Decizia civilă nr. 1365/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1365/R/2011
Ședința publică din data de 13 aprilie 2011
I. constituită din:
PREȘEDINTE: G. L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 3884 din 6 sept 2010, pronunțată de în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată P. S. O., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente av. Ielciu Doina, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
R. pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței atacate cu consecința admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată pentru perioada 2007-2008, fiind dovedit faptul că drepturile salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă au fost incluse în salariul de bază și ca neîntemeiată pe anul 2009, pentru considerentele expuse în memoriul de recurs. R. recurentei mai arată că dispozitivul sentinței este contradictoriu.
I., constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării, în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. S. reclamanta P. S. O. a chemat în judecată pe pârâta S. O. P. S., solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă, în luna octombrie în cuantum de un salariu minim pe ramură, pentru fiecare din anii 2007, 2008 și 2009, sume ce urmează să fie indexate și actualizate rata cu rata inflației.
În motivarea acțiunii a arătat că prin art. 176 alin. 1 și 2 din C. C. de
M. la nivelul ramurii Energie, Electrică, Termică, petrol și gaze pentru anii
2007-2009 s-a instituit o suplimentare a drepturilor salariale, printre altele, pentru aprovizionare de toamnă-iarnă în luna octombrie.
Deși prin C. C. de M. la nivel de P. acest drept a fost ignorat, acesta profită salariaților acestei societăți având în vedere dispozițiile art. 238 din codul muncii, art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, art. 241 alin. 1 lit. e Codul muncii, care instituie principiul potrivit căruia contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepția prescripției dreptului material la acțiune, cu motivarea că sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii care prevede termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, arătând că art. 176 din CCM ramură stabilește doar premisele acordării unui drept patrimonial al salariatului, însă inexistența unor negocieri între patronat și sindicat pentru acordarea distinctă a acestui venit atrage inexistența dreptului pretins de reclamant prin cererea de chemare în judecată, astfel că în plan procesual aceste este lipsit de calitate procesuală activă.
Pârâta a invocat și excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepție la care a renunțat în ședința publică din (...).
Pe fond, pârâta a invocat dispozițiile art. 137 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, care stipulează că prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic unele sporuri și/sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază și dispozițiile art. 176 alin. 6 din același contract, conform căruia acest adaos se acordă în măsura în care nu a fost inclus în salariul de bază, menționând că prin majorările salariale acordate începând cu (...) acest adaos a fost introdus în salariul de bază.
Prin sentința civilă nr. 3884/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj îndosar nr. (...), s-a luat act de renunțarea pârâtei la excepția nulității cereriide chemare în judecată formulată de aceasta.
S-au respins ca nefondate excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepții formulate de aceasta.
S-a admis în parte acțiunea reclamantei P. S. O., în contradictoriu cu pârâta S. O. P. S.A și în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură, pentru anii 2007 - 2008, indexate cu rata inflației la data efectivă a plății.
S-a respins ca nefondată cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură, pentru anii 2007-2008, indexate cu rata inflației la data efectivă a plății, aferente anului 2009.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța a apreciat că aplicabile în cauză sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c) Codul Muncii, iar nu dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e) din același act normativ, invocat de pârâtă, întrucât nu se contestă vreo clauză inserată în contractul colectiv de muncă, ci acordarea unor drepturi salariale, aceste dispoziții fiind coroborate cu dispozițiile art. 166 din codul muncii, care, cu referire la drepturile salariale propriu-zise și conexe, prevăd același termen de prescripție de 3 ani, cu referire la dispozițiile art. 155 din codul muncii, care definesc cuprinsul noțiunii de „." în sens larg, incluzând drepturilesalariale propriu-zise și cele conexe, aceasta, în considerarea obiectului demersului judiciar inițiat de reclamant prin raportare la data investirii instanței, constatând ca drepturile salariale revendicate de reclamant sunt actuale, așadar nefiind incidente in speță dispozițiile instituției juridice ale prescripției, prevăzute de dispozițiile de lege invocate de pârâtă.
Referitor la excepția lipsei calități procesuale active a reclamantei, s-a reținut că această calitate a reclamantei în cauză se analizează prin raportare la cerința unei identități între persoana reclamantei și persoana titulara dreptului din raportul juridic dedus judecăți.
Potrivit dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale. Rezultă că sucursala nu are o existență de sine stătătoare și este dotată de societate cu anumite bunuri, desfășoară activitate economică care intră în obiectul de activitate al societății.
Susținerea că Sucursala S. nu a făcut parte din R.A. P. S. și că contractul colectiv de muncă pe ramură nu îi este aplicabil este fără suport legal.
Transpunerea celor arătate supra speței de față, permite a se conchide că reclamanții se află în posesia calității procesuale active în prezentul raport juridic litigios câtă vreme raportul de muncă s-a stabilit între părți, împrejurare confirmată de copia carnetului de muncă a reclamantei.
Cu privire la fondul cauzei T. a reținut că art. 176 alin. 1, 2 si 6 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004, prevede: „cu ocazia unor evenimente anulate, Paște, Ziua Meseriei, Crăciun, precum si in luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamna-iarna), salariații vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos in suma fixa; fiecare din adaosurile de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramura, stabilit conform prevederilor prezentului contract; fiecare din adaosurile de mai sus se acorda in condițiile in care, prin contactele colective de munca încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui in salariul de baza". Această dispoziție, clauză contractuală ce reprezintă voința părților semnatare (a intimatului și a reprezentanților salariaților) s-a menținut și în continuare pe anii următori, aspect atestat prin conținutul C. colective de muncă la nivel de unitate depuse in probațiune de pârâtă.
T. a constatat că nu sunt întemeiate susținerile pârâtei, potrivit cărora drepturile salariale ce fac obiectul procesului ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 1998.
Într-adevăr, prin dispoziția de la alin. 3 al art. 168 din toate CCM la nivel de unitate pe perioada 2004-2008 se prevede că în anii 1998-2001 suplimentările salariale de la alin. l al prezentului articol au fost introduse in salariul de bază al fiecărui salariat. Interpretând însă sistematic și gramatical această prevedere contractuală, tribunalul observă că includerea primelor în discuție în salariul de bază a avut loc doar pentru anii 1998-
2001, părțile contractante folosind exprimarea în perioada 1998-2001. D. părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2007 - 2008 pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le- ar mai fi prevăzut la art. 168 (1) în CCM la nivel de unitate pe anii ulteriori.
Că este așa rezultă și din împrejurarea că angajatorul nu a fost în măsură să probeze faptul că suplimentele convenite cu salariații se regăsesc în salariile acestora în lunile aferente anilor 2007 si 2008, cu toate că potrivit art. 287 Codul Muncii, sarcina probei îi revenea și putea fi făcută custatele de plată corespunzătoare perioadelor respective, din care să rezulte cu titlu de evidenta susținerile din întâmpinare.
T. a constatat că salariul de bază mediu pe SC O. P. SA, la care se referă art. 168 (1) din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților, reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementate de art. 168 (1) din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008.
Or, consacrând și in legislația muncii principii ce derivă din natura de act juridic bilateral a contractului colectiv de muncă, art.31 din Legea nr.130/1999 conferă posibilitatea modificării clauzelor sale numai prin convenția părților și doar până la momentul încetării efectelor acestuia. Exigențele cerute pentru modificarea contractelor sunt necesar a fi respectate și in situația interpretării contractului de către părți, chiar dacă legea cadru nu prevede in mod expres.
Prin expertiza contabilă s-a stabilit, ținând cont de celelalte adaosuri salariale, de creșterile salariale, statele de plată anterior datei de (...) și ulterior acestei date, având în vedere că pârâta susține că acest spor a fost inclus în salariu începând cu data de (...), de acordurile dintre patronat și sindicat, că suplimentul salarial pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă nu a fost inclus în salariul de bază al reclamantei la data de (...) și nici în anii ulteriori (1999-2008) expertiză efectuată în dosar nr. (...), având același obiect, părți și cauză.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.234 C. muncii, instanța a constatat ca executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea acestuia atrage răspunderea părților care se fac vinovate.
În concluzie, interpretarea clauzelor prevăzute la art. 176 alin. 1, 2 si
6 din CCM la nivel de unitate în mod unilateral și peste termenul pentru care au fost încheiate contractele nu poate produce efecte de natură a înlătura conținutul explicit al prevederii invocate.
Față de cele ce preced, instanța a admis în parte acțiunea formulata de reclamantă, având în vedere faptul ca drepturile solicitate aferente anului
2009 nu i se cuvin acesteia, deoarece contractul colectiv de munca la nivel de ramura și-a încetat valabilitatea la data de (...) și în consecință, nu mai exista temei legal pentru acordarea acestor drepturi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. O. P. S., solicitând casarea în totalitate a sentinței atacate și, rejudecând cauza, admitereaexcepției prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată pentru perioada 2007-2008 și ca neîntemeiată pentru anul 2009. Cu cheltuieli de judecată.
- În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond face referire la câteva aspecte străine prezentului dosar.
In primul rând, prin întâmpinarea formulată, parata nu a susținut ca sucursala S. nu făcea parte din R.A. P. S. si ca nu este aplicabil contractul colectiv de munca pe ramura. T., in prezenta cauza nu s-a dispus si in consecința, nu s-a efectuat nicio expertiza. Cu toate acestea instanța face referire la o" expertiza contabila", insa făcuta intr-un alt dosar, anume (...).
Apreciază sentința pronunțata ca fiind nelegala si netemeinica, motivele pe care se întemeiază fiind, o parte, străine de cauza. I. nu a avut in vedere apărările efective formulate de parata prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei.
- Referitor la prescripția dreptului material la acțiune dedus judecății recurenta a arătat că art. 176 CCM Ramură este plasat În C. V. "P. socială a salariaților", distinct de C. VI, "S.".
Consideră așadar că venitul la care se referă art. 176 alin. 1 CCM Ramură, nu poate fi considerat drept salarial, ci alt venit reglementat ca măsură de protecție socială - de esența acestora este nevoia specială în care se găsește persoana căreia i se acordă.
În consecință cererea reclamantului nu reprezintă o acțiune pentru plata unor drepturi salariale izvorâte din contractul individual de muncă, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri decât drepturile salariale, venituri cerute în temeiul unui contract colectiv de muncă, astfel că sub aspectul prescripției extinctive, apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. e) C. muncii.
În raport de data nașterii dreptului la acțiune, respectiv luna octombrie a fiecărui an, recurenta susține că pentru prezenta cerere de chemare în judecată, termenul de prescripție extinctivă se împlinise la data formulării acțiunii.
- Recurenta a invocat prescripția dreptului material la acțiune dedus judecății cu privire la aprovizionarea toamna iarna pe anul 2007, arătând că în situația în care se va reține că în cauză este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani, pretențiile solicitate de reclamantă, pretenții care exced limita de 3 ani anterior datei introducerii cererii de chemare în judecată sunt prescrise.
- Referitor la fondul cauzei recurenta susține că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, arătând venitul anual în luna octombrie pentru
"aprovizionare de toamnă-iarnă" nu se datorează conform alin. 1 și 2 din art. 176 CCM Ramură, întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat P. RA - excepție de la aplicarea alin. 1 și 2 din art. 176 CCM Ramură.
Susține recurenta că venitul anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă" a fost introdus, in anul 1998, în salariul de bază al fiecărui salariat P. RA.
Prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate P. RA din 1997, la art. 168, alin. 3, s-a prevăzut: (3) Începând cu (...), suplimentarea salariala pentru aprovizionarea de toamna va fi introdusa in salariul de baza, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract. "
Conform CCM P. SA din perioada 1998 - 2001, prevederea sus-citată a îmbrăcat următoarea formă: "(2) Fiecare din suplimentările de la alin. (1) se acorda in condițiile in care, prin act adițional încheiat conform Legii nr.
130/1996, nu s-a convenit introducerea ei in salariul de baza. S. salariala pentru aprovizionarea de toamna a fost introdusa in salariul de baza
(conform adresei nr. 2412/1998)."
Conform CCM P. SA din anul 2002, prevederile art. 168 au fost:
" (2) Fiecare din suplimentările de la alin. (1) se acorda in condițiile in care, prin act adițional încheiat conform Legii nr. 130/1996 republicata, nu s-a convenit introducerea ei in salariul de baza. S. salariala pentru aprovizionarea de toamna a fost introdusa in salariul de baza (conform adresei nr. 2412/1998)."
Cu caracter normativ general, introducerea adaosurilor în salariul de bază este prevăzută de art. 137 din CCM Ramură: "prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, unele sporuri și/sauadaosuri pot fi incluse în salariul de bază" (normă existentă în mod similar și pentru anul 1997 și următorii).
Cu caracter normativ special, alin. 6 sus-citat (punctul 4) din art. 176
CCM Ramură instituie excepția de la negocierea, materializarea și acordarea în mod distinct a venitului anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă", prevăzut în alin. 1 din art. 176 CCM Ramură.
În fapt, acest venit a fost introdus, din martie 1998, în salariul de bază al fiecărui salariat P. RA - majorat în acest fel.
Ca o confirmare a acestei situații, sindicatul a si renunțat din 1999 la negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă".
În realitate, prin adresa IP nr. 2412 din (...) sucursalele P. au fost înștiințate cu privire la aplicarea prevederilor art. 168(3) CCM P. aferent anului 1997, respectiv introducerea în salariul de bază a sumei reprezentând cuantumul ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă începând cu (...). Părțile semnatare ale C.ui C. de M. au agreat majorarea salariilor brute de bază/respectiv introducerea în salariul de bază a sumei reprezentând cuantumul ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, începând cu (...), astfel:
- salariile brute de bază în cuantum de până la 1.000.000 ROL se vor majora cu 10%; - salariile brute de bază în cuantum de până la 1.000.101
ROL - 2.000.000 se vor majora cu 7%; - salariile brute de bază în cuantum de peste - 2.000.000 ROL se vor majora cu 5%.
Ajutorul de aprovizionare toamna-iarna a fost introdus in salariul de baza al salariaților P. R.A. în baza adresei telexului IP nr. 2412 din (...) și a deciziilor directorilor sucursalelor P. emise in vederea punerii în aplicarea telexului IP nr. 2412 din (...).
Așadar, la nivelul anilor 1998, recurenta a inclus acest ajutor privind aprovizionarea de toamnă-iarnă, în salariul de bază al angajaților prin aplicarea art. 168 CCM P. R.A. 1997, iar de atunci și până în prezent, acest ajutor a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu. Mai mult decât atât, suma aferentă ajutorului privind aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost majorată ori de câte ori au fost majorate salariile P..
Susține recurenta că inexistenta negocierii din 1998 până în prezent, ca efect al introducerii în salariul de bază a ajutorului pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă", înseamnă inexistența dreptului pretins de reclamant prin cererea de chemare în judecată, respectiv inexistența materializării acestui drept (ca și creanță anuală distinctă de salariul de bază), prin negociere cu organizația sindicală, conform alin. 3 din art. 176 CCM Ramură, cu 15 zile înaintea fiecărui eveniment, pornind, în privința cuantumului, de la criteriul minimal prevăzut de alin. 2 din art. 176 CCM Ramură (un salariu minim la nivel de ramură) și inexistența, în mod corespunzător, a prevederii explicite a acestui venit în CCM P. SA din 2003
- A mai invocat recurenta faptul că dreptul patrimonial prevăzut de ansamblul reglementării art. 176 CCM Ramură, este un drept afectat de o condiție mixta, neîndeplinită.
Condiția suspensivă instituită de art. 176 alin. 2 și 3 CCM Ramură este încheierea, în urma negocierii dintre partenerii de dialog social, a contractului colectiv de muncă la nivel inferior, negociere care trebuie să înceapă la inițiativa organizației sindicale, cu 15 zile înainte de evenimentul pentru care se discută respectivul adaos.
Referința la salariul minim pe ramură, solicitat de reclamant ca petit al cererii de chemare în judecată, din alin. 1 și 2 din art. 176 CCM Ramură,reprezintă numai un criteriu minimal de pornire a negocierilor pentru determinarea cuantumului venitul anual din luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă".
Aceasta negociere trebuie sa existe și sa fie finalizată cu un rezultat, însă negocierea cu F. P. pe tema acordării distincte, în anii (...), a venitului anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă" nu a existat.
Consideră recurenta că dreptul invocat de reclamant este un drept afectat de condiție suspensiva, iar neîndeplinirea condiției suspensive atrage inexistența dreptului însuși sau imposibilitatea de exercitare.
Neformularea de către F. P. a niciunei cereri de negociere la încheierea
CCM P. SA (...) corespunde situației introducerii venitului anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă" în salariul de bază și semnifică indubitabil renunțare implicită la dreptul pretins în prezent de către reclamant, respectiv acordarea în mod distinct de salariu și anual a acestui venit și inexistența creanței pretinse prin cererea de chemare în judecată.
In drept, recurenta a invocat prevederile art. 312 alin.3. Cod proc. Civ.
Reclamanta intimată, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță șinu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate, Curtea reține cărecursul declarat de pârâta SC P. SA este nefundat, pentru următoareleconsiderente:
În ce privește motivul de recurs referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea apreciază corectă interpretarea primei instanțe, care a considerat că dreptul solicitat se subsumează categoriei de drepturi salariale, conform art. 155 Codul muncii, care enumeră ca fiind componente ale salariului salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Or, contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă constituie tocmai un astfel de alt adaos. Faptul că ajutorul de aprovizionare de toamnă a fost stipulat într-un capitol distinct al contractului colectiv de muncă, cel privitor la protecția socială, iar nu în cel destinat salarizării, nu semnifică scoaterea dreptului de sub incidența art. 155 Codul muncii, dată fiind calitatea de normă imperativă a acestui text de lege, astfel încât părțile nu pot reduce sfera de acoperire a sintagmei „componente ale salariului"; prin contractele pe care le încheie. Dincolo de modul de structurare a contractului colectiv de muncă, un ajutor bănesc acordat în considerarea calității de angajat nu poate reprezenta decât un drept salarial, deci o contravaloare a activității profesionale prestate, fiind de la sine înțeles că angajatorul nu procedează la stipularea unui atare drept decât în considerarea acestei activități pe care angajatul o prestează în beneficiul său, deci ca o bonificație prin care să sporească pachetul salarial.
Potrivit art. 166 alin. 1 și art. 283 alin. 1 lit. c) Codul muncii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune este de 3 ani de la data nașterii acestui drept, în cazul în care obiectul conflictului individual de muncă este plata unor drepturi salariale neacordate.
Art. 283 alin. 1 lit. e) Codul muncii stipulează termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, însă acest text de lege are caracter de normă generală, reglementând în general situația litigiilor generate de nerespectarea unor clauze din contractele colective de muncă, pe când art. 283 alin. 1 lit. c) Codul muncii dobândește, comparativ, caracter de normă specială, atunci când se referă la drepturi salariale reglementate princontractul colectiv de muncă, astfel încât se va aplica norma specială, care derogă de la regula generală, deci dispozițiile de la litera c), atunci când drepturile salariale neplătite sunt reglementate într-un contract colectiv de muncă.
Curtea mai reține că în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din
Legea nr. 130/1996 contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a) - d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.
În consecință, întrucât acțiunea reclamantei a fost înregistrată la data de (...) și se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, aferente anilor 2007,
2008 și 2009, în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției invocată de recurentă.
Cum pentru anul 2007 dreptul reclamantei s-a născut în luna octombrie 2007, Curtea constată că susținerile recurentei privind împlinirea termenului de prescripție de 3 ani cu privire la acest drept sunt nefondate.
În ce privesc susținerile recurentei referitoare la faptul că instanța de fond a reținut aspecte străine prezentului dosar, Curtea constată că într-adevăr, prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta nu a invocat în motivarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei aspectele reținute de instanța de fond în sentință, însă acest aspect nu este de natură a conduce la nelegalitatea hotărârii, întrucât se constată că instanța de fond a reținut în mod corect că reclamanta are calitate procesuală activă, în calitate de angajat al pârâtei, iar prin considerentele asupra fondului a reținut existența dreptului solicitat de reclamantă, analizând astfel susținerile pârâtei în argumentarea excepției respective.
Pe de altă parte, se constată că instanța de fond a analizat apărările pârâtei referitoare la includerea în salariul de bază a venitului solicitat și a arătat considerentele pentru care această apărare a fost înlăturată și doar ca un argument în plus instanța a făcut referire la concluziile unei expertize efectuate într-un alt dosar având același obiect ce a fost pe rolul aceleiași instanțe
În privința fondului, Curtea constată că art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii prevede că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă.
Prin C. C. de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2006, înregistrat la M. sub nr. 288/02/(...) a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr. 397/(...) pe o perioadă de minim un an de la data înregistrării, iar mai apoi pe o perioadă de încă un an, respectiv până la data de (...), prin actul adițional înregistrat sub nr.
106/(...), s-a prevăzut, la articolul 176, că salariații vor beneficia de câte osuplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua meseriei, Crăciun, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), fiecare adaos fiind în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor acestui contract.
Potrivit art. 241 alin. 1 din Codul muncii și art. 11 din Legea nr.
130/1996 privind C. colectiv de muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul.
Chiar dacă la nivel de P. există un contract colectiv de muncă, legal încheiat între partenerii sociali P. SA și F. P., aplicabil, care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamanți, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 176 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, deoarece potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin C. colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de ramură (în speță).
Pârâta nu a contestat existența dreptului solicitat, ci chiar îl recunoaște, însă susține că ar fi fost inclus în salariul de bază în anul 1997.
Curtea reține că pârâta nu a probat faptul că începând cu data de (...) suplimentările solicitate ar fi fost incluse în salariu de bază, conform art.168 alin.3 din C. colectiv de muncă încheiat la nivelul unității "P.";, întrucât nu a depus la dosar un act adițional în acest sens, așa cum prevedea chiar textul art.168 alin.3 din CCM la nivel P. pentru anul 1997.
Pe de altă parte, un număr de sporuri și adaosuri la salariul de bază al angajaților acestei unități au fost prevăzute în contractele colective de muncă, P. formulând apărări prin care invocă includerea acestor drepturi în salariul de bază, astfel încât, nu se poate accepta fără un suport probatoriu afirmația că a inclus în salariul de bază dreptul solicitat.
Este în sarcina angajatorului să probeze că invocatele creșteri salariale au fost efectuate în executarea stipulației art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, și aceasta nu doar printr-o adresă internă, a cărei punere în practică nu a fost dovedită, ci prin evidențierea prin mijloace specifice
(expertiza, înscrieri neechivoce în carnetul de muncă, acte adiționale la contractul colectiv de muncă) a efectuării acestei includeri în salariul de bază.
Ca atare, nefiind probată includerea adaosului în salariul de bază, chiar în ipoteza în care contractele colective de muncă ulterioare anului
1997, încheiate la nivel de unitate, nu au mai prevăzut acordarea acestei suplimentări, obligativitatea acordării ei a subzistat față de dispozițiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Nu poate fi agreată interpretarea dată de intimata pârâtă acestor dispoziții ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, ca instituind doar o invitație la negociere în cadrul demersurilor pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel inferior, iar nu un drept în sine. Textul art. 176 alin. 1 din contract colectiv de muncă la nivelul ramurii prevede imperativ că „salariații vor beneficia de (…) o suplimentare a drepturilor salariale";, la alin. 3 stipulându-se nu o condiție de care să depindă nașterea dreptului, cum consideră intimata, ci modalitatea de executare efectivă a obligației.
Având în vedere dispozițiile art.287 din Codul Muncii, care prevăd că, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, faptul că pârâtanu a făcut dovada achitării drepturilor salariale suplimentare reprezentând suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă solicitate de reclamantă, pentru anii 2007 și 2008, Curtea constată că în mod corect prima instanță a stabilit că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de drepturile suplimentare salariale solicitate.
În ce privește aspectul invocat de reprezentanta recurentei în ședința din (...) referitoare la faptul că dispozitivul sentinței atacate cuprinde dispoziții contradictorii Curtea constată că din dispozitivul sentinței rezultă că acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, respectiv pentru drepturile salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură, pentru anii 2007 - 2008, indexate cu rata inflației la data efectivă a plății și s-a respins ca nefondată cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă aferente anului 2009.
Faptul că în acest din urmă aliniat a fost inserată sintagma „pentru anii 2007 - 2008"; este evident rezultatul unei erori materiale care nu este de natură a conduce la nelegalitatea sentinței. De altfel, însăși recurenta, prin memoriul de recurs, a arătat că prin sentința atacată pârâta a fost obligată la plata drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anii 2007, 2008.
Raportat la cele mai sus expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)
C.proc.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta S. O. P. S.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. O. P. S. împotriva sentinței civile nr. 3884 din 6 septembrie 2010 a T. S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G . L. T. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: P.D./A.B.
| ← Decizia civilă nr. 4085/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3974/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
