Decizia civilă nr. 1519/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

Decizii și sentințe litigii de muncă - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1519/R/2011

Ședința publică din data de 3 mai 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.

JUDECĂTOR: C. M.

JUDECĂTOR: I.A T.

GREFIER: N. N.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 8 din 10 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) privind și pe reclamantul intimat Ș. I., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei recurente - avocat I. M. din cadrul Baroului S., în substituire avocat I. D., lipsind reclamantul.

Procedura de citare este realizată.

Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că reclamantul a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtă, transmisă prin fax la dosar în ședința publică de azi, într-un singur exemplar.

Reprezentantul recurentei arată că nu dorește lăsarea cauzei la o strigare ulterioară pentru a lua cunoștință de cuprinsul întâmpinării formulate în cauză și solicită cuvântul în susținerea recursului.

Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.

Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum acesta a fost formulat și pentru motivele arătate în scris, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii fără cheltuieli de judecată. În esență, arată că soluționarea de către tribunal a excepției prescripției invocate s-a raportat la o motivare total străină cauzei iar aprecierea că drepturile salariale ar fi incluse în salariul de bază al reclamantei nu este una care să corespundă realității.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin cererea formulată reclamantul Ș. I. a solicitat obligarea pârâtei SC O. P. SA B. la plata contravalorii cotei de gaze naturale - respectiv - 4000 mp. aferente anilor 2007-2008.

În motivarea acțiunii acesta arată că potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de ramură - valabil pe anii 2006 - 2008, „. agenților economici nominalizați în Anexa nr.1, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale";. Prin C. Colectiv de M. la nivel deunitate, s-a prevăzut, la art.176, faptul că acest drept a fost compensat. C. nulă această clauză, atâta vreme cât acest drept nu a fost compensat în bani.

Prin întâmpinarea depusă de pârâtă - s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii - invocându-se pe cale de excepție - prescripția dreptului la acțiune și lipsa calității procesuale active a reclamantului. În ce privește fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii, deoarece sumele au fost incluse în salariul de bază.

Prin sentința civilă nr. 8 din 10 ianuarie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosarnr. (...), a fost admisă acțiunea, cu obligarea pârâtei la plata contravalorii cotei de gaz respectiv 4000 mc/an aferenta anilor 2007-2008 - sumă ce va fi actualizată cu rata inflației de la data scadentă până la recuperare.

Au fost respinse ca nefondate excepțiile privind prescripția dreptului la acțiune și aceea privind lipsa calității procesuale active a reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în legătură cu excepția prescrierii dreptului material la acțiune, regula că prescripția extinctivă începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.

Raportul de muncă ia naștere, ca regulă, prin încheierea unui contract individual de muncă și cuprinde obligațiile părților, angajat și angajator, prestarea unei activități de către angajat în folosul angajatorului și contraprestația acestuia constând în plata drepturilor salariale indiferent de forma lor, contravine prin contractul individual de muncă și contractul colectiv de muncă.

Executarea de către o parte a prestației stabilite constituie cauza juridică pentru a solicita celeilalte părți executarea contraprestației.

Dreptul la participare a salariaților în cotă parte la profitul net este indiscutabil legat de raportul juridic de muncă, astfel că este asimilat drepturilor salariale, de unde se constată că sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, care prevăd că termenul de prescripție este de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune și nu dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii.

Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei a fost respinsă ca nefondată având în vedere motivarea ce succede:

Calitatea procesuală, condiție ce trebuie îndeplinită pentru ca o persoană să poată fi parte în proces, se analizează în cerința existenței unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.

În CCM la nivel de ramură, valabil pe anii (...) și 2009, la art.187 se prevede că salariații agenților economici nominalizați în Anexa nr.1, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar prin acțiune reclamanta solicită obligarea pârâtei la executarea acestei prestații, de unde rezultă că există identitate între reclamantă și titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății.

Executarea de către o parte a prestației stabilite constituie cauza juridică pentru a solicita celeilalte părți executarea contraprestației.

Totodată dispozițiile art.243 din Codul muncii prevăd că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie.

Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta

E. adevărat că în CCM din 1997 la art.176 se prevede că începând cu (...) ajutorul material reprezentând c/v a 4000 mc. gaze naturale va fi inclus în salariul de bază, iar modalitatea concretă de calcul face obiectul unui act adițional.

Nu s-a dovedit că părțile au încheiat un act adițional pentru stabilirea modului de calcul a includerii ajutorului material în salariu.

Apoi, potrivit dispozițiilor art.238 din Codul muncii contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă la un nivel superior.

Rezultă prelevanța CCM la nivel de ramură, care nu a cunoscut modificări, față de CCM la nivel de unitate.

În acest sens a fost definit salariul și în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în dispoziția art.1 din Convenția nr.95/1949 a Organizației Internaționale a Muncii.

Dispozițiile art.165 din Codul muncii reglementează inadmisibilitatea renunțării la drepturile salariale.

În consecință, aceste susțineri nu au avut relevanță în cauză și nu a înlăturat dreptul reclamantei la c/v a 4000 mc. gaze naturale anual.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. O. P. S. solicitândmodificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că motivarea instanței de fond este lacunară, lipsită de o analiză efectivă și reală a argumentelor.

Chiar dacă nici un înscris nu atestă încheierea pentru anul 1997 a unui act adițional care să ateste modul de calcul al salariului de bază al angajaților P., clauza contractuală prevăzută la art.176 din CCM 1997 are semnificația unui acord al angajaților, prin organizația sindicală cu privire la includerea în salariul de bază a drepturilor bănești supuse analizei. Că este așa rezultă din împrejurarea că la negocierile colective din anii următori, clauza din art.187 alin.2 nu a fost reluată în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, în sensul că dreptul la contravaloarea ajutorului cu titlu de cotă de gaz nu au mai fost prevăzut distinct.

Ajutorul reprezentând cota de gaz a fost deja acordat reclamantului prin indexarea salariilor, aspect ce reiese din art.176 din contractul colectiv de muncă, despre care instanța de fond afirma că nu este relevant. Se prevede în acest act că la nivel de P. ajutorul constând în plata contravalorii unei cote de gaz a fost compensat prin contractul colectiv de muncă pe anul 1997.

De asemenea instanța de fond nu a avut în vedere că prin adresa IP nr.1721/(...) Sucursalele P. au fost înștiințate cu privire la majorarea veniturilor salariale cu un coeficient mediu de 1,27, iar prin adresele ulterioare s-a revenit cu precizarea că acest coeficient se va aplica la salariile de bază ale personalului după primirea fondului de salarii defalcate și aprobate de conducere, fond de salarii ce a fost comunicat corect prin adresa nr.1818/(...). Adresa a fost semnată de reprezentantul P. și reprezentantul FSLI P., „Calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe petrom R.A, care cuprinde și prevederile art.176 (1) din CCM în vigoare"; (Anexa 1).

Prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate P. R.A din 1997, la art.176 alin.1 s-au prevăzut următoarele: „Art.176 (1) (Anexa 1)începând cu (...), ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază";.

În CCM P. S. din 1998, la art.176 alin.1 (Anexa 2), s-au prevăzut următoarele: „Art.176 (1) Ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale a fost compensat prin C..

În anul 2005 s-a încheiat contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, petrol și gaze.

Prin dispozițiile art.187 din acest contract s-au prevăzut următoarele:

(1) „Salariații agenților economici nominalizați în anexa nr. 1, punctul B, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale";;

(2) „De același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alineatul (1) șicei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa nr. 1, încazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază";;

Conform CCM P. S. din anul 2008 (Anexa 3), prevederea sus-citată a îmbrăcat următoarea formă: art.176 (1) Ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensată prin C. 1997.

Prin urmare începând cu anul 1997 prezentul articol a rămas fără obiect.

Așadar, la nivelul anilor 1998, recurenta a inclus acest ajutor în salariul de bază al angajaților, iar de atunci și până în prezent, acest ajutor a fost plătit lună de lună, suma aferentă fiind majorată implicit ori de câte ori au fost majorate salariile P..

Pârâta mai arată că în anul 2008 reprezentanții sindicatului, care au participat la negocierea contractului colectiv de muncă au recunoscut la art.176 (1) că ajutorul material reprezentând contravaloarea cotei de gaze a fost compensată prin CCM 1997.

Toate aceste argumente nu au fost analizate de instanța de fond, încât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța făcând interpretarea greșită a actelor juridice deduse judecății și hotărârea fiind pronunțată cu interpretarea eronată a dispozițiilor legale incidente în cauză.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 3 mai 2011 reclamantul Ș. I. asolicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

În motivare reclamantul susține că referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune corect au fost aplicate dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, și nu cele ale art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului o apreciază a fi neîntemeiată deoarece calitatea procesuală activă se analizează prin raportare la cerința unei identități între persoana reclamantului și persoana titulară a dreptului din raportul juridic dedus judecății.

Referitor la fondul cauzei, este invocat contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru anii (...), 2009, ce prevede la art.187 alin.1, „. agenților economici nominalizați în Anexa 1, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale";.

De acest drept a beneficiat anual, până în 1997, numai că în ultimii ani nu i s-a mai acordat. Cuantumul cotei de gaze naturale era 4000 mc/an, așa cum rezultă din extrasele din CCM la nivel de unitate.

Prin CCM la nivel de unitate, s-a prevăzut la art.176, faptul că acest drept a fost compensat. E. nulă această clauză, atâta vreme cât acest drept nu a fost compensat în bani.

Dat fiind faptul că pârâta nu a stabilit anual câți mc reprezintă cota de gaze, consideră că în continuare trebuia să beneficieze de 400 mc anual, așa cum era stipulat în contractele anterioare.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:

Raportat la modul se soluționare a excepțiilor invocate, nu s-au formulat critici în recurs.

Pe fond, Curtea constată că în dezlegarea cauzei, chestiunea esențială se conturează a fi stabilirea dacă acest adaos a fost inclus în salariul de bază în anul 1997, dat fiind că, așa cum arată recurenta pârâtă, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate de anul 1997 a stipulat că începând cu (...), ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc. de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază, iar în contractul similar din anul 1998, s-a prevăzut că ajutorul material reprezentând contravaloarea a

4000 mc. de gaze naturale a fost compensat prin C..

Raportat la art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, ce prevede că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă și la art. 241 alin. 1 din Codul muncii și art. 11 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit cărora clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul, apare indubitabilă obligația respectării unor prevederi contractuale din cuprinsul contractului colectiv de muncă, dacă interpretarea acestora va fi în sensul neincluderii ajutorului în salariul de bază.

Pârâta nu a contestat existența dreptului solicitat, ci chiar îl recunoaște, însă susține că ar fi fost inclus în salariul de bază în anul 1997.

Se constată însă că referirile pe care recurenta pârâtă le face la diverse acte interne care ar dovedi includerea adaosului în salariul de bază nu sunt convingătoare: se face trimitere la adresa IP nr. 1721 din (...) prin care sucursalele P. au fost înștiințate cu privire la majorarea veniturilor salariale cu un coeficient mediu de 1.27 și la adresa IP nr. 1738 din (...) prin care s-a revenit cu precizarea că respectivul coeficient de 1.27 se va aplica la salariile de bază ale personalului după primirea fondurilor de salarii defalcate și aprobate de conducere. Se constată că aceste adrese nu cuprind nici o raportare a majorării veniturilor salariale la includerea cotei de gaz în salariul de bază.

Apoi, se face trimitere la adresa nr. 1818 din (...) alin. 2, semnată de reprezentantul P. (Directorul General Ion P.a) și reprezentantul FSLI P.

(Președinte L. Luca), prin care se comunică sucursalelor P. că în fapt, calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe P. R., comunicat prin telexul IP/(...), care cuprinde și prevederile art. 176(1) din CCM în vigoare.

Această adresă este însă înregistrată la S. T. și nu poartă precizarea că ar viza și situația celorlalte sucursale din țară ale societății pârâte.

În plus, telexul în sine nu probează includerea efectivă a acestui adaos în salariile angajaților de la acea vreme, proba pertinentă putând fi făcută doar printr-o expertiză care să ateste creșterea efectivă a salariilor prin includerea adaosului în salariul de bază.

Astfel, Curtea constată că nu s-a făcut proba celor afirmate de recurenta pârâtă, deși art. 287 Codul muncii așează sarcina probei pe umerii săi.

Ca atare, nefiind probată includerea adaosului în salariul de bază, chiar în ipoteza în care contractele colective de muncă ulterioare anului 1997, încheiate la nivel de unitate, nu au mai prevăzut acordarea acestui adaos, obligativitatea acordării lui a subzistat față de dispozițiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură. Nu poate fi agreată interpretarea acestor dispoziții ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, ca instituind doar o invitație la negociere în cadrul demersurilor pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel inferior, iar nu undrept în sine. Textul art. 187 alin. 1 din contract colectiv de muncă la nivelul ramurii prevede imperativ că „. (…) vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaz";.

Se au în vedere prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, conform cărora contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin C. colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de ramură (în speță).

Cât privește contextualizările din anul 2008 din cuprinsul contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, acestea nu pot produce efecte pentru o perioadă anterioară încheierii sale, decât cu încălcarea principiului neretroactivității care este aplicabil și în privința clauzelor din contractul colectiv de muncă, după cum stipulează art. 31 din Legea nr. 130/1996.

Față de inflația ce a caracterizat economia în acea perioadă și de constantele creșteri salariale prin care s-a încercat menținerea semnificației economice a salariului, era în sarcina angajatorului să probeze dincolo de orice dubiu că invocatele creșteri salariale au fost efectuate în executarea stipulației art. 176 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, și aceasta nu doar printr-o adresă internă, a cărei punere în practică nu a fost dovedită, ci prin evidențierea prin mijloace specifice (expertiza, înscrieri neechivoce în carnetul de muncă, acte adiționale la contractul colectiv de muncă) a efectuării acestei includeri în salariul de bază.

Curtea apreciază că nu se poate suplini sarcina probatorie a angajatorului prin stipulații ulterioare în contractele colective de muncă prin care să se ateste achitarea drepturilor salariale în litigiu în modalitatea includerii în salariul de bază, față de prevederile art. 38 și 165 Codul muncii, care stipulează interzicerea renunțării la drepturi și cu precizarea distinctă a celor salariale, din partea salariaților. Ca atare, chiar o recunoaștere ulterioară din partea sindicatului că s-au achitat anumite drepturi salariale nu este de natură a înlătura obligația angajatorului de a-și proba concret îndeplinirea obligațiilor ce îi incumbă în cadrul raporturilor juridice de muncă, sub aspectul plății drepturilor salariale.

Față de considerentele ce preced, Curtea, cu majoritate de voturi, urmează a respinge recursul formulat în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 304 ind. 1 Cod proc.civ.

PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. O. P. S. împotriva sentinței civile nr. 8 din 10 ianuarie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședință publică din 3 mai 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. C. M. I.A T. cu opinie separată

GREFIER, N. N.

Red.I.T./S.M.

2 ex./(...) Jud.fond.R.M.P.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că în mod eronat prima instanță a reținut ca fiind întemeiată cererea formulată de către reclamantă privind obligarea S. P. S. la plata contravalorii unei cote de gaz de 4000 mc/an pe anii 2007 -2008, sume actualizate cu rata inflației la zi și cu dobânda legală de la data pronunțării hotărârii până la executarea efectivă.

Astfel, alin. 1 al art. 187 din C. colectiv de muncă la nivel de ramură prevede dreptul salariaților agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1 de a beneficia de un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.

Alin. 2 al aceluiași articol prevede însă că salariații beneficiază de acest drept în condițiile în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.

Se mai prevede că în ceea ce privește cuantumul ajutorului și condițiile de acordare, acestea vor fi stabilite prin contractele colective de muncă la nivele inferioare.

Ori, în cazul societății pârâte, prin C. colectiv de muncă la nivel de unitate din anul 1997 s-a prevăzut la art. 176 că, începând cu (...), ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc. de gaze naturale , ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază. Modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la prezentul contract.

Având în vedere faptul că alin. 2 al art. 187 din C. colectiv de muncă la nivel de ramură face trimitere, în ceea ce privește condițiile de acordare a ajutorului material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, la prevederile contractelor colective de muncă la nivele inferioare, iar art. 176 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate a prevăzut că acest ajutor va fi inclus în salariul de bază, opinez în sensul că acțiunea formulată de către reclamant este nefondată, astfel încât, în urma admiterii recursului formulat de S. „. S., se impunea respingerea cererii ca fiind nefondată.

Judecător ,

C. M.

Red./Tehnored.: C.M..

← Decizia civilă nr. 2781/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de...		Decizia civilă nr. 2518/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... →

Decizia civilă nr. 1519/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1519/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă