Decizia civilă nr. 13/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 13/R/2011
Ședința 10 Ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D.
JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. C. B. GREFIER : A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 2153 din 14 iunie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul - intimat S. L. AL I. P. C.EAN și pârâtul - intimat L. T. G. S., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat S. L. al Î. P. C., avocat G. P., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 decembrie 2010, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul-intimat
S. L. al Î. P. C., a depus la dosar concluzii scrise.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicirea avocațială și arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentanta reclamantul-intimat S. L. al Î. P. C., solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare și pe care le susține oral în faza instanței cu ocazia acordării cuvântului pe fond. Nu solicită cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2153 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă actiunea formulata de S. L. AL I. P. C.EAN, in calitate de reprezentat al reclamatilor -membri de sindicat : G.-I. D.,B. E. P., B. M. D. F., C.-B. D. , I. S. I. , J. C.,G. D.,G. D. M., M. G., M. I. E., M. M.,M. T. E., P. A. G., S. A., S. M., T. L., V. A. D. , B. A. M., B. L. N., A. M. M., M. V., M.
ANA, P. L. G., R. M., S. M., I. M., P. S., L. I., P. S. in contradictoriu cu paratii
L. T. „G. S."; si C. LOCAL AL M. C.-N. .
A fost obligat paratul L. T. G. S. C.-N. , in calitate de angajator pentru membrii de sindicat din unitatea de invatamant, la calcularea si plata diferentelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea L. nr
221/2008, reprezentand diferenta dintre drepturile salariale efetiv incasate si cele cuvenite membrilor de sindicat in conformitate cu prevederile L. nr
221/2008 pentru aprobarea Ordonantei G.ului r 15/2008, incepand cu data de 1 octombrie 2008, pana la data intrarii in vigoare a L. nr 330/2009, actualizate in functie de coeficientul de inflatie, pana la data platii efective.
A fost obligat paratul C. LOCAL AL M. C.-N. la alocarea fondurilor necesare platii drepturilor salariale obiect al prezentei cauze pentru membriI de sindicat reprezentati in prezentul litigiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin D. nr.843/2 iunie 2009, publicată în M.O. din 464/6 iulie 2009, Curtea C. a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art.I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, pentru modificarea și completarea O. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, sunt neconstituționale.
Pentru a pronunța aceasta decizie, în esență Curtea C. a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O. nr.136/2008, statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă art.1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din legea fundamentală .Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.115 alin.6 din Constituție, coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din legea fundamentală .
Potrivit dispozițiilor O. nr.15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art.1 alin.1 lit.b și c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către
Parlamentul României prin L. nr.221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007 G.ul României, prin O. nr.136/2008, privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, modifică unele prevederi ale O. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr.221/2008, reducând majorările salariale stabilite de P. .
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către
Curtea C., prin decizia nr.1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.O. al
României, partea I, nr.804/2 decembrie 2008.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de P. încalcă articolul 1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din Constituție .
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.115 alin.6 coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din L. fundamentală .În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art.1 alin.5, potrivit cărora „În România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.
Ulterior, G.ul emite O. nr.151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O. - partea I, nr.759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art.1 pct.1 modifică denumirea O. nr.15/2008, prin art.I pct.2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul L. nr.221/2008 de aprobare a O. nr.15/2008 .
Curtea C., prin decizia nr.842/2 iunie 2009, publicată în M.O. -
Partea I, nr.464/6 iulie 2009, constată neconstituționalitatea art.I pct.2 și
3 din O. nr.151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza O. nr.136/2008 .
Este important de reținut, ca o situație de fapt, că prin D. nr.989/30 iunie 2009 Curtea a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art.I pct.2 și 3 n din O. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art.2 și 3 din O. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar .
De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art.2 și 3 din O. nr.1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și 3 din O. nr.31/2009 și dispozițiile art.2 din O. nr.41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art.I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea C..
Cum modificările aduse O. nr.15/2008, prin dispozițiile art.I pct.2 și
3 din O. nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art.31 alin.3, fraza a II-a din L. nr.47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte .
T. a observat, în același timp, că G.ul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art.31 alin.3 din L. nr.47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență
( nr.31/2009 și 41/2009) cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale .
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea C. a neconstituționalității modificărilor aduse de G. O. nr.15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr.221/2008, tribunalul consideră că în prezent O. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin
L. nr.221/2008 .
A privi astfel lucrurile înseamnă a respecta considerentele Curții Constituționale și a pune în aplicare voința P.ului cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor .
Pe de altă parte, potrivit artt.169 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care asuferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art.157 alin.2 din
Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Și, întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât atunci când e vorba de plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație .
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâtul L. T. G. S. C.-N. ,unitate de învățământ ce funcționează potrivit art.145 din L. nr.84/1995, legea învățământului, în calitate de angajator a fost obligat către membrii de sindicat ai reclamantei la calcularea și plata diferențelor salariale neacordate potrivit O. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin legea nr.221/2008 .
Procedând astfel, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la C., care prevede că „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
În practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de „., în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la C., cuprinde atât „bunuri actuale"; cât și valori patrimoniale inclusiv în anumite situații bine stabilite creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficiență în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o „speranță legitimă"; în exercitarea efectivă a dreptului său( a se vedea Draon împotriva Franței [MC[, nr.1.513/03, & 65, C.E.D.O. 2005-IX) .
Ori, membrii de sindicat, fiind beneficiarii dispozițiilor O. nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr.221/2008, pot pretinde cel puțin o
„speranță legitimă"; cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creșterile salariale .
De altfel, această „speranță legitimă"; a membrilor de sindicat ai reclamantei își găsește justificarea și în numeroasele modificări legislative prin intervenția G.ului, care prin ordonanțe succesive a căutat să contracareze măsurile legislative dispuse de P. cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ (în acest sens a se vedea hotărârea împotriva României, Străin și alții, nr.57.001/00, &56, C.E.D.O.
2005-VII, 21 iulie 2005, Păduraru citată anterior, & 98-99, Podeanu, nr.4.596/03, &34, 16 februarie 2006, R. nr.13.309/03, & 34, 20 iulie 2006).
Mai mult decât atât, în speță nu s-a dovedit că ingerința în dreptul membrilor de sindicat cu privire la respectarea drepturilor lor salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art.1 din Protocolul adițional la C. ., potrivit art.1 din Protocol, privarea de un bun se poate face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică .
Pentru ca o ingerință să fie „legală"; aceasta trebuie, pe de o parte să fie prevăzută de lege, asigurându-se astfel principiul supremației legii, principiu fundamental într-o societate democratică, iar pe de altă partesă păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților (cauza Viașu contra României, hot. Din 9 decembrie 2008).
Ori, în cauză se constată că însăși Curtea C. a considerat că normele emise de G. și care se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P. .
Cât privește prejudiciul suferit de către membrii de sindicat ai reclamantei și care trebuie să fie acoperit de pârâți, în practica C.E.D.O. cu privire la aplicarea dispozițiilor art.41 din C., aceasta a stabilit că reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse (vezi cauza Tarik împotriva României - hotărârea din 7 februarie 2008 și cauza Șerbănescu împotriva României ).
În conformitate cu această practică se impune ca reclamanților să li se restituie diferența drepturilor salariale de care aceștia ar fi trebuit să beneficieze potrivit dispozițiilor O. nr.15/2008, așa cum a fost probată prin L. nr.221/2008 .
Prin urmare, față de aceste ultime considerente, tribunalul a constatat că demersurile legislative ale G.ului în domeniul salarizării din învățământ sunt în contradicție și cu dispoziții ale C.i Europene ale
Drepturilor Omului .
În atare situație, avându-se în vedere dispozițiile art.20 alin.2 din
Constituția României,în doctrina juridică s-a subliniat în mod judicios că în ordinea juridică internă a României Convenția are forță constituțională și supralegislativă, ceea ce înseamnă că în cazul unui conflict între dispozițiile C.i și o normă internă, prevalează dispozițiile C.i .
Așadar, Convenția este integrată blocului de constituționalitate, care, având forță juridică constituțională, înlătură direct forța unei norme naționale aflate în incompatibilitate cu dispozițiile C.i .
Această normă rămâne practic fără aplicare, iar în virtutea principiului supremației C.i, judecătorul național este obligat să aplice direct dreptul comunitar .
Într-un asemenea caz, judecătorul național nu împietează ci complinește atribuțiunile legiuitorului
Iată de ce, pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că ultimele două ordonanțe de urgență, nr.31/2009 și 41/2009 sunt lipsite de efect juridic chiar dacă Curtea C., în condițiile art.29 alin.1 din L. nr.47/1992, a fost pusă în imposibilitatea de a se pronunța asupra neconstituționalității lor, dat fiind abrogarea acestora, potrivit art.48 pct.16 al Capitolului VI - Dispoziții finale din L. cadru nr.330/2009, privind salarizarea unitară (a se vedea deciziile Curții Constituționale nr.105 și
106/4 februarie 2010 ).
Pentru considerentele mai sus expuse tribunalul a admis actiunea si a obligat pârâtul L. T. G. S. C.-N. la calcularea drepturilor salariale rezultate din aplicarea L. nr.221/2008 și plata diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile L. nr.221/2008, pentru aprobarea O. nr.15/2008, pentru perioada (...) - (...) și actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflație la data plății efective.
În temeiul art.167 din L. nr.84/1995 a obligat pe pârâții C. LOCAL AL M. C.-N. să asigure plata drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta acțiune.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul C. Local al municipiului C.-N. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii împotriva sa, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea recursului, s-a susținut în raport de dispozițiile L. nr.128/1997, art.167 din L. nr.84/1995, art.50 alin.2 lit.a din L. nr.273/2006, că alocarea de fonduri este posibilă numai după prevederea sumelor în bugetul de stat pentru anul 2010 și după repartizarea sumelor în contul bugetului local.
Pe de altă parte, bugetul pe anul 2010 a fost aprobat prin HCL nr.30/2010, însă nu a fost asigurată sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților.
De asemenea potrivit L. bugetului de stat pentru anul 2010, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Repartizarea acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. a directorului Direcției Generale a finanțelor P.e Județene după consultarea consiliului județean și a primarului și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă solidaritate socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004 „cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 din L. nr. 84/1995 a învățământului prevede că:
„(1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
(2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
(3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr.32/2001 stabilește că " Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
În cauză, pârâtul C. local al mun. C.-N. a fost chemat în judecată tocmai în temeiul obligației de suportare a cheltuielilor privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și a calității sale de ordonator principal de credite și de finanțator al instituției de învățământ.
În raport de dispozițiile legale menționate, Curtea reține că acceptarea criticilor recurentului referitoare la nerespectarea procedurii de adoptare a bugetului instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat echivalează cu înlăturarea obligația de finanțare ce îi revine C.ui Local și cu lipsirea reclamantei de posibilitatea de a-și realiza efectiv creanța, interpretare ce excede spiritului reglementărilor în materie și care ridică la rangul de argument juridic un aspect aparținând executării hotărârii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2153 din (...) a T.ui C., pronunțate în dosar nr.
(...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. L. D. S. C. B.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)/Jud.fond.M. F.B./P. U.
GREFIER A. B.
| ← Decizia civilă nr. 3020/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4962/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
