Decizia civilă nr. 2160/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2160/R/2011
Ședința publică din data de 15 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA și S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA - S. T., împotriva sentinței civile nr. 1009 din 24 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL M. DE L. P. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate reclamantului intimat și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C. reclamantul S. L. al
M. de L. P. T., în contradictoriu cu pârâtele S. N. de T. F. de M. - C. M. S. și
S. N. de T. F. de M. S. - S. C., a solicitat obligarea pârâtelor la plata primei datorate pentru Z. feroviarului pentru anii 2007-2008 si 2009, la nivelul clasei I de salarizare, precum și a ajutorului material de P. pentru anul 2009 la nivelul valorii clasei I de salarizare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că membrii de sindicat reprezentați de către reclamant beneficiază de dreptul la o primă de Z. F. și la un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare cu ocazia sărbătorilor de P., în temeiul art. 67 din C. colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei.
Pârâta de rd. 2, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pârâta de rd. l a invocat excepțiile lipsei calități de reprezentant al organizației sindicale, necompetența teritorială a instanței, lipsa calității procesuale active, excepția inadmisibilității cererii și a prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiuni ca neîntemeiată, arătând că datorită situației financiare dificile, nu a hotărât în consiliul de administrație acordarea premiului solicitat de către reclamant, iar premiul de Z. feroviarului este un ajutor financiar având caracter de plată aleatorie în condițiile financiar-economicestabilite de consiliul de administrație, iar suma trebuie să reprezinte contraprestația muncii depuse de salariat, fiind necesară aprobarea atât a acordării, cât si a cuantumului în consiliul de administrație, cu consultarea sindicatelor.
Prin sentința civilă nr. 1009/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a luat act de renunțarea la judecata acțiunii formulate dereclamantul S. L. al M. de L. P. T., în numele și pentru membrii de sindicat
F. C., G. C., G. P., H. A., H. L., K. J., M. S., N. E. și V. P.
S-au respins excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant a organizației sindicale, excepția necompetenței teritoriale a instanței, excepția lipsei calității procesuale active, excepțiile inadmisibilității cererii, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. C. M. SA - S. C.
S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul S. L. al M. de L. P. T., în numele membrilor de sindicat B. I., B. C., B. M., C. T., C. L., F. I., G. A., G. T., G. I., K. N., K. D., K. L., K. M., Lup I., Man I. S., M. C., M. L., N. S., P. V., P. F., Roman M., S. V., S. O., T. M., U. A., V. A., V. L. și Z. S., în contradictoriu cu pârâtele S. N. de T. F. de M. „. M. SA și S. C. M. SA - S. C.
Au fost obligați pârâții în solidar să plătească membrilor de sindicat B. I., B. C., B. M., C. T., C. L., F. I., G. A., G. T., G. I., K. N., K. D., K. L., K. M., Lup I., Man I. S., M. C., M. L., N. S., P. V., P. F., Roman M., S. V., S. O., T. M., U. A., V. A., V. L. și Z. S., premiul pentru Z. F. pentru anii 2007, 2008 și
2009, la nivelul clasei I de salarizare actualizate și ajutorul material de P. pentru anul 2009, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
Au fost obligați pârâții în solidar la plata către reclamant a sumei de
1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
P. a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit art.
67 din C. colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei, cu ocazia sărbătorilor de P. se acordă salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare, iar de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care în cursul anului respectiv au lipsit nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum si salariații care la data acordării ajutorului se află în concediu fără plată cu o durată de l an.
Conform aceluiași articol, pentru Z. feroviarului se acordă salariaților o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de consiliul de administrație la nivelul clasei I de salarizare.
Potrivit art. 243 din Codul Muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract colectiv de muncă atrage răspunderea părților care sunt vinovate de aceasta.
Pârâtele aveau obligația să plătească membrilor de sindicat reprezentați de către reclamant primele de Z. F. si de P. cel puțin la nivelul clasei I de salarizare deoarece dreptul salariatului la plata acestor prime este un drept pur si simplu, iar nu un drept afectat de modalități.
Prin urmare, întrunirea consiliului de administrație pentru a stabili cuantumul concret al ajutorului în discuție nu putea avea ca efect decât stabilirea unui cuantum mai mare decât cuantumul minim obligatoriu prevăzut în contractul colectiv de muncă, nefiind posibilă abolirea unilaterală a dreptului contractual al salariatului la premiul pentru Z. F. si la prima de P. prin încălcarea obligației pârâtei de a se întruni într-una din formele sale de reprezentare.
Pârâtele nu au făcut dovada în condițiile art. 287 din Codul Muncii că membrii de sindicat reprezentați de către reclamant s-ar afla în vreuna din situațiile de excludere de la plata ajutorului de P., indicate în art. 67 teza I din contractul colectiv de muncă și nici nu au făcut dovada plății acestor drepturi salariale către membrii de sindicat, astfel cum erau obligate în temeiul art. 40 al. 2 lit. c) din Codul muncii.
Dificultățile financiare invocate de către pârâte nu le exonerează de răspunderea care le revine pentru nerespectarea dispozițiilor obligatorii ale contractului colectiv de muncă.
În temeiul art. 137 C.proc.civ. și art. 28 din Legea sindicatelor, instanța a respins excepția lipsei calității de reprezentant a sindicatului deoarece mandatul sindicatului decurge direct din lege și nu este necesar un mandat expres acordat de către membrii de sindicat.
În temeiul art. 137 C.proc.civ. și art. 284 alin.2 din Codul Muncii, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a instanței întrucât acțiunea este menținută numai pentru membrii de sindicat care au domiciliul în circumscripția T. C., față de ceilalți renunțându-se la judecată.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active deoarece membrii sindicatului reclamant au calitatea de angajați ai pârâtei, iar în ceea ce privește inadmisibilitatea cererii pentru lipsa procedurii prealabile, instanța a reținut că procedura prealabilă stabilită de contractul colectiv de muncă nu este o condiție de admisibilitate pentru exercitarea acțiunii în justiție.
Instanța a respins și excepția inadmisibilității acțiunii pentru anul
2009, având în vedere că prevederile contractului colectiv de muncă din
2007-2008 și-au prelungit efectele și pentru anul 2009, iar dreptul la plata primei de P. si a premiului pentru Z. F. este prevăzut si în art. 71 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, prelungit pentru 48 de luni din actul adițional nr. 370/(...), acest contract colectiv de muncă fiind, deopotrivă, obligatoriu pentru pârâte.
Instanța a respins în temeiul art. 137 C.proc.civ. și art. 283 alin. l lit. c) din Codul Muncii excepțiile privind prescripția dreptului material la acțiune, reținând că termenul pentru promovarea acțiunii în justiție este de
3 ani, iar nu de 6 luni deoarece prima de P. si premiul pentru Z. F. au natura juridică a unor adaosuri la salariu în sensul art. 155 din Codul Muncii.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei de rd. 2 a fost respinsă având în vedere că aceasta, ca structură a pârâtei de rd. 1, chiar dacă nu a semnat în nume propriu contractul colectiv de muncă, este ținută să pună în executare dispozițiile acestuia.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ., instanța a obligat pârâții aflați în culpă procesuală la plata, în solidar, către reclamant a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele S. N. de T. F. de M . C. M. SA și S. N. de T. F. de M. C. M. SA - S. T.
1. Prin recursul formulat, pârâta S. N. de T. F. de M. "C. M." S. a solicitatadmiterea recursului, în sensul respingerii cererii reclamanților ca nefondată.
Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304. pct. 8 C.proc.civ., recurenta a susținut că în mod greșit a apreciat instanța de fond că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. c din Codul Muncii.
Recurenta consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, întrucât cererea reclamanților este întemeiată pe prevederile clauzelor contractuale cuprinse în CCM aplicabile în perioada
2007-2009 art. 64. Faptul că valoarea acestor ajutoare s-a stabilit a se acorda, cu respectarea anumitor condiții, la nivelul unui salariu de bază, reprezentând clasa 1 de salarizare, nu înseamnă în mod automat că acest ajutor este de natură salarială.
Aceste ajutoare nu au caracter continuu si nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfasurate în cadrul C. M. SA. Dacă aceste sume s-ar asimila veniturilor salariale, în conformitate cu art. 154 alin. 1 din Codul muncii, ele ar trebui să reprezinte contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, bazat pe principiul reciprocității și echivalenței prestațiilor, or, acestea nu fac obiectul contractelor individuale de muncă.
Faptul că statutul acestor premieri/ajutoare materiale de Z. F. este acela de ajutor financiar, fiind o libertate a C. M. SA, în raport cu angajații săi și are caracter de plată aleatorie în conditiile financiar-economice stabilite de C. de A. al societătii rezultă chiar din faptul că acest ajutor material este menționat în CCM la C. VI, denumit P. salariaților.
Acordarea acestui sprijin material nu este obligatorie, dovada fiind neincluderea sa ca obligație a societății în clauzele contractului individual de muncă. El poate fi acordat numai în anumite condiții negociate de părți.
Mai mult, conform art. 64 din CCM-urile aplicabile pentru anii 2007-
2009, în afara ajutoarelor prevăzute de lege, salariații C. M. pot beneficia de un ajutor material ocazionat de sărbătorile de P., dar și de un ajutor financiar numit premiere pentru Z. F., acordarea acestora fiind condiționate de conduita salariaților în cursul anului respectiv, iar valoarea lor urmând a fi stabilită de C. de A. al societății, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor.
Cum prin cererea formulată se solicită ca pârâta C. M. SA să fie obligată la executarea clauzelor contractuale derivând din CCM consideră recurenta că, prin raportare la teza finală a prevederilor art. 283 alin. l lit. e
Codul Muncii, dreptul la acțiune al reclamantilor este stins prin prescriptie.
Dispoziția cuprinsă în textul art. 283 alin.l lit. e din Codul muncii reglementează dreptul material la actiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă în art. 283 alin 1 lit. c din Codul muncii.
C. colectiv de muncă este un contact cu caracter general, permanent
și obligatoriu pe perioada sa de valabilitate, perioadă determinată, care în cazul particular tratat este de un an. A., orice conflict colectiv în legătură cu executarea contractului colectiv de muncă, ca și conflict de drepturi, este în strânsă legătură cu perioada de valabilitate, termenul legal de prescriptie al dreptului la acțiune fiind determinat și prin prisma acestui aspect. Termenul de 6 luni prevăzut de arte 283 (1) lit. e are în vedere faptul că orice conflict colectiv trebuie să-și găsească soluționarea într-un termen rezonabil.
A interpreta altfel ar însemna că prevederile art. 283(1) lit. e sunt golite de conținut și inaplicabile dacă se admite că termenul de 3 ani ar fi aplicabil în toate situațiile când se promovează acțiuni ce au ca obiect plata unor drepturi bănești.
2. Sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304. pct. 9 Cod Procedură Civilă, recurenta critică hotărârea cu privire la modul de soluționare a excepțiilor invocate prin întâmpinare.
- Arată recurenta că instanța de fond a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, fără sa verifice dacă reclamanții mai au calitate de salariat și implicit de membru de sindicat - potrivit art. 2 (1) din Legea nr.
54/2003. Având în vedere că reclamant poate să fie doar membrul de sindicat, pentru a face dovada calității de reprezentant al organizației sindicale, anexat la acțiune trebuia să se regăsească acte doveditoare privind calitatea de membru de sindicat la data sesizării instanței, astfel încât să poată să fie reprezentat de S. P. T.
A., instanța de fond a dispus obligarea societății pârâte la plata unor sume de bani reclamanților, fără să verifice dacă aceștia îndeplineau cumulativ, la momentul introducerii acțiunii, calitățile de salariat și cea de membru de sindicat.
În raport de prevederile art. 222 din Legea 53/2003 recurenta susține că sindicatele care formulează cereri în justiție trebuie să facă dovada printr- un mandat expres a voinței membrilor lor în numele cărora acționează.
Instanța de judecată trebuie să-și formeze convingerea că salariații cunosc demersul judiciar ce se promovează în numele lor și nu se opun acesteia, iar dovada certă constă într-un document care să consfințească voința și consimțământul liber exprimat, concretizat în consemnarea identității și a semnăturii fiecărui membru de sindicat.
Precizează că din tabelul depus odată cu cererea de repunere pe rol membrii de la pozițiile 7,13,14, și 19 nu mai au calitatea de salariat din data de (...) și implicit calitate de membru de sindicat, prin urmare nu mai pot fi reprezentați de organizația sindicală.
A mai menționat recurenta că potrivit dispozitivului instanța de fond consideră că sindicatul reprezentant are calitatea de reclamant în cauză.
- Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru anul 2009, recurenta consideră că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 64 din CCM pe anii 2009-2010.
Art. 64 din C. C. de M. pe anul 2. prevede: "În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia din fondurile angajatorului de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații S. care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se află în concediu fără plată cu o durată de un an.
- pentru Z. F. se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de C. de A. cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Aceste prevederi se aplică cu 01 ianuarie 2010"
Potrivit art. 64 alin. 1 și 2 din C. C. de M. pe anul 2. drepturile pe care le solicită reclamanții sunt suspendate pentru anul 2009, urmând a fi acordate conform celor stabilite de părțile semnatare.
În mod greșit instanța de fond reține că prevederile contractului colectiv de muncă 2. și-au prelungit efectele și pentru anul 2009, deși prin întâmpinare s-a arătat că CCM 2. a fost prelungit prin act adițional până la data de (...).
C. semnat de părți pe anul 2009-2010 reprezintă voința părților, așa cum reiese din procesele verba1e încheiate la (...) și (...), respectiv din actul adițional înregistrat la A. P. P. S. a M. B. cu numărul 1713/(...).
Mai mult, art. 24. alin. (2) din Legea 130/1996 prevede că : Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanța judecătorească competentă, la cererea părții interesate, iar la alin. 3. în cazul constatării nulității unor clauze de către instanța judecătorească, partea interesată poate cere renegocierea drepturilor respective.
Ori, în cazul de față, reclamanții prin organizația sindicală, solicită acordarea unor drepturi suspendate prin voința părților, deși nu a solicitat niciodată ca instanța să constate nulitatea clauzelor contractuale cu care însuși reprezentanții salariaților au fost de acord.
Consideră că instanța de fond trebuia să aibă în vedere voința părților, exprimată în procesele verbale și art. 64 alin. 1 și 2 din C. C. de M. pe anul
2. a fost modificat, iar drepturile pe care le solicită reclamanții nu se acordă pe anii 2009 și 2010.
- Referitor la L. procedurii prealabile învederează recurenta că la nivelul S. C. M. SA și al sucursalelor sale, sunt constituite în conformitate cu prevederile CCM 2007-2009 cap. X, «Comisiile mixte patronat-sindicate», comisii compuse din reprezentanți pentru fiecare parte. Comisiile astfel constituite au atribuții de a analiza sesizările sindicatelor în legătură cu executarea contractului colectiv de munca și a contractelor individuale de muncă.
Ca o procedură prealabilă în soluționarea conflictelor de muncă, ca urmare a încălcării prevederilor sau a neîndeplinirii obligațiilor stabilite prin contractul colectiv de muncă, va fi sesizată comisia mixtă patronat - sindicate, care va constata cele sesizate de salariați sau organizațiile sindicale și își va exercita atribuțiile pentru rezolvarea diferendelor ori a problemelor ridicate, la nivelul întregii societăți.
S. PAE T. nu a uzat de procedura prealabilă stabilită de CCM, nu a sesizat comisia patronat-sindicate în nici unul din anii 2007-2009, pentru care reclamă neîndeplinirea obligațiilor stabilite de C.
Mai mult, acesta nu a respectat nici dispozițiile Legii nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă ivite între salariații membri de sindicat și patronat.
Fiind o procedură specială si expres prevăzută de C. C. de M., trebuie respectata și pusă în practică înaintea introducerii acțiunii, în temeiul art. 969 Cod civil.
Obligația sesizării inițiale a acestor comisii este prevăzută și de art. 117 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar 2006/2008, valabil până în anul 2010.
Având în vedere că reclamanta, prin reprezentantul său, nu au uzat de procedura prealabilă stabilită de CCM-urile în vigoare, consideră că cererea de chemare în judecată a fost prematur introdusă și solicită să se constate inadmisibilitatea acesteia.
- Recurenta critică sentința și sub aspectul faptului că instanța nu a dedus din suma totală acordată reclamanților suma de 100 lei, sumă ce a fost achitată de societate cu ocazia Zilei feroviarului 2007.
- Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Părțile au fost de acord cu inserarea clauzelor din CCM privind acordarea unei premieri de Z. F., acordarea acestora urmând a se efectua cu condiția supunerii discuțiilor și aprobării atât a acordării premierii cât și a cuantumului acesteia, C.ui de A. și cu consultarea delegaților sindicatelor.
Față de conținutul clauzelor CCM în discuție, este foarte clară intenția părților la semnarea acestora, respectiv a nu fi o condiție obligatorie aacordării acestei premieri ci, funcție de solicitarea sindicatelor și de situația economică a angajatorului.
Prevederile art. 64 alin 2 din CCM trebuie interpretate în sensul că prima de Z. F. se acordă în baza unei hotărâri a C.ui de A. printr-o hotărâre. Existența aprobării și stabilirea cuantumului de către C. de A. al societății este o condiție obligatorie, neîndeplinirea acesteia atrăgând inexistenta dreptului însuși.
Instanta nu poate interveni în vointa părților dând o interpretare a unor prevederi ale contractului colectiv de muncă, diferită de cea care s-a dorit și s-a agreat de partenerii sociali, instituind astfel un drept absolut al salariatului, drept ce depășește condițiile și limitele prevăzute de lege și de contractele colective de muncă.
Prima de Z. F. nu este un drept stabilit de părți în contractul individual de muncă pe care societatea nu l-a acordat pârâților ci, reprezintă un ajutor material, de care salariatul poate beneficia din partea societății , cu condiția ca societatea să poată, din punct de vedere financiar, să-l suporte.
Premierea acordată de Z. F. este un ajutor financiar, fiind o libertate a
S. C. M. SA, în raport cu angajații săi, având caracter de plată aleatorie în condițiile financiar-economice stabilite de C. de A. al societății.
Dacă în cuprinsul contractului partenerii sociali au înțeles să definească modalitățile de acordare a unor ajutoare financiare în anumite condiții, nu se poate ca instanța să intervină pentru a modifica acest acord.
Consideră că un contract colectiv de muncă are rolul de a proteja atât angajatorul cât și salariații. Nu se poate ignora în momentul stabilirii unor drepturi pentru salariați nivelul productivității muncii și situația economică a angajatorului.
A., prin încălcarea finalității economico-sociale a dreptului subiectiv, reprezentanta reclamanților dorește câștigarea unor drepturi financiare neîntemeiate.
O astfel de revendicare trebuie să aibă la baza studii temeinice privind veniturile suplimentare realizate de unitate, cheltuielile totale, gradul de acoperire al acestora din obținerea veniturilor, precum si cât anume din cheltuieli reprezintă fondurile solicitate.
Este criticabil că instanța de fond nu a luat în considerare toate aceste aspecte, fără a privi ansamblul relațiilor în cadrul societății, aplicând măsuri ce vor avea un efect negativ asupra situației financiare a companiei și a siguranței locurilor de muncă. Arată ca în anul 2008 și 2009 societatea a încheiat exercițiul financiar cu pierderi, în anul 2009 au fost adoptate masuri de șomaj tehnic, iar în anul 2010 au fost disponibilizați salariații ai societății si a fost adoptata de la 1 iunie 2010 si măsura șomajului tehnic, masuri care sunt de notorietate.
În drept, recurenta a invocat prevederile art. art. 304 pct. 8 si 9 și art. 304/1 C.proc.civ., art. 969, 977 și următoarele Cod Civil, prevederile Legii
54/2003, Codul Muncii, C. C. de M. perioada 2007-2009 al S. C. M. SA.
2. Prin propriul recurs, pârâta S. N. de T. F. de M. "C. M." SA - S. T. a solicitat modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea acțiunii reclamanților împotriva S. N. de T. F. de M. "C. M." S. - S. C.
În motivarea recursului s-a arătat că semnatar al contractului colectiv de munca pe care își întemeiază reclamantul acțiunea este S. N. de T. F. de M. și ca urmare aceasta are obligația de a respecta si de a duce la îndeplinire prevederile acestui contract colectiv de munca.
În baza H.G. nr. 582/1998 a fost înființata S. N. de T. de M. "C. M." S., societate pe acțiuni, cu personalitate juridica, care, in condițiile Legii nr.
31/1990, a înființat sucursale regionale, fara personalitate juridica, printre care si Societea N. de T. F. de M. "C. M." - S. C.
Conform H.G. nr. 582/1998, art.13 alin.1 S. N. de T. F. de M. "C. M."
S. își stabilește bugetul propriu de venituri si cheltuieli, iar in temeiul art. 15 alin. 2, consiliul de administrație al S. "C. M." stabilește prin contractul colectiv de munca drepturile de salarizare si celelalte drepturi de personal.
Drepturile salariale solicitate de către reclamanta sunt drepturi izvorâte din C. C. de M. încheiat la nivel de societate, iar părțile semnatare ale acestui Contract C. de munca sunt reprezentanții salariaților prin sindicate si D. G. al S. N. de T. F. de M. "C. M." S. care conform H.G. nr.
582/1998 art.18 alin. 2, este si Președintele C.ui de A. si nu reprezentanții
Sucursalei C. a S. N. de T. F. de M. "C. M." S.
Calitatea procesuala pasiva presupune existența unei identități între persoana pârâtului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic dedus judecății, ori așa cum se observa din cele de mai sus, S. N. de T. F. de M. "C. M." S. - S. C. nu a încheiat si nici nu a semnat niciun act juridic prin care sa se oblige la plata unor drepturi bănești către salariații membrii de sindicat.
In drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 292/1, art.304/1 si art.304 pct. 8 și 9 C.proc.civ.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea reține următoarele:
1.Recursul pârâtei S. N. de T. F. de M. "C. M." SA - S. T. este nefondatavând în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin.1 lit. a și b Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel, respectiv pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, cum este situația în cauza dedusă judecății.
A., obligația de plată a dreptului recunoscut de contractul colectiv încheiat la nivelul S. S.A B. în favoarea tuturor salariaților săi, revine angajatorului direct, care este S. „. M. S.A - S. C. Chiar dacă recurenta nu este semnatară a contractului colectiv de muncă, constituie o structură din cadrul S. „. M. S.A B. și este obligată, conform art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Or, în speță, tocmai acest acord colectiv de muncă este aplicabil membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, în considerarea calității lor de salariați în cadrul S. S.A B..
Delegarea de competență dată directorului Regionalei pentru încheierea contractelor individuale de muncă nu are semnificația aplicării unui regim salarial diferit angajaților Regionalei decât cel al celorlalți salariați din cadrul S. S.A B., deoarece acordul colectiv se aplică în mod nediferențiat de organizarea și structura regională a societății.
În consecință, Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că pârâta-recurentă are calitate procesuală pasivă în cauză.
2. Recursul formulat de pârâta S. N. de T. F. de M. "C. M." S. este, deasemenea, nefondat.
- Critica privind nelegala reprezentare a salariaților de către sindicat este infirmată juridic de dispozițiile art. 28 alin.2 din Legea nr.54/2003,conform cărora: „...Organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celui în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată";.
Prin urmare, norma citată prezumă acordul membrilor de sindicat la formularea acțiunii, nefiind necesară exprimarea acordului expres decât pentru renunțarea sau opoziția la judecată.
Pe de altă parte, critica recurentei apare ca fiind nefondată și în raport de faptul că la dosarul de fond au fost depuse tabelele nominale cu membrii sindicatului care sunt de acord cu reprezentarea, respectiv cu promovarea acțiunii pentru acordarea drepturilor bănești ce fac obiectul cauzei, aceștia semnând în acest sens tabelele respective (filele 85,86 dosar fond).
Din tabelul depus la fila 115 dosar fond, coroborat cu susținerile recurentei, Curtea reține că reclamanții K. D., N. S., P. V. și U. A. nu mai au calitatea de salariat ai societății pârâte din data de (...).
Având în vedere însă că cererea de chemare în judecată a fost promovată la data de (...), Curtea reține că la data respectivă reclamanții menționați aveau calitatea de salariați, precum și calitatea de membri de sindicat, astfel cum rezultă din tabelul depus la fila 115 dosar fond, astfel că și sub acest aspect criticile reurentei sunt nefondate.
- Și criticile formulate de către aceeași recurentă referitoare la modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, sunt nefondate.
Curtea reține că drepturile bănești solicitate se subsumează categoriei de drepturi salariale, conform art. 155 Codul muncii, care enumeră ca fiind componente ale salariului salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Or, premiul constituie tocmai un astfel de alt adaos, lucru pe care angajatorul îl cunoaște și îl aplică de altfel prin calcularea tuturor contribuțiilor datorate la stat și în raport de acest premiu.
Or, potrivit art. 166 alin. 1 și art. 283 alin. 1 lit. c) Codul muncii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune este de 3 ani de la data nașterii acestui drept, în cazul în care obiectul conflictului individual de muncă este plata unor drepturi salariale neacordate.
Art. 283 alin. 1 lit. e) Codul muncii stipulează termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, însă acest text de lege are caracter de normă generală, reglementând în general situația litigiilor generate de nerespectarea unor clauze din contractele colective de muncă, pe când art. 283 alin. 1 lit. c) Codul muncii dobândește, comparativ, caracter de normă specială, atunci când se referă la drepturi salariale reglementate prin contractul colectiv de muncă, astfel încât se va aplica norma specială, deci dispozițiile de la litera c), atunci când drepturile salariale neplătite sunt reglementate într-un contract colectiv de muncă.
Având în vedere că acțiunea reclamanților a fost înregistrată în (...) și se referă la obligarea pârâtelor la plata unor sume de bani aferente anilor
2007 (scadent la data de (...)), 2008 și 2009, în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției invocată de recurentă.
- În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a dat o corectă soluționare acțiunii formulate, criticile recurentei sub acest aspect fiind nefondate.
Potrivit prevederilor art. 64 din C. C. de muncă pe anii 2007-2008 pentru Z. F. se va acorda o premiere al cărui cuantum va fi stabilit de către C . de A. cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
De asemenea, cu ocazia Sărbătorilor de P. se va acorda un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
O interpretare corectă a acestui text duce indubitabil la concluzia că acordarea acestei primei este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea „se va acorda"; și nu „se poate acorda";. Ca atare, formularea fermă a acestui drept exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice.
Este adevărat că textul amintit stabilește în sarcina C.ui de A. aprobarea și stabilirea cuantumului acestei prime, însă această prevedere contractuală instituie o obligație în sarcina recurentului și nicidecum o simplă facultate a acestuia. Intenția co-contractanților în acest sens este indubitabilă și tocmai pentru a preveni posibile abuzuri ale angajatorilor părțile au inserat un cuantum minim al acestei primei.
Ca atare, C. de administrație nu putea decide în contra unor prevederi contractuale exprese nici neacordarea primei, nici acordarea acestuia la un cuantum inferior celui stabilit de părți.
Cu atât mai mult, recurenta nu își poate invoca propria culpă - lipsa unei hotărâri a consiliului de administrație - pentru a obține exonerarea sa în întregime de o obligație pe care singură și-a asumat-o prin semnarea contractului colectiv de muncă.
- Nu pot fi reținute nici criticile referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile, sesizarea comisiei patronat - sindicat anterior introducerii cererii de chemare in judecată nefiind o condiție obligatorie a cărei încălcare să atragă inadmisibilitatea cererii, ci o procedură facultativă.
- În ce privește susținerea recurentei privind plata sumei de 100 lei brut către fiecare salariat cu ocazia Zilei F. 2007 Curtea reține, potrivit celor de mai sus, că salariații pârâtelor erau îndreptățiți la acordarea unui premiu pentru ziua respectivă la nivelul clasei unu de salarizare, respectiv în sumă de 407 lei pentru anul 2007.
Din tabelul anexă la acțiunea introductivă (fila 6 dosar fond) și tabelul anexă la cererea de repunere pe rol (fila 115 dosar fond) rezultă că în cauză s-a solicitat pentru fiecare salariat reprezentat de sindicat doar suma de 307 lei cu titlu de premiu pentru Z. F. 2007.
Cum pârâtele nu și-au îndeplinit obligația de plată a premiului pentru
Z. F. 2007 la nivelul prevăzut de C. colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod corect a dispus prima instanță obligarea pârâtelor la plata acestui premiu în cuantumul la care erau îndreptățiți salariații, urmând ca în faza executării pârâtele să achite acestora diferența neachitată.
- Referitor la premiul de Z. F. și ajutorul material de P. pentru anul
2009 Curtea reține că în mod corect a constatat instanța de fond că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea acestor drepturi în baza art. 71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din T.ul feroviar pe anii
2006-2008.
A., Curtea reține că reclamanții și-au întemeiat acțiunea și pe dispozițiile art. 71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din T.ul feroviar pe anii 2006-2008, înregistrat sub nr. 2836/(...), a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr. 370/(...), fiind valabil astfel 48 de luni de la data înregistrării, aplicabil și pârâtelor.
Potrivit art. 71 din acest din urmă contract colectiv de muncă, salariații beneficiază de un ajutor material stabil cel puțin la nivelul clasei 1de salarizare cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., precum și de o premiere pentru „Z. Feroviarului";, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c) Codul muncii, „angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă";.
Conform art. 238 alin. 1 din Codul muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune se regăsește în contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-2010 și înregistrat la D. B. sub nr.2584 din (...) (fila 23 dosar fond), deoarece evenimentele care ocazionează acordarea drepturilor au avut loc înaintea înregistrării contractului colectiv.
A., conform art.25 alin.3 din Legea nr.130/1996 „contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării";, ceea ce ilustrează principiul neretroactivității normei civile. Cum ambele evenimente au avut loc anterior datei de (...) respectiv P. la (...), iar Z. F. la data de (...), acordul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu poate aduce atingere dreptului salariaților de a beneficia de ajutorul material și de premii, deoarece în caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 și art.164
Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce- i sunt recunoscute.
În același sens, sunt ineficiente juridic procesele verbale din (...) și din
(...) invocate de pârâtă ca temei al neacordării drepturilor pretinse atât datorită neînregistrării lor, contrar art. 25 din Legea nr.130/1996, cât și pentru încălcarea principiului neretroactivității, drepturile la care se renunță fiind exigibile la momentul încheierii proceselor verbale.
Este irelevant că procesele verbale au fost semnate de organizațiile sindicale la care este afiliat reclamantul deoarece mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art.38 Codul muncii).
P. considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA și S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA - S. T. împotriva sentinței civile nr. 1009 din 24 februarie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
Red.GLT/dact.MS/2 ex./(...) Jud.fond: I.P.
GREFIER G . C.
Aflată în concediu de odihnă S emnează prim grefier M .LENA T.
| ← Decizia civilă nr. 448/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 335/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
