Decizia civilă nr. 2552/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2552/R/2011
Ședința publică din data de 6 iulie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I.-R. M. JUDECĂTORI: G.-L. T.
S.-C. B.
G.: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 194 din
28 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâții intimați Ș. CU C. I-V. „G. C. B. M., C. LOCAL B. M. și P. M. B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 1 iulie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea reclamantului intimat, prin care solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă și prin cererea de recurs, rămâne în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 194 din (...) în dosarul numărul (...) al T. M., au fost respinse excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive invocate de pârâții C. Local B. M., P. M. B. M. și Ministerul Finanțelor Publice.
A fost admisă acțiunea formulată de S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. „George C. B. M., C. local B. M. și P. M. B. M. și Ministerul Finanțelor Publice B..
Au fost obligați pârâții să acorde membrilor de sindicat reprezentanți de reclamant: Ș. I. P., B. L. , Boc I., D. F. M., G. O. M., P. T., D. L. C., H. V., Ș. T., tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din Legea nr.128/1997, începând cu (...) până la (...), actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății și tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 din Legea nr.128/1997 începând cu (...) până la data de (...), actualizată în funcție de indicele de inflație la data plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive a pârâtului C. local al M. B. M., respectiv lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. B. M., instanța a reținut următoarele:
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ- teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică, cât și patrimoniu propriu.
Prin urmare, C. local al municipiului B. M. a fost chemat în judecată tocmai în considerarea calității acestuia de organ deliberativ al unității administrativ-teritoriale, deci, în reprezentarea unității administrativ-teritoriale, aspect care reiese, în mod neîndoielnic, din modul de formulare a cererii introductive de către instanță.
Astfel, prin acțiune se solicită drepturi salariale de către cadrele didactice, or, potrivit dispozițiilor art. 1 din H. nr. 538/2001, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat sunt plătite din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale unde își au sediul. Aceste prevederi legale sunt aplicabile pentru perioada de până la 31 decembrie 2004, conform art. 49 din anexa la H. nr. 2. pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Pentru perioada ulterioară datei de 1 ianuarie 2005, sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din H. nr. 2., unde, de asemenea, se prevede că „finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.";
Or, reclamantul urmărește obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din Legea nr. 215/2001, C. local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Aceste atribuții au fost avute în vedere de către reclamant pentru a solicita, în contradictoriu cu acest pârât, admiterea acțiunii.
Ca atare, chemarea în judecată a pârâților s-a făcut în considerarea unui raport juridic de drept administrativ în care aceștia sunt implicați.
Pe de altă parte, conform art. 21 alin.1 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ - teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Conform prevederilor art. 36 alin.2 lit.b și d, alin.4 lit.a și alin.6 lit.a pct.1 din
Legea nr.215/2001, consiliul local exercită, printre altele, atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului și atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni. În exercitarea acestora, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar și asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind, printre altele, educația.
Pe de altă parte, P. a fost chemat în judecată în calitatea sa de ordonator principal de credite.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.
F. P., instanța reține, că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, pe care se fundamentează pretențiile reclamantului împotriva acestui pârât, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătireaproiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, instanța a apreciat că legitimarea procesuală pasivă a M.ui F. P. este conferită de prevederile legale evocate și, ca urmare, a respins excepția invocată de acesta.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale incidente, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 50 alin 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, „personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizarea stabilită de lege și de tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani activitate în învățământ";.
În anexa nr. 2 din O.G. nr. 15/2008 se regăsesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar. Această ordonanță se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008.
Tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997 nu se regăsesc în coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru ultimele trei tranșe de vechime (30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 de ani), așa cum prevede art. 5 alin 2 din O.G. nr. 15/2008.
Începând din (...), conform art. 10 din A. II a L. nr.330/2009 și a prevederilor punctului 6 din Nota la A. II a L. nr.330/2009, se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art. 50 alin.1 din Legea nr.
128/1997, până la data de (...), respectiv până la apariția L. cadru nr. 284/(...).
Așa fiind, acțiunea a fost întemeiată și a fost admisă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor P ublice B. solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerea obligării M inisterul Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare plății drepturilor băneștisolicitate de reclamant..
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul consideră sentința atacată ca netemeinică și invocă lipsa calității procesuale pasive, întrucât instituția pârâtă nu are raporturi juridice cu reclamanții.
În sensul celor de mai sus, învederează instanței faptul ca, rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casa bugetara revine Guvernului respectiv P., potrivit art.17 alin.1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adopta legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul Guvernului la art. 18 din aceeași lege, stabilește ca acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare P., precum și supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara și a contului general anual de execuție.
În asemenea condiții, admiterea cererii formulată împotriva M.ui F. P., în nume propriu, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (și nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se număra printre angajații M.ui F. P. încălcându-se astfel regulile prevăzute la art.14 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Obligarea M.ui F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 1 iulie 2011 reclamantul S. L. din Î. M. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de primainstanță.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea dedusă judecății în fața primei instanțe, membrii de sindicat au solicitat obligarea pârâților C. Local al M. B.-M., P. M. B.-M. și Ministerul F inanțelor Publice, alături de unitatea școlară, la plata tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, actualizate cuindicele de inflație la data plății efective, însă cum recurentul nu are calitatea de angajator ai membrilor de sindicat, acestuia nu îi revine obligația prevăzută de art. 161 alin. 1 din C.Muncii privitoare la plata directă a salariilor prevăzute de contractul individual de muncă.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Ministerul Finanțelor Publice elaborează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr.
500/2002, legea finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Prin urmare, rolul Ministerul Finanțelor Publice este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite acele sume care au fost prevăzute de legea bugetului de stat revenindu-i obligația de a elabora proiectul legii bugetului și a bugetului de stat în conformitate cu dispozițiile legale, ținând seama de sumele corespunzătoare drepturilor salariale acordate prin dispoziții legale speciale.
Atribuțiile Direcției generale a finanțelor publice județene, care este reprezentantul M.ui F. P. în teritoriu, sunt reglementate de prevederile art. 40 din
HG nr. 2., potrivit cărora „(1) după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. (2) Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități. (3) După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv";.
În condițiile în care membrii de sindicat reprezentați în cauză de către reclamantul sindicat sunt angajați ai pârâtei Ș. cu cls. I-V. „G. C. B.-M., se constată că aceștia nu au raporturi de muncă cu pârâtul recurent.
Având în vedere atribuțiile recurentului în privința finanțării unităților de învățământ, anterior menționate, se constată ca în mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui F. P., față de obiectul cererii de chemare în judecată, și anume plata directă către cadrele didactice a tranșelor suplimentare de vechime, plată a cărei executare este instituită doar în sarcina angajatorului, respectiv a unității de învățământ.
În lipsa unui petit de obligare a recurentului la alocarea către unitatea de învățământ a fondurilor necesare plății, raportat la atribuțiile specifice recurentului, se constată ca fiind fondate criticile formulate în recurs privind lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Așa fiind, având în vedere considerente expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., urmează a fi admis recursul declarat cu consecința modificării în parte a sentinței potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. M. împotriva Sentinței civile numărul 194 din (...) în dosarul numărul (...) al T. M., pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul
S. L. din Î. M. în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoanei fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 iulie 2011.
PREȘED.TE JUDECATORI I .-R. M. G.-L. T. S.-C. B.
G.
A. B.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: H. D. M.
| ← Decizia civilă nr. 3980/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5333/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
