Decizia civilă nr. 1673/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1673/R/2011
Ședința publică din data de 11 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de SC E. C. SA împotriva sentinței civile nr. 5227 din 13 decembrie 2010, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat H. E. D. , având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 aprilie
2011, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea reclamantului intimat, reprezentat prin S. I. C..
Constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu pârâta recurentă.
De asemenea, la 10 mai 2011, din partea reclamantului intimat s-a depus o cerere de judecare în lipsă și concluzii scrise.
Având în vedere că atât prin cererea de recurs, cât și prin întâmpinare, s-a solicitat judecarea în lipsă, constatând că la dosar există suficiente probe pentru soluționarea recursului, cauza rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5227/F/(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul/a H. E. D., prin mandatar
S. I. C., împotriva pârâtei SC E. C. SA B. și în consecință:
- a fost obligată pârâta SC E. C. SA să plătească reclamantului/ei un ajutor material cu ocazia zilei SC E. SA, în sumă de 350 lei-impozabili, aferent anului 2007, sumă actualizată cu rata inflației de la data de 18 octombrie
2007, până la data plății efective.
- a fost obligată pârâta SC E. C. SA, să plătească reclamantului/ei un ajutor material cu ocazia zilei SC E. SA, în sumă de 540 lei-impozabili, aferentanului 2008, sumă actualizată cu rata inflației de la data de 18 octombrie
2008, până la data plății efective. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, privitor la acordarea drepturilor bănești pretinse pentru anii
2007-2008, instanța a respins-o ca neîntemeiată în considerarea prevederilor art. 283 lit. c Codul Muncii, care stipulează că cererile care au ca obiect un conflict individual de muncă, constând în plata unor drepturi salariale neacordate pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. D. bănești obiect al acțiunii, ajutorul material aferent zilei SC E. C. SA (18 octombrie) pentru anii 2007-2008 se circumscriu sferei drepturilor salariale suplimentare, stabilite în conformitate cu art. 37 Codul Muncii prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Contrar aserțiunilor pârâtei, pretenția dedusă judecății nu se află în relație cu ipoteza legală la care face referire lit. e a art. 283 alin. 1 Codul Muncii, ci vizează acordarea drepturilor bănești cuvenite angajaților, asimilate drepturilor salariale, ce trebuie să aibă un regim juridic similar, inclusiv sub aspectul termenului de prescripție. Ori raportat la data înregistrării cererii pe rolul instanței, (...) și momentul la care pârâta era obligată să plătească pretinsele drepturi cu ocazia zilei SC E. C. SA, 18 octombrie, pentru anii 2007 și 2008, tribunalul a conchis că pretenția reclamanților a fost promovată anterior expirării termenului de prescripție de 3 ani, instituit de textul art. 283 lit. c C. muncii, exercitarea dreptului reclamantului nefiind de natură a antrena consecința prescrierii.
În ceea ce privește fondul pretenției, instanța a reținut că pârâta nu a negat îndreptățirea afirmată de reclamanți, la beneficiul dreptului salarial suplimentar al ajutorului material aferent zilei SC E. C. SA, stipulate de art. 65 din C. Colectiv de M. la nivel de unitate, ci prin precizările sale a învederat că situația economico-financiară a angajatorului nu a permis decât acordarea parțială a drepturilor pretinse în anul 2007 și neîndeplinirea totală a obligației în anul 2008.
Instanța a reținut că, potrivit art. 65 din C. Colectiv de M. încheiat la nivelul SC E. C. SA pentru anii 2007-2008, salariații beneficiază de un ajutor material bănesc, al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, cu ocazia zilei SC E. C. SA.
Având în vedere că potrivit art. 40 alin. 1, lit. c din Codul Muncii angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și constatând că pretențiile reclamantului sunt fundamentate pe o prevedere din contractul colectiv de muncă legal încheiat, valabil pentru anii 2005-2008 inclusiv, respectiv art. 65 din această convenție, conform căreia de ziua SC E. C. SA, se va acorda salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare, prevedere căreia pârâții nu i-au dat eficiență, instanța a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată, cu referire la drepturile bănești aferente anilor 2007 și 2008, cu mențiunea că în anul 2007 a fost acordat reclamantului un premiu în sumă fixă de 100 lei, cu ocazia zilei sus menționate, astfel că se impune a fi acordată doar diferența.
Cuantificarea pretenției deduse judecății este corectă, în deplin acord cu actele adiționale ale contractului colectiv de muncă, în cuprinsul cărora se menționează expres că în anul 2007 salariul de bază la nivelul clasei I de salarizare este de 450 lei, iar în anul 2008 este de 540 lei.
Împrejurarea că aceste sume de bani sunt supuse impozitării este pe de o parte dovedită de inexistența unei clauze exprese de excludere de la impozitare, iar pe de altă parte, este afirmată de însuși mandatarul reclamantului/ei, potrivit consemnărilor din practicaua hotărârii.
Îndreptățirea reclamantului la beneficiul dreptului salarial suplimentar în discuție este probată de îndeplinirea celorlalte condiții (prima fiind aceea de titular al raportului de muncă) instituite expres de prevederile art. 65 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, adică de a nu fi absentat nemotivat de la serviciu, de a nu fi sancționat pentru consumul de băuturi alcoolice ori de a nu se fi aflat în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an, aspect atestat de angajator prin scriptul intitulat „precizare la acțiune";.
Cauza pentru care nu a fost îndeplinită obligația asumată de angajator prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate înainte evocată, aceea că dificultățile economico-financiare cu care s-a confruntat, au împiedicat acordarea banilor, nu poate avea efectul exonerator la care fac trimitere apărările pârâtei, în lipsa instituirii exprese a unui atare aspect de exonerare.
Nesatisfacerea obligației este în contradicție atât cu prevederile CCM la nivel de unitate, cât și cu dispozițiile art. 40 alin. 2 Codul muncii, coroborate cu dispozițiile art. 236 alin. 4 C. muncii. Îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă este obligatorie pentru părți potrivit art. 243 din codul muncii, astfel încât față de recunoașterea pârâtei că nu au fost achitate drepturile salariale solicitate pentru anul 2008, iar pentru anul 2007 a fost achitată doar suma de 100 lei, instanța a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta să plătească ajutorul material pentru Ziua SC E. C. SA, aferent intervalului de timp indicat prin acțiune.
Cât privește actualizarea creanței, instanța, având în vedere dispozițiile art. 1681 C.civ., a reținut că se impune actualizarea sumelor datorate de pârâtă cu indicele de inflație, de la data la care obligațiile de plată au devenit exigibile în anii 2007 și 2008, respectiv 18 octombrie 2007 și 18 octombrie
2008, și până la data efectivă a plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC E. SA B., solicitândcasarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamantului, în temeiul art. 304 pct. 6 C.proc.civ.
Consideră că instanța de fond a reținut greșit faptul că acțiunea este supusă unui termen de prescripție de 3 ani conform art. 166 Codul Muncii, deoarece art. 65 din C. colectiv de muncă face referire la "ajutoare materiale" acordate odată pe an și nu la salarii.
Recurenta consideră că termenul de prescripție aplicabil este termenul de 6 luni, conform art. 283 lit. e din Codul muncii, sens în care invocă dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. a și art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii.
Invocând prevederile art. 154 alin. 1 și 2 din Codul muncii, recurenta susține că ajutorul material acordat cu ocazia Zilei Electrificării nu are regimul juridic aplicabil salariului, întrucât ajutorul respectiv se acordă o singură dată pe an și nu reprezintă o contraprestație a angajatorului pentru munca prestată de salariat, ci reprezintă o libertate a angajatorului și care se acordă doar datorită simplei calități de salariat.
S. ITFE C. atât prin întâmpinare (f. 7-10), cât și prin concluziile scrise (f.
16-19) a solicitat respingerea recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Deși pârâta își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 6
C.proc.civ., din examinarea criticilor formulate, Curtea apreciază că acestea secircumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., astfel că va analiza cauza din această perspectivă.
Având în vedere că prin motivele de recurs recurenta critică hotărârea doar cu privire la modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, Curtea consideră că elementul esențial în cauză este stabilirea naturii juridice a drepturilor pretinse de reclamant.
Sub acest aspect Curtea reține că din interpretarea dispozițiilor art. 154
și urm. din Codul muncii rezultă că dreptul salarial nu reprezintă doar salariul de bază, ci acesta include și indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri care sunt exprimate în bani și reprezintă o contraprestație a muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Natura salarială a sumelor de care beneficiază angajatul nu decurge din denumirea convenită de părți, ci este determinată de considerarea lor de către părți ca o recompensare a muncii prestate de salariat în baza contractului individual de muncă.
D. pretinse în cauză au fost denumite în C. colectiv de muncă ca fiind „. materiale";, sens în care s-a susținut de pârâtă că nu au natură salarială, însă din enumerarea criteriilor stipulate pentru acordare (legate de prestarea ireproșabilă a activității), precum și din caracterul periodic al acordării acestora
(anual), reiese cu certitudine caracterul salarial al acestora.
Dincolo de denumirea dată de părți prin contractul colectiv de muncă, drepturilor respective, un ajutor bănesc acordat în considerarea calității de angajat nu poate reprezenta decât un drept salarial, deci o contraprestație pentru activitatea profesională desfășurată de salariat, fiind evident că angajatorul nu procedează la acordarea unui atare drept decât în considerarea acestei activități pe care angajatul o prestează în beneficiul său.
Așadar, drepturile pretinse prin acțiune constituie neîndoielnic drepturi salariale negociate, care își au izvorul în C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
De asemenea, art. 283 alin. (1) din Codul muncii prevede că:
„Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, „În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. 1, termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.";
Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum
și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a) - d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție.
Dacă s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Mai mult, prin dispozițiile art. 166 alin. 1 din Codul muncii legiuitorul a statuat în mod expres că „dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate";.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod corect a reținut prima instanță că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.
Ținând seama de considerentele expuse, Curtea apreciază că T. a pronunțat o soluție legală și temeinică, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. E. C. S. împotriva sentinței civile nr. 5227 din 13 decembrie 2010 a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G .-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER G . C.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: C.N.
| ← Decizia civilă nr. 4164/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5180/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
