Decizia civilă nr. 1298/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1298/R/2011
Ședința din 08 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : D. G.
JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. C. B. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta G. A. împotriva sentinței civile nr. 3145 din 01 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată A. N. „. R. - D. A. M., având ca obiect contestația deciziei de concediere.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 04 aprilie 2011, când s-a dispun amânarea pronunțării recursului pentru data de 06 aprilie 2011, apoi pentru data de azi, încheierii care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 3., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta G. A. în contradictoriu cu pârâta A. N. A. R. - A.
B. de Apă M., S. de G. a A. M. și în consecință, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale datorate pentru perioada de preaviz aferentă deciziei de concediere nr. 82/(...).
S-au respins restul capetelor de cerere.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2300 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale - onorariu avocațial.
Pentru a pronunța soluția menționată T. a avut în vedere că reclamanta a fost angajată a societății pârâte în funcția de inginer chimist în cadrul societății, la S. H. T.
La data de (...), pârâta a emis decizia nr. 82 (f.6 - dosar (...)) prin care a dispus reducerea numărului de posturi de la S. H. T. cu postul de inginer chimist, începând cu (...) și redistribuirea acestuia la L. de C. A. A. I. În cuprinsul deciziei s-a menționat și propunerea făcută reclamantei în ce privește schimbarea locului de muncă, prin încheierea unui act adițional.
Avându-se în vedere Decizia nr. 82/(...), precum și refuzul reclamantei de a accepta noul loc de muncă, pârâta a emis Decizia nr. 114/(...) (f.24 - dos.
(...)) prin care a desfăcut contractul individual de muncă al reclamantei în temeiul art. 65 C. M..
Raportat la obiectul dedus judecății, reclamanta a formulat o cerere la (...) (f.15 - dos.(...)), prin care a învederat că înțelege să renunțe la judecată în ce privește petitele privind anularea art. 7 al Hotărârii nr. 3/(...) și anularea Deciziei 82/(...), menținându-și acțiunea pentru anularea Deciziei 114/(...), reintegrare, plata despăgubirilor egale cu salariile majorate, indexate și reactualizate, precum și la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 lei. Însubsidiar, în ipoteza respingerii acțiunii, reclamanta a solicitat drepturile salariale pentru cele 15 zile de preaviz.
Într-o astfel de situație, de încetare a raporturilor juridice de muncă, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, în temeiul art.65, alin. 1 C. M., instanța verifică în limitele competenței sale legalitatea și temeinicia măsurii, stabilind motivele și împrejurările care au condus la această măsură. Controlul de legalitate, vizează existența dificultăților economice, a transformărilor tehnologice, a reorganizării activității, ori caracterul efectiv al desființării locului de muncă, precum și cauza reală și serioasă a concedierii.
Instanța nu poate cenzura însă celelalte criterii, anterioare stabilirii programului de concediere, de selecționare a personalului și de stabilire a posturilor ce urmează a fi desființate, aspecte ce reprezintă o prerogativă a angajatorului, din rațiuni economico-financiare, precum și de profitabilitate.
Pentru ca o cauză să fie reală și serioasă este necesar să aibă caracter obiectiv (să fie impusă de dificultăți economice, transformări tehnologice sau o reorganizare a activității), să fie precisă, în sensul că nu disimulează un alt temei și să fie serioasă, în sensul că dificultățile economice, transformările tehnologice sau reorganizarea, după caz, să aibă o anumită gravitate, care să impună cu adevărat reducerea unui loc de muncă, sau a unor locuri de muncă.
În ceea ce privește cele trei temeiuri, de desființare a locului de muncă indicate la art.65 alin.1 C. M., dificultățile economice, transformările tehnologice ori reorganizarea activității, acestea nu constituie condiții cumulative, incidența doar a unuia dintre ele permițând concedierea.
Reorganizarea activității unei societăți excede noțiunii de reorganizare a persoanei juridice și privește structura sa internă, compunerea secțiilor și compartimentelor în scopul îmbunătățirii activității, reducerii costurilor și implementarea tehnologiilor avansate pentru obținerea unor rezultate profitabile.
Sub aspectul temeiniciei măsurii luate, instanța a reținut că la nivelul societății pârâte, A. N. „. R. D. A. M. a fost emisă H. nr. 3 din (...) (f.26-28 - dos. (...)), articolul 7 cuprinzând decizia de a reorganiza activitatea SGA A. prin desființarea D. T., D. A. urmând a prelua activitatea acestuia. De asemenea, s- a hotărât redistribuirea postului de inginer chimist de la SH T. la L. de C. A. A. I.
În acest sens, a fost emisă Decizia nr. 8. iunie 2008 (f.6 - dos. (...)) prin care s-a pus în aplicare H. Comitetului de D. din ședința din data de (...), în sensul că începând cu data de 09 iunie 2008 urmează a fi redus numărul de posturi de la S. H. T. cu postul de inginer chimist, care se redistribuie la L. de C. A. A. I.
Totodată, cu aceeași dată, reclamantei, ca și titular al postului desființat, i s-a propus schimbarea locului de muncă, prin încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă. Reclamanta a refuzat însă postul ocupat (f.9-
14 - dos. (...)), iar urmare acestei manifestări de voință, angajatorul a emis decizia de concediere 114/(...) (f.24 - dos. (...)).
Potrivit prevederilor art. 40, alin. 1, lit. a și b C. muncii, stabilirea organizării și funcționării unității este atributul exclusiv al angajatorului, acesta stabilind atribuțiile corespunzătoare pentru fiecare salariat.
Potrivit organigramelor de la nivelul societății aferente momentelor anterioare și ulterioare concedierii acesteia (f.36-37 - dos.(...)) structura organizatorică și de personal a suferit modificări reale și efective, activitatea societății fiind reorganizată la nivelul S. hidrotehnic T., prin suprimarea D. T.
Pârâta a făcut mențiune în suplimentul la interogator (f.40 - dos. (...)), răspunzând la întrebările 2 și 3, în sensul că două salariate au acceptat schimbarea locului de muncă, iar ceilalți 3 angajați, cu studii medii au acceptat posturi de muncitori, fiind redistribuiți.
În ce privește necesitatea reducerii numărului de personal și desființarea unor posturi, instanța a apreciat că este atributul conducerii societății. Politica internă de dezvoltare ori rentabilizare este întocmită de organele de conducere, care pentru menținerea ori reducerea personalului din cadrul departamentului urmează să răspundă prin prisma rezultatelor obținute. Strategia adoptată în vederea dezvoltării unei societăți nu poate fi cenzurată de instanța de judecată.
În ce privește legalitatea măsurii dispuse, instanța a apreciat că decizia emisă întrunește toate condițiile prevăzute de lege. M. care au determinat concedierea sunt amintite în cuprinsul măsurii, acestea constituind reducerea numărului de posturi
Susținerile reclamantei legate de nerespectarea prevederilor art. 74, alin.
1, lit. d C. M., nu pot fi reținute în speță, textul legal fiind de strictă aplicabilitate în condițiile art. 64 C. M., respectiv concedierea pentru motivele prevăzute la art. 61, lit. c și d ori contractul a încetat în temeiul art. 65 C. M.. De altfel, angajatorul a dovedit bună credință, procedând în sensul indicat, prin oferirea postului în altă localitate.
Necuprinderea termenului de preaviz în decizia de concediere nu poate fi sancționată, atâta timp cât legislația muncii reglementează procedura de achitare a zilelor de preaviz, prin renunțarea de către angajator, la efectuarea acestora. Tocmai acesta este și considerentul pentru care reclamanta a formulat cererea în subsidiar, cerere pe care instanța a admis-o, întrucât salariatul are dreptul la preaviz, stabilit de art. 73 C. M., iar în situația în care angajatorul apreciază că prezența la locul de muncă nu este necesară, este obligat să achite angajatului contravaloarea celor 15 zile de preaviz.
Pentru toate aceste motive, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pârâta să achite acesteia drepturile salariale datorate pentru perioada de preaviz aferentă deciziei de concediere.
Pentru considerentele anterior enunțate, instanța a respins restul capetelor de cerere.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată parțiale, in cuantum de 2.300 lei, reprezentând onorariu avocațial către reclamantă, conform chitanțelor.
În termen legal, a declarat recurs reclamanta G. A., solicitând admiterearecursului, modificarea sentinței atacate, respectiv admiterea cererilor formulate în principal prin acțiunea modificată ce formează obiectul dosarului, respectiv anularea Deciziei de C. nr. 114/(...) ca nelegală și netemeinică, repunerea părților în situația anterioară cu consecința plății unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând de la data concedierii până la data reintegrării și plata de daune morale în cuantum de 10.000 lei. De asemenea, a solicitat obligarea societății pârâte la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs.
În susținerea memoriului de recurs, reclamanta învederează că nu a existat o cauză reală și serioasă a desființării postului pe care îl ocupa, întrucât, în fapt, nu a avut loc o reorganizare a activității.
În concret, în raport de dispozițiile art. 26 al. 2 din Contractul Colectiv de muncă pentru anii 2007-2008 aprobat la nivelul D. M., redistribuirea de personal se putea face în cazul în care unitatea sau structura acesteia înregistra pierderi directe sau fluctuații financiare negative, aspecte care însă nu au fost dovedite în cauză.
Prin HG nr. 1176/(...), privind aprobarea Statutului de organizare si funcționare a A. N. "A. R.", s-a stabilit la art. 23 că structura organizatorică a unităților prevăzute în art. 11 alin. 1, între care sunt cuprinse și direcțiile cu personalitate juridică - respectiv intimata, este aprobată de C. de administrație al A. N. A. R.
Organigrama cu data de (...) (fila 73 dosar (...)) nu poartă ștampila acestui Consiliu și nici următoarea organigramă aferentă anului 2008 (fila 36 prezentul dosar), prin urmare, la data concedierii, restructurarea nu fusese aprobată în condițiile legii.
Pe de altă parte, nu se poate stabili dacă aceasta este organigrama la care se referă H. nr. 3/(...) a Comitetului de D. al DA M., cu atât mai mult cu cât prin această hotărâre se prevede desființarea D. de la S. H. T., iar în organigrama care prezintă structura din (...) acest dispecerat figurează. Rezultă că modificările propuse în structura organizatorică prin art. 7 din H. nr.
3/2008 nu au fost aprobate de A. N..
Consideră că prima instanță, prin prisma îndrumărilor date prin decizia de casare, trebuia să procedeze la o abordare a problemei legalității formale a adoptării Hotărârii nr.3/(...) a Comitetului de D. al DA M..
In mod greșit prima instanța a reținut că postul reclamantei era în cadrul D. de la S. hidrografic T. și că a fost desființat odată cu desființarea dispeceratului. Postul acesteia se regăsea în departamentul "Personal tehnic" aparținând S. hidrotehnic T., menționat în organigrama din data (...).
Reclamanta formulează critici și cu privire la termenul de preaviz, sens în care subliniază că nu a renunțat niciodată la acesta. P. că acordarea perioadei de preaviz face parte din măsurile de protecție a angajatului și face parte din procedura concedieri. Tot din procedura concedierii face parte și redactare deciziei de concediere cu conținutul cerut de lege, inclusiv menționarea preavizului acordat, tocmai pentru ca instanța să poată face verificarea existenței acestuia. Conform art. 76 din Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută. Fiind vorba de o nulitate absolută, adică de ordine publică, vătămarea se prezumă și nu trebuie dovedită. Această sancțiune este instituită tocmai pentru protecția angajaților față de abuzurile angajatorilor.
Un alt viciu al procedurii este lipsa motivelor de fapt ale concedierii în
Decizia nr. 114/(...), cu excepția existenței concediilor de odihnă și medicale care, fiind drepturi legale, nu pot constitui motive de concediere.
Prin întâmpinarea formulată (f. 19-25), pârâta A. N. „. R. A. B. de Apă M. asolicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinica și legală.
Pârâta arată că activitatea dispeceratului și laboratorului de la S. T. a fost preluată integral de dispeceratul și laboratorul aflat în cadrul S.G.A. A., întrucât acestea nu-și mai justificau existența, intenția angajatorului fiind aceea de a eficientiza activitatea de gospodărire a apelor prin reorganizarea unor locuri de muncă.
Conform art. 11 alin. 1 din H.G. nr. 1176/(...) privind aprobarea Statutului de organizare și funcționare a A. A. R., coroborat cu art. 23 din statut "C. de conducere are ca atribuție aprobarea structurii organizatorice a A. N. A. R." și a unităților prevăzute la art. 11 alin. 1 " .
Astfel, consiliul de conducere al A. A. R. aprobă organigramele cadru
(organigrame nepopulate). Propunerile de organigrame populate a S.G.A -urilor sunt întocmite de către directorii acestora atât ca formă cât și ca număr de personal (tesa + muncitori), cu respectarea organigramelor cadru aprobate de C. de conducere al A. A. R., în funcție de complexitatea fiecărei subunități.
Aceste organigrame sunt aprobate de către directorii Administrațiilor Bazinale de Ape, constituite la nivelul fiecărui bazin hidrografic, unități cu personalitate juridică. Organigramele SGA A., depuse la dosarul cauzei poartă semnătura și
ștampila directorului A. Bazinale de Apă M., acestea netrebuind să conțină și aprobarea C.ui de conducere A. ..
Pârâta susține, de asemenea, legalitatea Hotărârii nr. 3/(...) a C.ui
Director.
Apreciază că desființarea postului ocupat de către reclamantă a fost pe deplin justificată. În acest sens arată că, inițial, reclamanta a fost angajată pe post de inginer chimist în cadrul laboratorului din cadrul SH T. Ulterior, acest laborator nemaifiind necesar și rentabil, nu s-a mai cerut acreditarea sa, astfel încât, intimata pârâtă nu a mai avut nevoie de personal care să execute sarcini menite acestui post și tocmai pentru noțiunea de protecție socială i s-au oferit alte atribuțiuni, de control, fiindu-i modificată fișa postului.
Ulterior, din aceleași considerente, reclamantei, prin decizia nr. 8. iunie
2008, i s-a propus postul de inginer chimist la L. de C. A. din cadrul S. de G. a
A. A., singurul post disponibil la aceea dată, aceasta fiind singura și unica soluție de a-i asigura în continuare un loc de muncă în cadrul instituției, corespunzător pregătirii profesionale.
Refuzul acesteia de a accepta singurul post disponibil la aceea dată, a generat concedierea conform art.65 din Codul muncii.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este parțial fondat.
Reclamanta recurentă G. A. a fost angajată în anul 1995 pe postul de inginer chimist în cadrul laboratorului din cadrul SH T.
Ca urmare a modificărilor intervenite, prin decizia nr. 82 din (...) a A. N.
„. R. - D. A. M., s-a decis, începând cu data de (...), reducerea numărului de posturi de la S. H. T., cu postul de inginer chimist, post care a fost redistribuit la L. de C. a A. A. I.
Prin aceeași decizie i s-a propus reclamantei recurente G. A. - ocupantă a postului de inginer chimist ce urma a fi desființat, schimbarea locului de muncă, prin încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă.
Recurenta reclamantă a luat cunoștință de conținutul deciziei menționate, astfel că prin memoriul înregistrat sub nr. 5624/(...)(f. 7 dosar nr. (...)) aceasta și-a manifestat refuzul cu privire la redistribuirea postului.
Refuzul reclamantei recurente a fost urmat de concedierea acesteia prin decizia nr. 114/(...)(f. 24 dosar nr. (...)), în baza art. 65 din Codul muncii.
În justificarea măsurii concedierii, în cuprinsul deciziei se face referire la decizia nr.82/(...)(mai sus menționată), privitoare la redistribuirea postului ocupat de reclamanta recurentă, precum și la refuzul acesteia din urmă de a accepta schimbarea locului de muncă.
Așadar, Curtea observă că măsura concedierii reclamantei recurente prin decizia nr. 114/(...) se fundamentează pe „. locului de muncă"; în condițiile art. 65 din Codul M..
Curtea notează că prerogativa, recunoscută prin art. 65 din Codul M. de legiuitor angajatorului, de a dispune concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, nu este însă una discreționară, ci aceasta se subsumează unor condiții de legalitate instituite prin al. 2 al articolului menționat.
În concret, legiuitorul circumscrie legalitatea concedierii de caracterulefectiv al desființării locului de muncă, respectiv stabilește că aceasta trebuie să aibă o cauză reală și serioasă.
Așadar, sunt instituite criterii obiective de natură să justifice o astfel de măsură, criterii care însă nu se regăsesc cumulativ în cauza dedusă judecății.
În acest sens, Curtea notează că o cauză este reală când prezintă un caracter obiectiv, respectiv este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, independentă de buna sau reaua credință a angajatorului, și este serioasă, când aceasta se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Dificultățile economice, ca motiv de desființare a unor locuri de munca trebuie să prezinte o asemenea gravitate, încât angajatorul să fie obligat să ia măsuri de desființare a unor locuri de munca, neintrând în această sferă dificultățile economice accidentale, ocazionale sau declarative.
În cauza dedusă judecății, măsura concedierii reclamantei recurente apare ca fiind una abuzivă, în contextul în care aceasta este justificată de către angajator prin prisma „ necesității procedării la măsuri de dimensionare rațională și optimizare a muncii la nivelul unor locuri de muncă";, în conformitate cu art. 7 al. 3 din H. nr. 3/(...) a C.ui de D., fără ca însă prin această hotărâre să se expliciteze care sunt motivele care au stat la baza acestei reorganizări, respectiv care sunt scopurile care se urmăresc prin aceasta.
Este adevărat că în cuprinsul deciziei nr. 82/(...) se face trimitere la H. nr. 3/(...) a C.ui de D.(f. 26 dosar nr. (...)), în cadrul căreia la art. 7 se menționează reorganizarea activității SGA A., prin desființarea D. T. și preluarea activității acestui dispecerat de către cel din A.. La fel de adevărat este și faptul că la pct. 2 a art. 7 din aceeași hotărâre s-a stabilit redistribuirea postului de inginer chimist de la SH T. la laboratorul C. A. A. I.
Însă toate aceste măsuri dispuse apar ca fiind discreționare în lipsa unui studiu temeinic vizând îmbunătățirea activității, respectiv în lipsa unui plan de reorganizare de natură să conducă la eficientizarea activității și care să confirme, în final, justețea unor eventuale concedieri.
Nevoia de reorganizare a activității unei societăți nu este suficientă pentru a conferi o aparență de legalitate unor eventuale concedieri, decât în măsura în care această reorganizare se fundamentează pe măsuri concrete de natură să optimizeze activitatea acesteia, să o îmbunătățească.
Or, în cauză, concedierea reclamantei recurente a fost dispusă fără ca pârâta angajatoare să arate în mod efectiv care sunt beneficiile societății ca urmare a încetării contractului individual de muncă al reclamantei recurente prin concediere.
Limitându-se la a invoca necesitatea redimensionării schemei și optimizarea muncii, angajatorul nu a făcut dovada că măsura concedierii reclamantei a avut la bază o cauză reală și serioasă.
Dincolo de aspectele expuse, Curtea remarcă, de asemenea, că prin art. 26 al. 1 din Contractul Colectiv de M. la nivel de unitate pentru anii 2007-
2008(f. 16 dosar nr. (...)) părțile semnatare au stabilit că, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului are loc ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității, prin desființarea unor locuri de muncă.
Potrivit al. 2 a aceluiași articol, s-a convenit ca în cazul în care unitatea sau structurile acesteia înregistrează pierderi, arierate sau fluxuri financiare negative, conducerea D.i A. M. poate hotărâ măsuri de dimensionare rațională și optimizarea muncii, la nivelul unor activități sau compartimente, în vederea diminuării sau eliminării pierderilor prin: a) reducerea sau transformarea unor posturi, b) redistribuirea de personal,c) concedieri individuale sau colective.
Așadar, luarea uneia dintre măsurile enumerate, potrivit intenției părților semnatare ale contractului colectiv de muncă se poate face doar într- un context clar definit, respectiv în situația în care unitatea sau structurile acesteia înregistrează pierderi, arierate sau fluxuri financiare negative. Or, pârâta angajatoare nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
În H. nr. 3/(...) a C.ui de D. prin care s-a dispus reorganizarea activității și desființarea postului de inginer chimist ocupat de reclamanta recurentă, nu se regăsesc mențiuni privitoare la eventuale pierderi sau fluxuri financiare negative înregistrate de către SH T. și nici nu se fac trimiteri la un plan de reorganizare care să justifice măsurile de dimensionare și optimizare a muncii la nivelul locurilor de muncă și care să aibă ca efect diminuarea sau eliminarea eventualelor pierderi.
În lipsa unei cauze reale și serioase care să stea la baza concedierii reclamantei recurente, desființarea postului acesteia apare ca fiind una nelegală.
Referitor la despăgubirile pretinse de către reclamanta recurentă ca urmare a încălcării dreptului de preaviz, Curtea opinează că această cerere subsidiară nu poate fi soluționată decât în sensul respingerii, în condițiile în care decizia de concediere este lovită de nulitate ca urmare a emiterii acestei cu încălcarea normelor legale.
Reclamanta recurentă a învestit instanța și cu o cerere de acordare de daunelor morale, cerere care, de asemenea, va fi respinsă, întrucât prin probațiunea administrată aceasta nu a făcut dovada prejudiciului pe care l-a suferit în mod efectiv ca urmare a concedierii nelegale.
Potrivit considerentelor expuse, în baza art. 312 al. 1, 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, Curtea va admite în parte recursul reclmantei și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va admite în parte acțiunea reclamantei și va anula decizia de concediere nr. 114/(...) emisă de pârâta A. N. „. R. - D. A. M..
Potrivit art. 78 din Codul M., va dispune reintegrarea reclamantei pe postul și funcția deținută anterior concedierii, respectiv va abliga pârâta să plătească reclamantei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
În contextul anulării deciziei de concediere, va înlătura obligația pârâtei de a plăti reclamantei drepturile salariale pentru perioada de preaviz aferentă concedierii.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În temeiul art. 276 Cod de procedură civilă, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 4.200 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond, reprezentând onorariu avocațial.
La stabilirea cheltuielilor de judecată la fondul cauzei, Curtea a avut în vedere atât faptul că reclamanta recurentă a renunțat la judecată cu privire la două dintre petitele cu care a învestit inițial instanța (f. 15 dosar nr. (...)), cât și faptul că solicitarea acesteia de acordare a daunelor morale s-a dovedit a fi neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E A dmite în parte recursul declarat de reclamanta G. A. împotriva sentinței civile numărul 3145 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că anulează decizia nr. 114/(...) emisă de pârâta A. N. „. R. - D. A. M..
Dispune reintegrarea reclamantei pe postul și funcția deținută anterior concedierii.
Obligă pârâta să plătească reclamantei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
Înlătură obligația pârâtei de a plăti reclamantei drepturile salariale pentru perioada de preaviz aferentă concedierii.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4.200 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Menține restul dispozițiilor din sentință. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI G REFIER D . G. L. D.
S. C. B.
C. M.
Red./dact.DG
3 ex./(...)
Jud.fond: E.B./I.P.
| ← Decizia civilă nr. 3076/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3357/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
