Decizia civilă nr. 1268/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1268/2011
Ședința din data de 05 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul I. N. DE S. P. împotriva sentinței civile nr. 3789 din 9 noiembrie 2010 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal se prezintă reclamanta intimată B. M. R., asistată de avocat C. Z. L., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente Casa
Județeană de P. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 31 martie 2011, prin registratura instanței, reclamanta intimată B. M. R. a depus la dosar întâmpinare și acte anexă, (filele 8-13).
Reprezentanta reclamantei intimate B. M. R. arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate B. M. R. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, susținând pe larg motivele expuse în întâmpinare. Solicită obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată sub nr.7123/117/(...) pe rolul T. C., reclamanta B. M.-R. a chemat în judecată I. N. DE S. P. solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 2908 lei, reprezentând indemnizația egală cu 2 salarii de bază avute în luna pensionării, cu dobânda legală calculată de la data introducerii cererii și până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost salariata Centrului Regional de S. P. C.-N., a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă începând cu data de (...), iar conform disp.art.96 alin.2 pct.d) din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2008-2010, i se cuvenea o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării.
Cu toate acestea, angajatorul nu a plătit această indemnizație, deși reclamanta l-a notificat în repetate rânduri.
Reclamanta a mai susținut că ulterior i s-a comunicat că I. N. de S. P. este cel care poate soluționa cererea sa, însă acesta nu are obligația de plată a indemnizației pretinse, întrucât nu a fost prevăzută în protocolul de predare-primire încheiat cu fostul Institut de S. P. „ P. Dr. I. M. C.-N.
Prin sentința civilă nr. 3789 din 9 noiembrie 2010, T. C. a admis acțiunea formulată de reclamanta B. M.-R., pârâta fiind obligată să plătească acesteia suma de 2908 lei, reprezentând indemnizația egală cu 2 salarii de bază avute în luna pensionării, actualizată cu dobânda legală începând cu data de (...) și până la plata efectivă.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost salariata Centrului Regional de S. P. C.-N. și beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu data de (...).
La data de (...), reclamanta a formulat o cerere prin care a solicitat plata sumei de 2908 lei, reprezentând indemnizația egală cu 2 salarii de bază avute în luna pensionării.
Conform disp.art.96 alin.2 pct.d) din Contractul Colectiv de M. la N. de
R. S. pe perioada 2008-2010, reclamanta era îndreptățită la o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării și luând în considerare că, potrivit comunicării nr.81/(...) emisă de pârâtă, salariul acesteia a fost de 1454 lei, prima instanță a constatat ca fiind întemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 2908 lei.
S-a mai reținut că reclamanta este îndreptățită și la plata dobânzii legale, începând cu data de (...) și până la plata efectivă a indemnizației.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs I. N. DE S. P.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Prin H. nr.1414/(...), I. de S. P. „. Dr. I. M. C.-N. și alte cinci instituții de profil din țară s-au desființat, fuzionând sub denumirea de I. N. de S. P..
Recurentul arată că, în aceste condiții, obligațiile preluate ca urmare a fuziunii au fost menționate în protocolul de predare-primire încheiat, nefiind menționată nicio îndatorire de plată a vreunei indemnizații de natura celei solicitate de către intimată. Drepturile bănești datorate de către instituțiile desființate nu trebuiau solicitate I.ui N. de S. P., ci puteau fi solicitate ordonatorului principal, Ministerul Sănătății, care gestionează fondurile ramurii sanitare.
Se mai arată că prevederile Contractului Colectiv de M. la N. de R. S. invocat în cauză nu pot fi opozabile I.ui N. de S. P., ce a luat ființă la data de
(...).
Recurentul susține că în urma fuziunii s-a preluat organizarea activității în domeniul sănătății publice la nivel național, însă din punct de vedere financiar-contabil acestei instituții nu i s-a alocat nicio sumă de bani pentru acoperirea unor obligații de genul celei invocate în cauză. La întocmirea bugetului pe anul 2010 s-a avut în vedere și protocolul întocmit ca urmare a fuziunii, însă nu au fost prevăzute sume care să reprezinte asemenea indemnizații prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Se mai arată că neacordarea indemnizației a avut justificare pe considerente de ordin economic și social, neexistând fonduri pentru acoperirea acestor cheltuieli.
Prin întâmpinarea formulată, B. M.-R. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul formulat de pârâtul I. N. DE S. P., în temeiul disp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale și convenționale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.96 alin.2 pct.d) din Contractul Colectiv de M. la N. de
R. S. pe perioada 2008-2010, drepturile salariale angajaților cărora li se aplică aceste prevederi, „cuprind"; și o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna în care se pensionează, de care beneficiază cei care se pensionează pentru limită de vârstă.
Recurentul a invocat că, prin H. nr.1414/(...), I. de S. P. „. Dr. I. M. C.-
N. și alte cinci instituții de profil din țară s-au desființat, fuzionând sub denumirea de I. N. de S. P., astfel încât nu are obligația de a plăti reclamantei, pensionată prin decizia nr.261321/(...), indemnizația ce i se cuvenea la data pensionării, respectiv (...).
Prin cererea înregistrată sub nr.2459/(...), reclamanta a solicitat angajatorului său, I. de S. P. „. Dr. I. M. C.-N., plata indemnizației prevăzute de disp.art.96 alin.2 pct.d) din Contractul Colectiv de M. la N. de R. S. pe perioada 2008-2010, care este cuprinsă în drepturile salariale ale angajaților conform voinței partenerilor sociali.
Neprimind nici un răspuns la această solicitare, reclamanta s-a adresat cu o nouă cerere Centrului Regional de S. P. C.-N. la data de (...), care nu a întreprins nicio măsură pentru executarea obligației de plată a drepturilor bănești ce se cuveneau fostei salariate.
Mai mult decât atât, la notificarea trimisă Centrului Regional de S. P. C.-N. la data de (...), acesta a răspuns, prin adresa nr.1148/(...), că începând cu data de (...), instituția face parte din structura I.ui N. de S. P., căruia trebuie să se adreseze reclamanta pentru obținerea drepturilor solicitate.
La data de (...), recurenta a adresat o notificare I.ui N. de S. P., care a răspuns prin adresa nr.6388/(...), că: „Din datele existente, precizăm că în protocolul încheiat cu fostul Institut de S. P. „. Dr. I. M. C.-N. nu este menționată ca atare o obligație de plată a indemnizației despre care faceți vorbire";.
Curtea reține că, deși despre un astfel de protocol de predare-primire I.
N. de S. P. face referire și prin motivele de recurs, și cu toate că în cauză, potrivit disp.art.287 Codul muncii, sarcina probei îi revine în acest litigiu,acesta nu a depus la dosar un asemenea act pentru a dovedi susținerile formulate.
Se reține însă că un asemenea protocol nici nu ar putea să prevadă „ca atare"; fiecare obligație contractuală sau legală ce revine succesorului în drepturi și obligații a fostului angajator al reclamantei.
Mai mult, nici nu ar fi necesar ca un asemenea protocol să prevadă asemenea mențiuni, atât timp cât în sistemul nostru de drept au fost transpuse prevederile comunitare, cuprinse în Directiva nr.2001/23/CE a Consiliului Europei din 2001, privind protecția drepturilor lucrătorilor în cazul transferului întreprinderii, a unei unități din cadrul acesteia, care garantează salariaților respectarea drepturilor salariale câștigate în cadrul unității cedente, prevederi legale a căror necunoaștere nu poate fi invocată de nimeni, cu atât mai mult de către o instituție națională.
Astfel, conform disp.art.169 Codul muncii, salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii.
În speță, obligația contractuală neexecutată de către fostul angajator, de plată a indemnizației ce face parte din pachetul de drepturi salariale al reclamantei și din universalitatea de drepturi și obligații a instituției desființate, a fost transferată recurentului-cesionar, chiar dacă, la data transferului, intimatei îi încetase deja contractul de muncă.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 5 din Legea nr.67/2006, care prevăd că drepturile și obligațiile cedentului, care decurg din contractele individuale de munca și din contractul colectiv de munca aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
Conform art.6 alin.1 din aceeași lege, anterior datei transferului, cedentul avea obligația notificării cesionarului cu privire la toate drepturile și obligațiile care urmează a fi transferate acestuia, dar potrivit alin.2 al aceluiași articol, nerespectarea obligației de notificare prevăzute la alin.1 nu va afecta transferul acestor drepturi sau obligații către cesionar și nici drepturile salariaților.
Art. 9 din același act normativ prevede că cesionarul are obligația respectării prevederilor contractului colectiv de munca aplicabil la data transferului, pana la data rezilierii sau expirării acestuia.
Mai mult, conform disp.art.178 din Contractul Colectiv de M. la N. de
R. S. pe perioada 2008-2010, în toate situațiile de reorganizare, restructurare, modificarea sursei și modului de finanțare pentru unități, secții, compartimente și servicii, externalizări servicii etc., angajatorul care predă este obligat să transmită , iar angajatorul care preia este obligat să garanteze respectarea clauzelor acestui contract colectiv de muncă.
Astfel, în mod corect reclamanta s-a adresat, în termenul prevăzut de disp.art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii, cu prezenta cerere de chemare în judecată împotriva succesorului în drepturi și obligații al fostului angajator
și în mod legal prima instanță a admis acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta, nefiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod.proc.civilă.
Recurentul mai susține că nu dispune de fonduri pentru acoperirea cheltuielilor de natura celor pretinse în prezenta cauză.
Astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea unor obligații de plată a drepturilor de natură salarială stabilite prin contracte colective încheiate în mod legal.
Cu atât mai mult, se reține că cel puțin în urma notificării ce i-a fost adresată de către reclamantă la data (...), recurentul avea obligația să solicite fondurile necesare executării obligației ce i-a fost transferată în urma desființării fostului angajator.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc. civilă, se va respinge recursul formulat de pârâtul I. N. DE S. P. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, recurentul, aflat în culpă procesuală, va fi obligat să plătească intimatei B. M.-R. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul formulat de pârâtul I. N. DE S. P. împotriva sentinței civile nr. nr. 3789 din 9 noiembrie 2010 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei B. M.-R. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 5 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI,
D. C. G. C. M. L. D.
GREFIER, A. B.
Red./Tehnored.:C.M.;
2 ex.-(...);
Jud.fond.:- Tribunalul Cluj:-P. U.;
-A. Rădulescu.
| ← Decizia civilă nr. 4344/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 50/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
