Decizia civilă nr. 4996/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I-a CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4996/R/2011
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA B. împotriva sentinței civile nr. 1196 din 1 iunie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată F. N. F. M. C. - F. B. în numele membrilor de sindicat C. D., V. E., M. I., S. R. E., F. G., S. I., P. S., G. G., C. E., M. I., S. V., D. M. S., I. C. E., A. N., P. S. M., P. R. C., B. P. I. C., H. L. G., S. I., N. A., M. E., B. V., M. Z., G. M., H. M. I., P. G., G. I., D. F., T. L. M., R. L., M. R. C., R. E., M. I. I., P. T., T. C., N. I. O., N. I., N. G., S. D. L., S. O., I. M., N. M., B. C., R. M., O. V., V. S. I., V. G., C. V., T. A., C. L., M. T., U. A., B. I., R. A., L. M., T. V., M. E., T. I., Z. P., P. T., B. D. ANA, L. I., C. L., P. I., S. D., B. I., P. G. V., G. I., C. V., B. D., L. A., M. M., M. L., P. I. 2, P. V. V. I., C. L., P. V., A. A., A. M., M. P. A., S. A. A., M. V., C. S., N. A., P. D., S. S., P. I., G. B., P. T., B. N., T. V., U. D. D., G. C., N. V., G. G., N. V., C. A., B. E., P. V., B. I., L. I. M., V. V., R. M. D., P. V. L., S. I., J. G., S. P., B. V., C. I. A., M. N., U. N., C. G., L. O., C. I., C. A. I., C. A., D. S., H. I. T., I. V., P. V. D., U. G. L., reprezentați prin M. V., vând ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 noiembrie 2011, prin fax, pârâta recurentă a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Cauza fiind în stare de judecată, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă atât prin cererea de recurs cât și prin întâmpinare, rămâne în pronunțare.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 1196 din 1 iunie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...) s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta S. C. M. SA.
S-a admis în parte excepția lipsei calității de reprezentant al F. N. F. M.
C., în privința reclamantului M. I., și în consecință anulează cererea de chemare în judecată, formulată pentru acest reclamant.
S-a respins excepția lipsei calității de reprezentant în rest.
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de pârâta S. C. M. SA.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților N. O., N. I., S. I. și s-a respins cererea acestora ca atare.
S-a admis acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții C. D., V. E.,
S. R. E., F. G., S. I., P. Ș., G. G., C. E., M. I., S. V., D. M. S., I. C. E., A. N., P. S. M., P. R. C., B. P. I. C., H. L. G., S. I., N. A., M. E., B. V., M. Z., G. M., H. M. I., P. G., G. I., D. F., T. L. M., R. L., M. R. C., R. E., M. I. I., P. T., T. C., N. G., S. D.
L., S. O., I. M., N. M., B. C., R. M., O. V., V. S. I., V. G., C. V., T. A., C. L., M. T., U. A., B. I., R. A., L. M., T. V., M. E., T. I., Z. P., P. T., B. D. ANA, L. I., C. L., P. I., S. D., B. I., P. G. V., G. I., C. V., B. D., L. A., M. M., M. L., P. I. 2, P. V. V. I., C. L., P. V., A. A., A. M., M. P. A., S. A. A., M. V., C. Ș., N. A., P. D., S. Ș., P. I.
3, G. B., P. T., B. N., T. V., U. D. D., G. C., N. V., G. G., N. V., C. A., B. E., P. V., B. I., L. I. M., V. V., R. M. D., P. V. L., H. I. T., J. G., S. P., B. V., C. I. A., M. N., U. N., C. G., L. O., C. I., C. A. I., C. A., D. Ș., I. V., P. V. D. și U. G. L. prin F. N. F. M. C. - F., împotriva pârâtei S. C. M. SA și în consecință:
Pârâta a fost obligată să plătească reclamanților C. D., V. E., S. R. E., F.
G., S. I., P. Ș., G. G., C. E., M. I., S. V., D. M. S., I. C. E., A. N., P. S. M., P. R. C., B. P. I. C., S. I., M. E., B. V., M. Z., G. M., H. M. I., P. G., G. I., D. F., T. L. M., R. L., M. R. C., R. E., M. I. I., P. T., N. G., S. D. L., S. O., I. M., N. M., B. C., R. M., V. S. I., V. G., C. V., T. A., C. L., M. T., U. A., B. I., R. A., L. M., T. V., M. E., T. I., Z. P., P. T., B. D. ANA, L. I., C. L., P. I., S. D., B. I., P. G. V., G. I., C. V., B. D., L. A., M. M., M. L., P. I. 2, P. V. V. I., C. L., A. A., A. M., M. P. A., S. A. A., M. V., C. Ș., N. A., P. D., S. Ș. , P. I. 3, G. B., P. T., B. N., T. V., U. D. D., G. C., N. V., G. G., N. V., C. A., B. E., P. V., B. I., L. I. M., V. V., R. M. D., P. V. L., H. I. T., J. G., S. P., B. V., C. I. A., M. N., U. N., C. G., L. O., C. I., C. A. I., C. A., D. Ș., I. V., P. V. D. și U. G. L. prima cuvenită pentru „. F."; 2006 în sumă de 330 lei brut, pentru fiecare, actualizată în funcție de rata inflației de la data scadenței și până la data plății.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamanților C. D., V. E., S. R. E., F.
G., S. I., P. Ș., G. G., C. E., M. I., S. V., D. M. S., I. C. E., A. N., P. S. M., P. R. C., B. P. I. C., S. I., N. A. M. E., B. V., M. Z., G. M., H. M. I., P. G., G. I., D. F., T. L. M., R. L., M. R. C., R. E., M. I. I., P. T., T. C., N. G., S. D. L., S. O., I. M., N. M., B. C., R. M., O. V., V. S. I., V. G., C. V., T. A., C. L., M. T., U. A., B. I., R. A., L. M., T. V., M. E., T. I., Z. P., P. T., B. D. ANA, L. I., C. L., P. I., S. D., B. I., P. G. V., G. I., C. V., B. D., L. A., M. M., M. L., P. I. 2, P. V. V. I., C. L., P. V., A. A., A. M., M. P. A., S. A. A., M. V., C. Ș., N. A., P. D., S. Ș. , P. I. 3, G. B., P. T., B. N., T. V., U. D. D., G. C., N. V., G. G., N. V., C. A., B. E., P. V., B. I., L. I. M., V. V., R. M. D., P. V. L., H. I. T., J. G., S. P., B. V., C. I. A., M. N., U. N., C. G., L. O., C. I., C. A. I., C. A., D. Ș., I. V., P. V. D. și U. G. L. diferența dintre prima cuvenită pentru „. F."; 2007 în sumă de 407 lei, brut, și cea acordată de 100 lei brut, respectiv suma de 307 lei brut, pentru fiecare, actualizată în funcție de rata inflației de la data scadenței și până la data plății.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamanților C. D., V. E., S. R. E., F. G., S. I., P. Ș., G. G., C. E., M. I., S. V., D. M. S., I. C. E., A. N., P. S. M., P. R. C., B. P. I. C., H. L. G., S. I., N. A.,M. E., B. V., M. Z., G. M., H. M. I., P. G., G. I., D. F., T. L. M., R. L., M. R. C., R. E., M. I. I., P. T., T. C.,N. G., S. D. L., S. O., I. M., N. M., B. C., R. M., O. V., V. S. I., V. G., C. V., T. A., C. L., M. T., U. A., B. I., R. A., L. M., T. V., M. E., T. I., Z. P., P. T., B. D. ANA, L. I., C. L., P. I., S. D., B. I., P. G. V., G. I., C. V., B. D., L. A., M. M., M. L., P. I. 2, P. V. V. I., C. L., P. V., A. A., A. M., M. P. A., S. A. A., M. V., C. Ș., N. A., P. D., S. Ș. , P. I. 3, G. B., P. T., B. N., T. V., U. D. D., G. C., N. V., G. G., N. V., C. A., B. E., P. V., B. I., L. I. M., V. V., R. M. D., P. V. L., H. I. T., J. G., S. P., B. V., C. I. A., M. N., U. N., C. G., L. O., C. I., C. A. I., C. A., D. Ș., I. V., P. V. D. și U. G. L., prima cuvenită pentru „. F."; 2008 în sumă de 500 lei, brut, pentru fiecare, actualizată în funcție de rata inflației de la data scadenței și până la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune privind cererea de acordare a premierii cu ocazia Zilei feroviarului pe anii 2006, 2007 și 2008, că în conformitate cu art. 55 alin. 1 din Codul fiscal, sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unuistatut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.
Ca atare, pornind de la această reglementare legală, rezultă că ajutorul material solicitat cu ocazia Zilei feroviarului pentru anii 2006, 2007 și 2008, stabilite la nivelul clasei 1 de salarizare, reprezintă venituri asimilate salariilor.
Pe de altă parte, însăși pârâta susține că plata ajutorului material se face din fondul de salarii, ceea ce înseamnă că asemenea drepturi sunt asimilate salariilor respectiv drepturilor salariale, astfel că sunt supuse prescripției de 3 ani, prevăzută de art. 283 alin. 1 lit. c, termen care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Cum pretențiile reclamanților s-au formulat la data de 23 iulie 2008, este evident că sumele sunt solicitate în cadrul termenului de prescripție de 3 ani, astfel că excepția invocată nu este întemeiată, impunându-se respingerea acesteia.
Excepția lipsei calității de reprezentant poate fi reținută doar în parte. Contrar poziției pârâtei, tribunalul a apreciat că reprezentarea în justiție a intereselor unui membru de sindicat poate fi realizată în baza art. 28 din Legea nr. 54/2003 nu numai de sindicat, ci și de federația, confederația sau uniunea sindicală din care face parte și sindicatul al cărui membru este salariatul reprezentat și conform acestui articol, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.
Ca atare, dreptul de a formula acțiune în justiție în numele altuia nu înseamnă decât că titularul acțiunii este cel pentru care se promovează acțiunea, în timp ce persoana care o promovează în numele altuia este doar un reprezentant, al cărui mandat decurge din lege. De altfel, la dosar au fost depuse tabelele nominale cu semnăturile reclamanților, făcându-se astfel dovada însușirii de către aceștia a acțiunii formulate de către F. N. F. M. C.
Prin urmare, sub acest aspect excepția nu este întemeiată.
În conformitate cu prevederile art.39 lit.g, coroborate cu prevederile art.40 lit.f din Statutul federației, pe perioada cât președintele federației nu-și poate exercita atribuțiile statutare (concediu de odihnă, alte cauze), este înlocuit în activitate de către secretarul general care este înlocuitorul de drept al președintelui. În perioada 6 iulie 2008 - 07 august 2008, Președintele federației s-a aflat în concediu de odihnă, deci la data promovării acțiunii pe rolul T. B. - 23 iulie 2008 acesta era înlocuit de secretarul general, deci legal.
Urmare numirii d-lui P. G. (Președintele F.) în funcția de secretar de stat în M. T. și I., C. director al federației a hotărât, în conformitate cu dispozițiile art.28 lit.g din Statutul federației, asigurarea interimatului de către secretarul general, astfel că Tribunalul București a luat act de modificările aduse structurii organelor de conducere așa cum s-a hotărât în ședința C.ui director din (...) și (...) prin S. civilă -. nr.1 din 8 ianuarie 2010, motiv pentru care va respinge această excepție și sub acest aspect.
S-a apreciat întemeiată excepția lipsei calității de reprezentant a F. N. M.
C. în privința reclamantului M. I., excepție invocată de către pârâta S. C. M. SA
.
Având în vedere faptul că reclamantul M. I. nu și-a însușit acțiunea formulată tribunalul a admis excepția invocată în parte, cu consecința anulării cererii formulată pentru acest reclamant.
S-a apreciat că excepția inadmisibilității nu este întemeiată, întrucât în temeiul principiului liberului acces la justiție, orice persoană se poate adresa instanței în vederea realizării dreptului pretins.
Nu există niciun text de lege care să instituie expres obligativitatea îndeplinirii vreunei proceduri prealabile sesizării instanței.
Este adevărat că art. 107 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008, prevede înființarea comisiei mixte patronat- sindicate cu rol de analiză a sesizărilor privitoare la executarea contractului colectiv de muncă însă această procedură este una cu caracter administrativ și nicidecum administrativ-jurisdicțional.
Prin urmare, persoana interesată are posibilitatea de opțiune între a se adresa organului administrativ - comisia mixtă patronat-sindicate - sau a se adresa instanței de judecată.
T. a găsit întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților N. O., N. I. și S. I., având în vedere că aceștia au calitatea de salariați începând cu data de (...) (primii doi) respectiv începând cu 9 oct.2010
(ultimul), cu astfel că la data la care se sărbătorea Z. feroviarului în intervalul
2006-2008 nu au aut raporturi de muncă cu pârâta, neputând pretinde premiul aferent.
Analizând acțiunea precizată, formulată de reclamanți prin F. N. F. M. C. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M., având în vedere actele depuse la dosar, respectiv contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pentru anii 2006 - 2007 și cel pentru anii 2007-2008, actele adiționale la contractul colectiv de muncă, tribunalul a reținut că reclamanții . sus arătați( cu excepția celor pentru care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive) au fost salariați ai pârâtei C. M. perioada pentru care se solicită plata drepturilor indicate în acțiune 2006-2008. Reclamanta H. L. a fost angajată doar din anul 2008, iar reclamanții N. A., O. V., P. V. și T. C. doar începând cu anul 2007, așa cum s-a arătat și de către sindicat prin scriptele arătate mai sus, astfel că pentru aceștia s-a solicitat acordarea drepturilor restante doar pentru anul 2008, respectiv pentru anii 2007-2008.
Conform art. 24 alin. 4 din Statutul pârâtei, aprobat prin HG nr. 5., drepturile și obligațiile salariaților se stabilesc prin contractul colectiv de muncă iar potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Executarea contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, republicată, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării, conform art. 11 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 republicată.
C. colectiv de muncă încheiat la nivelul C. M. pentru anii 2005- 2006 înregistrat sub nr. 6111 din data de 29 septembrie 2005 (f. 540) prelungit prin actele adiționale nr.1144/28 februarie 2006 și nr.5543/(...) și cel pentru anii
2007-2008 înregistrat sub nr. 1632 din data de 29 martie 2007 (f. 553) prelungit prin actele adiționale nr.3137/27 iunie 2007, nr.5235/(...) și nr.2093/8 iunie 2008, valabil până la data de 31 decembrie 2008, și continuând să -și producă efectele pentru încă 30 de zile, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, republicată, în lipsa stipulării vreunui alt moment, se aplică de la data înregistrării contractului -
29 septembrie 2005.
Conform art. 67 alin.2 din contractul colectiv de muncă pe anii 2005-
2006, prelungit prin actele adiționale arătate, respectiv art.64 alin.2 din contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2008, prelungit de asemenea prin actele adiționale arătate, pentru Z. feroviarului se acordă salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi cel puțin egal cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare.
Z. F. a fost declarată data de 23 aprilie așa cum este prevăzut la art.27 din contractul colectiv de muncă.
Așa cum rezultă din contractele colective de muncă depuse la dosar, valoarea premierii pentru anul 2006 conform anexei 1 a fost 330 lei f.546, pentru anul 2007 valoarea premierii a fost de 407 lei f.557, din care le-a fost acordată reclamanților o parte, respectiv câte 100 lei iar pentru anul 2008 cuantumul premierii a fost de 500 lei f.572, sumele arătate reprezentând valori brute negociate în contractele colective de muncă.
Nu a fost reținută apărarea pârâtei în sensul că estimarea cuantumului primei de Z. feroviarului se determină de către consiliul de administrație în funcție de posibilitățile financiare ale acesteia. Plata acestei prime nu este condiționată de desfășurarea ori finalizarea vreunei negocieri, nefiind o obligație stipulată sub condiție suspensivă, fiind o obligație pură și simplă, neafectată de modalități. A., suma care trebuie acordată, fiind deci stabilită imperativ, se situează cel puțin la nivelul clasei I de salarizare. Prin urmare, în lipsa negocierii, suma se acordă în cuantumul său minim deoarece printr-o eventuală negociere nu s-a reușit creșterea cuantumului acestei sume peste nivelul minim stabilit de către părți. P. financiare în anii de referință sunt irelevante pentru existența și executarea obligațiilor. Dacă s-a instituit obligația de acordare a drepturilor solicitate, pârâta trebuia să o îndeplinească și să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum prevede și art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii .
Așa fiind, în raport de dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de societate, incidente pentru perioada anilor 2005-2006 și 2007-2008, tribunalul a reținut că aceste pretenții formulate de reclamanți sunt întemeiate, astfel au fost admise.
Împotriva acestei sentințe a declara recurs pârâta S. N. de T. F. de M. "C. M." SA solicitând admiterea recursului, în sensul respingerii cererii formulate de F. N. F. M. C. (F.) în numele membrilor de sindicat, ca nefondată.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a dispus la termenul din (...) în baza art. 155 ind. 1 C.proc.civ. suspendarea judecării cauzei, pentru nedepunerea de către reprezentantul reclamanților a înscrisurilor solicitate. Față de prevederile art. 155 ind. 1 C.proc.civ. este criticabilă soluția instanței care a reținut că „a respins excepția perimării invocată de către pârâta S. C. M. SA prin cererea de repunere pe rol";, deși C. M. a formulat doar o cerere de constatarea perimării și nu o cerere de repunere pe rol.
Pentru termenul din (...) nu a fost citată și nici nu i-a fost comunicată cererea de repunere pe rol formulată de organizația sindicală și nici înscrisurile fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără respectarea dreptului la apărare al societății și fără respectarea principiului contradictorialității. S. a fost împiedicată în a-și pregăti apărarea, nu a putut depune înscrisuri și nici a combate susținerile și probele reclamantei.
Apreciază că necomunicarea cererii de repunere pe rol și a înscrisurilor anexate acesteia, constituie încălcarea prevederilor art. 85, 86, 107 C.proc.civ. sancțiunea fiind nulitatea hotărârii pronunțate.
Arată că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut având în vedere că instanța admis acțiunea și pentru reclamanții B. V., C. I., C. A. I., C. G., C. A., C. I. A., D. Ș., I. V., J. G., L. O., M. N., P. V. D., R. L., S. P., U. G. L. și U. N., deși prin notele scrise depuse la termenul din (...) și concluziile scrise depuse la termenul din (...) a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a acestor reclamanți.
În mod greșit instanța de fond a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. l lit. c din Codul Muncii, considerând că premierea de Z. F. este un drept de natură salarială.
Cererea este întemeiată pe neexecutarea unor clauze contractuale cuprinse în CCM aplicabile în perioada 2006 - 2008 (art. 67 din CCM), ori, în acest caz, este clar că sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. l lit. « e » din Codul Muncii, care prevăd că: cererile privind soluționarea unui conflict de muncă, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Arată că premierea de Z. F. este de ajutor financiar și are caracter de plată aleatorie, fiind inclus în capitolul din CCM referitor la protecția salariatului și nu la salarizare.
Salariul, ca element esențial al contractului individual de muncă, reprezintă un raport între efortul depus și câștigul obținut ca determinare a utilității muncii, iar dacă aceste sume s-ar asimila veniturilor salariale, în conformitate cu art. 154 alin. 1 din Codul muncii, ele ar trebuie să reprezinte contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă (bazat pe principiul reciprocității și echivalenței prestațiilor), or, acestea nu fac obiectul contractelor individuale de muncă.
Având în vedere cele mai sus arătate, este evident că cererea reclamanților este o cerere întemeiată pe neexecutarea unei clauze din contractul colectiv de muncă, iar instanța de fond interpretând greșit, a asimilat plata unor ajutoare bănești ca fiind de natură salarială.
Din economia textelor de lege raportat la obiectul cererii, respectiv obligația de a respecta clauzele contractelor CCM, este indubitabil că prezentei cauze îi sunt aplicabile dispozițiile art.283 (1) lit. e Codul Muncii.
Faptul că statutul premierii de Z. F. este acela de ajutor financiar fiind o libertate a S. C. M. SA în raport cu angajații săi și are caracter de plată aleatorie în condițiile financiar-economice stabilite de C. de A. al societății, rezultă chiar din faptul că acest ajutor este inclus în capitolul din CCM referitor la protecția salariatului.
A., arată că dispoziția cuprinsă în textul art. 283 alin.1 lit. e, din Codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă în art. 283 alin 1 lit. c din Codul muncii.
Mai mult, este necesară distincția între contractul colectiv de muncă și cel individual sub aspectul caracterelor distincte ale acestora. C. colectiv de muncă este un contact cu caracter general, permanent și obligatoriu pe perioada sa de valabilitate, perioadă determinată, care în cazul particular tratat este de un an. A., orice conflict colectiv în legătură cu executarea contractului colectiv de muncă, ca și conflict de drepturi, este în strânsă legătură cu perioada de valabilitate, termenul legal de prescripție al dreptului la acțiune fiind determinat și prin prisma acestui aspect. Termenul de 6 luni prevăzut de art. 283 (1) lit. e are în vedere faptul că orice conflict colectiv trebuie să-și găsească soluționarea într-un termen rezonabil, îndeplinindu-se astfel un principiu constituțional statuat de art. 21 din Constituție.
A interpreta altfel ar însemna că prevederile art. 283 alin. 1 lit. e sunt golite de conținut și inaplicabile dacă se admite că termenul de 3 ani ar fi aplicabil în toate situațiile când se promovează acțiuni ce au ca obiect plata unor drepturi bănești.
În acest sens, raportând la teza finala a prevederilor art. 283 alin.1 lit. e
Codul Muncii, apreciază că dreptul la acțiune al reclamanților este stins prin prescripție.
Un alt motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304. pct. 9
C.pr.civ. Instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii, pentrulipsa procedurii prealabile motivând că aceasta este neîntemeiată față de prevederile art. 281 din Codul muncii. Este criticabilă soluția instanței de fond, având în vedere că potrivit art. 236 alin. 4 din Codul Muncii, dar și art. 7 alin.2 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
A., la nivelul S. C. M. SA și al sucursalelor sale, sunt constituite în conformitate cu prevederile CCM aplicabile pe anii 2007-2008 cap. X,
«Comisiile mixte patronat-sindicate», comisii compuse din reprezentanți pentru fiecare parte. Comisiile astfel constituite au atribuții de a analiza sesizările sindicatelor în legătură cu executarea contractului colectiv de munca și a contractelor individuale de muncă.
Ca o procedură prealabilă în soluționarea conflictelor de muncă, ca urmare a încălcării prevederilor sau a neîndeplinirii obligațiilor stabilite prin contractul colectiv de muncă, va fi sesizată comisia mixtă patronat - sindicate, care va constata cele sesizate de salariați sau organizațiile sindicale și își va exercita atribuțiile pentru rezolvarea diferendelor ori a problemelor ridicate, la nivelul întregii societăți.
Obligația sesizării inițiale a acestor comisii este prevăzută și de art. 117 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar 2006/2008, valabil până în anul 2010, care prevede că "în situațiile în care apar divergente in legătură cu executarea prevederilor contractelor colective, unitățile și organizațiile sindicale vor încerca soluționarea acestora mai întâi în comisiile mixte patronat-sindicate la nivel de unitate, iar pentru rezolvarea problemelor rămase in divergență, partea interesată va avea dreptul de a se adresa comisiei mixte patronat-sindicate la nivel de grup de unități feroviare sau comisiei paritare la nivel de ramură".
Având în vedere cele precizate, solicite să se constate că reclamanții, prin reprezentantul lor, nu au uzat de procedura prealabilă stabilită de CCM-urile aplicabile, nu a sesizat comisia patronat-sindicate în niciunul din anii pentru care reclamă neîndeplinirea obligațiilor stabilite de CCM, situație față de care consideră că cererea de chemare în judecată a fost prematur introdusă.
Prin Deciziile nr. 194/2004 și nr. 351/2006 pronunțate de Curtea
Constituțională s-a statuat că "atunci când obiectul recursului îl constituie o hotărâre care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, art. 3041 din același cod lasă instanței de recurs posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, altfel spus și dincolo de limitele amintite. Recursul constituie, în această ipoteză, o cale de atac cu caracter devolutiv, în care, ca și în cazul apelului, instanța de recurs judecă însăși cauza atât sub aspectul legalității, cât și sub aspectul temeiniciei, nelimitându-se să judece doar hotărârea. pronunțată de prima instanță, exclusiv pentru motivele de casare prevăzute în art. 304 din Codul de procedură civilă."
A. că, solicită instanței de recurs analizarea legalității și temeiniciei pentru toate aspectele fondului cauzei și respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru cele arătate mai sus, completate de următoarele considerente:
Părțile au stabilit, prin C. C. de M. drepturi și obligații condiționate sau necondiționate de alte dispoziții. Ajutoarele materiale prevăzute de art.64 alin.2 din CCM potrivit căruia pentru Z. F. se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de C. de administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, sunt condiționate de conduita reclamanților, dar și de existența unei hotărâri a C.ui de A., care este necesară și obligatorie pentru acordarea acestora.
Pentru anul 2007, salariații au beneficiat de un ajutor material acordat cu ocazia Zilei feroviarului, în cuantum de 100 lei brut/salariat, prima aprobată în C. de administrație al C. M. SA prin H. nr.4/(...).
Acordarea acestor ajutoare materiale nu este obligatorie, dovada fiind neincluderea lor ca obligație a societății în clauzele contractului individual de muncă.
Cât privește anul 2008, arată că datorită situației financiare dificile pe care a traversat-o C. M. SA, aceasta nu a hotărât acordarea premierii în C. de A., fiind interesată de susținerea salariilor angajaților și evitarea concedierilor colective.
Învederează că veniturile societății sunt constituite exclusiv din venituri proprii și nu din alocații bugetare, iar pentru C. M. începând cu anul 2008 veniturile nu au asigurat nici măcar acoperirea tuturor cheltuielilor, astfel încât anul fiscal a fost încheiat în pierdere.
Intimata F. N. F.TĂ M. C. prin întâmpinare (f.30-31) a solicitat respingerearecursului formulat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
În privința criticilor privitoare la încălcarea contradictorialității și dreptului la apărare, prin necomunicarea de către prima instanță a cererii de repunere pe rol formulată de reclamanți prin sindicat, se constată că acestea sunt nefondate, deoarece prin precizările comunicate odată cu formularea cererii de repunere pe rol a cauzei, reclamanții nu și-au modificat obiectul cererii de chemare în judecată, ci a au formulat la solicitarea instanței doar precizări cu privire la calitatea procesuală activă a unor reclamanți, astfel încât nu există motive care să conducă la nulitatea hotărârii pronunțate de către tribunal.
Așadar, chiar dacă alăturat cereri de repunere pe rol a fost depus și un tabel nominal cu privire la salariații care și-au desfășurat activitatea în cadrul
Sucursalei C. M. Iași, instanța nu era obligată să amâne judecarea cauzei, nefiind întrunite condițiile unei atare amânări, deoarece dispozițiile procedurale nu impun comunicarea unor asemenea înscrisuri, motiv pentru care criticile recurentei cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil conform primului paragraf din art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului se constată a fi lipsite de temei, în cauză nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ.
Este de asemenea de menționat, că potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, astfel că în contextul în care pârâta recurentă deși legal citată pentru termenul de judecată din data de 26 mai
2011 acordat după repunerea cauzei pe rol, potrivit citației de la fila 916 din dosarul de fond, aceasta nu și-a delegat reprezentant în instanță pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse de partea adversă, nu se poate susține încălcarea dreptului la apărare.
Indicarea în considerarea hotărârii a mențiunii potrivit căreia „instanța a respins excepția perimării invocată de pârâta S. C. M. prin cererea de repunere pe rol";, nu constituie decât o simplă eroare materială, ce nu este de natură a conduce la modificarea soluției recurate, aceasta deoarece din cuprinsul actelor depuse de părți și a încheierii de ședință din data de 26 mai 2011 reiese cu certitudine faptul că cererea de repunere pe rol nu a fost formulată de către pârâtă, ci de către reclamanți prin F. N. F. M. C. potrivit cererii înregistrate la data de 31 martie 2011.
În ceea ce privește criticile formulate în argumenatrea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ., Curtea reține că prin concluziile scrise depuse pentru termenul din (...), organizația sindicală a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților B. V., C. I.,
C. A. I., C. G., C. A., C. I. A., D. Ș., I. V., J. G., L. O., M. N., P. V. D., R. L., S. P.,
U. G. L. și U. N., însă prin cererea de repunere pe rol din data de 31 martie
2011, același sindicat a precizat că solicită acordarea premierii de Z. F. și pentru aceștia, astfel că nu se poate reține că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut prin admiterea acțiunea și cu privire la reclamanții mai sus indicați.
Criticile formulate de către recurentă privesc și modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, referitor la care Curtea reține că pretențiile solicitate prin acțiune constituie neîndoielnic drepturi salariale negociate, care își au izvorul în C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Este real că drepturile cuvenite angajaților au fost denumite în C. colectiv de muncă ca fiind „., sens în care s-a susținut de către pârâtă că nu au natură salarială, însă din caracterul periodic al acordării acestora și anume anual de „. feroviarului"; și din necesitatea îndeplinirii condiției de salariat reiese cu certitudine caracterul salarial al drepturilor la a căror plată a fost obligat pârâta.
Prin drept salarial nu se înțelege doar salariul de bază, ci așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 154 și urm. din Codul muncii, acesta semnifică și indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri care sunt exprimate în bani și reprezintă o contraprestație a muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, natura salarială nefiind dată doar strict de denumirea convenită de părți, ci de natura drepturilor care în final guvernează regimul juridic aplicabil.
Întrucât obiectul acțiunii îl constituie pretenții reprezentând drepturi salariale, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data când drepturile respective erau datorate, astfel cum se prevede în mod expres prin dispozițiile art. 166 alin. 1 și art. 283 lit. c Codul Muncii, motiv pentru care în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. e Codul muncii care instituie un termen de 6 luni „în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia";.
A., legiuitorul la art. 166 alin. 1 Codul muncii a statuat că, „dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate";.
Întrucât acțiunea reclamanților a fost înregistrată în 37 iulie 2008 și se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de bani aferente anilor 2006,
2007 și 2008, în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției invocată de recurentă și a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c C. muncii, prin urmare Curtea apreciază că nu poate fi acceptată susținerea recurentei, în sensul că pretențiile sunt prescrise prin aplicarea unui termen de prescripție de 6 luni.
Nu pot fi reținute nici criticile pârâtei recurente referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile, deoarece sesizarea comisiei patronat - sindicat anterior introducerii cererii de chemare in judecată nu este o condiție obligatorie impusă salariaților și a cărei încălcare să atragă inadmisibilitatea sau prematuritatea cererii, ci o procedură facultativă.
Chiar din modul de formulare a art. 117 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități pe anii 2006 - 2008 invocat de recurentă, reiese că obligația de a încerca eventualele divergențe în legătură cu executarea prevederilor contractuale revine unităților și organizațiilor sindicale, iar nu salariaților, cum în mod eronat se susține prin cererea de recurs.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că în mod corect acțiunea a fost soluționată de instanța de fond, criticile recurentului sub acest aspect fiind nefondate.
A., prin cuprinsul art. 67 din C. colectiv de muncă încheiat la de unitate pe anii 2005 - 2006 înregistrat sub nr. 6111/(...) și prelungit succesiv prin acte adiționale, s-a stabilit că „în afară de ajutoarele la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: (…) pentru Z. F. se va acorda o premiere a cărei cuantum va fi stabilit de consiliul de administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare";.
În același sens prin C. colectiv de muncă la nivel de unitate anii 2007 -
2008 înregistrat sub nr. 1632/(...), la art. 67 s-a stabilit faptul că: „în afară de ajutoarele la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia din fondurile angajatorului de următoarele: (…) pentru Z. F. se va acorda o premiere a cărei cuantum va fii stabilit de consiliul de administrație, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare";.
O interpretare corectă a acestor texte duce indubitabil la concluzia că acordarea acestei primei este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea „se va acorda"; și nu „se poate acorda";. Ca atare, formularea fermă a acestui drept exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice.
Este adevărat că textul amintit stabilește în sarcina C.ui de A. aprobarea
și stabilirea cuantumului acestei prime, însă această prevedere contractuală prevede o obligație în sarcina recurentului și nicidecum o simplă facultate a acestuia. Intenția contractanților în acest sens este indubitabilă și tocmai pentru a preveni posibile abuzuri ale angajatorilor părțile au inserat un cuantum minim al acestei prime.
Cu atât mai mult, recurenta nu își poate invoca propria culpă - lipsa unei hotărâri a consiliului de administrație - pentru a obține exonerarea sa în întregime de o obligație pe care singură și-a asumat-o prin semnarea contractului colectiv de muncă.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
În conformitate cu dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât reclamantul era îndreptățit la plata drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu mai sus menționate, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, chiar dacă nu au fost incluse în contractele individuale de muncă.
Curtea mai reține că aspectele invocate de către recurenta S. N. de T. F. de M. C. M. SA prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot justifica apărarea acestuia în sensul exonerării de răspundere și nici nu atrage netemeinicia pretențiilor reclamanților, deoarece acordarea drepturilor în favoarea salariaților nu a fost condiționată sub acest aspect, fiind stabilite în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
Curtea apreciază ca fiind nefondate și motivele din recursul pârâtei ce vizează calitatea acesteia de societate cu capital de stat aflată sub autoritatea M.ui T. și I. și de agent economic monitorizat în baza prevederilor OUG nr.79/2008. Faptul monitorizării recurentei nu este de natură a o exonera de obligațiile pe care și le-a asumat prin încheierea unor contracte colective de muncă valabile, neputându-se reține în temeiul actului normativ invocatexistența unei situații de exonerare de răspundere contractuală a angajatorului.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, art. 304 pct. 5, 6, 8 și 9 și art. 304 ind. 1
C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA B. împotriva sentinței civile nr. 1196 din 1 iunie 2011 a T. B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: I. S.escu G . C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 1286/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2699/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
