Decizia civilă nr. 140/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
DECIZIA CIVILĂ NR. 140/R/2011
Ședința din 17 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : I.-R. M. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. A JUDEȚULUI B. N. împotriva sentinței civile nr. 4. din 21 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul
Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată U. M., și pe pârâții intimați Ș. DE A. ȘI M. B., C. LOCAL AL M. B., P. M. B., având ca obiect calcul drepturi salariale L. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 ianuarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus din partea reclamantei intimate U. M. prin U. J. a S. L. din Î. B. N. întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că prin motivele de recurs chematul în garanție - recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 4. din 21 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție M. E., cercetării, T. și Sporului.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local al municipiului B. și primarul municipiului B.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta U. M. prin U. J. A
S. L. DIN Î. B.-N. împotriva pârâților Ș. DE A. ȘI M. B., C. LOCAL AL M. B. și P. M. B. și în consecință a fost obligat pârâta Ș. DE A. ȘI M. B. să calculeze și să plătească reclamantei drepturile salariale restante din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr. 2., cu începere din data de 1 septembrie
2009 și până la 31 decembrie 2009, sume actualizate cu indicele inflației la data plății efective; a fost obligați pârâții C. LOCAL AL M. B. și P. M. B. să aloce pârâtei Ș. DE A. ȘI M. B. fondurile necesare plății sumelor restantedatorate; a fost obligat pârâta Ș. DE A. ȘI M. B. să plătească reclamantei suma de 30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de C. local al municipiului B. și P. municipiului B. împotriva Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. G. a F. P. B.-N. și în consecință a fost obligat chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să vireze pârâților P. municipiului B. și C. local al municipiului B. sumele necesare plății drepturilor bănești ale reclamantului.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâții C. local al municipiului B. și primarul municipiului B. împotriva M. E., cercetării, T. și S., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între reclamantul/a U.
M. și pârâta Ș. de A. și M. B. s-au derulat raporturi de muncă, aspect necontestat și demonstrat de probele administrate (adeverință eliberată de angajator și/sau copie carnet muncă).
Salarizarea personalului, ocupant al funcțiilor didactice și auxiliare enumerate în anexele 1.2, 2 și 3 ale L.2. pentru aprobarea Ordinului Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul
2008 personalului din învățământ, este reglementată de actul normativ enunțat odată cu intrarea sa în vigoare, valoarea coeficientului de multiplicare aplicat salariilor de bază ce reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, fiind de 1,0.,00 începând cu data de 1 octombrie 2008.
Cu toate acestea, reclamanta/ul nu a beneficiat de prevederile legii.
Este cert că ulterior adoptării Legii nr. 2. de către P. în mod succesiv guvernul a emis ordonanțe de urgență (nr.136/28 octombrie 2008, nr.151/10 noiembrie 2008, nr.1/29 ianuarie 2009, respectiv nr. 3. aprilie 2009 și nr.41/28 aprilie 2009) prin care s-a modificat valoarea coeficientului de multiplicare stabilit prin lege în sensul reducerii acestuia, însă prin D. C. C. nr.12., nr.842/2009, nr.984/2009 și nr.989/2009, au fost declarate neconstituționale actele enumerate adoptate de guvern (cu excepția ultimelor două), reținându-se în esență că adoptarea unor ordonanțe de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, contrar voinței parlamentului, încalcă prev.art.1 alin.4,5, ale art.61 alin.1 și ale art.115 alin.4 din Constituție. Ca atare, actele normative declarate neconstituționale nu pot produce efecte juridice.
Însă nici OUG. 31/2009 și nr. 41/2009 nu pot produce efectele juridice în vederea cărora au fost adoptate, contracararea acelorași măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării, adoptată de parlament, cu toate că prin D. C. C. nr.105 și 1. au fost respinge ca inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate.
Pe de o parte efectele Deciziilor C. C. nr.842, 984 și 989/2009 se răsfrâng și asupra acestor două ordonanțe de urgență, fiind declarat neconstituțional art.1 pct. 3 din OUG. 151/2008, ce reglementa introducerea în cuprinsul OG.nr.15/2008 a noului articol 11 alin.1 referitor la valoarea coeficienților de multiplicare, pe care aceste ordonanțe de urgență îl modifică.
Pe de altă parte instanța apreciază că în intervalul de timp 1 octombrie
2008-31 decembrie 2009 (până la intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, în sfera cărora sunt circumscrise drepturile salariale ale personalului din învățământ începând cu data de 1 ianuarie 2010), chiar dacă nu a încasat niciodată efectiv sumele corespunzătoare drepturilor salariale majorate instituite de L. nr.2. reclamanta/ul a beneficiat de o speranță legitimă și rezonabilă la creșterea salarială determinată de valoarea coeficientului demultiplicare instituită prin voința P., bun actual existent în patrimoniul său în sensul jurisprudenței CEDO privitor la art.1 din Protocolul nr.1 adițional la C. E. a D. O., ce se aplică prioritar potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție.
Pentru considerentele de fapt și drept expuse, constatând că în mod nejustificat reclamanta/ul nu a beneficiat de creșterile salariale reglementate prin L. nr. 2. ulterior datei de 01 octombrie va fi admisă ca întemeiată acțiunea promovată, angajatorul a fost obligat să calculeze și să plătească reclamantei/. drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 2. reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile Legii nr.2. în perioada în care s-au derulat raporturile de muncă dintre părți, respectiv 1 septembrie 2009 și până la 31 decembrie 2009.
Având în vedere faptul că sumele cuvenite în baza Legii nr. 2. nu au fost plătite și pentru a se realiza o despăgubire efectivă a reclamantei/. potrivit disp. art.161 alin. 4 din Codul muncii, acestea vor fi actualizate cu indicele inflației începând cu momentul datorării diferențelor salariale și până la data plății efective.
Potrivit art.167 din L. nr.84/1995 și art. 1 alin. 3 din HG nr. 1618/2009, privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul
2010, finanțarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată.
În consecință chiar dacă între reclamantă și pârâții C. LOCAL AL M. B. și
P. M. B. nu există raporturi de muncă, având în vedere că reclamanta a chemat în judecată pe acești pârâți pe calea acțiunii oblice, solicitând să aloce fonduri către unitatea de învățământ angajatoare excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acești pârâți a fost neîntemeiată și a fost respinsă.
Cum C. LOCAL AL M. B. este entitatea din bugetul căreia se asigură finanțarea unității pârâte, iar P. M. B. este ordonatorul de credite, conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001, republicată, aceștia au fost obligați să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate reclamantei.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție M. E.,
C., T. și S. a fost întemeiată, și a fost admisă pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 167 alin. 17 din L. nr. 84/1995, republicată, de la bugetul de stat, prin bugetul M. E., C. T. și S. se asigură doar cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar, inclusiv pentru învățământul special expres enumerate la literele a - h, printre care nu sunt prevăzute și cheltuieli cu salariile cadrelor didactice sau al personalului didactic auxiliar. Având în vedere că acest minister nu finanțează învățământul preuniversitar, acesta nu justifică legitimare procesuală pasivă.
În consecință, cererea de chemare în judecată a acestui minister formulată de pârâții P. municipiului B. și C. local al municipiului B. urmează a fi respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, admiterea acestei excepții împiedicând analiza fondului cererii de chemare în garanție formulată.
Cererea de chemare în garanție formulată de pârâții P. municipiului B. și C.local al municipiului B. împotriva M. F. P., reprezentat prin D. G. a F. P. B.-N. afost întemeiată, impunându-se obligarea chematului în garanție Ministerul
Finanțelor Publice să vireze pârâților P. municipiului B., C. local al municipiului B., sumele necesare plății drepturilor bănești ale reclamantuluiavând în vedere că potrivit art. 167 alin. 1 din L. nr. 84/1995, republicată, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde potrivit alin. 2 al art. 167 finanțarea de bază și finanțarea complementară.
Finanțarea de bază, în care se includ și cheltuielile de personal (art. 167 alin. lit. a), se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Din cuprinsul textului art. 167 din L. nr. 84/1995, republicată rezultă doar că finanțarea unității de învățământ preuniversitar se face din fonduri alocate prin bugetul local și nu de la bugetul local.
Aceste fonduri necesare finanțării de bază a învățământului preuniversitar vin de la bugetul de stat.
Conform art. 1 alin. 3 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea cheltuielilor cu salariile se asigură prin bugetul local din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată. Repartizarea acestor sume pe unități administrativ-teritoriale se face conform art. 3 alin. 3 din HG nr. 1618/2009 prin decizie a directorului Direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B. Or, direcția generală a finanțelor publice nu este altceva decât reprezentantul M. F. P. în teritoriu.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă unitatea de învățământ a fost obligată să plătească reclamantei/. suma de 30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Votul consultativ al asistenților judiciari a fost în sensul celor expuse.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL F INANȚELOR PUBLICE prin D. A J. B.-N., solicitând admiterea recursului,modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
Recurentul înțelege să critice soluția instanței de fond în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii de chemare în garanție, arătând că aparține ordonatorului principal de credite și celor secundari competența de a elabora proiectele bugetare în care sunt incluse și cheltuielile salariale.
Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se face pe bază de contract întocmit între directorul unității de învățământ și primarul localității iar bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual pentru fiecare unitate de învățământ conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar.
După aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat.
Prin urmare apreciază recurentul că nu are obligația virării sau alocării de fonduri din bugetul de stat pentru plata drepturilor salariale solicitate, rolul său fiind acela de a aproba repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare, precum și modificarea acestora pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și pentru transferurilor de la acestbuget pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale.
Recurentul a mai arătat că pârâții care au formulat cererea de chemare în garanție și care sunt ordonatori principali de credite, au la îndemână pârghiile privind punerea în executare a hotărârii, conform art. 2 din O.G. nr.
22/2002 cu modificările și completările ulterioare.
De altfel sunt aplicabile și prevederile OUG nr. 71/2009 privind eșalonarea plății drepturilor de natură salarială.
Cererea de chemare în garanție nu întrunește cerințele art. 60 - 63 C. proc. civ., între chematul în garanție și titularii cererii de chemare în garanție nu există nicio obligație legală sau convențională de despăgubire sau garanție.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041 și art. 312
C.proc.civ.
Intimata reclamantă, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Apreciază intimata că sentința atacată este temeinică și legală, nefiind dat nici unul din motivele de casare sau de modificare a acesteia, prevăzute de art. 304 c.pr.civ. sau urmare a examinării cauzei sub toate aspectele în conformitate cu dispozițiile art. 3041 c.pr.civ..
S-a arătat în motivare că, potrivit art. 1 alin. 3 din H.G. nr. 1618/2009, finanțarea cheltuielilor cu salariile se asigură prin bugetul local din sumele defalcate din TVA, repartizarea acestor sume făcându-se prin decizie a directorului D. județene.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 60 alin. 1 C. proc. civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire, art. 61 C. proc. civ., prevăzând că cererea trebuie făcută în condițiile de formă pentru cererea de chemare în judecată, de către pârât odată cu întâmpinarea, sau când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare, urmând ca, potrivit art. 63 alin. 1 C. proc. civ., cererea principală și cererea de chemare în garanție să se judece deodată.
Verificându-se în speță îndeplinirea acestor condiții de formă, Curtea constată că cererea de chemare în garanție a fost depusă în termen procedural, odată cu întâmpinarea și mai înainte de prima zi de înfățișare, cuprinzând toate elementele pe care trebuie să le îndeplinească cererea de chemare în judecată, conform art. 82-84 și art. 112 C. proc. civ..
Este știut faptul că cererea de chemare în garanție este justificată pe rațiunea că cel care transmite altuia un drept este obligat să-i garanteze folosul, sub toate formele, potrivit cu natura acelui drept, garanția putând să reiasă din lege sau dintr-un contract încheiat între părți.
Însă, din textul art. 60 alin. 1 C. proc. civ., rezultă faptul că cererea de chemare în garanție este admisibilă nu numai în cazul drepturilor garantate legal sau convențional, ci și ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri.
Or, obligația recurentului de garanție față de pârâții C. Local al M. B. și
P. M. B., derivă din lege.
Din această perspectivă, coroborată cu faptul că prin sentința fondului recurentul nu a fost obligat direct către reclamant, Curtea constată că sunt vădit nefondate susținerile recurentului, conform cărora nu are nici o obligație de garanție în cauză.
Drept urmare, Curtea constată că este nefondată susținerea recurentului, în sensul că cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile art. 60-63 C. proc. civ. .
În ceea ce privește criticile din recurs, prin care se invocă practic lipsa calității procesuale pasive a recurentului, Curtea constată că acestea sunt nefondate, motivat pe următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Ministerul Finanțelor Publice elaborează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M. F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din L. nr. 500/2002, legea finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Prin urmare, rolul Ministerul Finanțelor Publice este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
Executarea plății drepturilor salariale este posibilă, printre altele, și de măsura în care recurentul își îndeplinește obligația de a cuprinde în proiectul legii bugetului sumele corespunzătoare cu această destinație, desigur în baza propunerilor ordonatorului principal de credite.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite acele sume care au fost prevăzute de legea bugetului de stat revenindu-i obligația de a elabora proiectul legii bugetului și a bugetului de stat în conformitate cu dispozițiile legale, ținând seama de sumele corespunzătoare drepturilor salariale acordate prin dispoziții legale speciale, în cazul de față L. nr. 2.
Atribuțiile direcției generale a finanțelor publice județene sunt reglementate de prevederile art. 40 din H.G. nr. (...), potrivit cărora „(1) după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrativ- teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. (2) Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități. (3) După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv";, iar acestea nu sunt altceva decât reprezentantul M. F. P. în teritoriu.
Invocarea de către recurent a prevederilor O.G. nr. 22/2002 și a dispozițiilor OUG nr. 71/2009, excede obiectului cauzei și limitelor investirii instanței, astfel încât, prin prisma art. 129 alin. final C. proc. civ., Curtea va înlătura acest motiv de recurs, dat fiind că, în prezentul cadru procesual instanța nu a fost investită, de către pârâții care au formulat cererea de chemare în garanție, cu executarea silită a sentinței fondului. În faza dejudecată a recursului nu pot fi invocate niciun fel de critici care vizează executarea silită propriu zisă a hotărârii și care eventual ar putea fi valorificate într-o etapă ulterioară pronunțării prezentei hotărâri.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. recurentul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D. B.-N., va fi obligat să plătească intimatei reclamante suma de 15 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. B. - N. în contra Sentinței civile nr. 4599 din (...) a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească intimatei U. M. suma de 15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. I. - R. M. D. G.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./(...)
Judecător fond:C.N. și M.L.B.
| ← Decizia civilă nr. 1629/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4940/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
