Decizia civilă nr. 1498/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1498/R/2011
Ședința din 02 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G.
JUDECĂTOR : L. D.
JUDECĂTOR : S. D.
G. : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA - S. T. și S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA - S. C. împotriva sentinței civile nr. 1822 din 09 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. R. V. R. C. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate reclamantului intimat și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 aprilie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. R. V. R. C. C. a depus la dosar întâmpinări, prin care solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că prin motivele de recurs pârâtele recurente au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1822 din (...), pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr.(...) a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de M. „. M. S.-S. C., invocată de aceasta prin întâmpinare.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. R. V. R. C. C., în contradictoriu cu pârâtele S. N. de T. F. de M. „. M., și S. N. de T. F. de M. „.
M.-S. C.
Au fost obligate pârâtele să plătească membrilor de sindicat C. G., N. V., C. V., C. Ș., S. I., N. V., C. V., C. V. I., P. Ion, P. Ion, P. V., C. Ion prima pentru Ziua F.ului, la nivelul valorii clasei 1 de salarizare, pentru anii 2007, 2008 și
2009 și ajutorul material de P. pentru anul 2009, la nivelul valorii clasei 1 de salarizare, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective.
Totodată au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de
1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin semnarea contractelor individuale de muncă, în calitate de angajator direct, în sarcina pârâtei S. N. de T. F. de M. „ C. M. „SA -. C. s-a născut obligația prevăzută de art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Nu prezintă nicio relevanță în cauză împrejurarea că pârâta S. N. de T. F. de M. „ C. M. „SA -. C. nu este parte semnatară a contractului colectiv de muncă invocat, care produce efecte pentru toți salariații angajatorului, conform art. 241 din Codul muncii.
Având organe proprii de conducere, pârâta poate sta în judecată, conform art. 41 alin.2 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, potrivit art. 71 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia, cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., de un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
De asemenea, pentru Ziua F.ului s-a acordat o premiere al cărei cuantum a fost stabilit de C. de administrație la nivelul clasei 1 de salarizare.
Valabilitatea acestui contract a fost prelungită conform actului adițional înregistrat sub nr. 370 din (...).
Dispoziții asemănătoare se regăsesc și în art. 64 din contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2008, încheiat la nivel de unitate.
Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta, conform art. 243 din Codul muncii și art. 30 din Legea nr.
130/1996.
Pârâții nu au făcut dovada acordării membrilor de sindicat reprezentați în cauză a drepturilor bănești solicitate, cu toate că sarcina probei le incumbă, conform art. 287 din Codul muncii.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 40 alin.2 lit. c), art. 241, art. 243 din Codul muncii, art. 7 alin.2, art. 11 și art. 30 din Legea nr. 130/1996, instanța a admis acțiunea formulată și a obligat pârâtele să plătească membrilor de sindicat C. G., N. V., C. V., C. Ș., S. I., N. V., C. V., C. V. I., P. Ion, P. Ion, P. V., C. Ion prima pentru Ziua F.ului, la nivelul valorii clasei 1 de salarizare, pentru anii 2007, 2008 și 2009 și ajutorul material de P. pentru anul 2009, la nivelul valorii clasei 1 de salarizare, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, reținând că au căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală, instanța a obligat pârâtele la plata către reclamant a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentândonorariu de avocat, conform chitanței nr. 277 din (...), depusă la fila 26 din dosar fond.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs ambele pârâte.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constată următoarele:
Prin recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „ C. M. SA - R. S. C.s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii împotriva sa, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea recursului s-a arătat că S. N. de T. F. de M. - C. M. SA a încheiat contractul colectiv de muncă, astfel încât îi revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg în contractul colectiv de muncă aplicabil(contract colectiv de muncă semnat de către reprezentanții S.), în raport și de prevederile HG nr. 5., conform cărora își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli și negociază prin acordul colectiv drepturile salariale.
Or, calitate procesuală activă/pasivă poate avea doar părțile semnatare ale contractului nu și unitățile care fac parte din structura vreunei părți semnatare.
Recursul este nefondat Î n conformitate cu dispozițiile art.241 alin.1 lit. c Codul muncii,
„clauzelor contractuale colective de muncă produc efecte ……pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, cum este situația în cauza dedusă judecății.
Astfel, obligația de plată a dreptului recunoscut de acordul colectiv încheiat la nivelul S. S.A B. în favoarea tuturor salariaților săi, revine angajatorului direct, care este S. C. Chiar dacă recurentul nu este semnatar al contractului colectiv de muncă, constituie o structură din cadrul S. S.A B. și este obligată, conform art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Or, în speță, tocmai acest acord colectiv de muncă este aplicabil membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, în considerarea calității lor de salariați în cadrul S. S.A B..
Prevederile HG nr. 5. nu au semnificația aplicării unui regim salarial diferit angajaților Sucursalei decât cel al celorlalți salariați din cadrul S. S.A B., deoarece acordul colectiv se aplică în mod nediferențiat de organizarea și structura regională a societății.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge recursul acestei pârâte.
Prin recursul declarat de pârâta S. N. de T. F. de C. „. C. SA s-a solicitatmodificarea hotărârii primei instanțe și respingerea în întregime a acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că la data de (...) s-a încheiat un proces verbal care a stat la baza noului contract colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2., înregistrat la D. B. sub nr.2584/(...), prin care (art.64) s-a stabilit că drepturile solicitate de reclamant prin prezenta acțiune nu se acordă pentru anul 2009, ci începând cu (...).
De asemenea, prin procesul verbal încheiat la data de (...), reprezentanții sindicatelor feroviare au stabilit suspendarea acordării pe anul 2009 a ajutorului material de P. și a primei acordate pentru ziua feroviarului, această convenție, dictată de dificultățile economice, având forță obligatorie pentru părți.
În conformitate cu prevederile art.977 Cod Civil, interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor. În acest context, înțelegerea părților la data semnării CCM În 2009/2010, a fost în sensul stabilirii cuantumului primei la nivelul clasei 1 de salarizare cu mențiunea expresă ca va fi valabilă doar în anul 2010.
Având în vedere cele de mai sus, pentru anul 2009 reprezentanții salariaților au fost de acord și au semnat documentul prin care se suspendă acordarea atât a ajutoarelor materiale acordate salariaților cu ocazia P.lui cât și a primei acordate pentru Ziua F.ului în anul 2009.
Se critică, de asemenea, calificarea sumelor pretinse prin acțiune ca drepturi a căror acordare este obligatorie, arătându-se că reprezintă un sprijin financiar supus aprobării C.ui de A.
În fine, s-au invocat pierderile financiare ale pârâtei drept motiv de exonerarea de obligația de plată a acestor sume.
Recursul pârâtei este nefondat.
Astfel, prin art.71 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 (f.38 fond) aplicabil și la nivelul unității pârâte (f.39 fond) s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de un ajutor material cu ocazia sărbătorii de P. și de un premiu pentru Ziua F.ului.
Acordul colectiv menționat se aplică conform art.4 de la data înregistrării respectiv (...), producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr.370/(...) (f.40 fond), aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la (...) până la (...), așadar și pentru anul
2009.
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-2010 și înregistrat la D. B. sub nr.2584 din (...), deoarece evenimentele care ocazionează acordarea drepturilor au avut loc înaintea înregistrării contractului colectiv.
Astfel, conform art.25 alin.3 din Legea nr.130/1996 „contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării";, ceea ce ilustrează principiul neretroactivității normei civile. Cum ambele evenimente au avut loc anterior datei de (...) respectiv P. la (...), iar Ziua F.ului la data de (...), acordul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu poate aduce atingere dreptului salariaților de a beneficia de ajutorul material și de premii, deoarece în caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 și art.164
Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
În același sens, sunt ineficiente juridic procesele verbale din (...) și din (...), invocate de pârâtă ca temei al neacordării drepturilor pretinse atât datorită neînregistrării lor, contrar art.25 din Legea nr.130/1996, cât și pentru încălcarea principiului neretroactivității, drepturile la care se renunță fiind exigibile la momentul încheierii proceselor verbale.
Este irelevant că procesele verbale au fost semnate de sindicatele la care este afiliat reclamantul deoarece mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor desindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art.38 Codul muncii).
În fine, natura juridică a sumelor pretinse prin acțiune este cea a unor drepturi salariale, fiind un adaos anual la salariul de bază, conform art. 11 alin. 1 lit. b din CCM, așadar un element al salariului, chiar dacă este inclus în acordul colectiv în capitolul privind protecția salariatului, fiind evident în raport de drepturile reglementate de C. VI din CCM (bilete de tratament, asistență medicală, indemnizații de concediere, de incapacitate temporară de muncă, de deces, etc., decurgând din executarea contractului individual de muncă), că face parte din conceptul de pachet de drepturi salariale, reprezentând un avantaj pecuniar acordat pe parcursul și ca efect al derulării raporturilor de muncă.
În consecință, acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, având în vedere că din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 71 din CCM la nivel de grup de unități (cu forță juridică superioară celui la nivel de unitate) rezultă așadar caracterul pur și simplu al acestor drepturi.
Ceea ce poate stabili unilateral C. de A. este doar cuantumul premierii, la nivelul/cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, ceea ce nu poate fi asimilat necesității acordului său la însăși nașterea dreptului.
Se reține că aspectele invocate de către recurent prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., pârâții recurenți vor fi obligați la plata către reclamant a sumei de 1500 de lei, cheltuieli de judecată efectuate de reclamant, reprezentând onorariu de avocat (fila 18).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele pârâtele S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA - S. T. și S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA - S. C. împotriva sentinței civile numărul 1822 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul
(...), pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatului S. L. R. V. R. C. C. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. L. D. S. D.
G. C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.C. M./H. M
| ← Decizia civilă nr. 3906/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2590/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
