Decizia civilă nr. 12/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 12/R/2011
Ședința 10 Ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. C. B. GREFIER : A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC C. A. SA prin S. Z. C. împotriva sentinței civile nr. 2475 din 8 iulie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul-intimat S. G., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic I. P. în reprezentarea intereselor pârâtei recurente, lipsă fiind reclamantul intimat S. G.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului - intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar împuternicirea de reprezentare in instanță și arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului și în consecință emiterea unei decizii prin care să se mențină dispozițiile deciziei de sancționare, pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral în fața instanței cu ocazia acordării cuvântului pe fond. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.475 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. G., împotriva pârâtei S. „. A.";. S. S. și s-a dispus anularea deciziei nr. 4127023/(...) privind sancționarea disciplinară a reclamantului.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2010, reținute în baza deciziei de sancționare precum și la plata către reclamant a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Analizând decizia atacată, tribunalul a constatat că aceasta nu cuprinde mențiunile enumerate mai sus, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, decizia nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, aceasta menționând că reclamantul a instrumentat defectuos un dosar de daună, fără a preciza în ce a constat această defectuozitate. Or, în lipsa acestei precizări, nici angajatul nu își poate formula apărarea, iar instanța nu poate verifica temeinicia constatărilor pârâtei.
D. de sancționare face trimitere la R. de salarizare propriu, fară a indica prevederile din regulament care au fost încălcate de rec1amant.
D. de sancționare nu cuprinde nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului, nici instanța competentă și termenul în care decizia poate fi contestată, mențiuni de asemenea prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de dispozițiile art. 268 alin. 2 C. muncii.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 268 alin. 2 C. muncii, instanța de fond a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei nr.4127023/(...) privind sancționarea disciplinară a reclamantului și a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente lunii aprilie
2010, reținute în baza deciziei de sancționare.
În temeiul art. 274 al. 1 C.pr.civ., pârâta fiind în culpă procesuală, instanța a obligat-o la plata către reclamant a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. „. A."; S. S. a declarat recurs,solicitând admiterea acestuia și emiterea unei decizii prin care să se dispună menținerea dispozițiilor deciziei de sancționare a intimatului.
În fapt, a arătat pârâta, între societate și intimat au existat relații de muncă, societatea având calitatea de angajator, iar intimatul calitate de angajat. F. intimatului în cadrul societății fiind aceea de inspector de daune, activitatea propru-zisă pe care o desfășura reclamantul s-a efectuat la sucursala societății din C.-N..
Atribuțiile principale ale postului pe care îl ocupa intimatul implica o activitate de evaluare cât mai corectă a valorii de despăgubire pe care trebuie societatea, în calitatea de asigurător, să o acorde personelor păgubite în urma evenimentelor rutiere. Această procedură de evaluare implica de asemenea, din partea intimatului propunerea unor soluții tehnice pentru repararea daunelor/avariilor constatate.
Parametrii calitativi ai activității pe care intimatul trebuia să o desfășoare, au fost prevăzuți într-un act adițional la contractul individual de muncă pe care, de altfel, intimatul l-a semnat. Prin acest act adițional se prevăd limitele acceptabile privind "acuratețea estimărilor", iar dacă intimatul se încadra în acești parametrii primea bonusuri/stimulente de până 15%. În cazul în care nu se încadra în limitele acestor indicatori calitativi, intimatul, în calitate de angajat, putea să primească penalizări de până la 15%.
Intimatul cunoaște aceste reglementări privitoare la factorii calitativi ai muncii pe care trebuia să o presteze, cunoaște regulementul intern privitor la activitatea pe care trebuia să o desfășoare în cadrul societății, dar cu toate acestea în repetate rânduri a nesocotit aceste prevederi și a supraevaluat contravaloarea despăgubirilor pe care trebuia societatea să le acorde. I s-a atras atenția în repetate rânduri asupra acestor lipsuri calitative a activității pe care o desfășoară, însă nu s-a constatat nici o îmbunătățire a muncii prestate.
Având în vedere natura muncii retribuite și atribuțiile postului pe careintimatul le desfășura în cadrul societății noastre, pentru unul dintre dosarele de daună pe care acesta le-a instrumentat în mod defectuos, societatea noastră a procedat la sancționarea administrativă a intimatului pentru neîndeplinirea criteriului calitativ al activității sale, criteriu calitativ prevăzut în actul adițional la contractul individual de muncă. Ca urmare a repetatelor neconcordanțe constatate în activitatea intimatului, societatea pârâtă a procedat la sancționarea reclamantului, strict pentru neîndeplinirea criteriului calitativ, cu o penalizare de 10%.
Pârâta consideră că sancțiunea aplicată reclamantului este întemeiată, avându-se în vedere numeroasele abateri pe care intimatul le-a avut pe parcursul activității sale în cadrul societății, abateri care anterior nu au fost sancționate ci doar i s-a atras atenția angajatului de faptul că nu își îndeplinește obligațiile contractuale.
În final, pârâta apreciază că sancțiunea aplicată respectă nivelul maxim impus de C. M. prin art. 264 lit. (d), sancțiune nu a fost aplicată în mod abuziv, fără să aibă la bază un motiv bine întemeiat. De asemenea, societatea a aplicat sancțiunea disciplinară pe baza prevederilor art. 263 din C. M., fapta săvârșită de către intimat fiind realizată cu vinovăție (culpă), iar comunicarea deciziei de penalizare pentru neîndeplinirea criteriului calitativa fost comunicată intimatului în termenele prevăzute de către C. M.
În drept, pârâta a invocat prev. art. 299 și art. 3041 C.pr.civ.
Reclamantul S. G., deși legal citat, nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar prin care să își exprime poziția procesuală.
Analizând recursul formulat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
În mod judicios a reținut instanța de fond că D. de sancționare nr.
4127023/(...) nu conține mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 268 alin. (1) și (2) din C. muncii, respectiv descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, prevederile din R. propriu de salarizare care se susține că au fost încălcate de către intimatul-reclamant, motivele pentru care s-au înlăturat apărările acestuia, instanța competentă și termenul în care poate fi atacată decizia de sancționare.
Drept urmare, aplicând dispozițiile legale menționate anterior, în mod corect instanța de fond a anulat decizia de sancționare. De altfel, Curtea constată că în recurs s-au formulat critici numai în legătură cu temeinicia deciziei de concediere.
Deoarece analizarea cerințelor de nelegalitate ale deciziei de concediere primează celor referitoare la netemeinicia acesteia, în condițiile în care s-a apreciat că în mod corect tribunalul a reținut că decizia de sancționare este nulă absolut nu se vor analiza susținerile recurentului referitoare la temeinicia deciziei de concediere contestate.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. „. A."; S. S. împotriva sentinței civile nr. 2.457 din 08 iulie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr.
(...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. L. D. S. C. B.
GREFIER, A. B.
Red.L.D. (...)
Dact.S.M./2 ex./ 2011. Jud.fond:I.P.;E.B..
| ← Decizia civilă nr. 3012/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 82/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
