Decizia civilă nr. 1629/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1629/R/2011
Ședința publică din data de 10 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr.
2137 din 14 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați Ș. CU C. I - V. S., C. LOCAL S. și P. C. S., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 4 mai
2011 S. L. din Î. M. a înregistrat la dosar întâmpinare.
Curtea constată că atât recurentul cât șt și intimatul au solicitat judecata în condițiile art. 242 C.proc.civ., apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul T. M. sub nr.7881/100/(...),reclamantul S. L. din Î. M., în numele membrilor săi de sindicat, a solicitat obligarea pârâților: Ș. cu clasele I - V. S., C. local S. și P. comunei S., și Ministerul Finanțelor Publice la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30,35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, cuvenite pentru perioada
01.01-(...) și în continuare, până la data efectivă a plății, actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că , potrivit art.50 alin.1 și 2 din L. nr.128/1997, salariații din învățământ-personal didactic-trebuiau să beneficieze de tranșele suplimentare de vechime ce se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare dintre aceste tranșe erau îndreptățiți la o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Reclamantul mai arată că, deși art.5 alin.2 din O.G. nr.15/2008 prevede că aceste drepturi suplimentare se includ în coeficienții de multiplicare din anexa 2, salariile cadrelor didactice ce îndeplineau condițiile de vechime prevăzute la art.50 alin.1 din L. nr.128/1997 nu au fost stabilite prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare majorați prin includerea acestor tranșe de vechime.
Se mai susține că, începând cu data de (...), conform prevederilor art.10 din A. II a L. nr.3. și a prevederilor punctului 6 din Nota la A. II a L. nr.3. se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din L. nr.128/1997.
Mai mult, Ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin adresa nr.757/BO/(...) a comunicat că, în baza prevederilor din L. nr.3., tranșele de vechime recunoscute în învățământ se acordă în anul 2010 în conformitate cu prevederile L. nr.128/1997.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitatea procesuală pasivă în cauză..
Prin sentința civilă nr.2137 din 14 decembrie 2010 a T. M. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Finanțelor Publice, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., pârâții: Ș. cu clasele I-V. Cicărlău, C. Local și P. C. Cicărlău și Ministerul
Finanțelor Publice fiind obligați să plătească reclamanților drepturile salariale rezultate prin aplicarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare și să plătească membrilor de sindicat reprezentați de sindicat drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997, pentru perioada (...)- (...) și în continuare, până la pronunțarea hotărârii, actualizată cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul disp.art.19 din L. nr.500/2002, s-a reținut ca fiind nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de M. F. P.
Prin art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997, legiuitorul a reglementat două categorii distincte de tranșe de vechime acordate personalului didactic din învățământul preuniversitar, respectiv „. de vechime la salarizare stabilite de lege"; și „. tranșe suplimentare";, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Chiar denumirea acestora, de tranșe „., sugerează o adăugare, o suprapunere a acestora peste tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege.
Începând cu data de (...), conform prevederilor art.10 din A. II a L. nr.3. și a prevederilor punctului 6 din Nota la A. II a L. nr.3. se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din L. nr.128/1997.
Prima instanță a reținut astfel că, din adeverința eliberată de către unitatea de învățământ pârâtă și carnetele de muncă ale reclamanților, depuse la dosar, rezultă că aceștia îndeplinesc condițiile legale de vechime, fiind îndreptățiți la plata tranșelor suplimentare de vechime, însă, începând cu data de (...), această tranșă nu le-a fost acordată, fapt probat cuînscrierile din cărțile de muncă, ce dovedesc că salariile lor nu au fost majorate.
S-a mai reținut că, potrivit disp.art.287 Codul muncii, sarcina probei acordării acestor drepturi suplimentare revenea angajatorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul F inanțelor Publice, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentruurmătoarele motive:
În motivarea recursului, pârâtul arată că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Astfel, raportat la prevederile legale în vigoare, recurentul consideră că nu are legitimare procesuală pasivă în cauză.
Astfel, consideră că, deși reclamanții nu au raporturi de muncă cu acesta și cu toate că dispozițiile H.G. nr.2192/2004 prevăd că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, în mod eronat prima instanță a obligat acest minister la plata drepturilor bănești solicitate în prezenta cauză.
Se mai arată că, astfel cum rezultă din disp.art.16 alin.1 lit.a), 21, 28,
29 alin.4 din legea nr.500/2002, Ministerul Finanțelor Publice are rolul de administrator al bugetului statului, iar, în baza legii begetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principlali de credite, asfel cum acestea sunt prevăzute prin buget.
Analizând recursul formulat de către pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M., se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art.40 din H.G. 2192/2004, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al Municipiului B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv.
Art.45 din aceeași hotărâre prevede că ordonatorii terțiari de credite întocmesc trimestrial și anual situații financiare privind execuția bugetară, în conformitate cu normele metodologice ale M. F. P.
Inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului B., prin compartimentele de contabilitate și informatizare, centralizează situațiile privind execuția bugetară pe unități de învățământ prevăzute în anexele nr.
3 și 4 și le transmit C.ui Național pentru Finanțarea Î.ului Preuniversitar și comisiilor județene de finanțare a învățământului preuniversitar.
Având în vedere faptul că, potrivit disp.art.157 alin.2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetulasigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale, se stabilește prin lege, ca o excepție de la regula prevăzută în primul alineat al aceluiași articol, ce garantează negocierea salariilor cuvenite, recurentului Ministerul Finanțelor Publice îi reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale ce se cuveneau personalului din învățământ potrivit dispozițiilor L. nr.128/1997 începând cu data de (...), motiv pentru care Curtea reține că în mod corect prima instanță a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civilă, se va respinge recursul declarat de: MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M. și se va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 2137 din 14 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 10 mai 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI C . M. I. T. D. C. G.
Cu opinie separatăîn sensul admiterii recursului G .
N. N.
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex.- (...);
Jud.fond.:- Tribunalul Maramureș:-G. Brîndușa
MOT.EA OPINIEI SEPARATE
Apreciez fondat recursul, prin raportare la dispozițiile art. 48 alin. 1 pct. 40 din L. nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care, la data intrării în vigoare a legii, abrogă, printre altele, și dispozițiile art. 50 alin. 2 din L. nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
Anterior abrogării, art. 50 alin. 1 și 2 din L. nr. 128/1997 statua:
„Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
(2) Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime";.
Ulterior abrogării alin. 2 al acestui articol, practic nu mai subzistă în legislația în vigoare, aplicabilă după data de (...), nici un text de lege care să prevadă o creștere a coeficientului de ierarhizare cu 1. din coeficientul corespunzător tranșei anterioare de vechime, astfel încât în opinia mea, ulterior acestei date nu mai poate fi admisă acțiunea pentru acordarea beneficiului de creștere a coeficientului de ierarhizare cu procentul arătat. Neînsoțit de alin. 2, care explicita și concretiza mărimea tranșelor suplimentare de vechime, alin. 1 al acestui articol de lege nu mai are finalitate practică în sine, ci doar coroborat cu anexele la lege prin care se stabilesc coeficienții de ierarhizare.
Prin acțiune nu se afirmă însă că nu s-ar fi acordat acești coeficienți astfel cum sunt stabiliți prin anexele la L. nr. 3., ci se solicită practic prelungirea aplicabilității unui text ieșit din vigoare și acordarea în continuare a unui procent care nu mai este prevăzut în legislație. Faptul că la art. 10 din A. II a L. nr. 3. și la pct. 7 alin. 6 din Notele la A. II a L. nr. 3. se stipulează că de prevederile art. 50 alin. (1) și ale art. 90 alin. (1) din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază numai profesorul universitar, profesorul I grad didactic I, institutorii și învățătorii cu gradul didactic I din învățământul preuniversitar nu poate semnifica acordarea unui coeficient neprevăzut de lege.
Consider ca fiind o chestiune de ordine publică cea a salarizării personalului bugetar, în acord cu prevederile art. 12 alin. 1 din L. nr.
130/1996, ce statuează: „se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";, reieșind că dispozițiile legale privitoare la salarizarea personalului bugetar sunt imperative. De asemenea, prin dispozițiile art. 29 din L. nr. 3. se arată:
„(1) Aplicarea prevederilor prezentei legi în ceea ce privește nivelul de salarizare pentru funcțiile prevăzute în anexele prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă a salariilor de bază în plată, a soldelor funcțiilor de bază sau a indemnizațiilor lunare de încadrare.
(2) Salariile de bază, soldele funcțiilor de bază sau indemnizațiile lunare de încadrare rezultate prin majorări potrivit prevederilor alin. (1) nu vor depăși valoarea corespunzătoare coeficientului de ierarhizare stabilit conform încadrărilor în grilele de salarizare, multiplicat cu valoarea coeficientului 1,00";, reieșind deci că nu se poate acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare în afara dispozițiilor legii.
Față de aceste considerente, apreciez fondat recursul M. F. P. în sensul modificării sentinței prin respingerea acțiunii pentru perioada ulterioară datei de (...).
În drept, rețin incidența prevederilor art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 1 C.proc.civ.
JUDECĂTOR,
I. T.
Red., dact. I.T. (...)
| ← Decizia civilă nr. 2544/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 140/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
