Decizia civilă nr. 1594/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. NR. 1594/R/2011
Ședința 09 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : S. D.
JUDECĂTOR : D. G.
G. : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F.
DE C. "C. C." SA și S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA - R. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 2096 din 09 decembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. R. V. R. C. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat S. L. R. V. R. C. C., avocat M. D., lipsă fiind reprezentanții pârâtelor recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate reclamantului intimat și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 aprilie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. R. V. R. C. C. a depus la dosar întâmpinări la recursurile declarate de pârâtele recurente.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinările depuse la dosar. S. obligarea pârâtelor recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2096 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor R. de T. F. de C. C. și S. N. de T. F. de C. „. C. SA;
A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune având ca obiect plata primei pentru Z. F. aferente anului 2007 și, în consecință, a fostrespinsă ca prescrisă această cererea a reclamantului S. L. R. V. R. C. formulată în contradictoriu cu pârâtele;
A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune vizând celelalte pretenții ale reclamantului;
A fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta S. N. de T. F. de C. „. C. SA și, în consecință respinge cererea promovată de reclamant în reprezentarea membrului de sindicat C. N.
A fost admisă excepția lipsei calității reclamantului S. L. R. V. R. C. de reprezentant al numiților N. G. și P. G. și, în consecință a fost anulată cererea reclamantului formulată în numele acestora;
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. R. V. R. C. împotriva pârâtelor S. N. de T. F. C. „. C. și R. de T. F. de C. C. și în consecință au fost obligate pârâtele să le plătească membrilor de sindicat J. I., D. M., D. D., J. N., M. P., P. Ion, P. D., R. I., Rad D., R. I., S. G., C. V., C. Ion, C. C., C. D., C. V., C. G., J. M., M. T. V., R. V., M. D., P. D., S. D. prima pentru Z. F., la nivelul valorii clasei 1 de salarizare, pentru anii 2008 și 2009 și ajutorul material de P. pentru anul 2009, la nivelul valorii clasei 1 de salarizare, actualizate în raport de indicele de inflație de la data plății efective.
Au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. de T. F. de C. „. C. SA"; C. instanța a reținut că membrii de sindicat, în numele cărora a fost promovată acțiunea, sunt sau au fost angajați ai acesteia, fiind semnatara contractelor individuale de muncă.
C. dacă R. de T. F. de C. „. C. SA"; C. nu are personalitate juridică proprie, ea are organe proprii de conducere, astfel că, în temeiul art. 41 al. 2
Cod procedură civilă, poate sta în judecată ca pârâtă.
P. aceste considerente, instanța a respins excepția lipsei calității proce- suale pasive a R. de T. F. de C. „. C. SA"; C.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. SA instanța a constatat că aceasta este parte contractantă în contractul colectiv de muncă la nivel C. C. pe care se fundamentează pretențiile membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, această calitate conferindu-i legitimare procesuală pasivă.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat plata adaosurilor la salariu acordate cu ocazia sărbătorilor de P. și de Z. F.-23 aprilie- prin contractele colective de muncă.
Articolul 155 din Codul muncii prevede că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Ca atare, prin prezenta acțiune s-a solicitat plata unor drepturi salariale, fiind aplicabile în cauză prevederile art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii și cele ale art.166 din Codul Muncii potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune (care, în speță, este data la care aceste adaosuri erau datorate) .
În consecință, constatând că la data introducerii acțiunii (...), termenul de prescripție de 3 ani se împlinise doar în privința premiului Z. F. aferent anului
2007, datorat de la data de (...), instanța a respins ca prescrisă această cererea reclamantului având ca obiect plata primei pentru Z. F. aferente anului 2007 și a respins excepția prescripției invocate față de celelalte pretenții ale reclamatului.
În temeiul art. 166 Cod procedură civilă coroborat cu art. 1201 Cod civil, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta S. N. de T. F. de C. „. C. SA și a respins în consecință cererea promovată de reclamant în reprezentarea membrului de sindicat C. N., reținând că prin S. C. nr. 960/(...) pronunțată în dosar nr. (...) s-au soluționat definitiv aceleași pretenții ale susnumitului.
În ce privește cererea reclamantului formulată pentru numiții N. G. și P. G. instanța, în baza art. 161 al. 2 Cod procedură civilă coroborat cu art. 28 al. 2 Legea 54/2003, a anulat-o, reținând pe baza mărturisirii reclamantului că la data promovării acțiunii, aceștia nu mai aveau calitatea de membrii sindicali, astfel că reclamantul nu mai avea calitatea de reprezentant al lor.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 69 lit. a) și b) din contractul colectiv de muncă pentru anii 2007-2008, încheiat la nivelul S. „. C. SA, înregistrat sub nr. 1625 din (...), în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații mai beneficiază , cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., de un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare. P. „. C. se va acorda o premiere stabilită de C. de A., cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Aceste drepturi se acordă cu caracter obligatoriu, la o valoare minimală corespunzătoare clasei 1 de salarizare, sarcina consiliului de administrație și a delegaților aleși ai sindicatelor fiind aceea de a stabili, eventual, un cuantum superior al acestor drepturi.
Potrivit art. 71 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, a cărui aplicare s-a pre- lungit conform actului adițional nr. 370 din (...), salariații beneficiază de un ajutor material stabil cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., precum și de o primă pentru „. Feroviarului";, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c) Codul muncii, „angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă";.
Conform art. 238 alin. 1 din Codul muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.
În considerarea celor de mai sus, instanța a admis cererea reclamantului și a obligat pârâtele să le plătească membrilor de sindicat reprezentați în cauză prima pentru Z. F., la nivelul valorii clasei 1 de salarizare, pentru anii 2008 și 2009 și ajutorul material de P. pentru anul 2009, la nivelul valorii clasei 1 de salarizare, actualizate în raport de indicele de inflație de la data plății efective..
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâtele la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs ambele pârâte.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constatăurmătoarele:
Prin recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE C. SA B. - R. S. DE T. F. DE C. C. C. C. s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiuniiîmpotriva sa, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea recursului s-a arătat că Directorul general al Societății
Naționale de T. F. de C. - C. C. a delegat Directorul Regionalei de T. F. de C. C.competența de a încheia contracte de muncă cu personalul care ocupă funcții de execuție în cadrul unității și a subunităților din structura acesteia, în temeiul art.19 alin.2 di statutul Societății Naționale de T. F. de C. - C. C. S.A iar în temeiul art.40 alin.2 lit. c Codul muncii îi revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg în contractul colectiv de muncă aplicabil(contract colectiv de muncă semnat de către reprezentanții S.).
Într-adevăr, sub aspectul obligației plății drepturilor salariale este indirect și în subsidiar și obligația Regionalei de T. F. de C. C., dar potrivit doctrinei în materia contractuală, calitate procesuală activă/pasivă poate avea doar părțile semnatare ale contractului nu și unitățile care fac parte din structura vreunei părți semnatare chiar și dacă aceasta are posibilitatea juridică proprie, personalitate în virtutea căreia poate încheia acte juridice.
În măsura în care R. de T. F. de C. C. prin reprezentant legal ar fi fost semnatar al Contractului Colectiv de M. cu reprezentații salariaților, calitatea procesuală pasivă a acesteia ar fi fost indubitabilă.
Recursul este nefondat Î n conformitate cu dispozițiile art.241 alin.1 lit. c Codul muncii,
„clauzelor contractuale colective de muncă produc efecte ……pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, cum este situația în cauza dedusă judecății.
Astfel, obligația de plată a dreptului recunoscut de acordul colectiv încheiat la nivelul S. S.A B. în favoarea tuturor salariaților săi, revine angajatorului direct, care este R. S. de T. F. de C. C. C. dacă recurentul nu este semnatar al contractului colectiv de muncă, constituie o structură din cadrul S. S.A B. și este obligată, conform art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Or, în speță, tocmai acest acord colectiv de muncă este aplicabil membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, în considerarea calității lor de salariați în cadrul S. S.A B..
Delegarea de competență dată directorului Regionalei pentru încheierea contractelor individuale de muncă nu are semnificația aplicării unui regim salarial diferit angajaților Regionalei decât cel al celorlalți salariați din cadrul S. S.A B., deoarece acordul colectiv se aplică în mod nediferențiat de organizarea și structura regională a societății.
P. considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1
C.pr.civ. va respinge recursul acestei pârâte.
Prin recursul declarat de pârâta S. N. de T. F. de C. „. C. SA s-a solicitatmodificarea hotărârii primei instanțe și respingerea în întregime a acțiunii.
S-a arătat că prima instanță a respins în mod eronat excepția lipsei calității procesuale pasive a Societății Naționale de T. F. de C. „. C. SA, excepție întemeiată pe faptul că nu are calitate de angajator a membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
Hotărârea instanței de fond a fost criticată și sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la acordarea premierii de Z.
C. pentru anii 2006, 2007 și 2008, drept căruia în opinia recurentei îi este aplicabil termenul de prescripție prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, dispoziție legală pe care instanța de fond a aplicat-o greșit (art. 304 pct.9 Cod procedură civilă).
S-a arătat că drepturile solicitate și prevăzute în acordul colectiv nu pot fi acordate în raport de interdicția enunțată de art. 12 din Legea nr. 130/1996,aplicabilă în opinia recurentei și în situația salariaților din unitățile în care statul este acționar majoritar, conform limitărilor impuse de OUG nr. 7., care nu permit respectarea clauzelor salariale din contractele colective de muncă decât în măsura în care se încadrează în bugetul aprobat de venituri și cheltuieli..
S-a invocat omisiunea primei instanțe de a motiva acordarea primei de Z.
C. pentru anul 2009 și a ajutorului de P. pentru același an și s-a arătat că prin procesul verbal încheiat la data de (...), reprezentanții sindicatelor feroviare au stabilit suspendarea acordării pe anul 2009 a ajutorului material de P. și a primei acordate pentru ziua feroviarului, această convenție, dictată de dificultățile economice, având forță obligatorie pentru părți.
Prin noul contract colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2., s-a stabilit că drepturile solicitate de reclamant prin prezenta acțiune nu se acordă pentru anul 2009, ci începând cu (...), prorogat ulterior la (...).
În fine, s-a contestat cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată recurenta în raport de art. 132 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat și s-a apreciat că reclamantul în calitate de organizație sindicală nu avea posibilitatea de a-și angaja apărător, ci trebuia să dețină personal de specialitate juridică în vederea îndeplinirii scopului pentru a fost înființată.
Recursul este nefondat.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T.
F. de C. „. C. SA, Curtea reține că deși nu are calitate de angajator al membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, are calitate de ordonator de credite, față de prevederile art. 18 alin 1 din HG nr. 584/1998 potrivit cărora :"; C.F.R. își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care include subvențiile, alocațiile și compensațiile de la bugetul de stat și care se aproba de către G., la propunerea M. T., cu avizul M. Muncii și Protecției Sociale și al M. Finanțelor.";
De asemenea, recurenta a semnat contractele colective de muncă în temeiul cărora se solicită drepturile care fac obiectul prezentei cauze, iar R. S. de T. F. de C. C., constituită în temeiul art. 1 alin.(3) din HG 584/1998 are statut de sucursală, neavând personalitate juridică conform art.43 din Legea
31/1990.
În plus, conform art.6 alin. 2 pct.10 din același act normativ S. N. de T. F. de C. „. C. SA înființează sucursale, agenții și reprezentanțe în țară și în străinătate și coordonează activitatea acestora.
Așadar, pentru efectuarea de către angajator a plații salariului suplimentar este necesar ca acesta sa fie prevăzut in bugetul de venituri si cheltuieli, a cărui elaborare intra în sarcina paratei amintite, calitatea sa procesuală fiind justificată sub acest aspect.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune privind acordarea premierii anuale de „. C. Curtea constată că în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii prevede că „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea,precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
P. aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că aspectele invocate de către recurent prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
În ceea ce privește OUG nr. 7., deși invocată în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Curtea mai reține că aspectele invocate de către recurentă prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale
(adaosurile făcând parte din salariu, conform disp. art.155 din Codul muncii) și diverse plafonări legale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale, asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
În egală măsură, nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996, care sunt incidente doar în cazul salariaților instituțiilor bugetare, pârâta recurentă nefiind o atare instituție, ci o societate pe acțiuni, neavând relevanță în raport de forma sa de organizare, persoana acționarului majoritar.
Prin art.71 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 (fila 57-60 fond) aplicabil și la nivelul unității pârâte s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de un ajutor material cu ocazia sărbătorii de P. și de un premiu pentru Z. F..
Acordul colectiv menționat se aplică conform art.4 de la data înregistrării respectiv (...), producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr.370/(...), aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la (...) până la (...), așadar și pentru anul 2009.
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă în contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-2010 încheiat la (...), deoarece evenimentele care ocazionează acordarea drepturilor au avut loc înaintea înregistrării contractului colectiv.
Astfel, conform art.25 alin.3 din Legea nr.130/1996 „contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării";, ceea ce ilustrează principiul neretroactivității normei civile. Cum ambele evenimente au avut loc anterior datei de (...) respectiv P. la (...), iar Z. F. la data de (...), acordul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu poate aduce atingere dreptului salariaților de a beneficia de ajutorul material și de premii, deoarece în caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 și art.164
Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
În același sens, sunt ineficiente juridic procesul verbal din (...), invocat de pârâtă ca temei al neacordării drepturilor pretinse atât datorită neînregistrării lor, contrar art.25 din Legea nr.130/1996, cât și pentru încălcarea principiului neretroactivității, drepturile la care se renunță fiind exigibile la momentul încheierii proceselor verbale.
Este irelevant că procesul verbal a fost semnat de sindicatele la care este afiliat reclamantul deoarece mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art.38 Codul muncii).
În privința cheltuielilor de judecată, Curtea constată că în raport de criteriile stabilite de art. 274 alin. 2 C.pr.civ., respectiv valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat, cuantumul onorariului de avocat nu se impune a fi redus, având în vedere numărul mare de membri de sindicat reprezentați de reclamant, cu consecințe asupra valorii totale a pretențiilor și asupra volumului de muncă al avocatului.
În fine, nu poate fi acceptată susținerea recurentei privind imposibilitatea legală a sindicatului de a angaja serviciile unui avocat, deoarece reprezintă o incapacitate de exercițiu, neprevăzută de lege, incompatibilă cu scopul constituirii unei organizații sindicale, respectiv apărarea drepturilor membrilor săi prin toate mijloacele recunoscute de lege, așadar inclusiv prin reprezentarea de către avocat.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA și S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA - R. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile numărul 2096 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul
(...), pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatului S. L. R. V. R. C. C. suma de
1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. S. D. D. G.
G. C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.G. Brîndușa
| ← Încheierea civilă nr. 802/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia civilă nr. 235/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
