Decizia civilă nr. 1202/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr.(...)
D. C. NR. 1202/R/2011
Ședința publică din data de 30 martie 2011
Instanța constituită din: Președinte : S. - C. B.
Judecători : I. - R. M.
G.-L. T. Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. B. - N., MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. Î., DIICOT - D. C. P. DE PE L. Î. împotriva sentinței civile nr. 5. din (...), pronunțată de T. B.- N. în dosarul nr.(...), privind reclamanții A. I., A. E., B. D., B. A., C. D. M., C. C., C. A. O., C. S., C. F., C. L. A., D. L., C. M., M. A., M. V., M. L., M. T. G., P. M., S. L., U. F., U. M. și pârâții P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, P. DE PE L. T. B.-N., având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție-spor de risc și suprasolicitare neuropsihică.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta
P. de pe lângă C. de A. C., consilier juridic M. V. A. cu delegație la dosar (fila
44), lipsă fiind reprezentanții pârâților recurenți, reclamanții intimați și reprezentanții pârâților intimați P. de pe lângă C. de A. C. și P. de pe lângă T.
B.-N.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților adverse și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru
și a timbrului judiciar.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei P. de pe lângă C. de A. C. cu privire la recursurile formulate.
Reprezentanta pârâtului intimat P. de pe lângă C. de A. C. depune la dosar „. scrise"; (filele 45-51 din dosar), solicitând admiterea recursurilor declarate de către Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și D. de I. a I. de C. O. și T. și respingerea recursului declarat de către Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.
5. pronunțată de T. B. - N. în dosarul nr. (...), fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. B.-N. la data de 20 mai
2010, reclamanții C. S., M. T. G., C. D. M., M. V., C. A. O., D. L., M. L., C. C.,
B. D., G. M., P. M., B. A., S. L., A. E., U. F., C. F., M. A., C. L. A., U. M., A. I.au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - P. de pe lângă Î. Curte de C. Și J., P. de pe lângă Curtea De Apel Cluj, P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, D. - din cadrul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să oblige pârâții de rândurile 1,2,3,4 să plătească fiecărui reclamant sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50 % calculat la indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 5 septembrie
2008 și până la data de (...), sume actualizate cu rata inflației la data plății efective. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtului de rând 5 sa aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale mai sus arătate și obligarea pârâților de rând 3 și 4 la efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetele de munca.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, la P. de pe lângă T. B.-N., că sporul de
50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este reglementat de art.47 din
L. nr. 5. și că la data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care aceștia își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Pârâtul Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată pentru perioada (...)-(...) și rămasă fără obiect, pentru perioada
(...)-(...). În ceea ce privește perioada anterioară datei de (...), s-a arătat în întâmpinare, că în conformitate cu D. nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Î. Curte de C. si J. - S. U. în dosarul nr. 5., sporul de risc si suprasolicitare neuropsihică este aplicabil numai pentru perioada 01 octombrie 2000 - 03 februarie din 2007, data la care a intrat in vigoare OG 8., care prin art. 30 abrogă explicit întreaga Lege 50 din 1996, deci și art. 47. A mai menționat pârâtul ca prin D. nr. 2. Î. Curte de C. si J. nu precizează întinderea în timp a aplicării art. 47 din L. nr. 5. și după intrarea în vigoare a Ordonanței de G. nr.
8., instanța supremă netratând problema eventualei abrogări a art. 47 din L. nr. 5. de către O. nr. 8.. În ceea ce privește perioada ulterioara datei de (...) s- a precizat că sporul solicitat se acordă potrivit art. 4 din L. nr. 330/2009.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. a formulat cerere de chemare în garanție a M.ui F. P., prin care s-a solicitat obligarea acestuia din urmă la elaborarea și adoptarea unui proiect de rectificare a bugetului M.ui P. în care sa fie incluse și sumele ce reprezintă pretențiile reclamanților, întrucât având în vedere dispozițiile legale în materie, DIICOT -în calitate de ordonator secundar de credite este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Totodată, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamanți și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive fata de reclamanți, cu excepția reclamantei D. L., întrucât aceștia nu se află în raporturi juridice cu pârâta. În ceea ce privește cererea reclamantei D. L., se consideră că aceasta este lipsită de obiect. R. la cererea reclamanților de a se dispune plata de daune interese, pârâta a susținut că nu sunt întrunite condițiile legale pentru acordarea acestuia, apreciind ca solicitarea de despăgubiri în contextul în care acțiunea are ca obiect drepturi salariale, nu este admisibilă.
Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. a județului B. N. prin întâmpinare a solicitat clarificarea cadrului procesual între care se poarta judecata și a invocat totodată, lipsa calității sale procesuale pasive, arătândcă nu a avut niciun fel de raporturi juridice cu reclamanții, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Ministerul Finanțelor Publice a fost chemat în garanție si de către
Ministerul Public - P. de pe L. Înalta Curte de Casație și Justiție - P. G., întrucât, se apreciază ca sunt întrunite dispozițiile art. 60-63 din Codul de P.
C., în scopul asigurării opozabilității sentinței pronunțate în prezenta cauză față de Ministerul Finanțelor Publice, pentru elaborarea proiectului de rectificare a bugetului Ministerul Public - P. de pe lângă I. pentru anul 2010. S-a mai solicitat în întâmpinare respingerea acțiunii reclamanților ca lipsită de obiect pentru perioadele (...) - (...) și pentru perioada ulterioară datei de (...) și ca neîntemeiată pentru restul perioadei.
Prin sentința civilă nr. 5./(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâta D. de investigare a I. de C. O. și T. față de reclamanții C.
S., M. T. G., C. D. M., M. V., C. A. O., M. L., C. C., B. D., G. M., P. M., B. A., S. L., A. E., U. F., C. F., M. A., C. L. A., U. M., A. I.
S-a admis în parte ca fiind întemeiată acțiunea precizată a reclamanților și în consecință:
- a fost obligat pârâtul Ministerul Public - P. de pe L. Înalta Curte de
Casație și Justiție și DIICOT sa plătească reclamantei D. L. sumele de bani ce reprezintă sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariu de bază brut lunar, pentru perioada 05 septembrie 2008-28 februarie 2009 și din 01 iunie 2009 și până la 11 noiembrie 2009, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
- au fost obligați pârâții Ministerul Public - P. de pe L. Înalta Curte de
Casație și Justiție, P. de pe L. C. de A. C. și P. de pe L. T. B.-N. sa plătească reclamanților C. S., M. T. G., C. D. M., M. V., C. A. O., M. L., C. C., B. D., G. M., P. M., B. A., S. L., A. E., U. F., C. F., M. A., C. L. A., U. M., A. I. sumele de bani ce reprezintă sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de
50% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariu de bază brut lunar, pentru perioada 05 septembrie 2008-28 februarie 2009 și din 01 iunie
2009 și până la 11 noiembrie 2009, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective;
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată a reclamanților în ceea ce privește sumele de bani ce reprezintă sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariu de bază brut lunar, pentru perioada (...)-(...) și pentru perioada ulterioara datei de 12 noiembrie 2009.
Au fost obligați pârâții P. de pe L. T. B.-N. și DIICOT sa facă mențiunile cuvenite în carnetele de muncă a reclamanților.
S-au admis ca fiind întemeiate cererile de chemare în garanție formulate de pârâții P. de pe L. Înalta Curte de Casație și Justiție - Ministerul
Public și DIICOT și în consecință
- a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce pârâților fondurile necesare achitării drepturilor bănești stabilite.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanta A. I. este procuror, iar ceilalți reclamanți sunt personal auxiliar în cadrul P. de pe L. T. B.-N.
Sporul de 50%, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este reglementat de art. 47 din L. nr. 5. și, la data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, care există în aceeași formă și astăzi.
Drepturile salariale ale magistraților și ale personalului auxiliar
(grefieri, grefieri dactilografi, arhivari, registratori, agenți procedurali și aprozi) prevăzute în L. nr. 5. cu referire la A. 2 vizând salarizarea, au fost supuse în timp unor modificări, printre care unele efectuate fără respectarea dispozițiilor constituționale privind delegarea legislativă cuprinse în art. 114 alin.1 din Constituția României (art.115 alin.1 după revizuire).
Astfel, prin OG nr.8., ordonanță simplă, s-a „modificat"; L. nr.5., în sensul că prin aceasta a fost „abrogat"; art.47 din L. 5.. T. a reținut însă că abrogările textelor legale din L. nr.5. dispuse prin această ordonanță sunt neconforme cu Constituția întrucât nu pot fi emise ordonanțe în domenii care fac obiectul legilor organice și totodată încalcă și dispozițiile din L. nr.
24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
În consecință și după adoptarea OG nr. 8., art. 47 din L. nr. 5. a rămas învigoare și este în vigoare și în prezent, chiar dacă ulterior au fost adoptate și alte legi care reglementează salarizarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
T. a reținut că art. 47 din L. nr. 5. nu a fost abrogat de art.50 alin.2 din
OUG nr.177/2002, deoarece nu este cuprins în capitolele din lege referitoarela salarizarea și alte drepturi ale magistraților, ci face parte din capitolul
„dispoziții comune"; și nici nu constituie o dispoziție contrară celor cuprinse în
OUG nr. 177/2002, fiind un drept complementar și nu unul contrar celor prevăzute în această OUG nr. 177/2002.
Nici prin OUG nr.27/2006 nu a fost abrogat art.47 din L. nr. 5., această ordonanță abrogând expres doar OUG nr.177/2002, nu și dispozițiile din L. nr. 5. în vigoare la acea dată, printre care și art.47. Cum dreptul reglementat de art. 47 din L. nr. 5. nu constituie o dispoziție contrară față de OUG nr.27/2006 (fiind complementară) nu a fost abrogat nici de art.4 lit. f din OUG nr.27/2006.
Este adevărat că OG nr.8. abrogă L. nr. 5. în întregime, însă prin această ordonanță simplă nu se putea produce o abrogare a unei legi organice, astfel că reclamanții beneficiază și în prezent de sporul de risc șisuprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară (noțiunea de „. de bază"; din art.47, fiind înlocuită deindemnizația de încadrare brută lunară, prin art.44 din OUG nr.177/2002).
Acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este justificată de motive obiective, personalul auxiliar de specialitate desfășurându-și activitatea în condiții de stres ori vătămările produse de stres trebuie compensate prin stabilirea acestui spor care se adaugă la indemnizația lunară de încadrare respectiv salariul de bază brut lunar, pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex.
În sensul celor anterior reținute de tribunal s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin D. nr. 21 din 2008, prin această decizie realizându-se doar o interpretare a unei dispoziții legale și nu o „legiferare"; și cum normele și actele de interpretare a unei dispoziții legale produc efecte de la data intrării în vigoare a dispoziției legale pe care o interpretează și nu doar pentru viitor, interpretarea dată de Î. are efect începând cu data intrării în vigoare a OG nr.8. și nu doar de la data publicării deciziei Î. în Monitorul Oficial al României.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, deși nu există raporturi de muncă între acest pârât și reclamanți, prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat obligarea acestui pârât doar la alocarea unor fonduri necesare plății drepturilor salariale, situație în care, văzând art.19 din L. nr. 500/2002, dar și atribuțiile ce revin acestui minister, prevăzute de H. nr. 3. privind organizarea și funcționarea acestuia, potrivit căruia elaborează proiectul legii bugetului de stat, precum și proiectele de rectificare a bugetelor de stat, atribuții prevăzute anterior și de HG nr. 3., precum și faptul că reclamanții sunt plătiți pentru activitatea desfășurată din fonduri de la bugetul de stat, întrucât potrivit art.131 din L. nr. 304/2004 activitatea instanțelor de judecată, deci inclusiv cheltuielile de personal, este finanțată de la bugetul de stat, instanța a statuat că acțiunea formulată este admisibilă, putând fi obligat M.ui F. P. să aloce fondurile bănești necesare cu ocazia întocmirii proiectelor legilor bugetare anuale, ori a celor de rectificare.
Totodată, instanța a constatat că între reclamanții C. S., M. T. G., C. D. M., M. V., C. A. O., M. L., C. C., B. D., G. M., P. M., B. A., S. L., A. E., U. F., C. F., M. A., C. L. A., U. M. și pârâta D. - din cadrul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu există raporturi juridice, drept pentru care, văzând modul de formulare a petitelor acțiunii introductive, a fost admisă ca întemeiată excepția lipsei calității procesual pasive față de aceștia.
Față de cele anterior arătate, tribunalul a reținut că este nejustificat refuzul pârâților Ministerul Public - P. de pe lângă I., P. de pe lângă C. de A.
C., P. de pe lângă T. B.-N., D. - din cadrul P. de pe lângă I., Ministerul
Finanțelor Publice de a plăti reclamanților sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din L. nr.5., în procent de
50%, indemnizația brută lunară.
Sumele solicitate de reclamanți sunt drepturi bănești cu caracter salarial ce trebuiau executate succesiv de către pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă C. de A. C., P. de pe lângă T. B.-N., D. - din cadrul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin plata lor lunară.
Prin urmare acțiunea a fost admisă și pârâții menționați au fost obligați să calculeze și să plătească fiecărui reclamant, potrivit dreptului fiecăruia sumele de bani ce reprezintă sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, conform dispozitivului.
S-a reținut că pretenția de acordare a acestor drepturi bănești nu poate fi satisfăcută integral pentru perioada indicată de reclamanți întrucât, pe de o parte, așa cum dovedesc înscrierile din carnetele de muncă ale reclamanților, aceștia au beneficiat de drepturile în discuție în intervalul de timp (...)-(...), iar pe de altă parte, pentru perioada ulterioară datei de 12 noiembrie 2009 cererea a rămas fără obiect, întrucât art. 4 din anexa VI a L. nr. 330 - privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ în vigoare începând cu data de (...), reglementează în mod expres sporul salarial în discuție, astfel încât incidența noii reglementări limitează în timp întinderea drepturilor anterior examinate.
În baza art. 1082 C.civ. și art. 161 alin. 4 C. muncii, s-a dispus actualizarea sumelor datorate fiecărui reclamant cu indicele de inflație, începând cu data scadenței și până la plata efectivă a acestora, pentru a se realiza o despăgubire integrală a acestora.
Cum reclamanta D. L. a derulat raporturi de muncă cu D. de I. a I. de
C. O. și T. - B. T. B. N., guvernate de normele legale înainte arătate, situațiajuridică a drepturilor bănești pretinse de acesta fiind similară celei a celorlalți reclamanți și circumscrisă interpretării evocată mai înainte de tribunal, pentru considerentele de fapt și drept expuse solicitarea acesteia a fost admisă identic pentru intervalul de timp (...)-(...) și (...) - (...), pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și D. - din cadrul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fiind obligați la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariu de bază brut lunar, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Modul de rezolvare a pretenției obiect al acțiunii principale, în temeiul art. 61-63 C.proc.civ., atrage antrenarea răspunderii chematului în garanție a
M.ui F. P., pentru considerentele de fapt și drept înainte expuse, în sensul obligării chematului în garanție să ia act de obligativitatea elaborării unui proiect de rectificare a bugetului M.ui P. în care să fie incluse sumele cuvenite reclamanților.
Ca efect al admiterii petitului principal, tribunalul a constatat că se impune în mod accesoriu și satisfacerea favorabilă a solicitării de obligare a pârâților responsabili de a efectua mențiunile privind drepturile salariale în carnetele de muncă ale reclamanților, conform dispozițiilor Decretului nr.
92/1976.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor P ublice prin D. G. a F. P. B. N., Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta C urte de Casație și Justiție și D. de I. a I. de C. O. și T.
1. Prin recursul declarat, D. de I. a I. de C. O. și T. a solicitat admiterearecursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că prima instanță a admis în mod netemeinic și nelegal cererea reclamantei D. L.
Recurenta a invocat decizia nr. 8. mai 2009 a C. C., publicată în
Monitorul Oficial nr. 631/(...), arătând că începând cu data publicării acestei decizii în Monitorul Oficial se impune a se proceda în conformitate cu prevederile art. 31 alin. 3 din L. nr. 4., recurenta invocând și dispozițiile art. 14 teza 1 din L. nr. 4., republicată.
Soluția instanței de fond se întemeiază pe decizia nr. 2. martie 2008 a
Înaltei Curți de C. și J. și constată opozabilitatea acestei soluții față de
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin decizia C. C. din 27 mai 2009 se statuează cu autoritate de lucru judecat, în mod definitiv și obligatoriu, că exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție de către Înalta Curte de Casație și Justiție nu este compatibilă cu "instituirea, modificarea, abrogarea unor norme juridice cu putere de lege". Astfel, instanța supremă și-a depășit competența legală, iar hotărârile sale au o autoritate determinantă în soluțiile pronunțate de instanțele de judecată. Acestea din urmă și-au exercitat posibilitatea de apreciere și de alegere în limitele statuate prin hotărârile dispuse în recursurile în interesul legii.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata drepturilor salariale solicitate, actualizate cu indicele de inflație, solicită respingerea acestuia întrucât D. de I. a I. de C. O. și T., ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Recurenta invocă dispozițiile art. 1 din L. nr. 508/2004 privind organizarea și funcționarea în cadrul M.ui P. a Direcției de I. a I. de C. O. și T.
(D.) și susține că neaplicarea indicelui de inflație se justifică prin aceea că, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din L. nr. 500/2002, "nici ocheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială".
Totodată, în conformitate cu prevederile art.29 alin.3 din L. nr.500/2002 "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată", iar potrivit art.47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
Prin urmare, din dispozițiile legale reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Întrucât Ministerul Public este o instituție bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. D. aceste motive, apreciază că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
Ministerul Public nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflație, putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Mai mult, apreciază că aplicarea indicelui de inflație sumelor acordate de instanță prin hotărâre apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina să-și execute obligația asumată. În cauză, pârâții nu pot fi ținuți să execute obligațiile de a face invocate de reclamanți, eventuala obligare a acestora la plata respectivelor sume actualizate conform indicelui de inflație fiind lipsită de cauză juridică.
Față de cererea privind obligarea să opereze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei D. L., solicită respingerea acesteia ca nefondată, deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin.2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Sporurile și majorările solicitate de reclamantă sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta. Sporurile și adaosurile salariale reprezintă o categorie de drepturi bănești ce nu pot face obiectul transcrierii în carnetele de muncă.
În drept, recurenta a invocat prevederile art. 299, art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ.
2. Prin recursul formulat, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat casarea sentinței recurate, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele prevăzute de art.304 pct.4 și 9 C.proc.civ., cu aplicarea art.3041 C.proc.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că prin decizia nr. 8. mai
2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 631/(...) Curtea Constituțională a statuat cu autoritate de lucru judecat, în mod definitiv și obligatoriu, că exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție de către Înalta Curte de Casație și Justiție nu este compatibilă cu "... instituirea, modificarea, abrogarea unor norme juridice cu putere de lege".
Susține recurentul că începând cu data publicării acestei decizii în Monitorul Oficial, se va proceda în consonanță cu dispozițiile art. 31 alin. 3 din L. nr. 4. privind organizarea și funcționarea C. C., republicată.
Consideră recurentul că acțiunea reclamanților se impune a fi respinsă deoarece prin D. C. C. s-a statuat definitiv și obligatoriu că Înalta Curte de Casație și Justiție a încălcat atribuțiile constituționale, modificând norme juridice cu putere de lege.
Așa fiind, instanța are obligația să dispună soluționarea cauzei în considerarea respectării dispozițiilor legale în materie și fără a se întemeia pesoluția dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.
Mai arată recurentul că reclamanții au solicitat acordarea sporului de
50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din L. nr.
5., republicată și modificată, invocând în susținerea acțiunii D. nr. 2. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - S. U. și că respectivul articol nu a fost abrogat la data când a fost emisă O. de G. nr. 8..
Susține recurentul că, în raport de D. nr. 2. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, raționamentul reclamanților este corect, dar numai pentru perioada 1 octombrie 2000 - 3 februarie 2007, această dată fiind momentul intrării în vigoare a Ordonanței G. nr. 8. privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, act normativ care prin art. 30 abrogă în mod explicit întreaga Lege nr. 5., deci și art. 47 în condițiile în care L. nr. 5. a fost abrogată prin O. G. nr. 8. aprobată prin L. nr. 2., toate dispozițiile acestui act normativ și-au încetat aplicabilitatea, fiind înlocuite de prevederile cuprinse în actul normativ de abrogare. Nu se poate susține că art. 47 este singurul care își mai găsește aplicarea, în condițiile în care chiar legea din care face parte a fost abrogată în totalitate.
Și din D. nr. 2. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție se poate desprinde aceeași concluzie, aceasta deoarece instanța tratează doar problema eventualei abrogări a art. 47 de către O. nr. 8. fără a se face referiri la prevederile O. nr. 7..
Instanța supremă statuează că judecătorii, procurorii și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de prevederile art. 47 din L. nr. 5. și după intrarea în vigoare a O. nr. 8., dar nu precizează întinderea în timp a acestei aplicări. Consideră că Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând recursul în interesul legii a avut în vedere dispozițiile Ordonanței G. nr. 8. și faptul că
L. nr. 5. a fost abrogată prin această ordonanță.
În concluzie, D. nr. 2. martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție - S. U. pronunțată în dosarul cu numărul 5. trebuie interpretată în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței G. nr.8., dar numai până la abrogarea L. nr. 5. prin O. nr. 8., aprobată prin L. nr. 247 din 12 iulie 2007.
Un alt motiv de recurs invocat de acest pârât vizează nelegalitatea obligării la plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu indicele de inflație, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Astfel, fondurile alocate M.ui P. pe anul 2010 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin L. B. de stat pe anul 2010 nr. 11 din 26 ianuarie 2010, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata sumelor reprezentând actualizarea drepturilor salariale cu indicele de inflație, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată
- chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justifică.
În același sens al neaplicării indicelui de inflație recurenta mai invocă dispozițiile art.14 alin.(2), art.29 alin.3 și art.47 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, arătând că din aceste dispoziții legale reiese că angajareacheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Ministerul Public nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Deci, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție - reprezentat prin P. G., în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflației, nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
Și acest recurent a invocat nelegalitatea obligării la efectuarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentința atacată în carnetele de muncă, cu aceeași motivare ca și a recurentei D. de I. a I. de C. O. și T.
În drept, recurenta a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct.4 și pct.9, cu aplicarea art.3041 Cod procedură civilă.
3. Prin propriul recurs, pârâta D. G. a F. P. B. N., în numele pârâtului M inisterul Finanțelor Publice a solicitat, în principal, admiterea recursului în temeiul art. 304 C.proc.civ. alin. 1) pct. 4, casarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii introductive ca inadmisibile, iar în subsidiar, în temeiul art.
304 pct.(9) coroborat cu dispozițiile art. 3041 cod procedură civilă, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, cu respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public.
În motivarea recursului a arătat că apreciază sentința atacată ca fiind pronunțată cu încălcarea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești, prin pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a acționat, în opinia sa, ca o putere legiuitoare, fiind astfel încălcat principiul separației și echilibrului puterilor în stat, fiind astfel încălcat cadrul democratic și constituțional, consacrat de art. 1 alin. 4 din L. fundamentală. In acest sens s-a pronunțat de altfel și Curtea Constituțională, care sesizată sub acest aspect a statuat prin considerentele D. nr. 8. că actele normative din care se desprinde "înțelesul ca instanțele judecătorești au competența să anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme creata pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative. "Luând în considerare și dispozițiile art. 27 alin. 1 din ordonanța, prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminata de a cere instanței de judecata, intre altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare, deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecata poate sa înțeleagă - ceea ce s-a petrecut în una dintre cauzele analizate - ca are competente sa anuleze o dispoziție legală pe care o considera discriminatorie si, pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o norma juridica nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana s-a adresat instanței se considera discriminata.
Apreciază total eronată motivarea instanței de fond prin care se face analiza solicitărilor reclamanților și prin prisma D. C. C. antemenționată,
„astfel că prin existența unui conflict de competență între puterea legislativă, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, se statuează de către Curtea Constituțională, că instanța supremă nu este competentă a acorda unor anumite categorii profesionale ceea ce legiuitorul a înțeles să nu acorde";.
Astfel că, deși prin D. nr. 4. s-a admis recursul în interesul legii și s-a statuat că în speță anumite categorii profesionale printre care și cele de care aparțin reclamanții au dreptul la un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat după caz la indemnizația brută lunară apreciază că această soluție nu poate fi obligatorie pentru instanța de fond decât în măsura în care nu a fost pronunțată cu încălcarea competentei instanței care a pronunțat-o, ori în speță, tocmai această necompetență a fost sesizată de către Curtea Constituțională.
Raportat la această situație, soluția adoptată de instanța de fond nu se poate fundamenta pe o decizie a unei instanțe de judecată, fie chiar instanța supremă că a acordat drepturi, deși această prerogativă nu îi aparținea.
De asemenea, apreciază că instanța de fond și-a depășit atribuțiile și competențele stabilite de lege, astfel că, deși instanța de fond admite ca fiind abrogate prevederile legale privind drepturile solicitate de reclamanți, apreciază și hotărăște în consecință că O. nr. 8. este neconstituțională, ceea de depășește în mod clar competențele T..
Raportat la aceste considerente, apreciază că se impune casarea sentinței și respingerea acțiunii reclamanților ca fiind inadmisibilă.
R. la excepția lipsei calității procesuale pasive considera criticabilă motivarea instanței de fond prin care se susține, ca nu este necesara existența vreunui raport juridic direct între instituția recurentă în calitate de pârât si reclamanți, bazând respingerea excepției de lipsa procesual pasivă pe o raportare la obiectul cererii respectiv, in considerarea art. 26 din L. nr.
379/2005,
Consideră că instanța de fond face o confuzie intre bugetul de stat si Ministerul Finanțelor Publice, ori acesta din urma nu poate fi obligat, sa pună la dispoziție sumele necesare cuprinse in buget, numai daca acestea au fost aprobate, fie prin legea bugetului de stat, fie printr-o lege de rectificare a acestui buget.
Ministerul Finanțelor Publice este ordonator principal de credite așa cum este si Ministerul Public - P. de pe lângă Î. Curte de C. si J. ș.a. primul neputând fi obligat la plata unor drepturi salariale pentru angajații altor instituții.
Având în vedere cele de mai sus, precum si faptul ca reclamatul nu este angajat al M.F.P si deci nu se afla sub nicio forma intr-un raport juridic direct cu acesta, considera întemeiata excepția de lipsa a calității procesuale pasive a M.F.P.
In drept, a invocat prevederile O.U.G. nr. 33/2001, L. nr. 744/2001, L. nr. 743/2001 s. a P ârâții P. de pe lângă C. de A. C. și P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud au depus la dosarul cauzei „Concluzii scrise"; (f. 45-51) prin care au solicitat admiterea recursurilor declarate de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și D. de I. a I. de C. O. și T. și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți ca nefondată pentru perioada (...) - (...) și ca rămasă inadmisibilă pentru perioada (...) - (...) și respingerea recursului declarat de către Ministerul Finanțelor Publice.
Analizând recursurile formulate, C., deliberând, constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
1. Recursul Direcției de I. a I. de C. O. și T. și recursul M.ui P. -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție R ecurenții au invocat în cauză D. nr.838/(...) a C. C., prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, pe de o parte, P.ul și Guvernul României, pe de altă parte, stabilindu-se că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
C. constată că acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece chiar
Curtea Constituțională prin D. nr. 8. a reținut că: „..decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul de procedură civilă.
De altfel, C. a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale, care sunt expres și limitativ prevăzute de 146 din Constituție și de L. nr. 4., aceasta asigură, pe calea controlului de constituționalitate, supremația Constituției în sistemul juridic normativ, nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (D. nr. 988 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 24 noiembrie 2008).
Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, "Deciziile C. C. se publică în
Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor". Efectul ex nunc al actelor C. constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept.
Pe cale de consecință, efectele deciziei C. nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională."
Se reține astfel că această decizie nu poate avea nici o relevanță asupra deciziilor pronunțate de către instanța supremă, în interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, anterior constatării acestui conflict juridic de natură constituțională și, pe de altă parte, nu se poate susține că, prin D. nr. 2., Î.C.C.J. ar fi instituit, modificat ori abrogat norme juridice cu putere de lege ori ar fi efectuat controlul de constituționalitate al acestora.
C. nu poate reține nici susținerile recurentului M.ui P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul că dispozițiile D. nr. 2. a Înaltei Curți de C. și J. sunt aplicabile doar pentru perioada 01 octombrie
2000 - 03 februarie 2007, întrucât din considerentele deciziei invocate nu se desprinde în nici un fel concluzia recurentului că această dispoziție ar fi limitată în timp. Dimpotrivă, efectele acesteia se produc în timp până la intervenția legiuitorului în materia salarizării personalului din justiție.
C. constată că în cuprinsul motivării deciziei mai sus menționate Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și- au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din O. G. nr. 8. au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfelîncălcate dispozițiile alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 a Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din L. nr.
5. și ale art. 231 din L. nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege";.
Se poate observa că Înalta Curte de Casație și Justiție a subliniat că dispozițiile art. 47 din L. nr. 5. nu și-au încetat aplicabilitatea nici în prezent, or atât momentul pronunțării deciziei nr. XXI, 10 martie 2008, cât și cel al publicării acesteia, 13 iunie 2008, sunt ulterioare publicării O. nr.
8., respectiv datei de 31 ianuarie 2007. Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere, la pronunțarea și motivarea deciziei amintite, inclusiv dispozițiile O. nr. 8., situație în care caracterul obligatoriu al deciziei acesteia impune instanțelor judecătorești ca în soluționarea litigiilor privind acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, să considere că acesta a supraviețuit publicării O. nr. 8..
R. la criticile privind înscrierea sporului în cartea de muncă, instanța de fond a procedat în mod judicios dispunând această înscriere, atâta vreme cât este vorba de drepturi salariale cu caracter de continuitate, interpretarea dată de recurenți art.11 alin. 2 din Decretul 92/1976 fiind nejustificat de restrictivă.
Cât privește actualizarea cu indicele de inflație, C. apreciază că în mod legal instanța de fond a admis și acest capăt de cerere, întrucât sumele datorate cu titlu de drepturi salariale și neacordate trebuie astfel actualizate pentru a se asigura deplina reparare a prejudiciului creat prin neplata unor drepturi legale, în conformitate cu prevederile art. 161 alin. 4 Codul muncii; știut fiind că salariul reprezintă de principiu sursa traiului zilnic al angajatului, apare ca legitimă solicitarea de a se actualiza cu rata inflației aceste sume, astfel încât puterea de cumpărare să se prezerve, iar neplata la termen să nu diminueze importanța economică a acestor sume. De altfel, plata salariului este cel puțin lunară, astfel încât cu privire la orice drepturi de natură salarială, angajatorul este de drept în întârziere, potrivit art. 161 alin. 1 coroborat cu art. 155 Codul muncii, situație în care actualizarea sumei de natură salarială neplătită la timp apare ca imperativă.
2. Recursul M.ui F. P.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui F.
P. C. reține că art. 118 din L. nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art. 19 din L. nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din H. nr. 3. privind organizarea și funcționara M.ui F. P.
(dispoziție care este similară cu reglementarea anterioară din H. nr. 3.)
„elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare";.
Ministerul Finanțelor Publice este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea M.ui F. P. pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de P., precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Într-adevăr, Ministerul Finanțelor Publice este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Public, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din L. nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Finanțelor Publice este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Se mai reține că acest pârât nu a fost obligat la plata drepturilor salariale stabilite prin sentință, astfel încât sunt nefondate și susținerile sale în sensul că este lipsit de calitate procesuală pasivă în cauză întrucât între părți nu există raporturi juridice de muncă.
Pe cale de consecință, Ministerul Finanțelor Publice are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Critica privind situația creată prin pronunțarea unei hotărâri de obligare la plata unor sume care nu au fost aprobate prin legea bugetară anuală nu poate fi reținută, având în vedere că există posibilitatea rectificării legii bugetare, iar pe de altă parte, acest argument vizează momentul punerii în executare a hotărârii, deci nu este pertinent pentru soluționarea cererii pe fond. O. de a se pune la dispoziție surse financiare pentru acoperirea drepturilor salariale în discuție este subsecventă celei de a se plăti aceste drepturi de către instanța la care reclamanții își desfășoară activitatea.
Motivul de recurs privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către prima instanță este nefondat, având în vedere că decizia nr. XXI din
(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a O. nr.8., aprobată prin L. nr.334/2001, este obligatorie pentru instanțe.
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1
și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, C. urmează să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâții D. de I. a I. de C. O. și T., Ministerul Public - P. de pe L. Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. B. N.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E R espinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T., MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. B. N. împotriva sentinței civile nr. 5. din 18 octombrie 2010 a T. B. - N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 martie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
S.-D. G.
GREFIER R ed.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: C.N./M.L.B.
| ← Decizia civilă nr. 2762/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2292/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
