Decizia civilă nr. 3076/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3076/R/2011
Ședința 19 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : I. T. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. C. M. împotriva sentinței civile nr. 3 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată
D. R. DE P. C. N., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate, consilier juridic P. I. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 septembrie 2011, reclamanta recurentă P. C. M. a transmis prin fax o cerere prin care arată că solicită admiterea recursului declarat pentru motivele arătate în înscrisul depus la dosar, la care a anexat copia certificatului de moștenitor nr. 2. eliberat de BNP C. D. M. & K. M. eliberată după defunctul P. I. și procura specială întocmită de P. I. C., fiica defunctului P. I..
Reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar un înscris prin care se atestă schimbarea denumirii din D. R. de P. C.-N. în D. R. de P. N. V.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că nu mai susține excepția lipsei calității procesuale active invocată prin întâmpinare, având în vedere certificatul de moștenitor depus la dosar, de asemenea arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate pentru motivele expuse pe larg în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. Nu solicită obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului P. I., continuată de P. C. M., privind anularea deciziei nr. 311/(...) de desfacere a contractului de muncă emisă de D. R. de P. C.-N. și de reîncadrare pe vechiul loc de muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat al societății intimate, având funcția de diriginte la O. P. G. până la data de (...), când prin D. nr. 339/(...) i-a fost desfăcut contractul individual de muncă.
Conform notei de constatare întocmită in data de (...) de către L. V. - inspector sef si B. R.c - inspector exploatare se reține ca odată cu părăsirea unității de către diriginte au fost găsite neasigurate sigiliul control mandate si sigiliul cu stema, și că, "în data de (...) primarul comunei G. a reclamat la DRP C.-N. faptul ca clienții poștei nu sunt serviți, ba mai mult sunt dați afara din holul public de către diriginte si soția acestuia. Ca urmare a acestei sesizări, în data de (...) dl. L. V. - inspector șef și dl. B. R.c - inspector exploatare s-au deplasat la Of. P. G., constatând ca, deși programul cu publicul este de la ora 8 la ora 16, la ora 15,15 dirigintele lipsea din unitate, iar in incinta oficiului era soția acestuia. La ghișeu s-au găsit mai multe trimiteri poștale si presa nedistribuita,, (filele 63-65).
Contestatorul, a fost convocat prin adresa nr. 239/2652/(...), de către comisia de cercetare disciplinara, la sediul OJP S. în data de (...), în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile și a semnat pe aceasta convocare de primire, la data si ora menționata nu s-a prezentat în fata comisiei de cercetare disciplinara (fila 62).
Conform declarației de martor a numitei F. F., reclamantul defunct nu era la serviciu în data de (...), dată la care a fost efectuat controlul, lipsind de la orele 15.00 până la 15.30.
Conform declarației martorului R. C. V. reiese faptul că știa de controlul efectuat, dar că a fost în timpul cât acesta avea muncă de teren.
In cuprinsul deciziei contestate se menționează faptul potrivit art. 267 alin.3 din Codul muncii, în cazul neprezentării salariatului la convocarea făcuta fără un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile (fila 13).
D. contestata cuprinde toate elementele prevăzute de art. 268 alin. 2 sub sancțiunea nulității absolute.
Așadar, pentru aplicarea acestei sancțiuni, trebuie să se facă dovada încălcării obligațiilor generale și specifice ale salariatului legate de prestarea muncii. In speță, această dovadă a fost făcută așa cum mai sus s-a arătat iar abaterile reținute în sarcina contestatorului justifică, prin ele însele, sancțiunea disciplinară aplicată.
Contestatorul-defunct a săvârșit mai multe abateri disciplinare, fiind sancționat disciplinar în repetate rânduri : în anul 2000 a fost sancționat cu reducerea salariului de baza cu 1 clasa pe durata de 1 luna, pentru achitarea neinstructionala a 2 mandate ; in anul 2002 a fost sancționat cu reducerea salariului de baza cu 1 clasa pe durata de 1 luna (martie 2002), pentru neexercitarea atribuțiilor de îndrumare si control la nivelul oficiului; în anul
2002 a fost sancționat cu reducerea salariului de baza cu 3 clasa pe durata de
3 luni (aprilie, mai, iunie), pentru neprezentarea în data de (...) la instruire și testare pe linie de calitate la sediul OJP S., dezinteres fata de respectarea proceselor tehnologice și de respectare a disciplinei la locul de munca; în anul
2004 a fost sancționat cu reducerea salariului de baza cu 10% pe durata de 1 luna (mai 2004), pentru nerespectarea instrucțiunilor privind stampilarea trimiterilor; în luna mai 2005 a fost sancționat cu reducerea avertisment scris pentru nereguli constatate cu ocazia verificării oficiului; în anul 2005 luna iulie a fost sancționat cu reducerea salariului de baza cu 5% pe durata de 1 luna, pentru neverificarea condicii de prezenta și neremedierea neregulilor anterioare; în anul 2006 luna ianuarie a fost sancționat cu reducerea salariului de baza cu 5% pe durata de 1 luna, pentru neoperarea în model % a ieșirilor și vânzărilor la zi și intervenția soției dirigintelui în probleme oficiului; în luna noiembrie 2007 a fost sancționat cu avertisment scris pentru neregulinedecontarea listei de distribuire, nedecontarea zilnica cu factorii poștali; în anul 2009 a fost sancționat cu reducerea salariului de baza cu 10% pe o durata de 3 luni (septembrie-noiembrie), pentru absenta nemotivata de la serviciu și falsificarea foii colective de prezenta; în anul 2010 a fost sancționat cu reducerea salariului de baza cu 10% pe o durata de 1 luna (decizia nr.
311/(...)), pentru părăsirea locului de munca fără a asigura valorile oficiului poștal.
Contestatorul nu a negat faptele săvârșite, dar susține că aceste fapte nu constituie abateri disciplinare.
Având în vedere că elementele constitutive ale abaterii disciplinare sunt întrunite, respectiv încălcarea obligațiilor de serviciu și vinovăția, rezultatul dăunător și legătura cauzală se prezumă.
Față de dispozițiile imperative ale Regulamentului Intern și ale Contractului Colectiv de M. la nivelul unității, faptele săvârșite și recunoscute de contestator, constituie în mod evident abateri disciplinare, ceea ce relevă un comportament necorespunzător al contestatorului la locul de muncă.
În speța, la individualizarea sancțiunii aplicate contestatorului unitatea intimată a luat în considerare întreaga conduită a contestatorului, precum și comportarea generală la locul de munca, cauzele si gravitatea faptei, împrejurările în care a fost săvârșită, gradul de vinovăție, urmările abaterii, faptul ca acesta nu s-a conformat, deși a fost sancționat disciplinar cu 30 de zile anterior, pentru săvârșirea aceleiași abateri disciplinare - părăsirea locului de munca și neasigurarea bunurilor și valorilor din oficiul poștal.
Societatea intimată a probat prin multitudinea de decizii de sancționare atitudinea persistent contrară ordinii interne a acesteia, contestatorul necontestând materialitatea faptelor.
Având în vedere acestea, desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al contestatorului a intervenit fiind absolut necesar, deoarece exista incompatibilitate între fapta săvârșita și menținerea acestuia în cadrul colectivului de munca. S. aplicata este proporționala cu gravitatea faptelor săvârșite de către contestator.
Cu privire la obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, instanța a respins acestea, având în vedere că unitatea intimată nu a făcut dovada efectuării cheltuielilor solicitate.
Față de cele ce preced, instanța a respins ca nefondată acțiunea contestatorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. C. M. în calitate de moștenitoare a reclamantului P. I. solicitând admiterea acestuia, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantului P. I. și continuată de P. C. M. așa cum a fost formulată, precum și obligarea la cheltuielile de judecată.
În motivare s-a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la anularea D. nr. 311/(...) prin care i s-a aplicat contestatorului sancțiunea de reducere a salariului cu 10 % pe luna mai, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cu privire la acest aspect.
S-a mai invocat că tribunalul a reținut starea de fapt menționată în D. de sancționare nr. 339/(...), fără a verifica în concret dacă aceasta este susținută de probe. În concret, s-a invocat că deși avea sarcina probei, angajatorul nu a probat constatările cuprinse în decizia menționată referitoarele la faptul că „. poștei nu sunt serviți, ba mai mult sunt dați afară de către diriginte și soția acestuia";, la presupusa stare de ebrietate a contestatorului în timpul programului, la refuzul contestatorului de a încasa facturile clienților.
Recurenta a mai arătat că nu există concordanță între prevederile legale încălcate de contestator și starea de fapt descrisă, respectiv că abaterile pentru care a fost sancționat contestatorul anterior nu justifică prin ele însele desfacerea contractului de muncă, atâta timp cât decizia de concediere nu are la bază o altă abatere disciplinară, dovedită ca atare și, care adăugată celor pentru care a fost sancționat disciplinar, să justifice concedierea.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
Primul motiv de recurs este întemeiat. Astfel, contestatorul a formulat contestație împotriva a două decizii de sancționare: nr. 311/(...) și 339/(...). Prima instanță a soluționat numai contestația împotriva D. nr. 339/(...), prin care s-a dispus concedierea disciplinară, (deși în cuprinsul dispozitivului sentinței recurate s-a menționat eronat că se anulează D. nr. 311/(...)), ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei cu privire la D. nr. 311/(...).
Celelalte motive de recurs sunt însă nefondate. Contestatorul nu a negat faptele săvârșite, însă susține că acestea nu constituie abateri disciplinare.
Astfel, chiar prin contestația formulată a recunoscut că în data de (...), în timpul programului a părăsit incinta oficiului poștal, lăsând-o în oficiu pe soția sa. A. stare de fapt este confirmată și de martora F. F. (fila 142 dosar fond). E. adevărat că în cauză nu s-a dovedit starea de ebrietate a contestatorului (de altfel, chiar în decizia de sancționare se menționează că „se presupune"; că angajatul era în stare de ebrietate), însă nerespectarea programului de lucru prin părăsirea oficiului poștal reprezintă prin ea însăși o abatere disciplinară gravă.
De asemenea, contestatorul a recunoscut că nu a servit-o pe clienta V. M. în data de (...) și a sfătuit-o să aștepte sosirea factorului poștal pentru expedierea coletului, iar această stare de fapt este confirmată și de declarația dată de persoana menționată anterior în fața inspectorilor angajatorului care au întocmit nota de constatare din (...) (fila 66 dosar fond).
Referitor la faptul că afirmația din decizie în sensul că angajatul nu a servit clienții, „ba mai mult aceștia sunt dați afară din holul public de către diriginte și soția acestuia"; nu este susținută de nicio reclamație scrisă, Curtea constată că din decizie rezultă că în urma reclamației telefonice a Primarului comunei G. la D. de P. R. C., o echipă de inspectori a s-au deplasat la O. P. G. unde au constatat cele două fapte menționate anterior. Drept urmare, contestatorul nu a fost sancționat pentru această faptă, în decizie descriindu- se doar împrejurările în care au fost constatate abaterile disciplinare.
Deși, în cuprinsul deciziei de sancționare sunt menționate mai multe prevederi încălcate din Codul muncii, Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2008-2018, din Regulamentul Intern și Fișa postului se reține că printre acestea sunt și dispoziții care se referă la o conduită concretă care fiind încălcate sunt calificate ca fiind abateri disciplinare, respectiv art. 12.2 din Regulamentul intern și 9.1 și 9.2 din Fișa postului, a căror încălcare constituie abatere disciplinară conform art. 137 lit.e) și art. 140 din CCM pe anii 2008-2018, respectiv art. 96 lit.e) și art. 101 din Regulamentul intern.
În ceea ce privește ultimul motiv de recurs, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 250 lit.e) din Codul muncii, sancțiunile disciplinare aplicate anterior reprezintă unul dintre criteriile legale în funcție de care se aplică o sancțiune disciplinară. Deși criteriile legale de individualizare a sancțiunii se aplică cumulativ, în condițiile în care contestatorul a fost sancționat anterior de foarte multe ori, inclusiv pentru fapte similare, în mod judicios instanța de fond a apreciat că acest criteriu are o pondere mai mare în aprecierea gravității faptelor săvârșite de contestator. E. adevărat că abaterile disciplinareanterioare nu pot justifica prin ele însele desfacerea disciplinară a contractului de muncă, însă, contrar celor invocate în recurs, în cauză s-a dovedit săvârșirea de către contestator a încă două abateri disciplinare.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 315 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de P. C. M. în calitate de moștenitoare a reclamantului P. I. împotriva sentinței civile nr. 3 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), care va fi casată în parte și, în consecință, se va trimite spre rejudecare primei instanțe Tribunalul Sălaj contestația având ca obiect anularea D. nr. 311 din (...) emisă de intimată.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte recursul declarat de P. C. M. în calitate de moștenitoare a reclamantului P. I. împotriva sentinței civile numărul 3 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o casează în parte și, în consecință, trimite spre rejudecare primei instanțe Tribunalul Sălaj contestația având ca obiect anularea D. nr. 311 din (...) emisă de intimată.
Menține restul dispozițiilor. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. D. G. I. T.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud.fond: K. M.
| ← Decizia civilă nr. 3724/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1298/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
