Decizia civilă nr. 2358/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

Decizii și sentințe litigii de muncă - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ nr. 2358/R/2011

Ședința publică din data de 27 iunie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.

JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul P. M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 554 din 3 februarie 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat A. C. A., având ca obiect litigiu e muncă - anulare act.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierile ședințelor publice din data de 21 iunie 2011, respectiv 23 iunie

2011, când s-a amânat pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A Asupra recursului civil de față.

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5249/117/(...) pe rolul T. C., reclamantul A. C. A. a chemat în judecată pe P. M. C.-N. solicitând instanței ca, pe baza probelor ce se vor administra în cauză, să se dispună anularea dispoziției P. nr. 3110/(...) pentru modificarea dispoziției nr. 915/(...) privind reîncadrarea reclamantului, stabilirea salariului de bază, a sporurilor și a altor drepturi începând cu data de (...), cu consecința obligării pârâtului la aplicarea actului administrativ de reîncadrare emis anterior și stabilirea drepturilor salariale corect și legal, precum și la calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale corect stabilite inițial și cele acordate conform dispoziției contestate.

În cauză s-a solicitat și suspendarea aplicării prevederilor dispoziției nr. 3110/(...) până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, odată cu intrarea în vigoare a L. nr. 3. privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, conform dispozițiilor art. 29-40 din acest act normativ, a anexelor si notelor la care face trimitere, coroborat cu art. 4-12 din OUG nr.

2/12010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri în sectorul bugetar, ordonatorii de credite erau obligați să procedeze la reîncadrarea salariaților pe funcții și la recalcularea salariilor începând cu data de 1 ianuarie 2010.

In aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate au fost întocmite statele de funcții și au fost calculate salariile de baza și sporurile începând cu data de (...), fiind emise dispoziții și decizii prin care salariații P. M. C.-N. au fost reîncadrați pe funcții și li s-au stabilit drepturile salariale.

In acest sens, în favoarea reclamantului a fost emisă dispoziția nr. 915/2010 prin care in mod corect au fost incluse în salariul de baza sporurile existente în luna decembrie 2009 și prevăzute în notele din anexele la lege. Pe lângă sporul de vechime, indemnizația de conducere și salariul de merit au fost incluse în salariul de baza sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv pentru acei salariați care au beneficiat de aceste sporuri în decembrie 2009.

S-a mai arătat că, ulterior emiterii dispoziției nr. 915/2010, în temeiul O. comun al M. M., F. si P. S. si M. F. P. nr. (...), A. J. de P. S. C., sub pretextul monitorizării și controlului aplicării actelor normative privind reîncadrarea si restabilirea salariilor personalului bugetar din administrația publică locală, a trimis „rezultatul verificării"; acestor documente prin adresa nr. 3., solicitând refacerea actelor administrative.

Ulterior emiterii dispoziției nr. 2142/2010, paratul a emis dispoziția nr. 3110/(...) prin care reclamanta a fost reîncadrata în funcție și i s-a stabilit salariul începând cu data de (...), in sensul reducerii drepturilor salariale prin eliminarea sporului de stabilitate și sporului de dsipozitiv, sporuri stabilite în baza C.ui colectiv de munca nr. 2. încheiat la nivelul P. M. C.-N. si înregistrat la D. C. sub nr. 256/(...), a Acordului colectiv de munca nr. 2. înregistrat conform legii la C. paritara, precum și a Hotărârilor de C. Local nr. 5. privind aprobarea celor doua acte de negociere colectiva si a drepturilor stabilite prin acestea, nr.122/2009 de aprobare a bugetului local pentru anul 2009, cuprinzând sumele necesare plății drepturilor salariale astfel stabilite și respectiv nr. 3. de aprobare a bugetului local pentru anul 2010.

Reclamanta a mai arătat că, prin emiterea dispoziției contestat, a fost încălcată obligația angajatorului de a menține, in anul 2010, veniturile salariale efectiv acordate la data de 31 decembrie 2009 și nu s-a acordat eficiență juridică caracterului obligatoriu al convențiilor colective de munca legal încheiate și în vigoare.

S-a mai arătat că la data emiterii dispoziției contestate, O. comun nr.

3. indicat de pârât ca temei al emiterii acestui act era abrogat prin O. nr.

727/(...) al M. M., F. si P. S..

Mai mult, prin sentința civilă nr. 239/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al C. de A. C. s-a dispus anularea O. nr. 3..

In procedura specială prev.de art. 14 din L. nr. 554/2004, Tribunalul

Cluj a dispus, prin sentința nr. 1953/(...) pronunțată în dosarul nr. (...), suspendarea efectelor dispoziției nr. 2142/(...) până la pronunțarea instanței asupra fondului cauzei.

In aceste condiții, arată reclamanta a arătat că dispoziția contestată a fost emisă în baza unui act administrativ anulat si a unui act administrativ ale cărui efecte erau suspendate la acea dată.

In drept s-au invocat dispozițiile L. nr. 53/2003, L. nr. 168/1999, L. nr. 130/1996, L. nr. 188/1999, ale L. nr. 3., OUG nr. 1/2010, C. colectiv de muncă pentru anul 2009 încheiat la nivelul P. M. C.-N.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii învederând că dispoziția nr. 3110/2010, contestata in cauza, este o punere in practica a adresei nr. 386/R/(...) a Agenției Județene de P. S. C. care, în exercitarea atribuțiilor sale de control asupra modalității de stabilire a drepturilor salariale potrivit L. nr. 3., a constatat mai multe nereguli la încadrarea personalului din cadrul serviciilor publice subordonate C. Local al M. C.-N. Astfel, pârâtul a fost înștiințat despre nelegalitatea acordării sporului de dispozitiv, a sporului de stabilitate precum si de faptul ca nu potfi acordate drepturile salariale stabilite prin contracte si acorduri colective de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale la data încheierii lor sau prin acte administrative care exced prevederilor L. nr. 3..

In concluzie, dispoziția contestată a fost emisă cu scopul de a fi corectate neregulile constatate de A. C. cu privire la modul în care s-a efectuat încadrarea personalului din aparatul de specialitate al P. si din cadrul serviciilor publice subordonate C. Local al M. C.-N., ca urmare a intrării în vigoare a L.-cadru privind salarizarea unitara.

Referitor la abrogarea O. nr. (...) intervenită la data de (...) prin O. comun al M. și MFP nr. 7. (...), pârâtul a arătat că, în materie de abrogare ca formă de încetare în timp a unui act normativ norma juridică activează atât timp cât este în vigoare. Or, este lesne de observat ca dispozitia nr.

2142/(...), în baza căreia a fost modificata dispoziția de încadrare a reclamantei a fost emisa în intervalul în care O. nr. (...) producea efecte, nefiind abrogat si tocmai în scopul respectării prevederilor L. nr. 3., cât care a fost declarat constituțional în urma controlului de constituționalitate declanșat în condițiile legii.

S-a mai arătat că efectul ex nunc al actului de abrogare constituie o aplicare a principiului neretroactivității, iar abrogarea unui act nu poate conduce eo ipso la formarea convingerii instanței de fond că acesta este un motiv de nelegalitate a actului administrativ atacat.

Raportat la argumentul invocat de către reclamanta în susținerea cererii sale constând în faptul că O. nr. 3. a fost anulat prin sentința civilă nr. 2. a C. de A. C., pârâtul a arătat că această sentința nu este irevocabila, astfel că nu se poate retine incidenta in cauza a dispozițiilor art. 23 din L. nr. 554/2004.

Pe de altă parte, în ceea ce privește sporul de dispozitiv, s-a susținut că, prin decizia Î.C.C.J. nr 37/2009 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii declarat cu privire la interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 47 din L. nr. 138/1999 raportat la art. 13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de baza tuturor funcționarilor publici si personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale, s-a statuat ca dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acorda funcționarilor publici si personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI si instituțiilor publice din subordinea ministerului, precum si personalului care își desfășoară activitatea în cadrul serviciilor comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I.

În susținerea poziției lor procesuale, părțile au depus la dosar înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 554 din 3 februarie 2011, Tribunalul Cluj a admis acțiunea formulata de reclamantul A. C. A., a dispus anularea dispoziției P. M. C.-N. nr. 3110/2010, pârâtul fiind obligat la calcularea si plata drepturilor salariale conform dispoziției nr.915/2010, precum și la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre sumele achitate în temeiul dispoziției P. M. C.-N. nr.3. mai 2010 și cele la care reclamanta avea dreptul în temeiul dispoziției nr. 915/2010.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

In vederea aplicării dispozițiilor L. nr. 3. privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare începând cu data de 1ianuarie 2010, pârâtul P. M. C.-N. a emis dispoziția nr. 915/(...), prin care s-a dispus reîncadrarea reclamantului in funcția de execuție contractuala de portar, treapta profesionala I, gradația 2 la S. de P. și O. Prin aceeași dispoziție s-au stabilit drepturile salariale cuvenite reclamantului începând cu data de (...): salariul de baza care cuprinde si sporul de vechime si sporul de stabilitate avute in luna decembrie 2009 și sporul pentru condiții periculoase, egal cu suma calculata pentru una decembrie 2009.

Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor L. nr. 3. au fost emise Ordinele nr.42/(...) și nr. 32/(...) ale M. M. F. și P. S. prin care s-a aprobat organizarea unui sistem de monitorizare și control al aplicării L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale prin A. T. pentru

P. S. și Direcțiile Generale ale finanțelor publice teritoriale. Potrivit acestor ordine, ordonatorii de credite aveau obligația ca în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării să corecteze eventualele reîncadrări eronate și să retransmită situațiile prevăzute la alin.2.

In temeiul O. comun al M. M.,F. și P. S. si M. F. P. nr. (...) A. J. de P. S. C., a efectuat un control cu privire la aplicarea actelor normative privind reîncadrarea si restabilirea salariilor personalului bugetar din administrația publică locală și a transmis rezultatul verificării acestor documente prin adresa nr. 3. solicitând refacerea actelor administrativ .

In acest context, pârâtul a emis dispoziția nr. 2. aprilie 2010 prin care s-a dispus modificarea Statului de personal al P. M. C.-N. si al serviciilor publice in subordinea C. Local al M. C.-N., în conformitate cu adresa nr.

386/R/(...) a Agentei Județene de P. S. C. in sensul eliminării sporului de dispozitiv si a sporului de stabilitate din salariul de baza, „. prevederilor art. 30 din L. nr. 3. a OUG nr. 1/2010 si a HCL nr. 5..

Ca efect al dispoziției nr. 2142/2010 pârâtul a emis dispoziția nr.

3110/(...) prin care reclamantul a fost reîncadrata în funcție și i s-a stabilit salariul începând cu data de (...), în sensul reducerii drepturilor salariale prin eliminarea sporului de stabilitate.

Analizând legalitatea si temeinicia dispoziției nr. 3110/(...) instanța de fond a reținut următoarele:

La data de (...) a fost publicată în Monitorul Oficial nr.762 L. nr.330/(...) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, legea intrând în vigoare la data de 1 ianuarie 2010.

Potrivit prevederilor art. 3 lit.c) din L. nr. 3., sistemul de salarizare are la bază, printre altele, principiul luării în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a prezentei legi prin acte de negociere colectivă, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat în salariul brut.

In același sens, art. 30 din lege prevede că începând cu data de 1 ianuarie 2010 sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului si după caz indemnizațiile de conducere care, potrivit legii făceau parte din salariul de baza, din soldele funcțiilor de baza, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la lege, se introduc în salariul de baza, în soldele funcțiilor de baza, respectiv in indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor de baza, respectiv in indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție cât și pentru funcțiile de conducere.

A.eatul 5 al aceluiași articol statuează că în anul 2010 personalul aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009,astfel:noul salariu de baza, solda funcției de baza sau, după caz, indemnizația lunara de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adăuga sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie

De asemenea, potrivit prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 1/(...), în conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu data de (...) nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru 3..

Analizând dispoziția contestata raportat la dispozițiile legale mai sus instanța de fond a constatat că este necesar a se stabili dacă:

1)sporul suprimat prin emiterea acestei dispoziții (sporul de stabilitate) era parte a salariului reclamantei in luna decembrie 2009;

2) sporul de stabilitate a fost acordat, pana in luna decembrie 2009, prin acte de negociere colectiva sau acte administrative încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor;

3) sporul de stabilitate inclus in salariul de baza exced prevederilor L.- cadru nr. 3..

In ce privește prima problema, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse in probațiune de către parat la filele 30-36 dosar de fond, s-a reținut că salariul reclamantei calculat pentru luna decembrie 2009 era compus din: salariu, spor de pericol, spor de dispozitiv, spor de stabilitate și spor de vechime.

Asupra legalității actelor - de negociere colectiva sau administrative - care au stat la baza acordării celor doua sporuri instanța prima instanță a reținut ca reclamantei, care face parte din categoria personalului contractual, ii sunt aplicabile prevederile C.ui colectiv de munca încheiat la nivelul P. C.-N., in vigoare in anul 2009.

In acest sens, instanța a constatat că, prin C. colectiv de muncă încheiat la nivelul P. C.-N. si înregistrat la D. C. sub nr. 326/(...) părțile au convenit, la art. 16 lit. d si e, că salariații vor beneficia de „. de fidelitate si loialitate fata de instituție, pentru salariații nesancționați, in raport de vechimea in instituție(…) precum si de „. de dispozitiv in cuantum de 25%, conform O. nr. 496/2003 al M. Administrației și Internelor, coroborat cu art. 13 din L. nr. 138/1999(…)";.

C. colectiv de muncă ale cărui clauze au fost mai sus evocate s-a încheiat pe o durata de doi ani, iar potrivit prevederilor art. 2 alin 2: ";Daca niciuna dintre părți nu denunță C. de munca cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește pana la încheierea unui contract colectiv de munca, dar nu mai mult de 12 luni";.

Din probele dosarului si susținerile pârtilor rezulta ca părțile au dat eficienta prevederilor art. 2 alin. 2 din CCM, astfel că acest contract si-a încetat efectele la data de 17 noiembrie 2009.

Ca urmare a expirării perioadei pentru care a fost încheiat C. colectiv de muncă mai sus menționat, la data de (...) a fost încheiat un nou Contract colectiv de munca, intre P. M. C.-N., în calitate de angajator și salariații aparatului de specialitate al primarului, salariații serviciilor publice infinitate în subordinea C. Local al M. C.-N., reprezentați de S. „..

Noul Contract colectiv de muncă a fost înregistrat la D. de M. si P. S. C. sub nr. 256/(...) .

În noul Contract colectiv de muncă la nivel de unitate au fost menținute sporurile prevăzute in contractul ale cărui efecte au încetat la data de (...), inclusiv sporul de stabilitate si indemnizația de dispozitiv ( Cap III, art. 16 alin 5 lit. d si e).

Analizând pe cale incidentală clauzele din contractele colective de muncă la care s-a făcut referire mai sus, prin prisma dispozițiilor L. nr.

130/1996 republicată și a dispozițiilor C.ui colectiv de munca unic la nivel național pentru anii 2007-2010, instanța de fond a constatat ca acestea sunt deplin legale, fiind încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor.

Astfel, conform prevederilor art. 8 alin 1, 3 și 4 din L. nr. 130/1996,

„Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai in limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege.

(2) C.le colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.(…)

(4) La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";.

În situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii C.lor colective de muncă supuse atenției instanței, dispozițiile legale mai sus citate se completează cu prevederile art. 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora „C.le colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.

Interpretând sistemic și per a contrario prevederile legale mai sus citate, ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, prima instanță a reținut că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.

Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale citate. Astfel, scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin C. colective de muncă exclusiv în privința drepturilor a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.

A., pe aceeași linie logică, s-a reținut că, potrivit prevederilor art. 155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri, prevedere care se regăsește si la art. 38 alin 4 din Colectiv unic la nivel național pentru anii 2007-2010, iar potrivit art. 41 alin. 5 din CCM unica la nivel național 2007-2010, prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura, grupuri de unități si unități pot fi negociate si alte categorii de sporuri (altele decât cele enumerate la alineatul

3).

Concluzionând, din interpretarea acestor texte legale, s-a reținut că personalul contractual din instituțiile bugetare are dreptul de a negocia princontracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.

Întrucât legea aplicabilă raporturilor de muncă ce se derulează între părțile din litigiul de față reglementează exclusiv acordarea și modul de calcul a salariului de bază, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează), s-a reținut că această parte variabilă a salariului poate face obiectul negocierii prin C. colective de muncă.

Instanța de fond a reținut, de asemenea, aspectul conform căruia în cadrul procedurii de verificare prealabila a cuprinsului contractului colectiv de munca in sensul conformității cu lege, D.M.P.S. C., căreia îi incumba aceasta obligație conform art.27 din L. nr. 130/1996, nu a constatat si sesizat o atare împrejurare.

In privința mențiunii din cuprinsul adresei nr. 386/(...) emisă de A. J. pentru P. S. C., potrivit căreia sporul de stabilitate si sporul de dispozitiv nu pot fi acordate începând cu data intrării în vigoare a L.-cadru nr. 3. întrucât sunt nelegale, prima instanță a constatat că nu se poate identifica vreun text legal in vigoare la data emiterii adresei menționate care sa abiliteze A. J. pentru P. S. C. sa constate nelegalitatea clauzelor unui contract colectiv de munca .

Pentru cele ce preced, instanța de fond a constatat că sporul de stabilitate a fost acordat personalului contractual din cadrul P. C.-N., până în luna decembrie 2009, prin acte de negociere colectivă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor.

In privința celei de a treia condiții prescrise de L.-cadru 3. și anume aceea ca sporul de stabilitate inclus in salariul de baza să nu excedeze prevederilor L., instanța a reținut că, prin anexa I/3 la L. 3. privind

„Administrația publică locală"; se prevede că în coeficientul prevăzut la coloana „. sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv.

S-a reținut astfel că, atât timp cat L.-cadru însăși prevede obligativitatea includerii celor doua sporuri in salariul de baza nu se poate susține ca acordarea sporului de dispozitiv si a sporului de stabilitate „. prevederilor L.";.

Pe de alta parte, la data emiterii dispoziției nr. 3110/(...), nici chiar O. comun al M. M., F. si P. S. și a M. F. P. nr. (...), indicat ca temei de drept de către pârât, nu mai producea efecte, fiind abrogat la data de (...) prin O. nr.

727 al M. M.

Reținând, așadar, ca dispoziția nr. 3. mai 2010 a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale in vigoare la data emiterii sale, prima instanță a constatat ca fiind fondată acțiunea formulată de către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs P. M. C.-N.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

Potrivit disp.art.157 alin.2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din instituțiile publice finanțate integral sau majoritar de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.

În baza acestei prerogative, statul, prin instituțiile sale, poate stabili și diferenția indemnizațiile și salariile de bază ale salariaților din sectorul bugetar.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin deciziile nr.1011/2010, nr.1250/2010, nr.1280/2010 și nr.1414/2009.

În baza acestor prerogative, art. 3 lit.c) din L. nr. 3., a stabilit că sistemul de salarizare are la bază, printre altele, principiul luării în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a prezentei legi prin acte de negociere colectivă, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat în salariul brut.

Însă, recurentul a arătat că, potrivit art.22 și 23 alin.1 din lege, sporurile care sunt incluse în salariul de bază sunt prevăzute în notele din cuprinsul anexelor la lege, iar suma acestora nu poate depăși suma de 30% din suma salariilor de bază, a soldelor, funcțiilor de bază sau a indemnizațiilor lunare de încadrare, după caz.

Conform art.10 din O.U.G. nr.1/2010 și a art.30 din L.-cadru nr.3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu data de (...) nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele, acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr.3..

În scopul aplicării acestor dispoziții au fost emise Ordinele nr.32 și nr.42 din 2010 ale M.M.F.P.S., prin care s-a aprobat un sistem de monitorizare și control al aplicării L.-cadru nr.3..

Potrivit acestor ordine, ordonatorilor de credite le revenea obligația ca, în termen de 5 zile lucrătoare, de la data comunicării să corecteze eventualele reîncadrări eronate și să retransmită situațiile prevăzute la alin.2.

La finele lunii decembrie 2009, salariul reclamantei era compus din salariu de bază, spor de pericol, spor de dispozitiv, spor de stabilitate și spor de vechime. A., recurentul a emis dispoziția nr.1473/2010, prin care acorda intimatei, începând cu data de (...), salariul cu următoarele componente: salariu de bază, spor de pericol, spor de dispozitiv, spor de vechime și de stabilitate.

S-a arătat de către recurent că sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv exced prevederilor L.-cadru de salarizare și nu pot fi luate în considerare la stabilirea salariului de bază al intimatei, deoarece contravin prevederilor art.12 alin.2 din legea nr.130/1996.

Recurentul mai consideră că, în anexa 1/3 din L. nr.3., cele două sporuri au fost cuprinse în coeficientul prevăzut în coloana „..

Mai mult, prin decizia Î.C.C.J. nr 37/2009 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii declarat cu privire la interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 47 din L. nr. 138/1999 raportat la art. 13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de baza tuturor funcționarilor publici si personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale, s-a statuat ca dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acorda funcționarilor publici si personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI si instituțiilor publice din subordinea ministerului, precum si personalului care își desfășoară activitatea în cadrul serviciilor comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care aubeneficiat de acest drept salarial si înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I.

Se mai susține că, în acest sens a fost și adresa Agenției Județene de P. S. C., care a arătat că sporul de dispozitiv a fost reglementat prin lege doar pentru instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, iar sporul de stabilitate nu era prevăzut de legislația salarizării aplicabilă până la data de (...), motiv pentru care aceste drepturi nu pot fi acordate în anul 2010, în baza noii legi de salarizare.

Analizând recursul formulat de P. M. C.-N., prin cercetarea prioritară a aspectelor invocate în cauză de către ambele părți privind calificarea litigiului,a jurisdicției în sfera căreia se impunea soluționarea cauzei în primă instanță și a compunerii completului de judecată a cauzei la fond, se reține că acesta este fondat, în mod greșit prima instanță soluționând cauza ca fiind un conflict de muncă și nu unul de contencios administrativ.

Având în vedere caracteristicile acțiunii cu care reclamantul-intimat a înțeles să investească instanța de judecată, se reține că acesta a solicitat anularea dispoziției P. C.-N. nr.3110/2010, emisă în temeiul dispoziției nr.2142/(...) a recurentului și obligarea pârâtului la „. la actul administrativ de reîncadrare"; emis anterior, respectiv dispoziția nr.915/(...).

Chiar dacă, în genere, calificarea juridică a litigiului o stabilește instanța de judecată, nu trebuie neglijat modul în care reclamantul a perceput dispoziția emisă de către recurent, pretinzând că acest act a cauzat o vătămare a drepturilor sale, în procesul de executare a unei Legi unice de salarizare a personalului din sistemul bugetar, respectiv a L. nr.3..

La această concluzie, că actul contestat este unul administrativ, reclamantul a ajuns, desigur, având în vedere, pe de o parte faptul că dispoziția nr.1473/(...), ce a fost modificată prin acesta, a fost calificată chiar de către emitentul său, în cuprinsul său, ca fiind un act administrativ, iar, pe de altă parte, faptul că acesta a fost emis în baza O. nr.3..

Acesta este și motivul pentru care reclamantul a formulat și contestația înregistrată sub nr.125156/2/(...) la Primăria Cluj-Napoca, ce constituie plângere prealabilă în sensul art.2 alin.1 lit.j) din L. contenciosului administrativ.

De asemenea, chiar prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei, P. M. C.-N. a apreciat că este vorba de o „. de anulare a actului administrativ atacat";, arătând că dispoziția contestată a fost emisă în baza dispoziției nr. 2142/(...), care a fost emisa în intervalul în care O. nr. (...) producea efecte.

Curtea reține însă c ă , pe lângă poziția p ărților clar exprimat ă în cauză,

dispoziția de reîncadrare salarială a re clamantei în temeiul L. nr.3. a fost d eja calificată ca fiind un act administrativ de către legiuitor, care a dorit stabilirea unui mod unitar de stabilire a salariilor din sectorul bugetar și de control a modului de aplicare a acestor prevederi, nemaiputând fi astfel s upusă interpretării în sensul că ar fi un act de drept al muncii.

Astfel, art. 34 alin.2 coroborat cu alin.1 din această lege prevede căstabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor

drepturi care se acordă potrivit prevederilor legii se face prin actuladministrativ al oronatorului de credite.

A..4 al acelu iaș i ar ticol prevede c ă î mpo tr iv a măsur ilor d ispu se po tr iv it preveder ilor al in.1 perso an a ne mulțu mită se po ate adres a ins tanțe i de c on tenc ios ad min is tr ativ s au, dup ă c az, ins tanțe i judec ător eș ti co mpe ten te p o tr iv it leg ii, în ter me n de 30 de z ile de l a d ata co mun ic ăr ii soluț ion ăr ii c on tes taț ie i.

Aces te d ispoz iț ii leg ale au fostsupuse controlului de c ons tituț ion al itate, ar ătându -se c ă: "Se ap rec iaz ă c ă ar t.34 al in .4 d in lege es te n econs tituț ion al, în tr uc ât soluț ion are a co n tes taț iilor în leg ătu r ă cu s tab il ire a s al ar iilor de b az ă, a sporur ilor, a pre miil or ș i a al tor dre pturi nu poate fi de c o mpe tenț a ins tanțe lor de contencios administrativ. Se ar ată c ă măsur ile ordonatorilor de credite nu sunt acte administrative, ci acte eminamente de d rep tul munc ii, c are se supun jur isd icț ie i de drep tul munc ii, ș i nu cele i de contencios ad min is tr ativ.";

Pr in dec iz ia nr.1415 /(...), invoc ată de c ătre recuren t pr in c erere a de r ecurs, Cur te a Con s tituț ion al ă a reț in u t cu pr iv ire l a ac e as tă cr itic ă de n econs tituț ion al itate ur măto arele:

"Prevedere a în s ar c in a ins tanțe lor de contencios administrativ a c o mpe tențe i de a sol uț ion a con tes taț iile î ndrep ta te împotriva actelor prin care s un t s tab il ite s al ar iil e de baz ă, sporur ile, pre miile ș i celelel te d rep tur i nu es te o p roble mă de cons titu ț ion al itate, c i o ches tiune de opț iune leg is l ativ ă, în truc ât, în te me iul ar t.126 al in.2 d in Cons tituț ie, co mp e tenț a de a leg if era în mater ia p rocedur ii de judec ată ap arț ine leg iu itorul u i or ig in ar s au deleg at.";

De altfel, conform art.9 din L. nr.3., gestiunea sistemului de salarizare a personalului bugetar a fost atribuită fiecarărui ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare alocate anual prin legile privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale sau prin reglementări specifice domeniului, depășind astfel sfera strictă a drepturilor și obligațiilor părților unui raport juridic de muncă, întrucât dispozițiile de reîncadrare salarială a personalului bugetar nu mai sunt în sarcina angajatorilor.

De asemenea, conform art.23 din aceeași lege, încadrarea sporurilor acordate cumulat pe total buget, în procentul de 30% din suma salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază sau a indemnizațiilor lunare de încadrare, după caz, a fost în mod expers stabilită doar în sarcina ordonatorilor principali de credite, excluzând aceste atribuții din sfera de responsabilități a angajatorilor, aceste acte depășind în mod evident sfera dreptului muncii.

Curtea mai reține că, pe lângă aceste calificări legale, asupra cărora și-a

spus părerea și Curtea Constituțională, decizia individuală contestată în c auz ă a avu t l a b az ă un ac t adop tat pen tr u toț i s al ar iaț ii ș i f uncț ion ar ii publ ic i din cadrul P. C.-N. și ai serv ic iilor publ ic e d in subord ine a Co ns iulu i Loc al C. , respectiv d ispoz iț ia nr. 2142/(...), prin care s-a dispus modificarea deciziilor d e reînc adr are a în tr egulu i person al, în sensul el imin ăr ii spor ulu i de d ispoz itiv

ș i a sporulu i de s tab il itate d in s al ar iul de b az ă, ac t care nu poate fi calificat d ec ât c a f iind un ac t ad min is tr ativ e mis de c ătre P. M. C.-N. în vederea o rg an iz ăr ii execu tăr ii L. unice de salarizare, în sensul art.2 alin.1 lit.c) din L.nr.554/2004 ș i c ar e a f ost an al iz at în aces t mod de c ătr e ins tanțele d e c on tenc ios ad mn in is tr ativ, c are, pr in sen tinț a c iv il ă nr.195 3/(...) a T . C., rămas ă irevoc ab il ă pr in dec iz ia C. de A. C. pronunț ată în do s arul nr.(...), au s uspend at execu tare a aces te i d ispoz iț ii p ân ă l a pronunț are a ins tanțe i de f ond.

Po tr iv it ar t.2 al ace s te i d ispoz iț ie i nr. 2142/(...), în sensul p rev ăzu t l a art.1 s-a d ispus ș i mod if ic are a d ispoz iț iil or de reîncadr are a s al ar iaț ilor P. M.

C.-N., precu m ș i d in c adrul serviciilor publice din subordinea Consiului Local C ., as tf el încât au f os t e mise d ispoz iț iil e ind iv idu ale con tes tate în prezen ta c auz ă.

Se reț ine c ă ac tele ind iv idu ale emise în baza, în aplicarea acestui actadministrativ nu pot fi decât acte administrative, astfel cum au fost calificate

ș i leg al ș i mai mul t, aces te a dep ind ș i ur me az ă so ar ta ac tulu i pr inc ip al, general prin care s-a d ispus mod if ic are a d ispoz iț iilor de re încadrare.

De al tf el, deș i nu s -a probat în c auz ă, modul în c ar e a f ost d ispus ă s uspend are a execu tăr ii aces tu i ac t ad min is tr ativ e mis de P. M. C.,

nr.2142/2010, respec tiv p ân ă l a ". ins tanțe i de f ond";, impl ic ă cu cer titud in e e x is tenț a unu i l itig iu de con t encios admnistrativ privind legalitatea acestei d ispoz iț ii, al c ăru i mo d de soluț ion are es te des igur de te r min an t pen tru p rezen tul l itig iu ce pr iveș te anul are a une i dec iz ii e mise în b az a aces tu i ac t.

De al tf el, în cadrul con tenc iosulu i ad mn is tr ativ, ins tanț a se poate p ronunț a, l a cerere, ș i asupr a v al id ităț ii ac telor jur id ice în che iate în b az a a c tulu i ad min is tr ativ ș i asupr a ef ectelor produse de c ătre ac es ta, dup ă cu m,

po tr iv it d isp. ar t.18 al in.2 d in L. nr. 554/2004, ins tanț a de con tenc ios administrativ este co mp e ten tă s ă se pron unțe ș i asupr a leg al ităț ii oper aț iun ilor a d min is tr ative c are au s tat l a b az a e miter ii ac tulu i supus judec ăț ii.

Iată dec i s tr âns a in terdependenț ă a aces tor d ispoz iț ii e mise d e c ătre P.M. C.-N., c are of eră ș i r aț iune a judec ăr ii aces tor a î n c adrul ace le iaș i jur isd icț ii, cea a contenciosului administrativ.

Se mai reține că dispoziția contestată, emisă în baza deciziei generale de modificare a reîncadrării tuturor salariaților și funcționarilor publici, a avut la bază un alt act administrativ privind rezultatul verificării aplicării de către recurent a dispozițiilor L. nr. 3., emis de către agenția teritoriale pentru prestații sociale în temeiul art.3 alin.1 și 4 din O. nr.3. al M. M., F. și P. S. și al M. F. P..

De alfel, astfel cum a precizat recurentul prin decizia contestată, prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei și prin cererea de recurs, dispozițiile contestate au fost emise în temeiul alin.5 al art.3 din acest ordin, pentru corectarea reîncadrărilor pe care A. J. pentru P. S. C. le- a apreciat ca fiind eronate prin actul înregistrat sub nr.386/R/(...).

Acest act administrativ al Agenției Județene pentru P. S. C., de valorificare a rezultatelor controlului, emis în cadrul atribuțiilor de monitorizare a aplicării L. unice de salarizare nr.3., îndatoriri prevăzute de art.10 din lege, care s-a impus recurentului sub sancțiunile prevăzute la alin.5 din ordin, va putea fi cenzurat desigur doar de către instanța de contencios administrativ, în temeiul disp.art.18 alin.2 din L. nr.554/2004, acesta neputând cădea sub incidența jurisdicției muncii, întrucât privește practic raporturile dintre două autorități publice în procesul aplicării, executării dispozițiilor unei legi care s-a intenționat a fi unică și de de interes public în ceea ce privește salarizarea personalului bugetar.

Astfel, art. 3 din acest ordin prevede următoarele:

(1) Controlul aplicării L. nr. 3. de către autoritățile publice locale revine în sarcina agențiilor teritoriale pentru prestații sociale, în privința actelor de decizie internă ale ordonatorilor de credite ai instituțiilor și autorităților publice locale, prin care se stabilește salarizarea personalului propriu.

(2) În vederea aplicării prevederilor alin. (1), ordonatorii de credite ai instituțiilor și autorităților publice locale au obligația să transmită unităților de trezorerie teritoriale unde au contul deschis, până la data de 3 februarie

2010, situația privind modul de reîncadrare a personalului, conform statului de personal pe luna ianuarie 2010 al cărui modelul este prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul ordin. Unitățile de trezorerie teritoriale transmit situațiile grupate pe ordonatori principali de credite ai bugetelor locale la activitățile de trezorerie și contabilitate publică județene. Activitățile de trezorerie și contabilitate publică județene transmit situațiile grupate pe ordonatori principali de credite ai bugetelor locale agențiilor teritoriale pentru prestații sociale.

(3) Controlul prevăzut la alin. (1) se realizează de către agențiile teritoriale pentru prestații sociale în perioada 1 februarie-31 martie 2010.

(4)După verificarea situațiilor privind modul de reîncadrare a personalului, agențiile teritoriale pentru prestații sociale comunică ordonatorilor de credite rezultatul verificării. Adresa de comunicare va fi transmisă prin unitățile de trezorerie teritoriale.

(5) Ordonatorii de credite au obligația ca în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării să corecteze eventualele reîncadrări eronate și să retransmită situația prevăzută la alin. (2). În caz contrar, agențiile teritoriale pentru prestații sociale vor sesiza Curtea de C. asupra neregulilor constatate.

De asemenea, se mai reține că dispoziția nr.915/(...) a P. C., ce a fost modificată prin decizia contestată, a avut la bază H. C. local C.-N. nr.545/(...), care a aprobat acordarea drepturilor salariale reprezentând spor de stabilitate și spor de dispozitiv, conform art.16 din Acordul colectiv nr.2./(...) și H. C. local C.-N. nr.30/(...), prin care s-a aprobat bugetul municipului pe anul 2010, care sunt la rândul lor acte administrative ce pot fi cenzurate sub aspectul legalității doar de către instanța de contencios administrativ.

Prin urmare, constatând calificarea eronată a prezentului litigiu de către instanța de fond, cu toate consecințele acesteia privind jurisdicția aplicabilă și compunerea completului de judecată, în temeiul disp.art.304 pct.1,3, 9 și 312 alin.2 și 6 Cod. proc. civilă, urmează să se admită recursul declarat de P. M. C.-N., să se caseze în tot sentința primei instanțe și să se dispună trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță în jurisdicție de contencios administrativ la Tribunalul Cluj.

Instanța competentă va avea în vedere în soluționarea cauzei și celelalte motive invocate de către recurent prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Admite recursul declarat de P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr.

554 din (...) a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...) pe care o casează în tot.

Dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță în jurisdicție de contencios administrativ la Tribunalul Cluj

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședință publică din 27 iunie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

C. M. I. T. D. C. G.

GREFIER, N. N.

Red./Tehnored.:C.M.;

3 ex.- (...);

Jud.fond.:- Tribunalul Cluj:- M.-F. B.;

← Decizia civilă nr. 1653/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de...  Decizia civilă nr. 2574/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... →

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2358/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă