Decizia civilă nr. 2829/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 2829/R/2011
Ședința din 05 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE : D. G.
JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M., P. O. B. M. și M. F. P. prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr.
660 din 25 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.
(...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâta intimată G.
CU P. P. N. 9 B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 august 2011, reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței recurate, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că prin motivele de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242
C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A Î n urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 660, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-au respins excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive invocate prin întâmpinare de pârâții C. Local B. M., P. orașului B. M. și Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții G. cu program prelungit nr. 9 B. M., C. Local B. M., P. O. B. M. și Ministerul Finanțelor Publice.
Au fost obligați pârâții să acorde membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: R. M., A. R., H. L., D. A., S. R., L. L. tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din Legea nr.128/1997, începând cu (...) până la (...), actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății și tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din Legea nr.128/1997 începând cu (...) până la data de (...), actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății.
Pentru a pronunța soluția menționată, T. a avut în vedere următoarele:
M. F. P. în virtutea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 are atribuții de a pregăti proiectele legilor de rectificare bugetară. Întrucât sumele alocate unităților de învățământ nu sunt suficiente pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești, Ministerul Finanțelor Publice alocă fondurile necesare efectuării plății, astfel încât, deși nu este implicat direct în raporturi juridice se impune chemarea sa în judecată pentru opozabilitatea hotărârii, pentru a se putea executa hotărârea, ceea ce justifică calitatea sa procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente, excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. M. B. M. și C. Local B. M., T. a reținut că și aceasta este nefondată, cu argumentația că legitimarea procesuală a acestora nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.
Pe fond, T. a constatat că, potrivit art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr.
128/1997 privind Statutul personalului didactic, „Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizarea stabilită de lege și de tranșe suplimentare, care se acordă la
30,35 și la peste 40 ani activitate în învățământ";.
În anexa nr. 2 din OG nr.15/2008 se regăsesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar. Aceasta ordonanță se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008.
Tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din
Legea nr. 128/1997 nu se regăsesc în coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru ultimele trei tranșe de vechime (30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 de ani), așa cum prevede art. 5 alin. 2 din O.U.G. nr. 15/2008.
Începând din (...), conform art. 10 din A. II a L. nr. 3. și a prevederilor punctului 6 din Notă la A. II a L. nr. 3. se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997.
Acțiunea a fost apreciată ca întemeiată, fiind admisă potrivit dispozitivului.
În termen legal au declarat recurs pârâții P. M. B. M., C. Local al M. B.
M. și Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M..
1.Pârâtul P. M. B. M. a solicitat admiterea recursului, modificareasentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a P.ui M. B. M.
În susținerea excepției, pârâtul învederează că între el și membrii de sindicat reprezentați de reclamantul S. nu există un raport juridic de tipul angajat-angajator sau unitate de învățământ - unitate administrativ teritorială, astfel că nu se poate reține că are calitate procesuală pasivă într- un litigiu în care se solicită plata unei sume de bani, reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr.
128/1997, neexistând nici o prevedere legală care să îl oblige în acest sens.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
2. Prin recursul formulat, pârâtul C. Local al M. B. M. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive a C.ui Local al M. B. M.
Învederează că în mod greșit instanța de fond a respins cele două excepții.
Arată că, în conformitate cu art. 41 coroborate cu prevederile art. 26 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 și art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicată, C. local nu are personalitate juridică și buget propriu, situație în care nu poate sta în judecată în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri bănești.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicată, "(1) unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și-privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane juridice sau fizice, în condițiile legii.
(2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
(3) P., respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate, sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție".
Potrivit art.20 din Legea nr. 215/2001, republicată, unitățile administrativ-teritoriale sunt: comunele, orașele, municipiile și județele, în care se exercită autonomia locală și funcționează autorități ale administrației publice locale.
C. Local este, potrivit art.23 din Legea nr. 215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale, în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc, conform art. 36 din Legea nr. 215/2001, republicată) în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție, (« ... pune în aplicare hotărârile consiliului local ... » conform art. 61 din Legea nr.
215/2001, republicată).
De asemenea, acest pârât învederează că între el și membrii de sindicat reprezentați de reclamantul S. nu există un raport juridic de tipul angajat-angajator sau unitate de învățământ - unitate administrativ teritorială, astfel că nu se poate reține că are calitate procesuală pasivă într- un litigiu în care se solicită plata unei sume de bani, reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din legea nr.
128/1997, neexistând nici o prevedere legală care să îl oblige în acest sens.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
3. Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G.a F. P. M. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Pârâtul apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, prin prisma faptului că acesta nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Rolul esențial in procesul bugetar și în execuția bugetara revine
Guvernului, respectiv P. potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, P.ul fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul Guvernului la art.18 din aceeași lege, stabilește că acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare P., precum si supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara si a contului general anual de execuție.
Obligarea M.ui F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal si în același timp imposibila, deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art. 34 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul
Finanțelor Publice sa fie autorizat in acest sens de către legiuitor.
În drept, au fost invocate prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ.
La data de (...), reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus întâmpinare (f. 16-19), prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M., C. Local al M. B. M. și P. M. B. M., cu menținerea hotărârii instanței de fond.
Subliniază că potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a aloca sumele necesare efectuării plății. De asemenea, apreciază că o astfel de obligație subzistă și în raport cu pârâții C. Local al M. B. M. și P. M. B. M.
Nu au fost administrate probe noi.
Trecând la analizarea sentinței recurate prin prisma dispozițiilor legaleincidente și a documentației de la dosar, Curtea a avut în vedere următoarele: Reținând că recursurile P.ui M. B. M. și C.ui Local al M. B. M. sesuprapun în mare măsură, Curtea le va analiza împreună.
Obiectul acțiunii deduse judecății este de obligarea, printre alții, și a pârâților C. Local al M. B. M. și P. M. B. M. la plata în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant a drepturilor salariale reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr.
128/1997, începând cu data de (...) până la (...), respectiv prevăzută de art. 50 al. 1 din Legea nr. 128/1997 cu modificările la zi, începând din data de
(...) și până la pronunțarea prezentei hotărâri, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
În raport de pretențiile formulate de reclamant, în măsura în care au fost soluționate pe fond prin hotărârea atacată, aspect care însă nu mai poate fi examinat în recursul pârâților, Curtea reține că cererea de obligare a pârâților C. Local al M. B. M. și P. M. B. M. la plata unor sume pretinse cu titlu de drepturi salariale este lipsită de temei legal.
O asemenea cerere este legată indisolubil de existența unor raporturi juridice de muncă din care ar izvorî obligația angajatorului de a achita drepturile salariale angajatului corespunzător muncii prestate conform contractului individual de muncă.
Or, în absența oricărui raport juridic de muncă între părți, recurenții
C. Local al M. B. M. și P. M. B. M. nu pot fi obligați la plata unor drepturi salariale către persoane care nu sunt angajații lor.
Este adevărat că potrivit art.167 alin. din Legea nr. 84/1995 finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
La fel de adevărat este și faptul că sursa din care trebuie plătite drepturile salariale solicitate de membrii de sindicat reprezentați de reclamant rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ.
Mai mult, conform art. 36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
P. M. B. M. este ordonator principal de credite al bugetului M. B. M., conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001 și, în mod evident, are calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv B. M. De altfel, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevede expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Având în vedere normele legale evocate și raportându-se la obiectul acțiunii prin care se solicită obligarea acestor pârâți „la plata"; drepturilor salariale născute dintr-un raport de muncă, Curtea consideră că aceștia au calitate procesuală pasivă doar în ceea ce privește „alocarea sumelor";, iar nu și în privința ";plății acestora"; .
Constată că reclamantul face o confuzie între calitatea de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală a recurenților în cadrul unui eventual litigiu al cărui obiect l-ar reprezenta obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
Este adevărat că, prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul a susținut calitatea procesuală pasivă a pârâților din perspectiva obligației acestora de a aloca fondurile necesare, însă această cerere nouă nu poate fi formulată pentru prima dată în recurs, conform dispozițiilor art. 316 coroborate cu cele ale art. 294 C.pr.civ.
Drept urmare, Curtea consideră că, în speță, raportat la pretenția concretă dedusă judecății, este incidentă cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților, care va fi soluționată în sensul admiterii sale, conform considerentelor expuse anterior.
Recursul M.ui F. P.
Ministerul Finanțelor Publice este cel care, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, „coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție";, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., „elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare";.
Totodată, legea instituie răspunderea M.ui F. P. pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de P., precum și pentru luareamăsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Însă, toate aceste aspecte sunt de natură să justifice calitatea procesuală pasivă a acestui pârât numai în măsura în care acesta a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcțiile specifice cu privire la derularea procedurii bugetare
(întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar.
Or, în cauza dedusă judecății rezultă fără niciun dubiu, că reclamantul nu a avut în vedere acest rol, în contextul în care a solicitat prin acțiunea promovată la data de (...) obligarea tuturor pârâților, inclusiv a MFP
„la plata"; tranșelor suplimentare de vechime.
Solicitarea de plată a dreptului salarial menționat se întemeiază pe existența unui raport de muncă, însă un astfel de raport nu se identifică între pârâtul recurent și membrii de sindicat reprezentați în cauză. Drepturile pretinse derivă dintr-un raport juridic de muncă străin de recurent.
Cu alte cuvinte, admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată, respectiv în sensul instituirii obligației de plată și în sarcina pârâtului recurent, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se număra printre angajații M.ui F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Într-adevăr, prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul a susținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului din perspectiva obligației acestuia de a aloca fondurile necesare, însă acest aspect, formulat pentru prima dată în recurs, contravine dispozițiilor art. 316 coroborate cu cele ale art. 294 Cod de procedură civilă.
Curtea concluzionează că în raport de obiectul acțiunii cu care a fost învestită, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul
Ministerul Finanțelor Publice este fondată.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul dispozițiilor legale menționate și ale art. 312 al. 1, 3 C.proc.civ., coroborat cu art. 304 pct. 9
C.proc.civ., Curtea va admite recursul pârâtului, va modifica sentința atacată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și în consecință va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, potrivit dispozitivului.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâții P. M. B. M., C. LOCAL AL M. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile numărul 660/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea civilă a reclamantului S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții P. municipiului B. M., C. Local al municipiului B. M. și Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 septembrie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI G.
D. G. S. D. L. D. C. M.
Plecat în CO, semnează președinte instanță V . M.
Red.DG/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: D.M.H.
| ← Decizia civilă nr. 3362/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2962/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
