Decizia civilă nr. 1520/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1520/R/2011
Ședința publică din data de 3 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. C. G. JUDECĂTOR : C. M.
JUDECĂTOR : I. T. GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 7 din 10 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) privind și pe reclamanta intimată B. C.-M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei recurente - avocat I. M. din cadrul Baroului S., în substituire avocat I. D., lipsind reclamanta.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că reclamanta a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtă, transmisă prin fax la dosar în ședința publică de azi, într-un singur exemplar.
Reprezentantul recurentei arată că nu dorește lăsarea cauzei la o strigare ulterioară pentru a lua cunoștință de cuprinsul întâmpinării formulate în cauză și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum acesta a fost formulat și pentru motivele arătate în scris, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii fără cheltuieli de judecată. În esență, arată că soluționarea de către tribunal a excepției prescripției invocate s-a raportat la o motivare total străină cauzei iar aprecierea că drepturile salariale ar fi incluse în salariul de bază al reclamantei nu este una care să corespundă realității.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.7 din 10 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea precizată a reclamantei B. C. M. în contradictoriu cu pârâta SC O. P. SA, care a fost obligată la plata drepturilor salariale reprezentând aprovizionare toamnă - iarnă pe luna octombrie în cuantum de un salariu minim pe ramură, pentru anii 2007-2008, sume ce urmează a fi actualizate și indexate cu rata inflației de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că nu sunt întemeiate susținerile pârâtei, potrivit cărora drepturile salariale ce fac obiectul procesului ar fi fost incluse in salariul de bază al angajaților începând cu anul
1997.
Într-adevăr, prin dispoziția de la alin. 3 al art. 168 din toate CCM la nivel de unitate pe perioada 2004-2008 se prevede că în anii 1998-2001 suplimentările salariale de la alin. l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Interpretând insă sistematic și gramatical această prevedere contractuală, tribunalul a observat că includerea primelor in discuție în salariul de bază a avut loc doar pentru anii 1998-2001, părțile contractante folosind exprimarea in perioada 1998-2001. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi pe anii
2004 - 2007 pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 (1) în CCM la nivel de unitate pe anii ulteriori.
Că este așa rezultă și din împrejurarea că angajatorul nu a fost în măsură să probeze faptul că suplimentele convenite cu salariații se regăsesc in salariile acestora în lunile aferente anilor 2005 și 2006, cu toate că potrivit art. 287/Codul Muncii sarcina probei îi revenea și putea fi făcută cu statele de plată corespunzătoare perioadelor respective, din care să rezulte cu titlu de evidenta susținerile din întâmpinare.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.234 din Codul Muncii, instanța a constatat ca executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea acestuia atrage răspunderea părților care se fac vinovate.
In concluzie, interpretarea clauzelor prevăzute la art. 176 alin.l , 2 si 6 din CCM la nivel de unitate in mod unilateral și peste termenul pentru care au fost încheiate contractele nu poate produce efecte de natură a înlătura conținutul explicit al prevederii invocate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. O. P. S. B., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate cu respingerea cererii dechemare în judecată ca nefondată.
În motivarea recursului a arătat că sentința pronunțata este nelegală și netemeinică, instanța nu a analizat actele existente la dosar.
Venitul anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă" a fost introdus, în anul 1998, în salariul de bază al fiecărui salariat P. RA.
Prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate P. RA din 1997, la art. 168, alin. 3, s-au prevăzut că începând cu (...), suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract. Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază (conform adresei nr. 2412/1998)."
Referitor la netemeinicia cererii de chemare în judecată s-a reținut că venitul anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă" nu se datorează conform alin. 1 și 2 din art. 176 CCM Ramură, întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat P. RA - excepție de la aplicarea alin. 1 și 2 din art. 176 CCM Ramură.
Începând cu (...), suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract.
Introducerea adaosurilor în salariul de bază este prevăzută de art. 137 din CCM Ramură: prin contractele colective de muncă încheiate la nivel deagent economic, unele sporuri și/sau adaosuri pot fi incluse în salariu, astfel că din martie 1998, acest venit a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat P. RA - majorat în acest fel.
Ca o confirmare a acestei situații, sindicatul a și renunțat, din 1999, la negocieri pe tema acordării DISTINCTE a venitului anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă".
Având în vedere situația de fapt, raportată la normele sus-citate, cererea reclamantului prin care solicită obligarea pârâtei la plata sumelor pretins aferente anului 2006/2007, cu titlu de venit anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă", prevăzut în alin. 1, 2 din art. 176 CCM Ramură este neîntemeiată, întrucât incidența alin. 6 din CCM Ramură exclude negocierea, materializarea și acordarea separată, pe fiecare an, a acestui venit introdus în salariul de bază al salariaților P. SA.
In realitate, prin adresa IP nr. 2412 din (...) (Anexa nr. 3) sucursalele P. au fost înștiințate cu privire la aplicarea prevederilor art. 168(3) CCM P. aferent anului 1997, respectiv introducerea în salariul de bază a sumei reprezentând cuantumul ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, începând cu (...).
Inexistenta negocierii din 1998 până în prezent, ca efect al introducerii în salariul de bază a ajutorului pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă", înseamnă inexistența dreptului pretins de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Neformularea de către F. P. a nici unei cereri de negociere la încheierea
CCM P. SA (...) corespunde situației introducerii venitului anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă" în salariul de bază; semnifică indubitabil (i) renunțare implicită la dreptul pretins în prezent de către reclamant, respectiv acordarea în mod distinct de salariu și anual a acest venit, (ii) inexistența creanței pretinse prin cererea de chemare în judecată.
Reclamanta B. C. M. prin întâmpinare (f.13-15) a solicitat respingerearecursului și menținerea în totalitate a hotărârii instanței de fond.
Analizând recursul formulat, atât prin prisma motivelor și apărărilorinvocate Curtea, deliberând, reține următoarele:
Pe fo ndu l cau ze i, Cur te a reț ine teme ini cia ș i lega lit ate a hotă râr ii pro nun ț ate în pri mă ins ta nță.
Astf el, art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii prevede că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă. Prin C. Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2000 înregistrat la M. sub nr. 53346/06/(...), prelungit prin acte adiționale succesive, actul adițional nr.430/(...) și CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2006, înregistrat la M. sub nr. 288/02/(...) a cărui aplicare s- a prelungit prin actul adițional nr. 397/(...) pe o perioadă de minim un an de la data înregistrării, s-a prevăzut, la articolul 176, că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă cu ocazia unor evenimente anuale, P., Z. meseriei, Crăciun, precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, fiecare adaos fiind în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor acestui contract.
Potrivit art. 241 alin. 1 din Codul muncii și art. 11 din Legea nr.
130/1996 privind C. colectiv de muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul deangajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul.
Este adevărat că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S. P. S. în anul 1998 se stipulează, la art. 168 alin. 2, că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază conform telexului 2412/1998, însă acest telex nu cuprinde nici o referire la sucursala din județul S. a acestui angajator. Pe de altă parte, telexul în sine nu probează includerea efectivă a acestui adaos în salariile angajaților de la acea vreme, proba pertinentă putând fi făcută doar printr-o expertiză care să ateste creșterea efectivă a salariilor prin includerea adaosului în salariul de bază.
Astfel, Curtea constată că nu a fost făcută proba celor afirmate de recurenta pârâtă, deși art. 287 Codul muncii așează sarcina probei pe umerii săi.
Ca atare, nefiind probată includerea adaosului în salariul de bază, chiar în ipoteza în care contractele colective de muncă ulterioare anului 1997, încheiate la nivel de unitate, nu au mai prevăzut acordarea acestei suplimentări, obligativitatea acordării ei a subzistat față de dispozițiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură. Nu poate fi agreată interpretarea dată de recurentă acestor dispoziții ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, ca instituind doar o invitație la negociere în cadrul demersurilor pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel inferior, iar nu un drept în sine. Textul art. 176 alin. 1 din contract colectiv de muncă la nivelul ramurii prevede imperativ că „salariații vor beneficia de (…) o suplimentare a drepturilor salariale";, la alin. 3 stipulându-se nu o condiție de care să depindă nașterea dreptului, cum consideră recurenta, ci o contextualizare a modalității în care se va pune în executare obligația.
Se au în vedere prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, conform cărora contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin C. colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de ramură.
Cât privește adresa comună din 2008 la contractul colectiv de muncă, aceasta nu poate produce efecte pentru o perioadă anterioară încheierii sale, decât cu încălcarea principiului neretroactivității care este aplicabil și în privința clauzelor interpretative din contractul colectiv de muncă, după cum stipulează art. 31 din Legea nr. 130/1996
Raportat la considerentele ce preced, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 ind. 1 C.proc.civ., Curtea urmează să respingă recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 7 din 10 ianuarie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 3 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI D . C. G. C. M. I. T.
Cu opinie separată G REFIER N. N.
Red.DCG Dact.SzM/2ex.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Analizând recursul formulat de S. „. S., prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale și a prevederilor contractuale aplicabile în cauză, consider că recursul este în parte fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Astfel cum s-a reținut și prin opinia majoritară motivată în cauză, art. 283 al. 1 lit. e) din Codul muncii nu este aplicabil în speță, întrucât prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit disp.art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale ce pot fi solicitate, conform art. 166 și 283 alin.1 lit.c) din Codul muncii, în termenul de prescripție de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Opinez însă că în cauză sunt incidente motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 3041 Cod. Proc. civilă.
Astfel, prima instanță a reținut ca temei juridic al acțiunii reclamantului dispozițiile art. 176 alin. 1 și 2 din C. colectiv de muncă la nivel de ramură.
Alin. 1 al art. 176 din C. colectiv de muncă la nivel de ramură, invocat de reclamant, prevede că de P., Z. meseriei, Crăciun, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos.
Alin. 2 al aceluiași articol prevede că acest adaos va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Instanța de fond nu a avut însă în vedere la pronunțarea soluției și dispozițiile alin. 6 al art. 176 din C. colectiv de muncă la nivel de ramură, potrivit cărora adaosurile se acordă „în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază";. De asemenea, potrivit alin.3 al aceluiași articol, „condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare";.
Ori, în cazul societății pârâte, prin C. colectiv de muncă la nivel de unitate din anul 1997 s-a prevăzut, la art. 168 alin. 3, că, începând cu (...), suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă însalariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Prin adresa nr. 2328/(...), P. R.A. B. a adus la cunoștința sucursalelor că salariații R. A. a P. „., aflați la data de (...) în evidențele unității, vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de 441.000 lei/persoană brut pentru aprovizionare de toamnă - iarnă, în conformitate cu prevederile art. 168 alin. 1 din C.C.M. în vigoare.
Ulterior, în C. colectiv de muncă încheiat la nivelul S. „. în anul 1998, s-a precizat la alin.2 al art. 168, că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telexului 2412/1998).
Acest telex arată că, pentru aplicarea prevederilor art. 168 alin. 3 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 1997 (menționat mai sus), începând cu data de 1 martie 1998, salariile de bază brute ale personalului parte în acest contract, valabile la 28 februarie 1998, se vor majora astfel: cu
10 % salariile de bază în cuantum de până la 1.000.000 lei, cu 7 % salariile brute de bază cuprinse între 1.000.001 lei - 2.000.000 lei și cu 5 % salariile brute de bază în cuantum de peste 2.000.000 lei.
Prin O.U.G. 49/(...) a luat ființă Societatea Națională a P. „. S. B., prin reorganizarea R. A. a P. „. B., care s-a desființat .
La data intrării în vigoare a O.U.G. 49/1997, societățile comerciale din domeniul rafinării și distribuției petrolului și produselor petroliere (prevăzute în anexa 2) au fuzionat cu S. P. S., fiind absorbite de aceasta.
În art. 7 alin. 2 din O.U.G. 49/1997 se prevede că toate drepturile și obligațiile R. A. a P. „. B., precum și cele ale societăților comerciale care au fuzionat, prevăzute în anexa 2, sunt preluate de către S. P. S..
Reclamantul din prezenta cauză a fost salariat al S. Peco S. S., societate prevăzută în anexa 2 a O.U.G. 49/1997 și care a fuzionat cu S. P. S.A, devenind Sucursală PECO.
Urmare a fuzionării, acest salariat a fost transferat în interesul serviciului la S. P. S..
În atare condiții, la data când a fost trimis telexul 2412/(...) și a fost încheiat C. colectiv de muncă la nivelul S. P. S. pentru anul 1998 (în care se menționează la art. 168 alin. 2 faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază conform telexului 2412/1998), reclamantul devenise salariat al S. P. S..
Ca urmare, intimatului îi devenise aplicabil C. colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 1998, care prevedea includerea suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă în salariul de bază, astfel încât, fiind incidente dispozițiile art. 176 alin. 3 și 6 din C. colectiv de muncă la nivel de ramură, acesta nu mai poate beneficia de drepturile prevăzute de art. 176 alin. 1 și 2 din acest contract, așa cum greșit a reținut prima instanță.
Raportat tuturor considerentelor expuse, consider că se impunea admiterea recursului formulat de S. „. S. și modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Judecător ,
C. M.
Red./Tehnored.: C.M.; (...).
| ← Decizia civilă nr. 3172/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1601/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
