li se va putea acorda soluționarea legală cuvenită.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererile de recurs, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., le va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Referitor la recursul pârâtului M. E., C., T. și S., Curtea apreciază că acesta are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.
Astfel, reține că potrivit dispozițiilor art. 167 al. 18 din L. nr. 84/1995 republicată, legiuitorul a statuat că "finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor, centrele și cabinetele de asistentă psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare, se asigură de la bugetul de stat prin bugetul M. E. și C.. În acest sens sunt și dispozițiile art. 13 alin. 3 din OUG nr. 32/2001.
Mai mult, art. 17 alin. 2 din H.G. nr. 2192/2004 privind aprobarea
Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, prevede că "finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor, centrele și cabinetele de asistență psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive și școlare se asigură din bugetul de stat prin bugetul M. E. și C..
Pornind de la textele legale menționate și având vedere inclusiv dispozițiile art. 33 din HG nr. 2192/2004, Curtea notează că toate aceste categorii de cheltuieli sunt cheltuieli care vizează învățământul special și se finanțează în mod exclusiv numai de la bugetul de stat, prin bugetul M. E. și
C.
Reținând că în cauză calitatea procesuală activă aparține salariaților angajați la P. C. C. și având în vedere contextul legal menționat, Curtea consideră că chemarea în judecată în calitate de pârât a M. E., C., T. și S. este pe deplin justificată.
Este adevărat că între salariații reprezentați de către reclamant și pârâtul M. E., C., T. și S. nu există raporturi de muncă, însă acest aspect nu este de natură să conducă la concluzia că acest minister nu are calitate procesuală pasivă, aceasta cu atât mai mult cu cât a fost chemat în judecată tocmai în virtutea atribuțiilor legale mai sus menționate, acesta nefiind obligat la plata directă către reclamanți a drepturilor salariale, ci doar la alocarea către angajator a fondurilor necesare plății acestor drepturi.
În ceea ce privește criticile formulate de recurentul M. E., C., T. și S. pe fondul cauzei, Curtea reține ca acestea sunt nefondate, astfel că instanța defond în mod corect a admis acțiunea reclamanților, acordând drepturile salariale solicitate pentru perioada (...) până la data intrării în vigoare a Legi nr. 3..
Prin art. 2 din OUG nr. 3., privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, a fost modificat și completat art. 11 lit. a din OG nr. 15/2008 în sensul că, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, pe perioada 1 - 30 aprilie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare este de
299,933 lei, iar pe perioada 1 mai - 31 august 2009 s-a prevăzut o creștere a salariilor de bază cu o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorii coeficientului de multiplicare
1,000 de 299,933 lei.
Potrivit art. 2 din OUG nr. 4., publicată la data de 30 aprilie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare, pentru perioada 1 mai - 31 decembrie
2009, este de 299,933 lei pentru funcțiile didactice din învățământul preuniversitar și pentru cele didactice auxiliare, iar începând cu data de 1 mai
2009 s-au aplicat prevederile acestei ordonanțe, act normativ care, prin art. 3, a abrogat prevederile art. 3 din O. nr. 3..
Prin D. nr. 106/2010 pronunțată la data de 4 februarie 2010 Curtea
Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 3. și nr.
4., însă soluția de respingere a avut în vedere inadmisibilitatea excepției pe considerentul că la data pronunțării deciziei actele normative a căror neconstituționalitate s-a invocat nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin L. nr. 3..
Așadar instanța de contencios constituțional nu s-a pronunțat pe fondul excepției, nu a reținut, astfel cum rezultă din motivarea deciziei, că ordonanțele mai sus menționate sunt conforme cu Constituția, ci dimpotrivă, nu a examinat constituționalitatea lor, având în vedere dispozițiile art. 29 alin.
1 din L. nr. 47/1992 de organizare și funcționare a Curții Constituționale, potrivit căruia Curtea Constituțională se pronunță asupra neconstituționalității legilor și ordonanțelor în vigoare.
În aceste condiții, instanța de judecată învestită cu soluționarea prezentului litigiu este chemată să analizeze în ce măsură dispozițiile celor două ordonanțe de urgență pot fi sau nu aplicate în condițiile în care anterior prevederile art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1. au fost declarate neconstituționale.
În această examinare este necesar a se avea în vedere faptul că art. 11 alin. 1 lit. a, b, c din OG nr. 15/2008 a fost introdus prin art. I pct. 3 din OUG nr. 1. articol care a fost „modificat și completat";, prin OUG nr. 3., iar prin OUG nr. 4., s-a abrogat art. 11 alin. 1 lit. b și c din O. G. nr. 15/2008 și anexele
1.1b, 1.2b, 2b, 3b și s-a modificat art. 11 alin. 1 lit. a1.
Prin D. Curții Constituționale nr. 842/(...) și nr. 989/2009 s-a constatat tocmai neconstituționalitatea art. I pct. 3 din OUG nr. 1., adică dispoziția legală prin care se prevedea introducerea în cuprinsul O. G. nr. 15/2008 a noului articol 11 alin. 1.
Dat fiind faptul că art. 11 a fost introdus prin art. I pct. 3 din OUG nr. 1., constatată ca fiind neconstituțională, practic acest articol nu mai există, astfel că nu mai poate produce efecte.
Prin urmare, OUG nr. 3. și nr. 4. prin care se modifică art. I pct. 3 din
OUG nr. 1. declarat neconstituțional, nu pot produce efecte odată ce textul pe care îl modifică nu mai există.
În aceste condiții, singurul act care în mod legal poate sta la baza calculului drepturilor salariale ale personalului din învățământ este L. nr. 2., în forma în vigoare la data publicării sale.
Prin urmare, drepturile salariale cuvenite reclamanților, calculate în baza Legii nr. 2. se datorează începând cu data de 1 octombrie 2008 până la
31 decembrie 2009, având în vedere faptul că începând din 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare L. nr. 3., încetându-și aplicabilitatea prevederile Legii nr. 2..
Curtea apreciază că prin hotărârea pe care a pronunțat-o, prima instanță a dat valență inclusiv dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 al.1 din CEDO, T. făcând trimitere expresă la temeiurile de drept pe care și-a întemeiat soluția.
În ceea ce privește recursul promovat de pârâtul P. C. C., se constată că criticile acestuia se întemeiază pe calitatea de ordonator terțiar de credite a directorului instituției și pe lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
Astfel este de necontestat faptul că reclamanții reprezentați în prezenta cauză de S. L. din Învățământul P. C. sunt angajați ai pârâtului P. C. C.
Din cuprinsul art. 161 C.muncii reiese că obligația principală a angajatorului este aceea de plată a salariului, și anume a contraprestației pentru munca îndeplinită de salariat, iar în executarea acestei obligații angajatorul nu poate fi exonerat pentru lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale, chiar dacă în speță este vorba de o instituție publică.
Neprevederea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale ale membrilor de sindicat pentru care reclamantul a formulat acțiunea nu poate determina sistarea plății acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează drepturile salariaților la elaborarea bugetelor instituțiilor pe care le finanțează.
În atare situație, față de dispozițiile legale mai sus arătate, care acordă dreptul reclamanților la plata unor salarii majorate în temeiul Legii nr. 2. pentru aprobarea O. G. nr. 15/2008, începând cu data de 1 octombrie 2008, se constată că invocarea unor atribuții limitate ale directorului în domeniul creditelor bugetare sau lipsa fondurilor în bugetul, anual nu sunt de natură să conducă la netemeinicia pretențiilor formulate de către reclamanți, aceste aspecte ținând de executarea hotărârii pronunțate de prima instanță.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâții M. E., C., T. și S. și P. C. C.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarat de pârâții P. C. C. și M. E., C., T. Și S. împotriva sentinței civile nr. 2643 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G . L. T. S.-C. B. I.-R. M.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: B. MF; C. AG.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 2924/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3447/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
