Decizia civilă nr. 2212/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2212/R/2011
Ședința 20 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : G.-L. T. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. AL S. D. A. P. L. "U." împotriva sentinței civile nr. 613 din 07 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, privind și pe pârâții intimați O. H. PRIN P., P. O. H., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 613 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), s-a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea capătului de cerere având ca obiect suspendarea aplicării prevederilor dispozițiilor atacate, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
A fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții K. A., N. L., P. V., M. M., B. M., P. L., ALB E., R. A., N. S., O. I., T. Z., B. T. S., V. I., C. D. A., D. F. Ș., B. M., N. L., P. F., Ș. O., N. C. D., K. D. A., P. S. T., T. C. M., C. D. C., F. C., C. G. D., M. I. Ș., B. A. D., K. F. E., G. P., C. F., C. D. N., C. A., B. A., V. C., N. A., N. L. S., F. M. F., C. S., ALB M., P. A., N. L., Z. A., P. R. D., L. A., A. E., L. C., P. C. M., B. L., B. M. I., P. M. și F. L. prin S. L. AL S. D. A. P. L. „. în contradictoriu cu pârâții O. H. prin P. și P. O. H. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții K. A., N.
L., P. V., M. M., B. M., P. L., Alb E., R. A., N. S., O. I., T. Z., B. T. S., V. I., C. D. A., D. F. Ș., B. M., N. L., P. F., Ș. O., N. C. D., K. D. A., P. S. T., T. C. M., C. D. C., F. C., C. G. D., M. I. Ș., B. A. D., K. F. E., G. P., C. F., C. D. N., C. A., B. A., V. C., N. A., N. L. S., F. M. F., C. S., Alb M., P. A., N. loan, Z. A., P. R. D., L. A., A. E., L. C., P. C. M., B. L., B. M. I., P. M. și F. L. fac parte din aparatul despecialitate care funcționează în cadrul P. H., fiind încadrați drept personal contractual.
Potrivit statului de plată atașat, salariile reclamanților aferente lunii decembrie 2009 includeau sporul de dispozitiv, sporul de fidelitate și sporul de condiții vătămătoare (filele 213-260).
Prin Dispozițiile nr. 773/(...), nr. 767/(...), nr. 768/(...), nr.769/(...), nr.
770/(...), nr. 772/(...), nr. 780/(...), nr. 774/(...), nr. 819/(...), nr. 822/(...), nr.
766/(...), nr. 813/(...), nr. 777/(...), nr. 776/(...), nr. 775/(...), nr. 771/(...), nr.
787/(...), nr. 785/(...), nr. 786/(...), nr. 783/(...), nr. 821/(...), nr. 782/(...), nr.
784/(...), nr. 781/(...), nr. 812/(...), nr. 810/(...), nr. 811/(...), nr. 809/(...), nr.
808/(...), nr. 804/(...), nr. 805/(...), nr. 818/(...), nr. 815/(...), nr. 814/(...), nr.
794/(...), nr. 793/(...), nr. 800/(...), nr. 817/(...), nr. 801/(...), nr. 803/(...), nr.
802/(...), nr. 797/(...), nr. 795/(...), nr. 796/(...), nr. 798/(...), nr. 799/(...), nr.
778/(...), nr. 779/(...), nr. 816/(...), nr. 823/(...), nr. 824/(...) și nr. 820/(...), toate emise de pârâtul P. orașului H., s-a dispus reîncadrarea reclamanților în funcțiile contractuale de execuție începând cu data de (...), noile salarii de bază fiind stabilite prin includerea în salariile de bază anterioare doar a sporului de vechime și a sporului de grad profesional avute în luna decembrie 2009.
Împotriva acestor dispoziții s-au formulat contestații întemeiate pe dispozițiile art.34 din Legea nr. 3., toate respinse, iar apoi reclamanții au promovat în instanță prezenta cerere de chemare în judecată, prin care solicită anularea dispozițiilor menționate, revenirea la salariile anterioare și acordarea drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale corect stabilite inițial și cele acordate conform dispozițiilor contestate.
T. a reținut că dispozițiile contestate au fost emise în aplicarea L. nr.3. privind salarizarea unitară a salariaților plătiți din fondurile publice și respectiv a O. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor
D. interpretarea sistematică a art. 3 lit. c și art. 22, art. 23 alin. 1 raportat la A. I/3 din Legea nr. 330/(...) și art. 10 din O. nr. 1. rezultă că remunerarea unitară a personalului din sectorul bugetar se realizează (și) prin includerea în salariile de bază a unor sporuri, majorări sau indemnizații cu caracter general, însă doar dacă și în măsura în care la momentul intrării în vigoare a L. nr. 3. aceste drepturi salariale erau acordate în mod legal.
În speță, reclamanții se prevalează de dispozițiile C. colectiv de muncă nr. 151/(...) încheiat la nivelul P. orașului H., înregistrat la D. C. sub nr.
03/(...), respectiv de cele ale Actului adițional nr. 1 la contractul colectiv menționat, înregistrat la D. C. sub nr. (...)/225/(...) (filele 185-192).
Potrivit art. 16 alin. 5 lit. d, e și f din contractul colectiv de muncă, astfel cum a fost completat prin actul adițional, salariații P. orașului H. beneficiază, pe lângă sporurile de bază, și de următoarele drepturi salariale:
- sporul pentru fidelitate și loialitate față de instituție, dacă nu au fost sancționați și în raport de vechimea în instituție, după cum urmează: de la
1 la 3 ani, de 5%, de la 3 la 5 ani, de 10%, de la 5 la 10 ani, de 15%, de la 10 la
15 ani, de 20%, peste 15 ani, de 2.
- indemnizație pentru refacere în urma radiațiilor, care poate ajunge până la 2.
- indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25%, conform O. nr.
496/(...) al M. Administrației și I.lor, coroborat cu art. 13 din Legea nr.
138/1999.
Prin dispozițiile contestate, aceste sporuri (acordate în luna decembrie
2009) au fost înlăturate din salariile de bază ale reclamanților.
Procedând la verificarea legalității acordării sporurilor în temeiul art. 10 din O. nr. 1., se reține că, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative";.
Pe de altă parte, art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 statuează că și salariații instituțiilor bugetare pot încheia contracte colective de muncă, însă
„prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
În ceea ce privește sporul de dispozitiv, conform art. 13 din Legea nr.
138/1999, actualizată, „Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe baza de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază";.
Potrivit art. 1 din această lege, dispozițiile redate se aplică personalului militar și civil din cadrul M. Apărării Naționale, M. de I., S. Român de I., S. de I.
E., S. de P. și P., S. de T. S. și M. J., iar conform art. 13 alin. 1 din O. nr.
30/2007, actualizată, „în domeniul administrației publice, instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea M.
Administrației și I.lor sunt: A. N. de C. și P. I., A. N. de R. pentru Serviciile Comunitare de U. P., A. N. a F. P., I. G. pentru Situații de U., D. G. de P., D. R. P. de C. și Î. a V. și A. N..
După cum se poate lesne observa, unitățile administrativ-teritoriale nu se regăsesc printre organele de specialitate ale M. de I.
De altfel, prin D. nr. 3. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii promovat s-a stabilit că „Dispozițiile art. 13 raportat la 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul M. Administrației și I.lor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., iar această decizie este obligatorie în temeiul art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Ținând cont de toate acestea, urmează că personalul contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale nu are dreptul la acordarea sporului de dispozitiv, iar extinderea prin contractul colectiv de muncă a unor prevederi legale care reglementează sporul de dispozitiv pentru alte categorii de salariați din sectorul bugetar s-a realizat cu încălcarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
Și sporul de stabilitate (identic cu sporul pentru fidelitate și loialitate) este reglementat prin diverse acte normative speciale, însă doar pentru anumite categorii de personal.
În acest sens, art. 50 alin. 11 din Legea nr. 128/1997, actualizată, statuează că „Personalul didactic cu o vechime neîntrerupta în învățământ de peste 10 ani beneficiază de un spor de stabilitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta";.
De asemenea, prin art. 12 alin. 3 din O. nr. 10/2004, actualizată, s-a stabilit în favoarea personalului vamal cu activitate în cadrul Autorității Naționale a Vămilor mai mare de 5 ani dreptul la un spor de stabilitate la salariul de bază, după cum urmează: între 5 ani - 10 ani, un spor de 3%, între
10 ani - 15 ani, 5%; între 15 ani - 20 de ani, 7%; peste 20 de ani, 10%.
Astfel, sporul de stabilitate fiind determinat prin dispoziții legale - atât în privința domeniului de acordare cât și a cuantumului (prin indicarea modalității de calcul) -, rezultă că acest drept salarial nu mai poate face obiectul unor negocieri colective la nivelul unității administrativ-teritoriale.
În ceea ce privește sporul de condiții văt ămătoare , în temeiul art. 14 din O.G. nr. 10/2008, actualizată, acest spor, de până la 10% din salariul de bază, se acordă „personalului contractual care desfășoară activitate în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență și stații de bruiaj";. A.eatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd, însă:
„categoriile de personal contractual, cuantumurile sporului prevăzut la alin. (1)
și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat";, iar „locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la alin. (1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de
determinare emise de autoritățile abilitate în acest sens ";.
Apoi, prevederile art. 7 din Regulamentul de acordare a sporurilor la salariile de bază stabilesc în conformitate cu art. 8 lit. a din H.G. nr. 281/1993 procedura și modalitatea de acordare a sporului pentru condiții vătămătoare și aria de competență a instituțiilor abilitate în avizarea și monitorizarea locurilor de muncă, și anume „. pentru condiții vătămătoare de muncă se acordă în baza
determinărilor făcute de organele M. S. sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților, din care să rezulte că noxele depășesc atmosfera zonei de m uncă, concentrația maximă admisă …";.
În speță, potrivit susținerilor necontestate ale pârâtului P. orașului H., nu s-a emis încă un certificat care să justifice acordarea sporului în cadrul acestei instituții, în ciuda măsurătorilor realizate.
Nici susținerea reclamanților în sensul că angajatorul avea obligația legală de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la data de 31 decembrie 2009 nu este pertinentă.
Astfel, potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 3., „Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nicio
persoană să nu înre gistreze o diminuare a salariului brut d e care beneficiază potrivit actualelor reglementări ";.
Or, chiar dacă „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri"; (art. 155 din Codul muncii), teza finală a articolului redat mai sus coroborată cu art. 10 din O. nr. 1. impune condiția legalității acordării salariului (cu toate componentele sale) aflat în plată în decembrie 2009, soluție logică, de altfel, întrucât nu s-ar putea valida sporuri nelegal acordate doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la un anumit moment.
Pentru toate aceste considerente, s-a respins ca nefondată prezenta cerere de chemare în judecată.
Prin înscrisul sub semnătură privată depus la dosarul cauzei, reclamanții au arătat că înțeleg să renunțe la judecarea capătului de cerereavând ca obiect suspendarea aplicării prevederilor dispozițiilor atacate, până la soluționarea irevocabilă a cauzei (filele 263-264).
Ținând cont de atitudinea procesuală a reclamanților, precum și de dispozițiile art.246 din codul de procedură civilă (aplicabile în speță în temeiul art. 291 din Codul muncii), potrivit cărora „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă";, instanța a dat eficiență actului de dispoziție al reclamanților și a luat act de renunțarea la judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S. L. AL S. D. A. P. L. "U." H.solicitând modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii privind anularea dispozițiilor de reîncadrare emise în temeiul L. nr.3. la data de (...).
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul critică hotărârea instanței de fond prin prisma motivului prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ. întrucât având în vedere dispozițiile art.3 al.1 lit.c, art.7 al.1 din Legea nr.3. și art.30 al.5 din Legea nr.3. în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea subscrisei și salariaților - funcționari publici-și a considerat ca legal emise dispozițiile de reîncadrare prin diminuarea drepturilor salariale cu cele trei sporuri, stabilitate, condiții periculoase, spor de dispozitiv, întrucât acestea erau în plată la data de (...) și totodată prevăzute atât în acordurile colective de muncă cât și În anexa 1/3 din Legea nr.3..
S-a arătat că dispozițiile art.10 din OUG nr.1. invocat ca temei al respingerii acțiunii considerăm că acesta nu prezintă relevanță în cauză deoarece toate cele trei sporuri au fost acordate reclamanților în temeiul ACM nr.151/(...) și Actului adițional nr.151/1 din (...), act care nu a fost contestat sau anulat, astfel încât nu se poate reține că acesta a fost încheiat cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lui, așa cum greșit reține instanța de fond în considerentele hotărârii atacate.
Pentru ca instanța de fond să se pronunțe cu privire la nelegala acordare a celor trei sporuri trebuia ca înainte, oricare din părțile semnatare ale acordului colectiv de muncă să supună verificării nulității clauza de drepturi negociate instanței judecătorești competente și, în funcție de soluția acesteia, să dispună cu privire la caracterul nelegal și prejudiciator al unui drept negociat, în cazul constatării nulității unor clauze de către instanța judecătorească, partea interesată poate cere renegocierea drepturilor respective.
În prezenta cauză instanța de judecată nu a fost sesizată pentru a se pronunța asupra legalității acordului colectiv de muncă și a hotărârilor de consiliu local care au stat la baza angajării cheltuielilor bugetare reprezentând drepturi salariale acordate salariaților din cadrul primăriei orașului H.
Esențial este, că atât hotărârile nr.50/009 și 25/2010 prin care s-a adoptat bugetul local și în care au fost cuprinse sporurile salariale, cât și acordul colectiv de muncă pe anul 2009 sunt valabile, nu au fost anulate de instanța judecătorească competentă, prin urmare sunt perfect valabile și aplicabile la nivelul lunii decembrie 2009 și trebuie luate în considerare pentru anul 2010, mai exact în temeiul art.30 al.5 din Legea 3., art.5 al.1 lit.a și art.10 din OUG nr.1..
Câtă vreme în speță efectuarea cheltuielilor privind drepturile salariale au fost efectuate în baza unor acte juridice necontestate ce au dobândit putere de lege pentru părțile contractante și a căror respectare în condițiile nedeclarării nulității lor este garantată de art.41 la.5 din Constituția României nu se poate reține încălcarea dispozițiilor legale invocate de instanța de fond.
Reținerea în considerentele hotărârii instanței de fond că dispozițiile de reîncadrare, contestate în prezenta cauză, au fost emise în intervalul în care O. (...) producea efecte nu are suport juridic.
A. județeană de P. S. C. a efectuat un control a modului de aplicare a L. nr.3. și de reîncadrare a personalului și stabilire a drepturilor salariale, în baza unor atribuții conferite prin O. (...) a M. și M. A. ordin emis în aplicarea L. 3., În speță art.10, a fost declarat nelegal de Curtea de A. C. prin sentința civilă nr.239 din (...), dosar nr.(...), motivat de faptul că, cele două ministere nu au conferite prin lege atribuții de control asupra actelor administrației publice locale, acestea fiind supuse exclusiv controlului de legalitate al P.
Inițial, prin dispozițiile de reîncadrare din luna ianuarie 2010 P. orașului
H. a înțeles și aplicat în mod corect dispozițiile L. 3. prin includerea celor trei sporuri În salariul de bază, dar ulterior, urmare ordinului (...) a reinterpretat prevederile legii cadru de salarizare cu atât mai mult, cu cât știa sau trebuia să cunoască nelegalitatea controlului A. asupra actelor proprii, supuse exclusiv controlului de legalitate al prefectului județului C., nelegalitate confirmată și de instanța de contencios administrativ prin anularea O. (...).
Referitor la argumentul invocat privind D. I. nr.37 din (...) în recursul în interesul legii privind aplicarea art.47 din Legea nr.138/1999 învederează instanței că la data publicării în MO nr.217 din (...) sporul de dispozitiv era prevăzut în Actul adițional nr.1 la acordul colectiv de muncă încă din data de (...), astfel că, până la data publicării deciziei nr.37 acest spor trebuia acordat și inclus în salariul de bază aferent lunii decembrie 2009.
Pentru considerentele sus enunțate, în temeiul art. 304 pct.9 și art.312
C.proc.civ. solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat.
Principalele motive de drept pe care se întemeiază acțiunea dedusă judecății sunt principiile consacrate prin art. 3 lit. c și art. 7 al. 2 din Legea nr.3..
Conform dispozițiilor art. 3 lit. c din actul normativ evocat, legiuitorul a statuat principiul „luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autorităților locale";. A.e dispoziții se completează cu prevederile art. 7 al. 2 din aceeași lege, care stabilesc că la trecerea la noul sistem de salarizare nici o persoană să nu înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază potrivit reglementărilor aplicabile în decembrie 2009.
În contextul legal expus, recurentul apreciază că membrii de sindicat sunt îndreptățiți să beneficieze de sporurile de dispozitiv, de stabilitate și de condiții vătămătoare și ulterior intrării în vigoare a L. nr. 3., deoarece aceste sporuri erau cuprinse în salariul care i-a fost acordat în luna decembrie 2009, temeiul acordării constituindu-l Contractul colectiv de muncă nr. 151/(...) încheiat la nivelul P. orașului H., înregistrat la D. C. sub nr. 03/(...), respectiv de cele ale Actului adițional nr. 1 la contractul colectiv menționat, înregistrat la D. C. sub nr. (...)/225/(...). D. această perspectivă, dispozițiile de reîncadrare contestate sunt considerate de către recurent nelegale.
Curtea apreciază că interpretarea recurentului este eronată, întrucât se raportează la principiile menționate, omițând însă să aibă în vedere o condiție esențială de natură să confere legitimitate pretențiilor formulate.
În acest sens, Curtea reține că principiile menționate în Legea nr. 3. au eficiență numai în măsura în care sporul de dispozitiv, de stabilitate și decondiții vătămătoare au fost acordate/stabilite prin acte de negociere colectivelegal încheiate.
Deși legiuitorul prin dispozițiile L. nr. 3. nu a prevăzut în mod expres această cerință, Curtea apreciază însă că această condiție este una implicită, legiuitorul neavând intenția de a recunoaște decât convențiile încheiate cu respectarea normelor legale.
În acest sens, conform dispozițiilor art. 7 al. 2 din Legea nr. 130/1996
„contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților ";.
De altfel, o manifestare expresă de voință a legiuitorului în sensul arătat se regăsește în art. 10 din OUG nr. 1., prin care se dispune în mod expres că
„în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea cadru nr. 3., la stabilirea salariului personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L. cadru nr. 3.";.
Coroborând dispozițiile legale menționate, Curtea notează că în cauză contractul colectiv de muncă pe care se întemeiază pretențiile membrilor de sindicat în numele cărora reclamantul a promovat acțiunea - Contractul colectiv de muncă nr. 151/(...) încheiat la nivelul P. orașului H., înregistrat la D. C. sub nr. 03/(...), respectiv de cele ale Actului adițional nr. 1 la contractul colectiv menționat, înregistrat la D. C. sub nr. (...)/225/(...) - nu a fost legal încheiat, întrucât acesta încalcă dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr.
130/2006 coroborat cu art. 157 alin. 2 din Codul Muncii.
Astfel, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/2006 „contracte colective de munca se pot încheia si pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.";
Așadar, aceste prevederi legale instituie în cadrul instituțiilor bugetare interdicția negocierii colective cu privire la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, neputând constitui obiectul unui contract colectiv de muncă.
Or, potrivit interpretării reclamantului intimat, contractul colectiv menționat a fost legal încheiat, deși prin acesta au fost negociate sporuri ale căror acordare și cuantum nu erau prevăzute prin dispoziții legale.
Curtea nu împărtășește această interpretare, în raport de dispozițiile art. 12 alin.1 din Legea nr. 130/1996 a căror corolar legal este art. 157 alin. 2 din
Codul Muncii, care statuează că „sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.";
Tot astfel, în conformitate cu art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996
„clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege";.
În acest context, trebuie evocată și jurisprudența Curții Constituționale care prin nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, a statuat că "încheierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. A.e convenții sunt izvor de drept, dar forța lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecință, convențiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederilelegale în materie"; în caz contrar "s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, și anume primordialitatea legii în reglementarea relațiilor sociale. [_] În consecință, negocierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispozițiilor legale existente (...)" (A se vedea, în acest sens, și nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995).
De asemenea, prin D. nr.874/2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a statuat că „ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea și să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Rațiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării și încetării contractului este legea, iar dacă, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte și să fie în acord cu legea. În caz contrar, s-ar ajunge la discriminări salariale chiar în interiorul aceleiași categorii de personal, ceea ce este inadmisibil.";
Având în vedere că potrivit art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri și reținând că dispozițiile art. 12 alin.1 din Legea nr. 130/1996 se coroborează cu art. 157 alin. 2 din Codul Muncii și art. 8 alin.2 din Legea nr. 130/1996, Curtea consideră că sporul de dispozitiv și cel de stabilitate (fidelitate) acordat reclamantului nu puteau fi negociate printr-un contract colectiv de muncă, acestea putând fi stabilite exclusiv de către legiuitor.
Nu prezintă relevanță sub aspectul legalității contractului colectiv de muncă actele administrative adoptate la nivel local, în măsura în care acestea consfințesc drepturi stabilite cu încălcarea normelor legale.
Reclamantul invocă și nelegalitatea controlului efectuat de A. care a stat la baza emiterii dispozițiilor de reîncadrare contestate, omițând însă să aibă în vedere faptul că indiferent de legalitatea acestui control, includerea celor trei sporuri în salariu contravenea normelor legale.
Este adevărat că, contractul colectiv de muncă pe care se întemeiază pretențiile deduse judecății nu a fost anulat și nici contestat, însă aceste aspecte nu înlătură obligația instanței de a verifica pe cale incidentală conformitatea lui cu normelor legale.
Pentru aceste considerente, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă nu este întemeiat, dispoziția de reîncadrare contestată prin care au fost excluse din salariu cele două sporuri fiind legal emisă, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. L. AL S. D. A. P. L. "U." împotriva sentinței civile numărul 613 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2011.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
L. D. S. D. G.-L. T.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: A.G.C.
| ← Decizia civilă nr. 650/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2957/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
