Decizia civilă nr. 2124/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2124/R/2011
Ședința publică din data de 10 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta G. I. împotriva sentinței civile nr. 681 din 10 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe pârâta intimată S. OMV P. SA B., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 6 iunie
2011 recurenta a înregistrat la dosar concluzii scrise însoțite de practică judiciară.
Având în vedere că recurenta a solicitat judecata cauzei în condițiile art. 242 C.proc.civ., Curtea o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 681 din 10 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), au fost respinse excepțiile tardivității, prescripției și lipsei calității procesuale active invocate de către pârâta S. P. S. prin întâmpinare.
A fost admisă în parte cererea formulată și precizată de către reclamanta G. I. în contradictoriu cu pârâta S. P. S.A B. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă pentru anul 2005 și contravaloarea cotei de gaze naturale pentru anul 2005.
Au fost respinse restul capetelor de cerere.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale - onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtei în perioada (...) - (...), contractul individual de muncă al acesteia încetând ca urmare a desființării locului de muncă.
Potrivit art. 170 din C.C.M. la nivelul de ramură aplicabil pârâtei, cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua Petrolistului, Crăciun și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă, salariații vor beneficia de osuplimentare a drepturilor salariale în cuantum minim de un salariu pe agent economic, calculat la data evenimentului.
Conform art. 187 al. 1 din CCM la nivelul ramurii beneficiază anual de un ajutor material egal cu valoarea unei cote de gaze naturale.
Pârâta nu a făcut dovada că a plătit reclamantei ajutorul de toamnă - iarnă și cota de gaz datorată. Potrivit art. 287 Codul muncii, în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, iar conform art. 243 din Codul muncii, executarea contractelor colective de muncă este obligatorie.
Reclamanta nu este îndreptățită la plata ajutorului material reprezentat de cota de gaze naturale aferentă anului 2006, având în vedere că raportul său de muncă cu pârâta a încetat la data de (...), iar dreptul la plata acestui ajutor este condiționată de calitatea de salariat a beneficiarului pe întregul an.
Capătul de cerere privind plata sumei de 5809 lei reprezentând diferența până la cele 12 salarii compensatorii prevăzute de art. 4 din P. S. și indemnizația prevăzută de art. 50 din C.C.M a fost neîntemeiat.
Reclamanta a avut o vechime în calitate de angajată a pârâtei de 5 ani, 8 luni și 21 de zile, așadar la concediere beneficia, conform art. 32 din OUG nr.
98/1999 și pct. 4 din P. social, de salarii medii brute/P., reclamanta recunoscând că i s-a plătit compensația în valoare de 15.947 lei.
Instanța a constatat, pe de o parte că suma astfel stabilită este corectă, salariul mediu brut/P. fiind în anul 2006 de 1850 lei, iar suma trebuia calculată avându-se în vedere impozitele datorate.
Prevederile pct. 4 din P. social nu se aplică cumulativ cu art. 50 din C. colectiv de muncă în primul rând pentru că art. 50 din contractul colectiv de muncă se referă la concedierile individuale, iar nu colective (pe când pct. 4 din P. social se referă la concedierile colective) iar pe de altă parte, prin voința partenerilor sociali concretizată în amendamentul din (...) la P. social, s-a clarificat că măsurile de protecție din P. social nu se cumulează cu cele prevăzute în art. 50 din C. colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 243 din Codul muncii și art. 170 și 187 al. 1 din C. colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pct. 4 din P. social al pârâtei, instanța a admis în parte acțiunea formulată, a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă pentru anul 2005 și contravaloarea cotei de gaze naturale pentru anul 2005, a respins restul capetelor de cerere.
În baza art. 274, art. 276 al. 1 C.pr.civ., instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale - onorariu avocațial.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtei la plata sumelor cuvenite cu titlul de contravaloarea unei cote de 4000 mc gaze naturale pentru anul 2006, obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând diferența dintre plățile compensatorii cuvenite conform planului social P. și a art. 50 din CCM P. și sumele efectiv acordate prin decizia/acordul de încetare a contractuluiindividual de muncă, reactualizată cu indicele de inflație; obligarea la plata cheltuielilor de judecată, pentru ambele faze procesuale și menținerea în rest a dispozițiilor sentinței.
În motivarea recursului, reclamanta a invocat dispozițiile art. 304 pct.9 cod pr.civ. și că sunt două texte de lege care reglementează în mod distinct materia plăților compensatorii. R. la art. 38 din Codul muncii, P. S. nu poate fi interpretat ca fiind un acord ce are ca și scop îngrădirea drepturilor salariale, cidin contră acesta vine în completarea prevederilor art.50, consfințind drepturi distinct determinate.
Verbul a completa, conform definiției DEX, înseamnă „a întregi, a împlini, a adăuga pentru a fi complet";, operațiunea ce se realizează fiind una de adunare, iar nu de scădere sau excludere.
Prin raportare la forma pe care o îmbracă, P. social are natura juridică a unei convenții și nicidecum a unei anexe la contractul colectiv de muncă, întrucât nu a fost încheiat în condițiile art.25 din Legea nr.130/1996. Nu pot fi reținute ca argumente viabile pentru respingerea acestui capăt de cerere, acelea potrivit cărora rolul P.ui S. este acela de a garanta încheierea ulterioară a contractului colectiv de muncă, întrucât această garanție este oferită de prevederile C. și ale Legii nr.130/1996.
Cu privire la modul de calcul al indemnizației de concediere se observă că în art. 6 din decizia de concediere este stabilită valoarea netă a indemnizației de concediere, calculată în baza art. 50 și a P.ui S..
R. la dispozițiile pct. 4 din P. S. baza de calcul pentru indemnizația de disponibilizare o constituie salariul mediu brut din anul anterior disponibilizării majorat cu procentul de majorare salarială stabilit în contractul colectiv de muncă în anul disponibilizării.
Baza de calcul pentru persoanele disponibilizate în anul 2005 a constituit-o salariul mediu brut de 1.400 lei, însă această valoare a salariului mediu brut corespunde anului 2005 și nicidecum anului 2004. Acest lucru reiese cu claritate din adresa nr. 313/(...), anexată la dosar, care prevede că începând cu (...) salariul mediu brut este de 1.400 lei. Dacă modul de calcul corect ar fi fost acela reținut de instanța de fond, atunci baza de calcul pentru anul 2005 ar fi trebuit să fie de 980 lei, aceasta fiind valoarea salariul mediu pe anul 2004. Astfel, există o neconcordanță vădită între susținerile instanței și starea de fapt dovedită.
Indemnizația de concediere trebuie să reflecte același mod de calcul pentru toți salariații disponibilizați în baza aceluiași Plan S. și a acelorași decizii de reorganizare ale societății, pe toată durata aplicării P.ui S., în caz contrar ar fi în situația unei grave discriminări.
Salariul mediu brut pe un anumit an nu poate fi determinat decât prin două moduri: primul este cel retroactiv, ca medie a tuturor salariilor brute acordate de angajator în anul ce se încheie (de ex., salariul mediu brut pe anul
2006 putând fi calculat doar la începutul anului 2007), iar al doilea este cel actual, pe baza salariului mediu brut din anul anterior, la care se aplică procentul de majorare a salariilor brute din anul în cauză (de ex., salariul mediu brut pe anul 2006 fiind calculat prin aplicarea procentului de majorare salarială aferent anului 2006 la salariul mediu brut din anul 2005). La fel, este firesc ca plățile compensatorii să fie determinate prin raportare la un criteriu actual de venit, din anul în care are loc disponibilizarea, iar nu prin raportare la doi ani anteriori disponibilizării și indexat cu procentul aferent în anul anterior disponibilizării. În caz contrar, s-ar pune în discuție însuși caracterul compensator al acestor plăți.
Mai mult, acest mod de calcul este și singurul care este legal, în lumina dispozițiilor art. 28 din OUG nr. 98/1999, care prevede că „plata compensatorie reprezintă o sumă neimpozabilă, al cărei cuantum este egal cu salariul mediu net pe unitate, realizat în luna anterioară disponibilizării";.
Modalitatea de calcul a plăților compensatorii datorate conform P.ui S., aplicată de pârâtă începând cu anul 2006, prin raportare la salariul mediu brut din anul anterior disponibilizării este ilegală.
În ce privește capătul de cerere referitor la contravaloarea cotei anuale de
4000 mc gaze naturale pe anul 2006, se arată că a fost interpretat greșit actuljuridic dedus judecății.
Sunt invocate prevederile art. 187 din C. colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anul 2005, 2006 și ale art.178 din CC.M la nivel de grup de unități din industria petrolieră.
Având în vedere faptul că reclamanta a deținut calitatea de salariată a societății pârâte în cursul anului 2006, apreciază că se impune acordarea acestui drept și pentru anul 2006. Faptul că reclamanta a fost disponibilizată în cursul anului 2006, mai exact în data de (...), nu poate constitui un motiv pentru privarea acesteia din acest drept. Condiția pentru acordarea acestui drept salarial este deținut calității de salariat al societății pârâte, ori reclamanta fiind angajată a societății în anul 2006, îndeplinește condițiile legale pentru acordarea sumei reprezentând contravaloarea de gaze naturale pe anul 2006. Solicită să se aibă în vedere și faptul că acest drept salarial se acordă anual, uno ictu, și nicidecum defalcat pe luni, fapt care rezultă în mod clar din însăși formularea textului care reglementează acordarea acestui drept.
În ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la platacheltuielilor de judecată, consideră că în mod netemeinic și nelegal a admisinstanța de fond doar în parte acest capăt de cerere, având în vedere mai ales complexitatea și durata litigiului în prima fază procesuală.
Se citează dispozițiile alin. 7 și 9 din CCM P., care prevăd că drepturile salariaților prevăzute în contract nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale, care au fost recunoscute anterior, iar dacă pe cale legală sau convențională anterior încheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariați, se vor aplica acestea. De asemenea, în situația în care nu există un consens privind interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului.
În drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 9, art 3041 art.312 și art. 274 din C.pr.civ..
S-au formulat și concluzii scrise de către reclamantă.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat doar în ceea ce privește modalitatea de soluționare a capătului de cerere privitor la plata contravalorii părții din cota de gaz de
4000 mc aferentă anului 2006, care se datorează proporțional cu perioada în care reclamanta G. I. a fost angajata pârâtei.
Astfel, se constată că în măsura în care, nefiind atacat cu recurs, rămâne bine stabilit că reclamantei i se datorează cota de gaz pentru anul 2005, nu se justifică respingerea acțiunii pentru tot anul 2006, reclamantei desfăcându-i-se contractul individual de muncă doar la data de (...), astfel încât pentru perioada lucrată din acest an i se datorează această cotă, proporțional.
Nu se poate considera că prin activarea în cadrul societății pârâte o singură zi sau lună, sau o anumită perioadă dintr-un an, dreptul la plata cotei de gaz ar fi fost câștigat în întregime, după cum nici că prin nelucrarea în întregime de-a lungul unui an calendaristic, dreptul ar fi pierdut în întregul său. Aceasta, pentru că în primul rând, în acest mod s-ar crea o discriminare injustă între angajații ce au muncit un an întreg și cei care au muncit doar o perioadă mai scurtă; în al doilea rând, dreptul solicitat nu se câștigă prin ajungerea la o dată, cum este cazul unor premieri pentru zilele unor meserii (e.g. ziua ceferistului, în care caz un eventual premiu cu această ocazie ar fi câștigat integral de toți angajații societății de la data când se serbează acea zi).
Acest drept este datorat cu o ritmicitate anuală, deci se acordă pentru un an, fiind firesc ca în cazul salariaților care au muncit mai puțin de un an în unitate să se acorde proporțional cu perioada lucrată, cum de altfel se acordă, proporțional, și alte drepturi, de pildă concediul de odihnă, salariul pentru o fracțiune de lună lucrată etc.
Cât privește motivele de recurs referitoare la acordarea diferenței dintre plățile compensatorii cuvenite conform planului social P. și a art. 50 din CCM P. și sumele efectiv acordate prin decizia/acordul de încetare a contractului individual de muncă, reactualizată cu indicele de inflație, acestea sunt nefondate.
Esența litigiului, din această perspectivă, constă din a se stabili dacă pachetele financiare acordate salariatului în baza prevederilor art. 4 din P.ui S.
- anexă a contratului colectiv de muncă al P., cu valabilitate până la data de
(...), trebuia sau nu să fie cumulate cu indemnizația de concediere prevăzută în contractul colectiv de muncă în vigoare la data desfacerii contractului individual de muncă al reclamantei.
Curtea constată că în mod temeinic a procedat prima instanță, interpretând dispozițiile P.ui S. menționat ca o completare a contractului colectiv de muncă, în sensul suplimentării cu excedentul acolo cuprins, iar nu al dublării dispozițiilor de acordare a unor indemnizații de concediere din cuprinsul contractului colectiv de muncă.
Astfel, se constată că în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, art. 50, se prevedea acordarea unor indemnizații minime de concediere de unul, două, trei până la patru salarii medii nete în funcție de vechime, maximul fiind prevăzut pentru peste 15 ani vechime.
Prin P. S. - Versiune finală (...) - la alin. 4 se prevedeau 8, 12, respectiv
15 salarii, tot în funcție de vechime, maximul fiind de asemenea prevăzut pentru peste 15 ani vechime.
Față de precizarea din cuprinsul art. 50 alin. 2-4 din contract colectiv de muncă la nivel de unitate, că în cazul concedierilor colective se va porni de la formula de calcul utilizată în situația similară precedentă, valorile acordate efectiv urmând a fi stabilite prin negociere cu F. P., fiind subliniat că prevederile domeniului vizat în prezentul articol se completează cu prevederile P.ui social însușit de părți, interpretarea corectă este în sensul că de la acest minim prevăzut prin contractul colectiv de muncă, se va putea negocia acordarea unor drepturi în cuantum mai mare salariaților, în urma negocierii.
Nu se poate deci deduce intenția de acordare atât a indemnizației de concediere prevăzute de contractul colectiv de muncă, cât și a pachetelor financiare prevăzute cu aceeași destinație în P. S..
Conform DEX 98, a completa înseamnă „a întregi, a adăuga pentru a fi complet";, iar complet semnifică, potrivit aceleiași surse, „care conține tot ceea ce trebuie; căruia nu-i lipsește nici una dintre părțile constitutive; întreg, desăvârșit, deplin, împlinit";.
Deci, completarea la care face trimitere art. 50 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate este în sensul arătat mai sus, de adăugare a unor drepturi pentru a face complet dreptul final acordat, însă nu în sensul de simplă adiționare, ci de adăugare la minimul prevăzut de contractul colectiv de muncă a excedentului cuprins în P. S., deci a părții cu care P. S. depășește prevederile pe care le completează din contractul colectiv de muncă, altfel spus, a diferenței în plus pe care acest plan o cuprinde, obținută prin scăderea din numărul de salarii medii prevăzute de planul social a numărului de salarii medii prevăzute de contractul colectiv de muncă pentru aceeași tranșă de vechime.
Practic, se aplică doar dispozițiile din P. S., ca fiind mai favorabile angajatului.
Nicidecum nu se poate afirma că s-ar încălca astfel prevederile art. 7 din contractul colectiv de muncă, citat de recurentă, dat fiind că în acest mod, nu se diminuează drepturi pe care salariații să le fi avut anterior, ci sunt suplimentate, majorate, sporite astfel de drepturi anterioare.
Aceeași concluzie se impune și față de invocatele prevederi ale art. 8 din Legea nr. 130/1996, conform cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Pentru aceleași considerente, nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art.38 din Codul muncii, întrucât recurentul nu a fost pus în situația de a renunța la un drept care să-i fie recunoscut de lege, prin neacordarea unor compensații cumulate.
Curtea reține că nu pot fi acceptate susținerile recurentei conform cărora plata indemnizației de concediere trebuia să se facă prin raportare la cuantumul salariului mediu brut din anul în care s-a dispus concedierea.
Chiar textul pe care reclamanta își întemeiază pretenția cuprinde cu titlu de exemplu situația salariaților concediați în anul 2005, precizându-se că pentru acest an, se va lua în considerare salariul mediu brut din P. pe baza celui din 2004 (sic!), extinzându-se explicația în aceeași modalitate greoaie de exprimare prin completarea „(majorat în anii următori direct proporțional, cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă)";.
Deslușirea intenției părților, prin operația de interpretare, trebuie făcută în considerarea art. 978 Cod civ., adică în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul.
Considerarea literală a primei părți din clauza supusă interpretării ar conduce la imposibilitatea aplicării acestui text, dat fiind că lipsește a doua parte a silogismului pe care începe să îl propună (definit, silogismul, de DEX
98 ca „. deductiv care conține trei judecăți legate între ele astfel încât cea de-a treia judecată, care reprezintă o concluzie, se deduce din cea dintâi prin intermediul celei de-a doua";): se indică prima parte a silogismului, adică stabilirea indemnizației de concediere prin luarea în considerare a salariului mediu brut pe baza salariului din 2004; concluzia, ce constă din stabilirea indemnizației de concediere, dar nu se indică ce operațiuni să se facă pe baza salariului din 2004, cum să se coreleze sintagma „salariu mediu brut"; cu sintagma „pe baza salariului din 2004";, lipsind astfel a doua parte a silogismului.
În fața acestei imposibile interpretări literale și logice, se va proceda la o interpretare mai îngăduitoare față de regulile logicii și ale gramaticii, dar care să permită clauzei interpretate să producă efecte: se va considera că expresia
„prin luarea în considerare a salariului mediu brut pe baza salariului din 2004"; face de fapt trimitere, simplu, la salariul mediu brut din 2004 la nivel de P.
Completarea dintre paranteze, conținută de textul litigios: „(majorat în anii următori direct proporțional, cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă)"; se va interpreta în aceeași modalitate, deci în sensul în care să poată produce efecte, considerându-se că prin trimiterea pe care părțile o fac la majorările salariale anuale efectuate prin contractele colective de muncă, se înțelege de fapt că în fiecare an ce va urma celui dat ca exemplu, să se calculeze indemnizația de concediere prin raportare la salariul mediu brut aferent anului precedent celui în care s-a dispus concedierea, sensul precizării dintre paranteze fiind cel indicat de intimatapârâtă în concluziile scrise, anume, acela de a preveni aplicarea rigidă a textului, prin prelungirea raportării la salariul mediu brut din anul 2004 pentru toate concedierile ce vor fi dispuse pe întreaga perioadă vizată de P. S., anume, 2005-2010.
În lipsa unor trimiteri exprese la situații comparabile cu a reclamantei, nu se poate constata discriminarea pe care aceasta o invocă prin motivele de recurs.
În consecință, Curtea apreciază că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă fiind neîntemeiat.
Nefondat apare și motivul de recurs privitor la cuantumul cheltuielilor de judecată, în condițiile în care acțiunea a fost admisă în parte fiind în acord cu prevederile art. 276 C.proc.civ.
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta G. I. împotriva sentinței civile nr.
681 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta S. OMV P. S. la plata contravalorii părții din cota de gaz de 4000 mc aferentă anului 2006, proporțional cu perioada în care reclamanta G. I. a fost angajata pârâtei.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 14 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. C. M. I. T.cu opinie separată N . N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.I.Prelipceanu M otivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Analizând recursul formulat de reclamanta G. I., prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale și a prevederilor contractuale aplicabile în cauză, consider că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În mod corect prima instanță a reținut ca fiind neîntemeiată cererea formulată de către reclamantă privind obligarea S. P. S. la plata contravalorii unei cote de gaz de 4000 mc/an pe anul 2006.
Astfel, alin. 1 al art. 187 din C. colectiv de muncă la nivel de ramură prevede dreptul salariaților agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1 de a beneficia de un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.
Alin. 2 al aceluiași articol prevede însă că salariații beneficiază de acest drept în condițiile în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Se mai prevede că în ceea ce privește cuantumul ajutorului și condițiile de acordare, acestea vor fi stabilite prin contractele colective de muncă la nivele inferioare.
Ori, în cazul societății pârâte, prin C. colectiv de muncă la nivel de unitate din anul 1997 s-a prevăzut la art. 176 că, începând cu (...), ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc. de gaze naturale , ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază. Modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la prezentul contract.
Având în vedere faptul că alin. 2 al art. 187 din C. colectiv de muncă la nivel de ramură face trimitere, în ceea ce privește condițiile de acordare a ajutorului material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, la prevederile contractelor colective de muncă la nivele inferioare, iar art. 176 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate a prevăzut că acest ajutor va fi inclus în salariul de bază, opinez în sensul că cererea formulată de către reclamantă este nefondată, astfel încât se impunea respingerea recursului formulat de către aceasta.
Judecător ,
C. M.
Red./Tehnored.: C.M..
| ← Decizia civilă nr. 151/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1474/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
