Decizia civilă nr. 1286/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1286/R/2011
Ședința publică din data de 6 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G. L. T.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC M. & F. C. S. împotriva sentinței civile nr. 3478 din 20 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat P. C. V., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, av. P. M. și reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 4 aprilie
2011, prin serviciul de registratură al instanței reclamantul intimat a depus la dosarul cauzei, întâmpinare.
Se înmânează un exemplar din întâmpinare reprezentantei pârâtei recurente, care arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul înlăturării obligației de plată a sumei de 250 E. cu titlu de diurnă. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinarea formulată, arătând că suma reprezentând diurna solicită nu i-a fost achitată, fiind în imposibilitate a de o încasa întrucât la acea dată nu era în țară, chitanța de plată a fost întocmită și semnată în fals, iar pârâta nu a făcut în nici un fel dovada achitării acestei sume.
Curtea prezintă spre vedere reclamantului intimat ordinele de deplasare nr. 86/(...) și nr. 212/(...) aflate la filele 156 și 157 dosar fond, în care se precizează „am primit spre decontare";.
Referitor la aceste ordine reclamantul intimat precizează că la momentul la care a procedat la semnarea acestora rubrica privind sumeledecontate nu era completată, fiind completată ulterior și nu a primit sumele menționate nici la data semnării, nici ulterior.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că toate actele au fost supuse expertizei grafologice, iar din raportul întocmit rezultă o altă stare de fapt decât cea susținută de reclamantul intimat. P. că diurna se acordă în cuantum de 35 E. pe zi, în conformitate cu normele europene în vigoare și nu de 12,5 E. km așa cum pretinde reclamantul intimat.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C., astfel cum a fost precizată, reclamantul P. C.-V. a chemat în judecată pârâta S. M.-F. C. S. C.-N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligată aceasta la plata sumei de 1750 euro reprezentând diferența de diurnă aferentă ultimelor curse efectuate în calitate de angajat al pârâtei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în calitate de conducător auto, angajat al societății pârâte, a efectuat o serie de curse externe pentru care angajatorul nu i-a achitat diurna datorata. A mai arătat reclamantul ca la încheierea contractului individual de munca a convenit cu angajatorul asupra plății unui salariu lunar in cuantum de 660 lei, precum si 4 euro calculați la fiecare 100 km parcurși in țară si 10 euro la 100 km parcurși in afara țării. Ulterior, părțile au convenit majorarea cuantumului diurnei pentru cursele externe la 11 euro la 100 km parcurși si pentru cursele interne la 5 euro pentru 100 km. Cu toate acestea, angajatorul nu și-a respectat obligațiile contractuale si nu a achitat integral diurna datorata, rămânând un rest de plată în cuantum de 1746 euro.
Acțiunea nu a fost motivata în drept.
Prin întâmpinare pârâta a solicitta respingerea acțiunii ca nefondata si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
In privința pretențiilor bănești, pârâta a arătat ca acordarea acestora ar fi fost nelegala in condițiile in care, conform Acordului E.pean in
Transporturi Rutiere - A. plata diurnei către conducătorul auto nu se efectuează in funcție de numărul de km parcurși. In perioada cuprinsa intre data angajării reclamantului si încetarea raporturilor de munca dintre părți reclamantul a primit, pe lângă salariu, cheltuieli de deplasare in suma totala de 7999 euro. Conform fișei de deconturi toate deconturile pentru deplasări au fost achitate integral reclamantului.
In drept, parata invocat dispozițiile art. 287 Codul muncii, art. 115 siart. 242 Cod procedura civila, A.
In cauza instanța a administrat, la cererea părților, proba cu înscrisuri si proba cu expertiza grafoscopică.
Prin sentința civilă nr. 3478/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul P. C.-V., în contradictoriu cu pârâta S. M. & F. C. S.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului echivalentul în lei a sumei de 250 euro, cu titlu de diurnă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli parțiale de judecata, în sumă de 200 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de (...) între părți s-a încheiat contractul individual de munca pe perioadă nedeterminata, în temeiul căruia reclamantul a desfășurat activitate in calitate de conducător auto, părțile convenind asupra unui salariu lunar de 660 lei.
La data de 5 ianuarie 2009 reclamantul a solicitat angajatorului încetarea raporturilor de munca in baza acordului părților, sens in care pârâta a emis Decizia nr. 104/(...) prin care a desfăcut contractul individual de munca al reclamantului in temeiul art. 55 lit. b Codul muncii.
Analizând contractul individual de munca încheiat intre părți tribunalul a constatat ca părțile nu au convenit asupra plății diurnei. Cu toate acestea, din însuși obiectul de activitate al societății pârâte si postul pe care reclamantul a fost angajat, coroborat cu înscrisurile depuse la filele 82-
195 dosar rezulta ca reclamantul a efectuat deplasări in străinătate, in interesul societății pârâte, astfel ca in cauza devin incidente prevederile art. 44 alin. 2 Codul muncii, precum si ale art. 17 din HG nr. 517/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.
Apoi, potrivit prevederilor art. 45 din Contractul colectiv de munca unic la nivel național pe anii 2007-2010 nr. 2., salariații unităților trimiși in delegație in tara sau străinătate vor beneficia de următoarele drepturi: a) decontarea cheltuielilor de transport, de asigurare si a costului cazării, potrivit condițiilor stabilite prin contractele colective de munca la celelalte niveluri; b) diurna de deplasare, al cărei cuantum se stabilește prin negociere la nivel de ramura, grupuri de unități sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplica la instituțiile publice.
Actul normativ care stabilește nivelul diurnei pentru personalul instituțiilor publice este H.G. nr. 1860/2006 privind drepturile si obligațiile personalului autorităților si instituțiilor publice pe perioada delegării si detașării in alta localitate, precum si in cazul deplasării, in cadrul localității, in interesul serviciului.
Așadar, diurna cuvenita salariaților care efectuează activități de transport rutier de marfa este cea stabilita in contractul individual de munca sau in contractul colectiv de munca încheiat la nivel de unitate fara a putea fi mai mica decât diurna prevăzuta in H.G. nr. 1860/2006 pentru personalul instituțiilor publice.
Cu toate ca art. 45 din CCM unic la nivel național se refera la salariații trimiși in delegație in țară nu se justifica excluderea salariaților care se deplasează in străinătate, deoarece cheltuielile ocazionate in acest caz sunt evident mai mari astfel încât se impune a se lua in calcul, ca nivel de referința al cuantumului diurnei, cel prevăzut de HG nr. 5..
Aceasta in condițiile in care, cu toate ca a susținut faptul ca ar fi convenit cu angajatorul un cuantum superior al diurnei, reclamantul nu a dovedit susținerile sale.
La dosarul cauzei au fost depuse dispozițiile de plata si deconturile fiscale întocmite de către angajator pentru fiecare dintre cursele externe la care a făcut referire reclamantul in acțiunea introductiva încercând sa acrediteze ideea conform căreia diurna datorata pentru aceste curse a fost integral achitata reclamantului, sub semnătura de primire.
Conform Raportului de expertiza grafoscopică ordonat in cauza s-a stabilit ca dispozițiile de plata: nr. 69, 160, 175, 192, 193, 206, 285, 297,
350 și ordinele de deplasare nr. 69, 99, 128, 185 au fost semnate de către reclamant. De asemenea, s-a stabilit ca dispoziția de plata nr. 143 nu are depusa vreo semnătură, iar in privința dispoziției de plata nr. 74 nu se poate stabili daca a fost semnata de către reclamant sau de către o alta persoana.
Din probatoriul administrat coroborat cu prevederile legale menționate instanța a reținut ca acțiunea reclamantului este întemeiata in parte, astfel ca pârâta a fost obligată să plătească acestuia echivalentul in lei a sumei de
250 euro cu titlu de diurnă, din care 50 euro pentru cursa 74 si 200 euro pentru cursa 143.
In temeiul art. 276 C.proc.civ., tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei, calculate proporțional cu pretențiile admise.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. M. & F. C. S.,solicitând modificarea sentinței recurate, în sensul înlăturării obligării pârâtei la plata sumei de 250 euro, cu titlu de diurnă. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenta pârâtă a arătat că probele administrate nu au fost coroborate între ele, menționând că prin raportul de expertiză grafoscopică ordonat în cauză, s-a stabilit că dispoziția de plată nr.
143 nu are depusă vreo semnătură, iar în privința dispoziției de plată nr. 74, nu se poate stabili dacă a fost semnată de către reclamant sau de către altă persoană.
Consideră recurenta că din probele administrate pe fond, foile de parcurs, ordinele de deplasare, rezultă o altă stare de fapt cu privire la cele două dispoziții de plată, astfel:
În ce privește D.P. nr. 74/(...), privind suma de 50 euro, expertul nu a putut daca a fost semnata de către P. C. V., dar nu exclude însă nici titularul.
În situația în care exista această îndoială cu privire la semnătura intimatului, acest aspect poate inclina balanța in favoarea recurentei ca angajator de buna credința, in contextul in care instanța va aprecia si faptul ca, raportat la cele 23 de curse realizate de către contestator, acesta a primit pe lângă salar, suma de 7999 euro cu titlu de diurna, este evident ca a primit si suma de 50 de euro consemnata pe DP nr. 74.
D.P. nr. 143/(...) pentru suma de 200 euro, reprezintă avansul pentru cursa nr. 86 pe relația G., dar corelat cu ordinul de deplasare nr. 86/(...), necontestat, rezulta evident ca intimatul a primit 200 euro, ca avans la cursa nr. 86 pe relația G., iar diferența de diurna i-a fost acordata conform decontului financiar nr. 86/(...).
În drept, recurenta a invocat prevederile art. 299 și urm. și art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că diurna respectivă nu i-a fost achitată, iar angajatorul și-a închis situația contabilă prin emiterea unor dispoziții de plată eronate.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate Curtea rețineurmătoarele:
Prin precizările depuse la data de (...) (fila 203 dosar fond) reclamantul a menționat, printre altele, că nu a primit sumele reprezentând diurnă pentru cursa 74, menționate în dispozițiile de plată 69 și 74 și nici suma de
200 euro menționată în dispoziția de plată nr. 143, care nu a fost semnată de el.
Astfel cum rezultă din dispoziția de plată nr. 143 (aflată în original la fila 133 dosar fond), cât și din raportul de expertiză întocmit în cauză, această dispoziție de plată nu are depusă vreo semnătură pentru P. C. V., nefiind deci semnată de către reclamant.
Faptul că ordinul de deplasare nr. 86/(...) este semnat de către reclamant nu este de natură a face dovada că acesta a încasat suma de 200 euro reprezentând avans diurnă, întrucât prin semnătura de pe ordinul de deplasare acesta a confirmat doar primirea documentelor de efectuare a transportului menționate în ordinul de deplasare și luarea la cunoștință despre obligațiile ce îi revin, consemnate de asemenea în acel ordin de deplasare.
Cum dispoziția de plată este documentul justificativ în baza căruia reclamantul încasa sumele de bani la plecarea în cursă, iar dispoziția de plată nr. 143 nu este semnată de către reclamant, în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză pârâta nu a făcut dovada achitării sumei respective către reclamant.
În ceea ce privește dispoziția de plată nr. 74, în raportul de expertiză s-a menționat că semnătura de pe această dispoziție este total diferită de orice model de comparație al titularului, expertul concluzionând că nu se poate pronunța asupra autorului, neputând exclude însă nici titularul.
Curtea reține însă că potrivit dispozițiilor art. 287 din codul muncii angajatorului în revenea obligația de a face dovada dincolo de orice dubiu a îndeplinirii obligației de plată către salariat a diurnei respective, dovadă ce nu a fost făcută în cauză. Aspectul invocat de recurentă privind buna sa credință, rezultând din faptul că a plătit reclamantului diurnă pentru cele 23 de curse efectuate de acesta, nu poate constitui un argument suficient pentru constatarea îndeplinirii de către aceasta și a obligației de plată a sumei de 50 de euro menționată în dispoziția de plată nr. 74.
Pentru aceste considerente Curtea apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. M. & F. C. S.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E R espinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. M. & F. C. S. împotriva sentinței civile nr. 3478 din 20 octombrie 2010 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: M.F.B./A.G.C.
| ← Decizia civilă nr. 5404/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4996/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
