Decizia civilă nr. 4781/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4781/R/2011
Ședința 21 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC I. DAC SRL împotriva sentinței civile nr. 4157 din 27 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat ION A., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente SC I. Dac SRL, avocat F. A. I. și reclamantul intimat Ion A., asistat de avocat M. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtei recurente arată că conform modificării Codului de procedură civilă instanța de recurs are posibilitatea ca în rejudecare să admită și alte probe în afara înscrisurilor potrivit art. 312 C.pr.civ., arătând că în ceea ce privește realitatea celor prezentate prin întâmpinare și recurs, salariatul a cerut această compensație prin altă modalitate decât cea tipică și arată că la data de (...) a înmânat salariatului comunicarea de desființare a postului iar acesta a cerut ca în contul salariului compensator, încetarea raportului de muncă să se facă la sfârșitul lunii februarie, iar această compensație să se facă prin plata salariului până în 28 februarie 2010. Se solicită în probațiune audierea a doi martori care cunosc atât înțelegerea dintre fostul salariat și angajator referitoare la modalitatea de compensare a măsurii desființării postului, cât și faptul că acesta nu a mai prestat activitate către societate din luna ianuarie 2010, probă care a fost respinsă la instanța de fond, întrucât plata drepturilor salariale trebuie să fie făcută în condițiile art. 163 alin (1) din Codul muncii, însă nu a solicitat proba testimonială pentru a face dovada plății drepturilor salariale, deoarece există la dosar statele de plată ci a solicitat proba testimonială pentru a dovedi că aceasta era înțelegerea.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea acestei probe apreciind că instanța de fond s-a pronunțat corect asupra probei testimoniale, deoarece există la dosar statele de plată însă nu există la dosar documentul de achitare a salariului compensator din motive imputabile angajatorului.
Curtea, în urma deliberării, în temeiul art. 305 Cod procedură civilă respinge ca inadmisibilă cererea formulată în probațiune de către reprezentanta pârâtei recurente de audiere a doi martori, dispozițiile art. 315 alin. 31 Cod procedură civilă nefiind incidente întrucât nu s-a solicitat prinrecurs și nici nu s-a dispus în cauză casarea sentinței cu reținere spre rejudecare.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar răspunsul primit de angajator de la ITM B. nr. 12630/(...) cu privire la controlul efectuat în urma sesizării reclamantului privind același aspect dedus judecății care există în copie ilizibilă la fila 38 din dosarul tribunalului și copia registrului de intrări- ieșiri care există în copie ilizibilă la fila 52 din dosarul tribunalului.
Reprezentanta pârâtei recurente și reprezentantul reclamantului intimat arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. Nu solicită obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată în recurs ci doar pe cele de la fondul cauzei dacă a fost depusă dovada justificativă a acestor cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, susținând pe larg motivele arătate în scris prin concluziile scrise pe care le depune la dosar. S. obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar chitanța justificativă a acestora.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4157 din (...) a T.ui S. pronunțate în dosar numărul (...), a fost admisă acțiunea reclamantului ION A. împotriva pârâtei S. I. DAC S. B. și în consecința a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 3.381 lei, reprezentând salariul de baza lunar brut achitat ca urmare a desfacerii contractului individual de munca din cauze neimputabile salariatului, asupra căruia va fi calculata dobânda legala de la data de (...) și până la data plății efective, precum și plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 620 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată al pârâtei, începând din data de (...), cu un salariu lunar brut de
3.381 lei (f.3-7).
La data de (...) pârâta a emis D. nr. 121 din (...) prin care dispunea desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de (...), în temeiul art. 58 coroborat cu art.65 din Codul muncii (f.9).
La acea dată, având în vedere prevederile art. 78 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, reclamantul trebuia să primească de la pârâtă o compensație de cel puțin un salar, în afara drepturilor cuvenite la zi.
Acest fapt nu a fost contestat de către pârâtă, dar aceasta susține că i-a acordat reclamantului această compensație.
Astfel se susține faptul că în urma unei înțelegeri avută cu reclamantul acesta nu s-a mai prezentat la locul de muncă începând din (...) dar i-a fost desfăcut contractul individual de muncă doar în data de (...), fiind totuși plătit pentru această perioadă cu suma reprezentată de compensația cuvenită.
Aceste susțineri sunt însă contrazise de statele de salarii aferente lunilor ianuarie, februarie 2010 și foile colective de prezență aferente aceleiași perioade (f.39-51).
Conform înscrierilor din aceste scripte reclamantul a avut ore lucrate în toată perioada (...) - (...) (f.40,45,50,51) și de concediu de odihnă, pentru care a primit salariu.
Pârâta a dorit să probeze cu martori faptul că i-a plătit reclamantului pentru această perioadă compensația solicitată prin cererea de chemare în judecată dar această probă este exclusă, plata drepturilor salariale trebuind să fie făcută în condițiile prevăzute la art. 163 alin (1) din Codul muncii. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin D. nr. 1010 din (...).
Având în vedere aceste considerente instanța a admis cererea reclamantului și a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 3.381 lei reprezentând compensația datorată cu ocazia concedierii.
În temeiul art. 161 alin(4) din Codul muncii instanța a obligat pârâta să-i plătească reclamantului dobânda legală calculată asupra acestei sume de la data introducerii acțiunii - (...)- și până la data plății efective.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă instanța a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 620 lei reprezentând cheltuieli de judecată justificate cu factura seria CMA nr. 0..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. I. DAC S. B., solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că începând cu data de (...), conform înțelegerii, salariatul nu a mai prestat activitate la societatea pârâtă, însă a fost plătit atât pe luna ianuarie cât și pe luna februarie salariul pe luna februarie fiind-i achitat cu titlu de compensație pentru că i-a încetat raportul de muncă, în realitate a încetat activitatea la data de (...).
Cauza juridică a plății salariului pe această perioadă nu a fost reprezentată de contraprestația salariatului la locul de muncă, ci de faptul compensării măsurii de desființare a postului acesteia.
Deși această măsură a fost acceptată de pârâtă cu bună credință, la cererea salariatului, aceasta profitând de această atitudine, pretinde o nouă plată cu același titlu.
Arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că potrivit înscrierilor din statele de plată și foile colective de prezență din această perioadă, reclamanta a avut ore lucrate în toată perioada (...) - (...) și de concediu de odihnă pentru care a primit salariu.
Din studiul acestor înscrisuri rezultă că în toată această perioadă reclamantul nu a mai prestat activitate pentru societate.
Mai mult, răspunsul nr.12630/(...) al ITM B. confirmă faptul că din aceleași documente rezultă că o parte din salariații societății printre care și reclamanta au fost plătiți, deși nu au lucrat în perioada ianuarie-februarie
2010.
Consideră că în condițiile în care angajatorul a compensat măsura de desființare a postului conform cererii adresate de fostul salariat, o nouă compensare a acestei măsuri este nedatorată, cererea reclamantului fiind făcută cu rea-credință.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamantul Ion A. a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă, cu menținerea în întregime a sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, art. 168 alin. 1 (fostul art. 163 alin. 1) din Codul muncii prevede că „plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit";.
În condițiile în care legea prevede în mod expres doar două modalități prin care se poate proba plata salariului, respectiv semnarea statelor de plată sau documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, în mod legal instanța de fond a apreciat că nu se poate dovedi cu martori plata salariului compensatoriu, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind astfel neîntemeiat.
Susținerile recurentei în sensul că plătind drepturi salariale pentru lunile ianuarie și februarie 2010, deși din data de (...) angajatul nu a mai prestat activitate, a achitat de fapt salariul compensatoriu solicitat pentru desfacerea contractului individual de muncă în temeiul art. 65 din Codul muncii urmează să fie înlăturate având în vedere decizia de concediere emisă de intimată din care rezultă desfacerea contractului de muncă începând cu data de (...). De asemenea, din același înscris (fila 9 dosar fond) rezultă că reorganizarea societății a fost dispusă prin R. nr. 73 din (...) emis de administratorul societății, iar în data de (...) intimatului i s-au comunicat motivele care determină concedierea, durata preavizului și faptul că societatea nu dispune de alt loc de muncă. Or, în condițiile în care reorganizarea societății recurente s-a dispus în (...), în mod obiectiv nu se putea realiza un acord între părți ca începând cu o dată anterioară, respectiv (...), intimatul să nu mai presteze activitate, dar să fie plătit.
Mai mult, din Comunicarea nr. 92/(...) (fila 62 dosar fond) rezultă că în perioada (...)-(...) intimatul a fost în preaviz, salariul achitându-i-se integral,
„fără ca prezența acestuia la serviciu să fie necesară";, așa cum se indică expres în înscrisul menționat anterior.
În aceste condiții nici Adresa nr. 12630/(...) emisă de ITM B. (fila 38 dosar fond), care nu se referă expres la situația intimatului și nici statele de plată și pontajele aferente lunilor ianuarie și februarie 2010, care puteau fi întocmite pro causa, nu pot determina o altă concluzie.
Drept urmare, în lipsa unor probe legale și utile prin care să se dovedească plata salariului către intimat, în mod legal a fost obligată recurenta la plata salariului compensatoriu prevăzut de art. 78 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă se va obliga recurenta, aflată în culpă procesuală, să plătească intimatului ION A. suma de 1240 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 17).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. I. DAC S. B. împotriva sentinței civile numărul 4157 din (...) a T.ui S. pronunțate în dosar numărul (...), pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului ION A. suma de
1240 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. D. D. G. S. D.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: P. A. R.
| ← Decizia civilă nr. 268/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2550/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
