Decizia civilă nr. 151/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 151/R/2011
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. C. împotriva sentinței civile nr. 2477 din 8 iulie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar (...) privind și pe reclamantul intimat M. C. C. I., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului intimat - avocat H. G. din cadrul Baroului C., lipsind reclamantul și reprezentantul recurentului.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că reclamantul intimat prin avocatul său a formulat întâmpinare înregistrată la dosarul cauzei la data de 11 ianuarie 2011.
Reprezentantul reclamantului declară că înțelege să susțină întâmpinarea formulată, nemaiavând alte cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2477 din 08 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea exercitată de reclamantul M. C. C. I. în contradictoriu cu pârâtul I. Ș. J. C., pârâtul fiind obligat la plata către reclamant a compensației în cuantum de cel puțin un salariu lunar.
Pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajat al pârâtei în funcția de consilier IA până la data de (...) când prin decizia nr. 1231 din (...) s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al acestuia, în temeiul art. 65 din Codul muncii.
Potrivit art. 78 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007 - 2010 „(1) La încetarea contractului individual de muncă dinmotive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație de cel puțin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zile.
(2) Prevederile alin. 1 sunt aplicabile atunci când încetarea contractului individual de muncă a intervenit ca urmare a unor motive ce nu țin de persoana salariatului.";
În consecință, având în vedere că raportul de muncă al reclamantului a încetat din motive fără legătură cu activitatea sa de salariat, acesta este îndreptățit la măsura de protecție socială reglementată de art. 78 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007 - 2010. Este nerelevant în ceea ce privește existența dreptului reclamantului, care este modalitatea în care pârâtul, obligat la plata acestei sume, va determina sursa acesteia.
Nu este necesar ca alte contracte colective de muncă (de la nivel județean de unitate etc.) să preia prevederile art. 78 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007 - 2010 pentru că acest contract are o existență și o valabilitate de sine - stătătoare, iar dispozițiile sale sunt obligatorii conform art. 243 din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, în baza art. 243 din Codul muncii, art. 78 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007 -
2010, art. 65 din Codul muncii, instanța a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul I. Ș. J. C. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului a arătat că raportat la solicitarea reclamantului de acordare a unei compensații în cuantum egal ultimului salariu lunar precum și la faptul că instanța de fond a dispus obligarea I.ui Ș. J. C. la plata către reclamant a compensației în cuantum de cel puțin un salariu lunar, apreciază că hotărârea instanței de fond este criticabilă sub motivul de nelegalitate prevăzut de disp.art.304 pct.6C.proc.civ.
Mai arată că hotărârea instanței de fond a fost dat cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, deoarece prevederile invocate de reclamant nu se regăsesc și în contractele de muncă specifice ramurii de învățământ, fapt pentru care apare ca neîntemeiată pretenția reclamantului de acordare a compensației solicitate în temeiul prevederilor art.78 din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010.
Arată că reclamantul M. C. C. I. a fost angajat al I.ui Ș. J. până la data de (...), dacă la care i-a încetat contractul individual de muncă în baza Deciziei
I.ui Ș. General nr. 1231/(...).
La data de (...) reclamantul a depus o cerere prin care a solicitat plata zilelor de concediu neefectuate în anul 2009, precum și acordarea drepturilor bănești prevăzute de dispozițiile art.36 lit.e din CCM U. J. la N. de R. Î. C.
2007.2008, respectiv de dispozițiile art.50 din CCM U. la N. N. pe anii 2007-
2010.
I. Ș. J. C. a solicitat M.ui E. suplimentarea bugetului în vederea acordării reclamantului a drepturilor salariale la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariatului, prevăzute de art.78 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, acesta comunicând că plata acestor drepturi se face din venituri proprii conform OUG nr.17/2004.
Însă, având în vedere că la nivelul ramurii de învățământ este încheiat Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. Î. 2003-2004, prelungit succesiv, până în anul 2010, iar la nivel de județ este îăncheiat Contractul Colectiv de M. U. J. șla N. R. Î. C. 2007-2008, prelungit până la data de (...), iar pe de altă parte, faptul că prevederile invocate de reclamant nu se regăsesc și în aceste contracte colective de muncă specifice ramurii de învățământ, apreciază caneîntemeiată pretenția reclamantului de acordare a compensației solicitate în temeiul prevederilor art.78 din CCM Univ la N. N. pe anii 2007-2010.
Cât privește modalitatea de plată din venituri proprii indicată de M. E., apreciază ca nefiind în concordanță cu prevederile OUG nr. 17/2004.
Reclamantul M. C. C. I. prin întâmpinare (f.8-9) a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 241 alin. 1 din Codul muncii și art. 11 din Legea nr.
130/1996 privind Contractul colectiv de muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul.
Chiar dacă la nivel de ramură de învățământ există un contract colectiv de muncă, legal încheiat între partenerii sociali, aplicabil, care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamant, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 78 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007 - 2010 „(1) La încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație de cel puțin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zile.
(2) Prevederile alin. 1 sunt aplicabile atunci când încetarea contractuluiindividual de muncă a intervenit ca urmare a unor motive ce nu țin de persoana salariatului.";, deoarece potrivit articolului 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin C. colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de național(cum este cazul în speță).
În ceea ce privește însă motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct.6 C.pr.civilă, curtea reține că prima instanța a acordat altceva decât s- a cerut, astfel încât recursul formulat apare fondat sub acest unic aspect.
În consecință, față de considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct 6 C.pr.civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. C. împotriva sentinței civile nr. 2477 din 8 iulie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în parte în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamant a unei compensații egale cu ultimul salariu lunar dinaintea concedierii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. C. împotriva sentinței civile nr.
2477 din 8 iulie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta la plata către reclamant a unei compensații egale cu ultimul salariu lunar dinaintea concedierii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii. Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului M. C. C. I. suma de suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 18 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER R ed.DCG/(...) Dact.SzM/3ex.
Jud.fond:I.P., E.B.
| ← Decizia civilă nr. 684/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2124/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
