Decizia civilă nr. 5206/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.5206/R/2011
Ședința 3 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M.
JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent D. D.-G. împotriva sentinței civile nr. 3073 din 9 mai 2011 pronunțată de Tribunalul
Sălaj în dosarul nr. (...) privind și pe intimata S. C. M. SA B. și S. C. M. SA S. C. M. C., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului recurent - avocat L. L. din cadrul Baroului C. și reprezentanta pârâtelor intimate - consilier juridic R. T.
Procedura de citare este realizată .
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar delegația sa de reprezentare și chitanța care atestă plata onorariului avocațial. D. că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta intimatelor, de asemenea, declară că nu are cereri sau excepții de invocat.
Curtea declară închisă dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului susține concluzii de admitere a recursului solicitând modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii contestației, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului conform considerentelor expuse în întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3073 din 9 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului D. D.- G., privind anularea Deciziei de concediere nr.4/A(...)/(...) emisă de S. C. M. SA B. - S. C. M. C., reintegrarea în muncă și plata drepturilor salariale reclamantului
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că prescripția aplicării sancțiunii față dedata săvârșirii faptei, invocată de reclamantă este neîntemeiată pentru următoarele :
R. de cercetare în urma căruia s-au constatat cele ce au dus apoi la concedierea reclamantului a fost întocmit la data de 23 noiembrie 2010 și s-a adus la cunoștința reclamantului la aceeași dată, emițându-se decizia de concediere la data de 26 noiembrie 2010.
Momentul luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare este momentul în care acest raport de încetare a fost înaintat conducerii pârâtei, care este obligat ca în termen de 30 de zile să aplice sancțiunea, termen în care s-a încadrat, astfel că prescripția nu a acționat în cauză.
Convocarea în scris a reclamantului există, în condițiile în care acesta a fost convocat pentru data de 23 noiembrie 2010, ora 9,30 la P. de R. Z. pentru cercetare, dând o Notă de relații la întrebările pârâtei cu privire la cele constatate prin R. de cercetare nesubzistând astfel nici motivul de nulitate invocat de reclamant privind lipsa convocării.
Asupra fondului cauzei de față instanța a reținut următoarele :
Prin Decizia nr. 4A(...) din 26 noiembrie 2010 a fost dispusă de către pârâtă concedierea reclamantului în temeiul art.61 lit.a din Legea nr.53/2003, sancțiunea disciplinară fiind prevăzută de R. I. al S. C. M. SA la art.54 lit.f Statutul Disciplinar al personalului din unitățile de transporturi art.35 lit.";f"; și art.264 (1) lit.";f"; din Legea nr.53/2003 - C. Muncii.
În raportul de cercetare care a stat la baze emiterii acestei decizii, s-a reținut că reclamantul a efectuat revizia tehnică la compunerea la trenul nr.60133-2 din 17 iulie 2010 aparținând de operatorul de transport feroviar SC grupo T. F. SA și a cărui vagon a deraiat producându-se un accident feroviar în
18 iulie 2010.
Aceasta în condițiile în care la data de 24 iunie 2010 reclamantul avea încheiat ca act adițional contractul său de muncă, angajament de fidelitate și de respectare a secretului de serviciu cu societatea pârâtă, prin care a declarat că nu are contract individual de muncă încheiat cu o societate care are același obiect de activitate sau obiect de activitate similar cu cel al C. M. SA, și nu desfășoară alte activități care sunt în relație directă de concurență cu activitatea desfășurată de C. M. SA.
Cu toate acestea, așa cum rezultă din conținutul comunicării reclamantul a efectuat revizia vagoanelor aparținând de SC G. T. F. SA, în condițiile în care îndeplinirea aceeași funcție de revizor tehnic la societatea pârâtă, încălcând astfel Angajamentul asumat de a desfășura activități care sunt în relație directă de concurență cu activitatea desfășurată de pârâtă, având în vedere că și SC G. T. F. este operator de transport feroviar.
În acest fel activitatea reclamantului se încadrează în prevederile art.61 lit.a C. muncii, respectiv s-au încălcat cele stabilite în contractul de muncă ca fiind abatere gravă, ce duce la desfacerea contractului individual de muncă, măsură luată în mod legal de către pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D. D. G. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței cu admiterea contestației așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului consideră soluția dată de către instanța de fond ce fiind rezultatul unei interpretări eronate a stării de fapt, a documentelor depuse de către părți în probațiune, a conținutului faptei reținute ca fiind o abatere disciplinară, fapt sancționat prin prevederile art. 304 pct. 8 din C. de procedură civilă; cât al unei interpretări eronate a textelor de lege, în special a prevederilor art. 268 alin.1 din codul muncii, fapt sancționat prin prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Referitor la excepția nulității deciziei de desfacere a contractului individual de muncă instanța de fond reține că termenul de 30 de zile la care se face referire în art. 268 codul muncii de la momentul înaintării raportului de cercetare disciplinară efectuat în cursul procedurii cercetării disciplinare prealabile.
2
Aceste concluzii sunt netemeinice: potrivit practicii instanțelor de judecată dar, mai ales, potrivit părerilor exprimate în doctrină, aceste termen de 30 de zile curge da la data la care conducerea societății a luat la cunoștință de săvârșirea unei abateri disciplinare și a cunoscut persoana vinovată de săvârșirea acesteia.
Potrivit declarațiilor pârâtei, de la termenul din data (...)aceasta a cunoscut de săvârșirea "abaterii disciplinare" și a cunoscut și "persoana vinovată" la data de 20.10.20 I O, când a fost înregistrată adresa Autorității F.e Române.
Este atât de clar lucrul acesta încât însăși pârâta nu-l poate nega și îl recunoaște în mod direct, fără a încerca să justifice un o altă dată, ulterioară acesteia.
Cercetarea disciplinară nu a avut ca scop descoperirea persoanei care a săvârșit o faptă sancționată ca și abatere disciplinară și a avut ca scop direct efectuarea cercetării disciplinare prealabile pentru angajatul D. D. G., în sarcina căruia a fost reținută ca faptă culpabilă, încălcarea prevederilor contractului individual de muncă - anexa nr.7 A "angajamentul de fidelitate și de respectare a secretului de serviciu. A. fapta cât și făptuitorul se cunoșteau de la data de (...).
Art.268 alin.1 din C. Muncii nu condiționează curgerea termenului de prescripție de 30 de zile de efectuarea cercetării prealabile, condiție prevăzută distinct, și nici nu stabilește că momentul de început al acestuia se situează la data depunerii la registratura societății, a raportului final întocmit de comisia de cercetare prealabilă, rezultând așadar că acesta se calculează de la data la care angajatorul a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare.
Un alt motiv de nulitate absolută a deciziei de sancționare invocat de a fost dat de prevederile art. 267 din C. Muncii care prevede, în mod imperativ, că "sub sancțiunea nulității absolute. nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art.264 alin.1 lit.a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare prealabile." P. de pornire în efectuarea cercetării îl constituie convocarea, în scris, a salariatului de către persoana împuternicită de către angajator să realizeze această operațiune, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
În loc de convocare care să respecte exigențele C.ui muncii d-lui Domșa
D. G. i s-a dispus de către șeful ierarhic superior să se prezinte la o anumită dată la C.
Raportat la fondul cauzei arată următoarele: decizia de sancționare a primit-o pe poștă la data de (...), fiind datată la (...).
A lucrat la S. C. M. inclusiv luna decembrie a anului 2010. nu înțelege cum de a fost primit la lucru și acceptat la lucru și după data desfacerii contractului individual de muncă. În susținerea celor afirmate există atât pontajele, foile de verificare tehnică a vagoanelor pe care le-a semnat, etc. din păcate toate acestea se află la angajator.
Este adevărat că în perioada (...) - (...) a fost angajat pe un post tot de revizor tehnic vagoane la S. C. T. G. S. - C. N. (și nu la acea societate care este amintită atât în actele emise de către angajator cât și în sentința civilă).
Principalele atribuții ale fișei postului sunt legate de verificarea vagoanelor, obligația principală de a observa și anunța eventualele defecte/deficiențe ale vagoanelor, defecte ale sistemului de frânare al vagoanelor, în general orice aspect care ar pune în pericol siguranța transportului feroviar.
Indiferent de societatea care efectuează operațiuni de transport feroviar și indiferent de persoana care ocupă postul de revizor tehnic vagoane această
3 operațiune este reglementată clar prin normele tehnice prevăzute în instrucția nr.250. În aceste instrucțiuni sunt stabilite toate obligațiile de revizor, elemente care fac parte din fișa postului. Prin specificul muncii pe care o prestează nu poate deține informații care să fie calificate ca fiind secret profesional (vagoanele, cu unele mici excepții, au aceleași caracteristici) și nu poate influența decizia clienților celor două societăți în sensul că să apeleze la una sau alta dintre ele pentru că una ar fi mai bună iar cealaltă ar presta servicii de calitate mai slabă.
Existența unui alt contract individual de muncă, suplimentar celui încheiat cu S. "C. M." S. a fost incriminată doar începând cu data de (...) când toți angajații societății au fost obligați să semneze angajamentul de fidelitate și de respectare a secretului de serviciu. S. faptă de care poate fi acuzat este aceea că a mințit în momentul completării declarației. M. a fost dat de faptul că știa ce se urmărește prin completarea acelei declarații și a fost dispus să mintă ca să nu piardă locul de muncă, fiind unic întreținător al unei familii cu trei copii.
Contractul încheiat cu S.C. TRANSFFROVIAR G. S. - C. N. a fost încheiat pe o perioadă determinată de timp de 3 luni de zile, încetând la data de (...). Acesta putea fi prelungit însă. așa cum rezultă și din decizia societății S.C. TRANSFFROVIAR G. S. - C. N. din propria voință nu a vrut să mai continue să lucreze pentru această societate.
Referitor la obligația de fidelitate reglementată de art.39. alin.2 lit. d din
C. Muncii arată următoarele:
Obligația de fidelitate constituie o obligație principală a salariatului. pe durata executării contractului individual de muncă de a se abține de la săvârșirea oricărui. act sau fapt ce putea dăuna intereselor angajatorului, fie prin concurență, fie prin lipsă de discreție cu privire la informațiile confidențiale (secrete) privindu-l pe angajator, de natură tehnică, economică, managerială, comercială etc. la care are acces, permanent sau ocazional, prin activitatea pe care o desfășoară.
Referitor la neconcurență, a arătat mai sus care sunt principalele obligații de serviciu. Are un post de execuție. în care trebuie să execute cele prescrise printr-o normă tehnică pe care nu are voie să o încalce. Prin specificul muncii nu are cum să facă concurență societății S.N.T.F.M ... CTR M." S.A ..
Referitor la confidențialitate și la păstrarea secretului de serviciu arată instanței că îi este imposibil de a deține informații care să poată fi calificare ca fiind secret de serviciu. A., prin însăși natura postului pe care îl ocupă este imposibil să săvârșească oricare din cele două fapte de care este acuzat.
Cu siguranță că S.N.T.F.M C. M." S. consideră ca act de neloialitate simplul cumul de funcții în sensul că îi este interzis să mai lucreze în afara orelor de program pe care le are de efectuat la această societate, un serviciu suplimentar, conform pregătirii și calificării.
Arată că la data emiterii deciziei nu mai avea nici un alt contract individual de muncă încheiat cu o altă societate și când a încheiat contractul individual de muncă cu S.C T. G. S. - C. N. societatea pârâtă nu avea un angajament de fidelitate semnat cu reclamantul și o astfel de faptă nu era incriminată.
Pârâta S. NAȚIONALĂ DE T. F. DE M. „. M. SA prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
4
Recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru considerentele ce urmează:
Prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 267 C. muncii, care prevăd că „(1) Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. (2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii";.
La fel, art. 63 alin. 1 C. muncii stipulează: „Concedierea pentru săvârșirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile și în termenele stabilite de prezentul cod";, iar art. 76 C. muncii stabilește dincolo de orice dubiu că acea concediere „dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută";, fiind evident că sancțiunea lovește concedierea dispusă cu încălcarea oricăreia din etapele procedurii stabilite de lege, nediferențiat, tocmai datorită caracterului grav al măsurii, care este imperios necesar să urmeze pașii prescriși de legiuitor pentru a nu lăsa loc de arbitrar și abuz.
În speță, tocmai o astfel de nelegalitate se verifică, prin aceea că, așa cum a arătat și contestatorul, a lipsit practic convocarea la cercetarea disciplinară.
A., după cum reiese din copia „convocatorului"; depusă la fila 13 dosar fond, contestatorul a fost rugat să se prezinte în data de (...), la ora 09.30, la P. revizie Z., pentru cercetare.
Curtea notează că din cuprinsul acestuia se constată chestiunea de centrală importanță în statuarea asupra legalității concedierii: faptul că, deși se dă întâlnire contestatorului la anumite oră, dată și locație, nu se precizează obiectul întrevederii, lipsind fapta ce se impută acestuia , fiind menționat sec și fără conținut :"; pentru cercetare";.
Or, este de covârșitoare importanță pentru respectarea procedurii concedierii ca acea convocare să facă referire expresă la cercetarea disciplinară ca motiv al convocării, precum și la fapta imputată, pentru că numai în acest mod se indică dincolo de orice dubiu salariatului semnificația foarte gravă a convocării, dându-i-se astfel posibilitatea de a-și pregăti apărarea cu o anvergură pe măsura amenințării cu aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
Mai mult, caracterul fictiv al convocării rezultă și din termenul extrem de scurt pe care acesta l-a avut la dispoziție pentru a-și pregăti apărarea, convocatorul i-a fost înmânat la ora 07.00 , iar cercetarea era fixată pentru ora
09.00. Cercetarea s-a desfășurat în aceiași zi, decizia fiind emisă în ziua următoare.
Ca atare, Curtea concluzionează că cercetarea disciplinară a fost făcută în temeiul unui convocator ce nu respecta exigențele minime de legalitate, lipsind în mod real recurentul de orice posibilitate de a se apăra, motive pentru care această convocare este așadar ineficientă din perspectiva procedurii sancționării disciplinare, atrăgând, în baza dispozițiilor legale mai sus citate, nulitatea întregii concedieri.
În această situație, nulitatea prevăzută de art. 74 C. muncii este absolută, astfel încât vătămarea se prezumă în mod absolut, neputându-se proba din contra, peste această prezumție legală, imperativă, de vătămare, dată de textul legal.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază superfluu a mai analiza celelalte motive de nelegalitate și netemeinicie, și văzând dispozițiile art. 312
5 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., urmează a admite recursul, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul art. 274 C.pr.civilă, va obliga pârâta la plata sumei de 4000 lei cheltuieli de judecată aferente fondului și la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamantul D. D. G. împotriva sentinței civile nr. 3073 din (...) a T.ui S. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o modifică în tot și în consecință admite acțiunea formulată de reclamantul D. D. G. în contradictoriu cu pârâta S. „. M. SA
Anulează decizia de concediere nr. 4A(...) din (...) emisă de S. M. „. M. SA
- S. C. M. C.
Obligă pârâta la reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii.
Obligă pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Obligă pârâta la plata sumei de 4000 lei cheltuieli de judecată aferente fondului și la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 13 decembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI D . C. G. C. M. I. T.
GREFIER N. N.
Red. DG D act. S.M./2 ex
6
| ← Decizia civilă nr. 884/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4467/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
