Decizia civilă nr. 1453/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1453/R/2011
Ședința publică din data de 20 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC S. S. Tg. M. împotriva sentinței civile nr. 4152 din 30 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat M. D. I., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 19 aprilie
2011 pârâta recurentă a depus la dosarul cauzei o precizare însoțită de înscrisuri, care se comunică și reclamantului intimat.
Reclamantul intimat arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 4152 din 30 noiembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul M. D. I. în contradictoriu cu pârâta SC S. S. T. M. și în consecință s-a dispus anularea deciziei de concediere disciplinară nr.1502A/(...) și a înregistrării în carnetul de muncă, a încetării disciplinare a contractului de muncă; s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior, aceea de șofer de camion.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data de (...) și până la reintegrare.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr.1502 A/(...)emisă de către pârâtă a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncăal reclamantului în temeiul art. 61 lit. ";a"; din Codul Muncii începând cu data de (...), deoarece reclamantul nu s-a supus indicațiilor disponenților firmei colaboratoare GST STADLER GMBH Austria și pentru faptul că prin nota explicativă reclamantul nu a adus argumente exoneratoare de răspundere.
În cuprinsul deciziei nu sunt arătate prevederile articolelor cuprinse în regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de către reclamanți.
Potrivit prevederilor art. 268 alin. 2 din Codul Muncii decizia de sancționare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de către salariați.
Fapta descrisă în conținutul deciziei contestate are un caracter general și nu este precizată în timp săvârșirea faptei de către reclamant. De asemenea, nu cuprinde prevederile din regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de către salariați.
În această situație decizia contestată a fost anulată întrucât nu a întrunit condițiile prevăzute de art. 268 alin.2 din Codul Muncii.
Cererile privind daunele morale și cheltuielile de judecată au fost respinse ca nedovedite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. S. S. T. M. solicitândmodificarea în parte a sentinței atacate ca fiind netemeinică și nefondată, cu consecința respingerii ca nefondată a acțiunii reclamantului M. D. I.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta consideră hotărârea instanței de fond ca fiind nefondată întrucât a arătat în concret raportat la prevederile art.268 alin. 2 Codul muncii în ce a constat faptul de abatere disciplinară, a procedat la convocarea reclamantului în vederea efectuării cercetării disciplinare la care acesta nu a înțeles să dea curs.
În aceste condiții refuzul reclamantului de a se prezenta în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile echivalează cu o recunoaștere a faptei în interpretarea prevederilor Codului Muncii, în materia aplicării sancțiunilor disciplinare sau cel puțin ca o pasivitate din partea acestuia în ceea ce privește fapta pentru care a fost emisă decizia de concediere a reclamantului.
Pârâta solicită instanței de recurs să procedeze la reverificarea probatoriului administrat cauzei și să pronunțe o hotărâre de modificare în parte a hotărârii primei instanțe, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedereconsiderentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin decizia nr. 1502 A/(...) emisă de către pârâtă a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă al reclamantului în temeiul art. 61 lit. ";a"; din Codul Muncii începând cu data de (...), deoarece reclamantul nu s-a supus indicațiilor disponenților firmei colaboratoare GST STADLER GMBH Austria și pentru faptul că prin nota explicativă reclamantul nu a adus argumente exoneratoare de răspundere.
Analizând conținutul deciziei de concediere, se poate constata faptul că aceasta nu cuprinde descrierea faptelor pretins a fi săvârșite de reclamantul salariat și nici prevederile din statutul de personal regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, pretinsa faptă fiind menționată în mod generic în sensul că reclamantul nu s-a supus indicațiilor disponenților firmei colaboratoare GST STADLER GMBH Austria și pentru faptul că prin nota explicativă reclamantul nu a adus argumente exoneratoare de răspundere.
Prevederile art. 263 alin. 2 din C.Muncii definesc abaterea disciplinară ca fiind o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
A.eatul 1 al aceluiași articol prevede că angajatorul își poate exercita dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare salariaților săi doar în situația în care constată săvârșirea unei abateri disciplinare în sensul arătat mai sus, fiind obligat de prevederile imperative ale art. 268 alin. 2 din C.Muncii, să precizeze expres, chiar în cuprinsul deciziei de sancționare, care sunt abaterile disciplinare reținute în sarcina salariatului, legiuitorul stabilind prin această reglementare o măsură de protecție a angajatului împotriva eventualelor abuzuri ale societății, față de care se află în raporturi de subordonare.
De asemenea prevederile legale anterior menționate impun în sarcina angajatorului obligativitatea menționării în cuprinsul deciziei de sancționare disciplinară prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat.
Prevederea concretă în decizia de concediere disciplinară a faptelor ilicite reținute în sarcina salariatului precum și a prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, permite instanței judecătorești investite cu cenzurarea legalității și temeiniciei sancțiunii aplicate, verificarea măsurii în care faptele, astfel precizate și descrise, constituie abateri disciplinare în sensul codului, precum și îndeplinirea celorlalte condiții ale răspunderii disciplinare.
Astfel, întrucât abaterea disciplinară este condiția necesară și suficientă, unicul temei pentru declanșarea răspunderii disciplinare, pentru a se putea stabili dacă o faptă poate fi astfel calificată, instanța trebuie să aibă posibilitatea de a analiza elementele constitutive ale acesteia.
Din acest motiv, nu întâmplător și fără a da dovadă de un formalism excesiv și nejustificat, legiuitorul a prevăzut ca decizia de sancționare disciplinară să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei ilicite reținute în sarcina salariatului precum și indicarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, întrucât în caz contrar instanța este pusă în imposibilitatea de a analiza elementele constitutive ale abaterii disciplinare.
Latura obiectivă este esențială în acest sens, neputându-se lăsa în sarcina instanței stabilirea faptelor ilicite pe care angajatorul le-a avut în vedere atunci când a dispus aplicarea sancțiunii, respectiv de a căuta în ansamblul atribuțiilor ce revin salariatului prin lege, regulamentul intern, contracte colective și individuale de muncă, fișa postului, îndatoririle concrete care au fost încălcate sau nerespectate de către acesta, cu atât mai mult cu cât, cel ce se bucură de prerogativă disciplinară trebuia să dețină probe, la momentul luării măsurii, cu privire la acțiunile sau inacțiunile ilicite concrete ale angajatului.
Curtea apreciază că nu se poate reține că „fapta comisă"; constă în nesupunerea față de indicațiile disponenților firmei colaboratoare GST STADLER
GMBH Austria în condițiile în care nu s-a arătat în mod concret în ce a constat fapta de nesupunere și nu au fost menționate „indicațiile"; și temeiul în baza căruia acestea deveneau obligatorii pentru salariat.
Astfel, Curtea reține că soluția primei instanțe, de admitere a contestației formulate de către reclamant și de anulare a deciziei de concediere, cu repunerea părților în situația anterioară, conform prevederilor art. 78 alin. 1 din C.Muncii, este legală și temeinică impunându-se a fi menținută.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii sentinței pronunțate de către prima instanță.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S. S. T. M. împotriva
Sentinței civile nr. 4152 din 30 noiembrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI S .-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
GREFIER G . C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond:P. U.
| ← Decizia civilă nr. 4467/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5142/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
