Decizia civilă nr. 1363/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1363/R/2011
Ședința din 13 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G.
G. : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamantul F. G. împotriva sentinței civile nr. 1791 din 05 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați P. C. V. I., C. C. V. I., C. LOCAL V. I., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 11 aprilie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1791 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost respinsă excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes a contestatorului F. G., invocate de pârâții P. comunei V. I. și C. C. V. I. prin întâmpinare.
A fost respinsă contestația precizată formulată de contestatorul F. G. în contradictoriu cu intimații P. comunei V. I., C. C. V. I. și C. Local V. I. ca neîntemeiată.
A fost obligat contestatorul F. G. la plata către intimatul P. comunei V. I. a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin dispoziția nr. 18 din data de 31 ianuarie 2008 a P.ui C. V. I., contestată în cauză, s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului F. G., având funcția de referent cultural, ca urmare a desființării postului, în temeiul prevederilor art. 65 alin.1 din C. muncii, acordându-se și un termen de preaviz de 15 zile.
Această dispoziție a fost emisă ca urmare a desființării postului de referent cultural al C. C. V. I. prin hotărârea C. local nr. 17 din 7 decembrie
2007 și a aprobării înființării și scoaterii la concurs a postului de director al căminului cultural, conform hotărârilor C. local nr. 2 din (...) și nr. 6 din (...).
Contestând dispoziția nr. 18/2008 prin care s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă, contestatorul justifică, fără îndoială, un interes legitim, născut și actual în promovarea prezentei acțiuni, independent de discuția privind reintegrarea acestuia pe postul de director sau cel de referent cultural.
Împrejurarea că se solicită reintegrarea pe postul de director al căminului cultural, consecutiv anulării dispoziției de concediere, nu determină inadmisibilitatea acțiunii, în maniera în care a fost formulată, urmând a se stabili, în baza probelor administrate, care a fost postul ocupat de contestator anterior încetării contractului său de muncă.
Așa fiind, în baza art. 137 Cod procedură civilă, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes a contestatorului, invocată de pârâții P. comunei V. I. și C. C. V. I. prin întâmpinare, pe care le apreciază ca nefiind întemeiate.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, la data de (...), contestatorul a fost angajat prin transfer la P. V. I., conform mențiunii de la poziția 14 din carnetul de muncă.
Prin decizia nr. 18/1990, P. C. V. I. a aprobat încadrarea contestatorului în funcția de director al C. cultural, începând cu data de 1 august 1990, prin transfer, conform art. 11/a din L. nr. 1/1970.
Contestatorul a îndeplinit această funcție până la data de (...), când a fost ales viceprimar, mandatul său încetând la (...), conform mențiunilor de la pozițiile 21-36 din carnetul de muncă.
Prin dispoziția P.ui C. V. I. nr. 66/1996 s-a schimbat funcția contestatorului, acesta ocupând postul de referent cămin cultural, așa cum rezultă și din înscrierea din carnetul de muncă, poziția 36, funcție din care i-a încetat raportul de muncă prin decizia contestată nr. 18 din (...).
Nicio altă dispoziție ori decizie privind schimbarea funcției contestatorului nu a fost înscrisă în carnetul de muncă, iar dispoziția nr. 66/1996 nu a fost contestată.
Prin art. 6 din L. nr. 292/2003 privind organizarea și funcționarea așezămintelor culturale, căminul cultural a fost reglementat ca o instituție publică cu personalitate juridică, care funcționează sub autoritatea consiliului local.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din lege, conducerea operativă a căminului cultural este asigurată de un director numit prin concurs.
Concursul urma să fie organizat de consiliul local, împreună cu direcția județeană pentru cultură, culte și patrimoniu național.
Pentru a putea participa la concurs, candidații trebuiau să primească, în mod obligatoriu, avizul direcției județene pentru cultură, culte și patrimoniu.
În temeiul acestei legi, căminul cultural, ca instituție publică cu personalitate juridică, trebuia să treacă din subordinea primăriei în subordinea consiliului local, iar pentru ocuparea postului de director trebuia organizat concurs.
Prin hotărârea C. local V. I. nr. 3 din (...), s-a organizat C. cultural V. I., ca instituție publică cu personalitate juridică, sub autoritatea acestuia.
Conform art. 6 din hotărâre, contestatorul urma să asigure conducerea operativă a activității culturale și să îndeplinească calitatea de ordonator secundar de credite.
Prin hotărârea nr. 4 din 30 martie 2004 a C. local V. I., contestatorul a fost numit în funcția de director al căminului cultural, având atribuții de asigurare a conducerii operative a activității și de îndeplinire a calității de ordonator secundar de credite, fiind încălcate dispozițiile legale care prevedeau obligativitatea ocupării postului prin concurs.
De altfel, această hotărâre a fost revocată ulterior prin hotărârea nr. 6 din
11 martie 2008 a C. local V. I..
Prin hotărârea nr. 2 din (...) a C. local V. I. s-a hotărât scoaterea la concurs a postului de director, iar prin hotărârea nr. 6 s-a dispus înființarea postului de director al C. cultural V. I..
Concursul s-a desfășurat la data de (...), în fața unei comisii numite prin decizia nr. 49 din (...), la care s-au înscris și au participat trei persoane, printre care și contestatorul.
Prin procesul-verbal nr. 809 din (...) s-a stabilit reorganizarea concursului, ca urmare a contestației formulate de F. G., la o dată care urma să fie stabilită ulterior de comun acord cu reprezentanții comisiei de examinare, conform Legii nr. 292/2003, așa cum rezultă din adresa nr. 810 din (...), aflată la fila 62 din dosar.
În conformitate cu dispozițiile art. 65 din C. muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În speță, prin hotărârea C. local V. I. nr. 17 din (...) s-a desființat postul ocupat de contestator, cel de referent cultural, situație în care încetarea contractului său individual de muncă s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
T. a apreciat că nu s-au dovedit în cauză motive de nulitate absolută a dispoziției nr. 18 din (...), concedierea contestatorului intervenind ca urmare a desființării locului său de muncă, pentru motive care nu țin de persoana salariatului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 65 din C. muncii.
Indicarea greșită a instanței competente să soluționeze contestația împotriva dispoziției nr. 18 din (...) nu a produs nicio vătămare contestatorului, care a introdus acțiunea în termen la instanța competentă.
T. a apreciat că această mențiune nu este de natură a atrage nulitatea dispoziției.
Dispoziția nr. 66/1996, prin care s-a modificat contractul individual de muncă al contestatorului sub aspectul felului muncii, nu a fost contestată de către angajat.
De asemenea, nu a fost contestată hotărârea nr. 17 din (...) a C. local V. I. prin care s-a desființat postul de referent cultural.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, în temeiul dispozițiilor art. 65 și art. 76 din C. muncii, reținând că încetarea contractului de muncă al contestatorului s-a realizat cu respectarea procedurii prevăzute de lege, tribunalul a respins contestația precizată ca neîntemeiată.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a contestatorului, care a căzut în pretenții, instanța a dispus obligarea acestuia la plata către intimatul P. comunei V. I. a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, achitat conform facturii nr. S06/(...), aflată la fila 88 dosar fond.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul F. G. a declarat recurs prin care asolicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii sale.
În subsidiar s-a solicitat casarea sentinței pentru administrarea de probe în raport de înscrisurile depuse de reclamant la dosar.
În motivarea soluției de modificare propusă de recurent s-a arătat că prin HCL nr.4. a comunei V. I., reclamantul a fost numit director al C. C.înființat conform HCL nr.3/2004, însă această funcție deținută nu a fost înscrisă în carnetul de muncă fiind o modificare disimulată a felului muncii.
În acest sens, reclamantul prezintă istoricul raporturilor de muncă avute cu pârâta, afirmând că după înființarea C. C. V. I. ca instituție publică cu personalitate juridică sub autoritatea C. Local, i s-a încredințat conducerea operativă a activității culturale și i s-a stabilit calitatea de ordonator secundar de credite, recunoscându-i-se astfel funcția de director.
Prin art.2 din HCL nr.4. reclamantul susține că a fost numit în funcția de director pe care o ocupa în mod continua și din 1990.
În atare situație, reclamantul invocă nulitatea concedierii sale din funcția de referent cultural pe care nu a deținut-o.
De asemenea, se invocă nulitatea deciziei de concediere pentru neindicarea motivelor de fapt și de drept pe care se sprijină și a instanței judecătorești competentă să soluționeze acțiunea împotriva acestei măsuri, apreciindu-se și că măsura concedierii pentru necorespundere profesională a fost disimilată ca o concediere în baza art.65 C. muncii.
În fine, recurentul apreciază că organul competent să emită decizia de concediere era C. local și nu primarul comunei.
În sprijinul soluției de casare, reclamantul a susținut necesitatea completării probatoriului prin emiterea unei adrese către Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul C. M. pentru a se stabili dacă în urma contestației pe care a formulat-o s-a dispus organizarea unui nou concurs pentru ocuparea postului de director al C. C.
Pârâtul P. C. V. I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Motivul de casare invocat de recurent se întemeiază pe pretinsa necesitate a completării probatoriului scris prin solicitarea de informații D. J. pentru Cultură, Culte și Patrimoniul C. M. cu privire la organizarea unui nou concurs pentru ocuparea postului de director al C. C.
În acest context, Curtea reține că proba cu înscrisuri este admisibilă în recurs, neatrăgând casarea hotărârii, conform art.305 C.pr.civ., precum și că reclamantul nu a uzat de posibilitatea de a solicita personal aceste informații care intră în categoria celor care fac absolută necesară intervenția instanței.
În fine, cererea reclamatului nu este relevantă în raport de obiectul litigiului (anularea deciziei de concediere), având în vedere că instanța nu a fost investită cu examinarea legalității modului de desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției de director al C. C., care poate forma eventual obiectul altei cauze.
Examinarea motivelor de modificare a hotărârii se raportează în mod necesar la stabilirea funcției ocupate de reclamant la momentul concedierii sale.
Astfel, conform carnetului de muncă, reclamantul a avut funcția de referent cultural, ceea ce este confirmat și de dispoziția nr.91/(...) a P.ui comunei V. I. (f.53 fond I) privind salarizarea reclamantului angajat ca referent cultural, așadar ulterior HCL nr.3 și nr. 4..
Cu toate că prin HCL nr.3/2004 și HCL nr.4. (revocată prin HCL nr.6/2008) i s-a stabilit reclamantului calitatea de director al C. C., funcție pe care a exercitat-o faptic, Curtea reține că recunoașterii judiciare a acestei funcții i se opun anumite impedimente legale.
În acest sens, exercitarea funcției de director nu a atras o majorare salarială, reclamantul fiind remunerat pentru funcția de referent cultural pe care a deținut-o în mod legal.
De asemenea, chiar dacă faptic reclamantul a condus activitatea C. C., comportându-se ca director al acestei instituții din (...), această împrejurare de fapt nu corespunde dispozițiilor legale edictate de L. nr.292/2003 privind organizarea și funcționarea așezămintelor culturale, care prin art.8 alin.1 reglementează asigurarea conducerii operative a căminului cultural de un director numit prin concurs, iar prin art.10 alin.2 salarizarea directorului căminului cultural potrivit legii .
Așadar, în perioada în care reclamantul a asigurat faptic conducerea C.
C., în calitate de director, numit prin HCL nr.4., dispozițiile legale impuneau desemnarea directorului acestui așezământ cultural prin concurs.
Nerespectarea normelor legale privind ocuparea funcției și aplicarea unui regim de salarizare specific referentului cultural înlătură aparența de legalitate a ocupării funcției conferită de HCL nr.3 și nr. 4. și împiedică transformarea unei situații de fapt într-un drept recunoscut de lege.
În consecință, Curtea constată că în absența îndeplinirii condițiilor legale pentru ocuparea funcției de director, respectiv desemnarea sa prin concurs reclamantului nu i se poate recunoaște beneficiul ocupării faptice a acestei funcții.
În atare situație, în mod corect s-a reținut prin decizia de concediere atacată că funcția din care a fost concediat reclamantul a fost cea de referent cultural, cu atât mai mult cu cât deținerea faptică a funcției de director a încetat prin ocuparea funcției în urma unui concurs de o altă persoană, aspect care, așa cum s-a reținut anterior, nu constituie obiect al litigiului.
Cum măsura concedierii reclamantului a fost dictată de desființarea postului de referent cultural, dispusă în baza HCL nr.17/(...) și de ocuparea prin concurs a postului de director de către o altă persoană, aspecte necontestate de reclamant prin prezenta acțiune, Curtea conchide că raporturile juridice ale reclamantului, angajat ca referent cultural, au încetat în mod legal prin concediere, conform art.65 C. muncii.
Criticile de nelegalitate invocate de recurent nu subzistă deoarece în decizia atacată s-au indicat motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază măsura concedierii, respectiv desființarea postului de referent cultural, ocuparea postului de director prin concurs precum și dispozițiile OG nr.118/2007, art.65 alin.1 C. muncii.
În situația concedierii dispuse în baza art.65 alin.1 C. muncii, neindicarea instanței competente să soluționeze contestația împotriva măsurii concedierii nu atrage nulitatea deciziei, ca în cazul concedierii disciplinare (art.268 alin.2. lit. f C. muncii), neîncadrându-se în cerințele obligatorii prevăzute de art.74 C. muncii.
Probatoriul administrat confirmă cauza reală și serioasă a concedierii, respectiv desființarea postului, ceea ce înlătură susținerea recurentului privind disimularea concedierii pentru necorespundere profesională într-o concediere pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
În fine, critica privind emiterea deciziei de concediere de către un organ necompetent, respectiv de către primar în locul consiliului local nu a fost raportată la o dispoziție legală expresă în acest sens.
Or, Curtea constată că organul care a decis desființarea postului de referent cultural a fost C. Local V. I. prin HCL nr.17/(...), iar primarul încalitate de autoritate executivă, conform art.23 alin.1 din L. nr.215/2001 a adus la îndeplinire această hotărâre prin emiterea deciziei de concediere, conform atribuțiilor art.68 raportat la art.49 din L. nr.215/2001.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantului, care, în temeiul art. 274 C.pr.civ., va fi obligat să plătească intimaților P. C. V. I. și C. C. V. I. suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, justificat cu extrasul de cont depus la fila 18.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul F. G. împotriva sentinței civile numărul 1791 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar numărul
(...), pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimaților P. C. V. I. și C. C. V. I. suma de
1200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. S. D. D. G.
G. C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.H. D./C. M.
| ← Decizia civilă nr. 4773/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1683/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
