Decizia civilă nr. 531/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR. 531/R/2011
Ședința publică din data de 11 februarie 2011
Instanța constituită din:
Președinte: D.-L. B.- vicepreședinte al C. de A. C.
Judecători : V. M. - președintele C. de A. C.
A. C. Grefier : S.- D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. B.,
M. B., P. M. B. și C. J. B.- N., împotriva sentinței civile nr. 3. din 4 mai
2010, pronunțată de T. B. - N. în dosarul nr. (...), privind reclamanta P. M.
S. și pârâtul C. Ș. PENTRU E. I. N. B., având ca obiect calcul drepturi salariale - L. nr.2..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 7 februarie 2011, reclamanta intimată prin U. J. a S. L. din Î. B. - N., a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 3./(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta P. M. S., împotriva pârâților C. școlar pentru educație incluzivă nr.2 B. și C.județean B. N. și în consecință:
A fost obligat pârâtul C. școlar pentru educație incluzivă nr.2 B. să calculeze și să plătească reclamantului/ei drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor L. nr. 2., reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile L. nr. 2., cu începere de la data de 01 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie
2009, sume actualizate cu indicele inflației de la data de 01 octombrie 2008
și până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul C. județean B. N. să aloce pârâtului C. școlar pentru educație incluzivă nr.2 B. fondurile bănești necesare plății sumelor restante datorate.
A fost obligat pârâtul C. școlar pentru educație incluzivă nr.2 B. să plătească reclamantului/ei suma de 10 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, T. a reținut următoarele:
Reclamanta a fost angajata pârâtului C. școlar pentru educație incluzivă nr.2 B., în calitate de profesor, în perioada (...)- (...), așa cum reiese din copia carnetului de muncă și din adeverința depuse la dosar, iar acesta nu a beneficiat de acordarea drepturilor salariale prevăzute de L. nr.2..
Prin O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-au prevăzut drepturile salariale de care urmează să beneficieze titularii funcțiilor didactice și funcțiilor didactice auxiliare în anul 2008. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., care a prevăzut că salariile pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare prevăzute în anexele 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de modificare pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 este de 400,00 lei, iar aceasta reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, întrucât majorările salariale acordate prin L. nr. 2. aveau un impact negativ asupra economiei românești, guvernul a adoptat mai multe acte normative prin care s-a încercat contracararea măsurilor de politică legislativă stabilite prin legea menționată.
Astfel, inițial s-a adoptat O. nr.1., care prevedea o scădere a coeficientului de multiplicare, la 299,933 lei, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și funcțiile didactice auxiliare, însă această ordonanță a fost declarată integral neconstituțională prin D. C. C. nr.12., decizie în care s-a reținut că adoptarea unor ordonanțe de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de parlament încalcă prevederile art.1 alin.4, 5, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din Constituție.
Prin OUG nr.1., pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008, s- a prevăzut din nou o valoare a coeficientului de multiplicare pentru perioada
1 octombrie - 31 decembrie 2008 de 299,933 lei, pentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare din învățământul preuniversitar, dar și această ordonanță a fost declarată neconstituțională prin D. C. C. nr. 842/(...), 9.. A reținut Curtea Constituțională că ar fi discriminatoriu ca numai anumite prevederi dintr-o ordonanță de urgență să se aplice și să producă efecte pentru perioada de până la 30 aprilie 2009, iar cele de după 1 mai 2009 ar fi neconstituționale întrucât există același viciu de neconstituționalitate extrinsec, deoarece creșterile salariale preconizate de L. nr.2. nu au fost acordate pentru anii 2008, 2009, contrar voinței parlamentului.
Ulterior, prin O. nr.1., s-a prevăzut din nou modificarea valorii coeficienților de multiplicare în sensul diminuării valorii prevăzute în L. nr.
2. și s-a prevăzut modificarea art.1/1 articol introdus prin art. I pct.2,3 din
O.G. nr.1., în sensul că pentru perioada ianuarie - 31 martie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare din învățământul preuniversitar este de 299,933 lei.
Prin D. nr.9. a C. C. s-a constatat neconstituționalitatea art. I pct.2, 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 și ale art.2 și 3 din OUG nr.1..
Ulterior, a fost adoptată OUG nr.31. privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, act normativ ce prevede că pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și funcțiile didactice auxiliare valoarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1-
30 aprilie 2009 este de 299,933 lei, iar pentru perioada 1 mai - 31 august
2009 s-a reglementat o creștere a salariilor de bază cu o treime. Apoi a fost adoptată și OUG nr.41., care prevedea că valoarea coeficientului de multiplicare pentru perioada 1 mai - 31 decembrie 2009 este de 299,933 leipentru funcțiile didactice și funcțiile didactice auxiliare din învățământul preuniversitar.
S-a reliefat că, potrivit art.147 din Constituție și art. 31 din L. nr.
47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie. Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca neconstituționale își încetează efectele juridice în termen de 45 zile de la publicarea deciziei C. C., iar pe durata acestui termen dispozițiile constatate neconstituționale sunt suspendate de drept, adică nu mai pot produce efectele juridice în vederea cărora au fost adoptate.
Față de aceste dispoziții constituționale, T. a observat că prevederile legale reglementate prin OUG nr. 1., nr. 1. și OUG nr. 1., sub aspectul salarizării personalului din învățământ, nu mai pot produce efecte juridice în sensul adoptat, pentru că au fost declarate neconstituționale prin deciziile anterior evocate adoptate de Curtea Constituțională, decizii obligatorii atât pentru instanța de judecată, dar și pentru orice alt subiect de drept. T., nici OUG nr.31. și OUG nr.41. nu pot produce aceleași efecte de reducere a valorii coeficientului de multiplicare pentru perioada aprilie - 31 decembrie
2009, întrucât și acestea au fost adoptate în vederea contracarării măsurilor de politică legislativă adoptate prin L. nr. 2., prin care s-a stabilit în favoarea personalului din învățământ o valoare a coeficientului de multiplicare de
400,0., sumă care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, deci inclusiv pentru anul 2009.
Pentru perioada 01 octombrie 2008- 31 decembrie 2009, T. a considerat că reclamanta, chiar dacă nu a încasat niciodată efectiv sumele corespunzătoare drepturilor salariale majorate prevăzute de L. nr.2., a beneficiat de o speranță legitimă la creșterea salarială, respectiv la calcularea și stabilirea drepturilor salariale în funcție de valoarea coeficientului de multiplicare de 400,00 lei, care reprezintă și valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, în sensul jurisprudenței CEDO privitor la art.1 din Protocolul nr.1 adițional la C. E. a D. O., care se aplică cu prioritate potrivit art. 20 alin.2 din Constituție, motiv pentru care, de asemenea, este îndreptățită la acordarea efectivă a creșterii salariale reglementate expres printr-un act normativ adoptat de P.
Având în vedere considerentele anterior arătate și dispozițiile legale din
L. nr. 2., T. a constatat că reclamanta în mod nejustificat nu a beneficiat de creșterile salariale reglementate prin L. nr. 2., prin care s-a aprobat cu modificări OG nr.15/2008 pentru perioada 01 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009, dată la care a intrat în vigoare L. nr.3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, situație în care acțiunea civilă precizată este întemeiată.
Având în vedere faptul că sumele cuvenite în baza L. nr. 2. nu au fost plătite, acestea au fost actualizate cu indicele inflației începând cu data de
01 octombrie 2008 și până la data plății efective, pentru a se realiza o despăgubire efectivă a reclamantei, potrivit dispozițiilor art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Potrivit art.167 alin.1 din L. nr. 84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte sume potrivit legii.
Finanțarea acestor unități are două componente, finanțarea de bază și finanțarea complementară.
Finanțarea de bază, ce include și cheltuielile de personal (inclusiv drepturile salariale), se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean și de la bugetul de stat potrivit art.167 alin.19 din L. nr. 84/1995.
Potrivit art.91 alin.5 lit. a pct.1, 2 din L. nr. 215/2001, consiliul județean asigură, potrivit competențelor sale, și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes județean privind educația și serviciile sociale de protecție a copilului.
Ținând seama de aceste dispoziții legale, T. a admis acțiunea civilă precizată formulată împotriva pârâtului C. județean B. N., obligându-l, în calitate de finanțator al unității de învățământ special și în a cărei rază funcționează angajatorul, să aloce pârâtului angajator fondurile bănești necesare plății sumelor restante ca urmare a neaplicării prevederilor L. nr.
2..
În temeiul art. 274 C.proc.civ., pârâtul angajator, care se află în culpă procesuală față de soluția adoptată întrucât nu a pus în aplicare prevederile L. nr. 2., a fost obligat să plătească reclamantei suma de 10 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții C. Local al municipiului B., M. B., P. municipiului B. și C. J. B. N.
1. Pârâții C. Local al municipiului B., M. B. și P. municipiului B. au solicitat admiterea recursului formulat, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive .
În motivarea recursului, s-a arătat că unitățile de învățământ preuniversitar funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte sume, potrivit art. 167 alin. 1 din L. nr. 84/1995, modificată, astfel încât, sumele cu această destinație, respectiv, fonduri bănești necesare plății sumelor restante datorate reclamantului, fiind alocate de la bugetul de stat, este evident că recurenții nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
S-a mai invocat de către recurenți încălcarea de către instanța de fond a rolului activ prevăzut de art. 129 alin. 5 C.proc.civ., prin aceea că, nu a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a recurenților pârâți și nici nu a dispus citarea în cauză a M. B., care astfel nu a fost parte în proces.
2. Pârâtul C. J. B. N. a solicitat ca, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312
C.proc.civ., să se admită recursul și să se modifice în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii față de C. J. B. N.
În motivarea recursului, s-a arătat, în esență, că deși C. J. B. N. este entitatea care finanțează unitățile de învățământ special, în bugetul adoptat pentru anul 2010 nu sunt prevăzute sume care să acopere majorarea de salarii în temeiul prevederilor L. nr. 2., bugetul propriu al C. J. B. N. fiind fundamentat în conformitate cu L. nr. 3., lege care nu prevede această majorare de salarii. Prin urmare, atâta timp cât nu sunt prevăzute sume pentru plata drepturilor salariale, de natura celor stabilite prin hotărârea atacată, nici în bugetul de stat și nici în acela al consiliului județean, nu vor putea fi alocate unității de învățământ fondurile bănești necesare plății drepturilor restante.
Prin întâmpinarea formulată încauză, reclamanta intimată P. M. S. asolicitat respingerea recursului, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurenților și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, invocând prevederile art. 167 alin. 1 și 3 din L. nr. 84/1995, ale art. 1 alin. 3, art. 4 alin. 1 din H.G. nr. 1618/2009 și ale art. 63 alin. 4 alin.
1 din L. nr. 215/2001 republicată (f. 10, 58 dosar).
Examinând hotărârea în raport cu motivele invocate, Curtea rețineurmătoarele :
I. Referitor la recursul declarat de pârâții C. Local al municipiului B.,
M. B. și P. municipiului B., Curtea constată că este inadmisibil.
Este adevărat că pârâții au fost chemați în judecată, prin cererea introductivă de instanță, înregistrată pe rolul T. B.-N. în data de 27 nov.
2009, însă după sesizarea instanței, prin cererea formulată în data de 8 februarie 2010, în dosarul primei instanțe( p.246), mandatarul reclamantei a renunțat la judecată față de acești pârâți, în condițiile art.246 C.proc.civ., instanța luând act de această manifestare de voință prin încheierea din 8 februarie 2010. Ulterior, reclamanta, prin mandatar, și-a extins acțiunea chemând în judecată C. județean B.-N., în raport cu acest din urmă pârât fiind admisă acțiunea, prin sentința civilă nr.3./4 mai 2010, iar nu cu pârâții față de care s-a renunțat la judecată.
În aceste circumstanțe, în mod evident, pârâților C. Local al municipiului B., M. B. și P. municipiului B. le lipsește un interes personal, născut și actual în exercitarea căii de atac a recursului, având ca obiect hotărârea judecătorească pronunțată în primă instanță în soluționarea fondului, prin care nu au fost, în niciun fel, prejudiciați.
Cum interesul reprezintă una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile și, în general, a oricărui demers în justiție, indiferent de forma pe care o îmbracă, el trebuind să fie util părții pentru a justifica scopul judecății în ceea ce o privește, în baza art.312 alin.1 C.proc. civ., se va respinge ca inadmisibil recursul acestor pârâți.
II. Cu privire la recursul C. J. B. N., Curtea apreciază că este nefondat.
Motivul esențial de recurs, invocat de recurentul C. J. B. N., vizează faptul că, în prezent, bugetul propriu al C. județean B. N. a fost fundamentat în conformitate cu prevederile L. nr. 3., iar această lege nu prevede majorarea de salariu pretinsă de reclamantă.
Însă, este evident faptul că reclamanta nu a învestit instanța cu o cerere întemeiată pe prevederile L. nr. 3., ci pe ale L. nr. 2., astfel încât, din perspectiva domeniului de aplicare a L. nr. 2., respectiv, din perspectiva perioadei în care această lege a fost în vigoare și trebuia aplicată întrutotul, este irelevant ce anume prevede L. nr. 3..
Drept urmare, prin prisma art. 129 alin. final C.proc.civ. - care statuează în sensul că în toate cazurile judecătorii hotărăsc strict asupra obiectului cererii deduse judecății, instanța de fond era ținută să verifice legalitatea și justețea pretențiile reclamantei prin raportare la prevederile exprese ale L. nr. 2., respectiv, să stabilească dacă pentru perioada 0(...)-(...) reclamanta se încadra în dispozițiile L. nr. 2..
Reclamanta este îndreptățită la a solicita acordarea drepturilor salariale restante cuvenite în conformitate cu prevederile L. nr. 2., pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, prin care, începând cu data de 0(...), valoarea coeficientului de multiplicare 1000 pentru salariile personalului didactic, urma să fie de 400.00 lei.
Cu alte cuvinte, pretențiile reclamantei sunt fundamentate juridic nu pe prevederile L. nr. 3., ci ale L. nr. 2., urmând să fie limitate în timp peîntreaga perioadă în care L. nr. 2. a fost în vigoare, respectiv, pentru perioada 0(...)-(...), având în vedere că L. nr. 2. a fost abrogată prin art. 48 din L. nr. 3., intrată în vigoare la (...).
L. nr. 2. este cea care a prevăzut majorarea coeficientului de multiplicare pentru salariile personalului didactic, iar nu L. nr. 3., astfel încât această L. nr. 2. se impune a fi aplicată și respectată .
Pe cale de consecință, Curtea constată că este lipsită de relevanță juridică susținerea recurentului, conform căreia nu se poate da curs favorabil solicitării reclamantei, întrucât L. nr. 3. nu prevede această majorare de salarii, iar nealocarea unor sume cu acest titlu în bugetul adoptat pentru anul 2010, este o chestiune care vizează faza executării obligației de plată, fără ca această împrejurare să poată afecta însăși esența dreptului reclamantei, recunoscut și protejat prin hotărârea primei instanțe.
În conformitate cu prevederile art. 6 din H.G. nr. 538/2001, privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, finanțarea instituțiilor de învățământ special de stat, în ceea ce privește cheltuielile curente și de capital, se face din bugetul consiliilor județene.
Așa fiind, Curtea constată că în mod legal a fost admisă acțiunea în contradictoriu cu pârâtul C. J. B. - N.
Pe cale de consecință, în temeiul considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 C.proc.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. J. B. - N.
În temeiul art. 316 rap. la 274 C. proc. civ., recurenții, părți căzute în pretenții, vor fi obligați să plătească reclamantei 15 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (f. 59 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de C. LOCAL AL M. B., M. B., P. M. B.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. J. B.- N. împotriva sentinței civile nr. 3688 din (...) a T. B. N., pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Obligă recurenții C. LOCAL AL M. B., M. B., P. M. B. și C. J. B.- N. să plătească intimatei P. M. S. suma de 15 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘED.TE JUDECĂTORI
D.-L. B. V. M. A. C.
S.-D. G.
GREFIER R ed.DB/dact.MS
2 ex./(...)jud.fond: M.L.B./C.N.
| ← Decizia civilă nr. 3902/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1815/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
