Decizia civilă nr. 1710/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1710/R/2011
Ședința din 16 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE : S. D.
JUDECĂTOR : D. G.
JUDECĂTOR : L. D.
G. : C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. B. M., P. M. B. M. și M. F. P. - PRIN D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 12 din 04 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., și pe pârâtul intimat L. T. "E. R." B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 09 mai
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței recurate, precum și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că prin motivele de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 12 din (...), pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr. (...), au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice, P. M. B. M., C.
Local B. M.
A fost admisă cererea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții: L. T. „. R. B. M., C. Local B. M. și P. O. B. M. și
Ministerul Finanțelor Publice, și, în consecință:
Pârâții au fost obligați să plătească membrului de sindicat M. A. D., ajutorul ce se acordă personalului din învățământ la nașterea unui copil, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății, reprezentând două salarii de bază avute de mamă în luna anterioară nașterii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților P. M. B. M. și C. Local al M. B. M., instanța a reținut că potrivit art. 1 din H.G.
538/2001 „ începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 al. 3 din Legea 84/1995 Finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal în categoria cărora se înscriu și primele de vacanță se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Apoi, potrivit art. 36 al. 4 din Legea nr. 215/2001 , consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art.23 al.1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative.
Pârâtul C. local B. M. a fost chemat în judecată ca pârât datorită calității lui de finanțator al instituției de învățământ, iar P. în calitate de ordonator principal de credite.
Legitimarea procesuală a acestora nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal , iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.
Față de aceste considerente, instanța va respinge excepțiile lipsei calității procesuale active invocate de pârâții menționați.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul
Finanțelor Publice, instanța a reținut că potrivit art.19 din Legea nr.
500/2002, privind finanțele publice, pe care se fundamentează pretențiile reclamantului împotriva acestui pârât, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție
Având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, instanța apreciază legitimarea procesuală pasivă a M.ui F. P. este conferită de prevederile legale evocate și, ca urmare, va respinge excepția invocată de acesta.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că potrivit certificatului de naștere seria NJ nr. 0. numita M. A. D. l-a născut pe minorul M. A. C. la data 19 mai 2010.
Potrivit art. 35 alin. 4 lit. g din Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al J. M. pe anul 2008-2009, prelungit pe încă un an, respectiv 2009-2010, personalul din învățământ beneficiază de două salarii de bază plătite de angajator mamei, pentru nașterea fiecărui copil. Dacă mama nu este salariată, soțul acesteia va beneficia de plata unui salariu de bază. Acest ajutor se acordă inclusiv din venituri poprii.
Aceste prevederi se regăsesc și în art. 36 alin. 5 lit. f din Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. Î. pe anii 2005-2006 și în art. 51 lit. c din Contractul Colectiv de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010, care prevede „un salariu mediu pe unitate, plătit de angajator mamei, pentru nașterea fiecărui copil";.
Potrivit art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, putând însă să stabilească drepturi la un nivel superior.
Clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul I. Ș. al J. M. pe anii 2008-2009, prelungit pe anul 2009-2010, produc efecte pentru toți salariații din învățământ din județul M., conform art. 5 din contract și art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 130/1996.
Susținerea pârâtului L. T. „. R. B. M. exprimată în răspunsul nr.
709/(...) conform căreia ajutorul prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivelul I. Ș. al J. M. nu mai poate fi acordat deoarece excede prevederilor Legii 330/2009 este nefondată, căci potrivit art. 10 din O.U.G. 1/2010
„începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr.
330/2009";, însă nu se poate reține în speță nelegalitatea contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul I. Ș. al J. M. pe anii 2008-2009, pe care se fundamentează pretențiile reclamantului.
Ca urmare, în temeiul art. 236 Codul muncii, art. 11 din Legea nr.
130/1996 și art. 35 alin. 4 lit. g din contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al J. M. pe anii 2008-2009, prelungit pe 2009-2010, instanța a admis cererea potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. Local almunicipiului B. M., P. municipiului B. M. și Ministerul Finanțelor Publice prin D.
G. a F. P. M..
1. Prin propriul recurs, pârâtul P. M. B. M., a solicitat în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a P.ui M. B. M..
În susținerea excepției, pârâtul invocă inexistența raporturilor juridice de muncă cu salariații reprezentați de sindicat, calitate procesuală pasivă având angajatorul.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
2. Prin recursul formulat, pârâtul C. Local al M. B. M., a solicitat în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive a C.ui Local al M. B. M..
Învederează că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive și a calității procesuale pasive a C.ui Local B. M..
În ceea ce privește prima excepție, arată că, în conformitate cu art. 41 coroborate cu prevederile art. 26 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 și art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicată, C. local nu are personalitate juridică și buget propriu, situație în care nu poate sta în judecată în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri bănești.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicată, "(1) unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și-privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane juridice sau fizice, în condițiile legii.
(2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
(3) P., respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate, sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție."
Potrivit art.20 din Legea nr. 215/2001, republicată, unitățile administrativ-teritoriale sunt: comunele, orașele, municipiile și județele, în care se exercită autonomia locală și funcționează autorități ale administrației publice locale.
C. Local este, potrivit art.23 din Legea nr. 215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale, în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc., conform art. 36 din Legea nr.215/2001, republicată) în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție, (« ... pune în aplicare hotărârile consiliului local ... » cf.art.61 din Legea nr.
215/2001, republicată).
În consecință, C. Local al M. B. M. și P. M. B. M. sunt autoritățile unității administrativ-teritoriale - Municipiul B. M., care nu au personalitate juridică proprie, nu au capacitate și nici patrimoniu.
În ceea ce privește a doua excepție, C. local al M. B. M., a fost chemat în judecată, așa cum arată reclamantul, în calitate de finanțator al unităților de învățământ. D. că, potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 4 litera a din Legea nr. 215/2001, republicată, primarul în exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 63, alin. l, lit. c, exercită funcția de ordonator principal de credite, iar nu C. local care îndeplinește alte atribuții date în competența sa. C. local al M. B. M. nu este și nici nu poate fi reprezentat de către primarul M. B. M., deoarece cele două autorități au atribuții distincte.
Pe fond, acțiunea este inadmisibilă. C. Local al M. B. M. este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, fără patrimoniu astfel că nu poate să își asume obligații pecuniare.
În drept, au fost invocate prevederile act. 304 pct. 9 C.proc.civ.
3. Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. a județului M.,a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Pârâtul apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, prin prisma faptului că acesta nu are raporturi juridice cu reclamanții.
Rolul esențial in procesul bugetar și în execuția bugetara revine
Guvernului, respectiv P. potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, P.ul fiind acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de G.
Reglementând rolul Guvernului la art.18 din aceeași lege, stabilește că acesta asigura însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare P., precum si supunerea spre adoptare P. a proiectelor legilor de rectificare bugetara si a contului general anual de execuție.
Obligarea M.ui F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsita de suport legal si în același timp imposibila, deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul
Finanțelor Publice sa fie autorizat in acest sens de către legiuitor.
În drept, au fost invocate prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ.
În data de (...), reclamantul intimat S. L. din Î. M. a depus întâmpinare (f. 15-18), prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M., C. Local al M. B. M. și P. M. B. M., cu menținerea hotărârii instanței de fond.
Subliniază că potrivit dispozițiilor art. 19 din legea nr. 500/2002 pârâtul MFP are obligația de a aloca sumele necesare efectuării plății. De asemenea, apreciază că și pârâții C. Local al M. B. M. și P. M. B. M. își justifică în cauză calitatea procesuală pasivă, respectiv capacitatea procesuală pasivă.
Nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința recurată, Curtea de A. reține următoarele:
1. Recursurile P.ui M. B. M. și C.ui Local al M. B. M.
Obiectul acțiunii deduse judecății este de obligare, printre alții, și a pârâților C. Local al municipiului B. M. și P. M. B. M. la plata în favoarea membrei de sindicat reprezentată de reclamant M. G. A. D. a ajutorului acordat la nașterea copilului, prevăzut de contractele colective de muncă.
În raport de pretențiile formulate de reclamant, a căror justețe însă nu mai poate fi examinată în recursul pârâților, Curtea reține că cererea de obligare a pârâților C. Local al municipiului B. M. și P. M. B. M. la plata unor sume pretinse cu titlu de drepturi salariale este lipsită de temei legal.
O asemenea cerere este legată indisolubil de existența unor raporturi juridice de muncă din care ar izvorî obligația angajatorului de a achita drepturile salariale angajatului corespunzător muncii prestate conform contractului individual de muncă.
Or, în absența oricărui raport juridic de muncă între părți, recurenții
C. Local al municipiului B. M. și P. M. B. M. nu pot fi obligați la plata unor drepturi salariale către persoane care nu sunt angajații săi.
Conform art.167 alin. din Legea nr.84/1995 finanțarea de bază (care include și cheltuielile de personal) a unităților de învățământ de stat este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate membrului de sindicat reprezentat de reclamant rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ.
Conform art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația. Înplus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
P. M. B. M. este ordonator principal de credite al bugetului M. B. M. conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv B. M., art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevăzând expres că
„primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În consecință, Curtea constată că reclamantul face o confuzie între calitatea de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală a recurenților în cadrul unui eventual litigiu al cărui obiect l-ar reprezenta obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
Într-adevăr prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul a susținut calitatea procesuală pasivă a pârâților din perspectiva obligației acestora de a aloca fondurile necesare, însă această cerere nouă nu poate fi formulată pentru prima dată în recurs, conform dispozițiilor art. 316 coroborate cu cele ale art. 294 Cod de procedură civilă.
Drept urmare, Curtea consideră că, în speță, raportat la pretenția concretă dedusă judecății, este incidentă cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților, care va fi soluționată în sensul admiterii sale, conform considerentelor expuse anterior.
2.. Recursul M.ui F. P.
Ministerul Finanțelor Publice este cel care, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, „coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție";, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., „elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare";.
Totodată, legea instituie răspunderea M.ui F. P. pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de P., precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Însă toate aceste aspecte sunt de natură să justifice calitatea procesuală pasivă a acestui pârât numai în măsura în care acesta a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcțiile specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Or, în cauza dedusă judecății, rezultă fără nici un dubiu că reclamantul nu a avut în vedere acest rol, în contextul în care a solicitat prinacțiunea promovată la data de (...) obligarea tuturor pârâților, inclusiv a
M.ui F. P. la plata drepturilor salariale reprezentând ajutor de naștere.
Solicitarea de plată a drepturilor salariale menționate se întemeiază pe existența unui raport de muncă, însă un astfel de raport nu se identifică între pârâtul recurent și membrii de sindicat reprezentați în cauză. Drepturile pretinse derivă dintr-un raport juridic de muncă străin de recurent.
Cu alte cuvinte, admiterea acțiunii așa cum aceasta a fost formulată, respectiv în sensul instituirii obligației de plată și în sarcina pârâtului recurent, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu sunt angajații M.ui F. P., încălcându-se astfel prevederile art.14 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Într-adevăr prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul a susținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului din perspectiva obligației acestuia de a aloca fondurile necesare, însă această cerere nouă nu poate fi formulată pentru prima dată în recurs, conform dispozițiilor art. 316 coroborate cu cele ale art. 294 Cod de procedură civilă.
În consecință, Curtea constată că față de modul în care a fost formulat obiectul acțiunii, recurentul-pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neexistând identitate între persoanele care trebuiau să fie obligate în raportul juridic dedus judecății, respectiv unitatea de învățământ angajatoare a personalului didactic și recurent.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul dispozițiilor legale menționate și ale art. 312 al. 1 și 3 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 304 pct. 9 cod de procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate de pârâții P. M. B. M., C. Local al M. B. M. și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 12 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge acțiunea civilă a reclamantului S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții P. M. B. M., C. Local al M. B. M. și Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu au făcut obiectul prezentului recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursurile declarate de pârâții P. M. B. M., C. Local al M. B. M. și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 12 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea civilă a reclamantului S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâții P. M. B. M., C. Local al M. B. M. și Ministerul
Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 mai 2011.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
S. D. D. G. L. D.
G., C. M.
Red.S.D./.S.M.D
2 ex./ (...) Jud.fond.V. C.
| ← Decizia civilă nr. 2282/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3873/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
