Decizia civilă nr. 1447/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

D. C. NR. 1447/R/2011

Ședința publică din data de 20 aprilie 2011

Instanța constituită din: PREȘED.TE: S.-C. B.

JUDECĂTORI: I.-R. M.

G.-L. T.

G.: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta U. N. A S. R. DE L. ȘI A. din cadrul F. S. T. F. din R. împotriva sentinței civile nr. 1584 din 15 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. C. R. L. C. S. B. SA, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 31 ianuarie

2011 prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosarul cauzei din partea pârâtei intimate, întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului.

Constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu reclamanta recurentă.

Având în vedere că prin memoriul de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare în baza actelor de la dosar.

C U R T E A

Prin Sentința civilă nr. 1584 din 15 octombrie 2010 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta U. N. a R. de L. și A. din cadrul F. S. T. F. din R., în reprezentarea membrului de sindicat D. I., în contradictoriu cu pârâta SC R. L. „. - S. B. S. B.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în contractele colective de muncă de care se prevalează reclamanta, se menționează că plata tichetelor de masă se va face în conformitate cu reglementarea legală.

Norma legală ce reglementează acordarea tichetelor de masă pentru anul

2009, este L. 142/1998, care la art. alin. 1 prevede că: „salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator,"; iar la liniatul

2 a aceluiași articol se prevede că: „tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățiledin sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.";

În consecință acordarea tichetelor de masă nu este o obligativitate ci o facultate în limita bugetelor de venituri și cheltuieli a angajatorului.

Prin notele scrise depuse de reclamantă, aceasta nu contestă situația de criză financiară din cadrul societății pârâte, dimpotrivă, susținând că aceasta se datorează proastei gestionări a fondurilor unității pârâte, de fapt recunoaște existența situației descrisă de reclamantă.

Față de cele reținute, tribunalul a apreciat neîntemeiată acțiunea și a respins-o.

C. de judecată nu s-au solicitat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta U. N. A S. R. DE L. ȘI A. din cadrul F. S. T. F. din R. solicitând în principal: să se admită prezentul recurs, să se constate că sentința civila nr. 1584/(...) este netemeinica și nelegala și, rejudecând cauza pe fond sub toate aspectele, să se admită cererea ce face obiectul dosarului nr. (...) în sensul obligării intimatei-parate la acordarea tichetelor de masa începând cu luna aprilie 2009 și în continuare până la rămânerea definitiva a hotărârii judecătorești.

În subsidiar: admiterea prezentului recurs și, rejudecând cauza sub toate aspectele, să se caseze sentința civila nr. 1584/(...) pronunțata de Tribunalul Sibiu

- Secția C. in dosarul (...) atacată și să se trimită cauza spre rejudecare la instanței de fond.

În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta arată că sentința atacată este netemeinica și nelegala întrucât argumentele invocate în susținerea motivelor sunt incomplete și nesusținute, iar prin soluția pronunțata se încalcă dispoziții legale în vigoare.

Sub aspectul netemeiniciei sentinței civile atacate, consideră ca incomplete și neîntemeiate reținerile instanței de fond cu privire la obligativitatea respectării dispozițiilor contractului colectiv de munca, respectiva dispozițiilor art. 79 din C. colectiv de munca la nivel de unitate pentru anii 2009-2010 înregistrat sub nr.

1781/1 (...) înregistrat la D. de M. a M. B.

Conform art. 1 din HG nr. 8. privind înființarea Societății Comerciale de R. de L. S. B. SA, aceasta este societate comerciala pe acțiuni care funcționează în baza dispozițiilor Legii nr. 31/1990-legea societăților comerciale și se finanțează din venituri proprii.

Conform dispozițiilor art. 5 din HG nr. 8. coroborate cu cele ale art. 24 alin.

4 din anexa 3 la HG nr. 8., rezulta fără echivoc ca drepturile salariale ale angajaților intimate - parate sunt stabilite prin C. colectiv de munca la nivel de unitate.

Conform dispozițiilor art. 37 din C. M., drepturile și obligațiile salariale privind relațiile de munca dintre angajator și salariați se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de munca și al contractelor individuale de munca.

Conform dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din C. M., angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractual colectiv de munca aplicabil și din contractile individuale de munca.

Conform dispozițiilor art. 1 alin 1 din L. nr. 1.996-privind contractele colective C. colectiv de muncă este" ... convenția încheiată (...) prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca."

Conform art. 7 si art. 30 din L. nr. 1.996-privind contractele colective de munca coroborate cu dispozițiile art. 243 alin. 1 din L. nr. 5.- C. muncii, contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legaleconstituie legea părților, iar executarea clauzelor și dispozițiilor acestora sunt obligatorii pentru părți. T., neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.

Conform dispozițiilor art. 31 din L. nr. 1.996 coroborate cu dispozițiile art. 244 din L. nr. 5.-C. muncii, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, iar modificările aduse se comunică, în scris, organului la care se înregistrează si se păstrează acesta devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.

Având în vedere dispozițiile legale precizate, învederează instanței de recurs faptul ca introducerea in contractul colectiv de munca a dreptului angajaților de a primi tichete de masa si aprobarea acestuia de către părți, constituie pe de o parte o clauza obligatorie si asumata de intimata - parata de a asigura fondurile bănești necesare îndeplinirii acestei obligații, iar pe de alta parte obligația de introducere in B. de V. si C. al societății a sumelor necesare achitării acestei obligații.

Neîndeplinirea de către intimate - parata a obligației de a acorda tichetele de masa către angajați, motivarea de imposibilitate financiara de achitare a societății, conform dispozițiilor art. 31 din L. nr. 1.996 coroborate cu dispozițiile art. 244 din L. nr. 5.-C. muncii, nu operează de drept și nu o exonerează de obligația de îndeplinire.

Sub acest aspect, precizează că intimata-pârâtă, în condițiile în care ar fi dorit ca încetarea îndeplinirii obligației de acordare a tichetelor de masa sa opereze de drept în virtutea dispozițiilor art. 1 alin. 2 din L. nr. 142/1998, avea posibilitatea sa acorde tichetele de masa către angajații săi printr-o decizie proprie, fără introducerea ei în contractual colectiv de munca, care s-ar fi stins prin simpla renunțare motivata de imposibilitatea financiara de plata urmata ele nealocarea sumelor necesare în B. de venituri și cheltuieli al societății.

Ori în situația dedusa judecății și în considerentul în care societatea nu mai poate îndeplini aceasta obligație, intimata-parata avea la dispoziție doua cai legale de desființare a acestei clauze contractuale, respectiv negocierile și încheierea unui act adițional la contract prin care s-ar fi eliminat această clauza sau calea judiciara de constatare a nulității clauzei.

Așadar, după cum se poate observa, reținerile instanței de fond din care rezulta ca alocația de hrana acordata sub forma tichetelor de masa nu este un drept ci o vocație care se realizează în funcție de posibilitățile financiare ale angajatorului sunt netemeinice si nejustificate întrucât aceasta vocație a devenit un drept câștigat prin introducerea lui in contractul colectiv de munca, fapt care îl face sa fie ocrotit de legi speciale, respectiv L. nr. 5.-C. M. si L. nr. 1. 996-privind contractual colectiv de munca.

În ceea ce privește nelegalitatea sentinței civile nr. 1584/(...), consideră că încalcă, așa cum a arătat mai sus, atât dispoziții ale Legii nr. 5.-C. M. și Legii nr.

1.996-legea contractelor colective, cât și clauze contractuale prevăzute de C. colectiv de munca.

Mai mult de atât în întimpinare parata intimata recunoaște pretențiile reclamanților, dar invoca dificultăți economice care împiedica acordarea acestor drepturi.

În art. 287 C. M. si art. 75 din legea nr. 168/1999 este consacrata obligația angajatorului ca până la prima zi de înfățișare să depună dovezile în apărarea sa. Angajatorul este obligat sa dovedească legalitatea și temeinicia masurilor dispuse unilateral și sa prezinte probe până la primul termen de judecata, sub sancțiunea decăderii din acest drept. Așa fiind în conflictele de drepturi, sarcina probei este răsturnata, aceasta nu revine reclamantului (salariat) în temeiul art.1169 Cod civil, ci angajatorului.

Având în vedere cele arătate, consideră că atât reținerile instanței de fond cât și soluția pronunțata în sentința civila nr. 1584/(...) sunt eronate, nejustificate, netemeinice și nelegale.

În drept, invocă prevederile art. 304 pct. 9, art. 3041 C. proc. civ, Legii nr. 5.- C. muncii, Legii nr. 1.996-privind contractual colectiv de munca și C. colectiv de munca încheiat la nivel de unitatea S. C. de R. de L. C.- S. B. SA.

Intimata S. C. de R. de L. C.- S. B. SA, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca legale și temeinice a hotărârii atacate.

În motivarea poziției procesuale se arată de către intimată faptul că angajatorul nu are obligația ci doar posibilitatea de a acorda alocația individuală de hrană sub forma de tichete de masă și, mai mult decât atât, intimata fiind societate comercială din sectorul bugetar, poate acorda această alocație numai în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii.

T. intimata înțelege să facă trimitere la D. nr. 1. a Î. C. de C. și J.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedereconsiderentele ce vor fi expuse în continuare:

Potrivit art. 243 alin. 1 din C. muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din C. muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.

Astfel cum în mod corect se invocă și prin motivele de recurs, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 2 din L. nr. 1.996 și art. 236 din C. muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații reprezentați de recurentă erau îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil.

Totuși, în ceea ce privește pretențiile deduse judecății, referitoare la acordarea tichetelor de masă pentru perioada aprilie-septembrie 2009, drepturile prevăzute în favoarea salariaților, prin contractul colectiv de muncă, comportă unele nuanțări.

Astfel, dispozițiile art. 81 și, respectiv art. 79, din Contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2007-2008 și 2009-2010 prevăd „Acordarea a câte un tichet de masă pe zi pe angajat începând cu drepturile lunii noiembrie

2007, conform prevederilor legale";.

Prin urmare dispoziția din contractul colectiv de muncă aplicabil face trimitere la prevederile legale iar actul normativ care reglementează acordarea tichetelor de masă pentru anul 2009 este L. nr. 142/1998.

Conform art. 1 alin. 2 din L. 142/1998 „tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori";.

În consecință, acordarea tichetelor de masă de către angajator este o posibilitate determinată de resursele financiare proprii, în același sens statuând și Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr.14 din (...), pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, în care s-a menționat expres că tichetele de masă

„nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație.

Drept urmare, întrucât în bugetul de venituri și cheltuieli al C. pe anul

2009 s-au alocat sume pentru plata tichetelor de masă numai pentru lunile ianuarie-martie, iar prin bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2010 nu s- au alocat sume pentru plata tichetelor de masă, Curtea apreciază că instanța defond în mod corect a apreciat că pârâta nu poate fi obligată la acordarea tichetelor de masă în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamantă.

Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

C. de judecată nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta U. N. A S. R. DE L.

ȘI A. din cadrul F. S. T. F. din R. împotriva Sentinței civile nr. 1584 din 15 octombrie 2010 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 20 aprilie 2011.

PREȘED.TE JUDECATORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.

G.

G. C.

Red.I.R.M/Dact.S.M

2 ex./(...)

Jud. fond: V. C., B. G.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1447/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă