Decizia civilă nr. 2069/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2069/R/2011
Ședința publică din data de 7 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. G.: N. N.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M., P. M. B. M. și de chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. generală a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 148 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de T. M. în dosarul nr. (...) privind și pe reclamantul S. L. D. Î. M., precum și pe pârâtul intimat S. T. O. B. M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierile ședințelor publice din data de 31 mai 2011, 3 iunie și 6 iunie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A A supra recursurilor civile de față.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul T. M. sub nr.6970/100, la data de (...), reclamantul S. L. D. Î. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții: S. T. O. B. M., C. LOCAL B. M., I. P. O. B. M., ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să oblige pârâta unitate școlară, să calculeze membrilor de sindicat: B. A., B. M., B. R., C. R., C. R., F. L., F. D., F. R., F. R., I. E., O. R., P. M., P. I., P. L., R. D., R. G., R. M., R. N., S. C., T. I. și T. C., reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009 - 2010, în cuantumul integral, fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută de L. 1., în conformitate cu prevederile legale în vigoare cu
10 zile anterior plecării în concediu și să plătească acestora diferența dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
S-a solicitat obligarea celorlalți pârâți la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor ce vor rezulta din calculul solicitat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că personalul didactic din învățământ beneficiază de dreptul la concediu de odihnă, în temeiul art. 103 lit. i din L. nr. 128/1997 cu modificările la zi.
Potrivit art. 145 din L. nr. 53/2003 Codul muncii pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute încontractul individual de muncă, că indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu și se plătește de către angajator cu cel puțin
5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.
Dispozițiile art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de I.
MM 2008-2009, coroborate cu dispozițiile art. 29 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. de Î. 2007 - 2008, prevăd că, pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. Indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant, indemnizația de concediu cuvenită acestora a fost diminuată cu 25%, făcându-se o aplicare abuzivă a prevederilor Legii nr. 1., deoarece intrarea în concediu de odihnă a acestora a fost anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 1., respectiv anterior datei de 3 iulie 2010,. Prin diminuarea indemnizației cu 25% s-a încălcat și principiul neretroactivității legii civile.
Reclamantul a mai considerat că a fost încălcat și art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, întrucât noțiunea de bun îmbracă în situația de față, natura unui drept patrimonial, respectiv orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, art. 283 alin. 1 lit. c, art. 145 din Codul muncii, Contractul Colectiv de M. U. la N. I. Ș. al județului M. pentru anii 2008-2009, Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. de Î. 2007 - 2008, art. 67 din L. 169/1999, art. 103 din L.
128/1997.
În probațiune, s-au depus dovezi privind plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați.
Prin întâmpinarea formulată, P. orașului B. M. a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, arătând că în situația în care va cădea în pretenții, formulează cererea de chemare în garanție a M.ui F. P., pentru ca acesta să aloce fondurile necesare efectuării plății.
C. local B. M. a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive în cauză, arătând că nu are personalitate juridică și buget propriu, situație în care nu poate sta în judecată în nume propriu într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri bănești. Pe de altă parte, s-a mai susținut că pârâtul C. local al M. B. M. nu exercită funcția de ordonator principal de credite, ci P. este cel care are această atribuție, conform art. 63 alin. 1 lit. c din L. 215/2001, republicată. Cele două instituții C. local al M. B. M. și P. sunt autorități cu atribuții distincte.
Pe fondul cauzei, pârâtul C. local al M. B. M. a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă întrucât pârâta C. local al M. B. M. nu poate să-ți asume obligații pecuniare neavând personalitate juridică și patrimoniu propriu.
Chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin D. F. P. M., a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea excepției, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin D. F. P., a arătat în esență următoarele:
Între pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin D. F. P. și reclamantul
S. L. din Î. M. nu există raporturi juridice.
Rolul esențial în procesul bugetar și în execuția bugetară revine G., respectiv P., potrivit art. 17 alin. 1 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de G.
În plus, obligarea M.ui F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamant este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă, aceste sume fiind propuse de către ordonatorii principali de credite conform art. 34 alin. 1 din L. nr. 500/2002.
Prin sentința civilă nr. 148/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosar nr. (...), s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasiveinvocate de pârâții: C. Local B. M., P. municipiului B. M. și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin D. F. P. M., s-a admis acțiunea civilă formulată de S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții S. T. O. B. M., C. Local B. M., I. P. orașului B. M. și în consecință, a fost obligat pârâtul S. T. O. B. M. să calculeze indemnizația de concediu de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, pentru reclamanții: B. A., B. M., B. R., C. R., C. R., F. L., F. D., F. R., F. R., I. E., O. R., P. M., P. I., P. L., R. D., R. G., R. M., R. N., S. C., T. I., T. C., în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25%, prevăzută de L. nr.1..
Au fost obligați pârâții, respectiv C. Local B. M. și I. P. orașului B. M. să asigure sumele necesare efectuării plății sumelor, actualizate în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de P. M. B. M. împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, chematul în garanție fiind obligat să aloce sumele necesare efectuării plății.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local al M. B. M. și P. M. B. M., s-a reținut că acestea sunt nefondate întrucât, chiar dacă nu au raporturi juridice directe cu personalul didactic din unitățile de învățământ, acești pârâți au obligația legală de a cuprinde în buget și cheltuielile de personal privind salarizarea cadrelor didactice - art. 167 din L. nr. 84/1995, art. 4 din O.G. nr. 22/2002, în ceea ce privește C. local al M. B. M..
Conform art. 63 alin. 4 lit. a și b din L. nr. 215/2001, P. exercită funcția de ordonator principal de credite, întocmește proiectele bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local.
În ceea ce privește fondul cauzei, examinând actele de la dosar, tribu- nalul a constatat următoarele:
Membrii de sindicat reprezentați de reclamant, sunt cadre didactice, la unitatea școlară pârâtă în cauză. Pentru anul școlar 2009-2010 aceștia au beneficiat de concediu de odihnă .
Potrivit art. 103 lit. a din L. nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază de „. anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale";.
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de M. U. la
N. de I. MM 2008 - 2009, în vigoare și pentru anul 2010, se prevede că pedurata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce repre- zintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. Indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. 3 Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 5 zile anterior datei de (...)0.
D. actele depuse la dosar și din adeverința eliberată de unitatea
școlară, se constată că indemnizațiile de concediu au fost plătite în (...) .
Față de cuantumul indemnizației la care membrii de sindicat sunt îndreptățiți, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, așa cum este precizată în art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de I. MM
2008 - 2009, indemnizația plătită efectiv a fost diminuată cu 25%.
D. întâmpinarea pârâtei s-a reținut că această diminuare a fost aplicată în conformitate cu L. nr. 1..
Potrivit acestui act normativ, la art. 1 se prevede că: „(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr.
330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de U. a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.";
L. nr. 1. a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/(...), data intrării în vigoare a acesteia fiind (...).
În condițiile în care plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1., după modalitatea de calcul a acesteia așa cum deja s-a arătat, diminuarea cuantumului acesteia cu 25% este greșită. Chiar dacă plata efectivă a indemnizației s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr. 1., cuantumul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără aplicarea diminuării de 25%.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat întemeiată cererea reclamanților reprezentați de către sindicat.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de P. M. B. M. împotriva M.ui F. P., instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată, întrucât finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat, drept urmare în baza art.60 și urm. C.proc.civ., raportat la art.167 din L. nr. 84/1995.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții: C. local B. M., P.orașului B. M., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentruurmătoarele motive:
În motivarea recursului, pârâții arată că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Astfel, raportat la prevederile legale în vigoare, recurenții consideră că nu au legitimare procesuală pasivă în cauză.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Potrivit dispozițiilor art.167 din L. nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul local și din alte surse, urmând ca finanțarea de bază să se asigure prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Împotriva aceleiași sentințe civile a formulat recurs și Ministerul F inanțelor Publice, criticând-o pentru următoarele motive:
Ministerul Finanțelor Publice a arătat că, deși reclamanții nu au raporturi de muncă cu acesta și cu toate că dispozițiile H.G. nr.2192/2004 prevăd că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, în mod eronat prima instanță a obligat acest minister la plata drepturilor bănești solicitate în prezenta cauză.
Se mai arată că, astfel cum rezultă din disp.art.16 alin.1 lit.a), 21, 28,
29 alin.4 din legea nr.500/2002, Ministerul Finanțelor Publice are rolul de administrator al bugetului statului, iar, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute prin buget.
Recurentul mai arată că măsurile luate conform art.1 din L. nr.1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar au făcut obiectul controlului de constituționalitate, stabilindu-se, prin decizia nr.872/2010 a C. C., că aceste prevederi sunt constituționale.
Astfel, recurentul a arătat că, potrivit dispozițiilor legii și a controlului de constituționalitate drepturile salariale au fost corect stabilite.
Analizând recursurile formulate de către: MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M., C. LOCAL B. M. și P. O. B. M. se reține că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Obligația de a plăti salariul revine angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară reprezentată prin director.
Aceste drepturi se asigură însă din surse bugetare, așa cum o indică suficient de clar art. 167 alin (1) din L. învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se prevede că: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prinbugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Având în vedere faptul că, potrivit disp.art.157 alin.2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, ca o excepție de la regula prevăzută în primul alineat al aceluiași articol, ce garantează negocierea salariilor cuvenite, Curtea reține că recurenților-pârâți: C. local B. M., P. orașului B. M. și Ministerul
Finanțelor Publice le reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale ce se cuveneau personalului din învățământ potrivit dispozițiilor art.103 alin.1 din L. nr.128/1997 și art.145 din Codul muncii.
În consecință, în mod corect prima instanță a constatat că recurenții au calitate procesuală în cadrul acțiunii formulate de către reclamanți.
În ceea ce privește criticile formulate de către Ministerul Finanțelor Publice privind fondul cauzei, se reține, în primul rând că în cauză se invocă aspecte privind aplicarea în timp a Legii nr.1., nu aspecte privind constituționalitatea a acesteia.
De asemenea, se reține că în mod corect prima instanță a stabilit indemnizația de concediu cuvenită reclamanților pentru anul școlar 2009-
2010.
Astfel, conform art.103 din L. nr.128/1997, dreptul la concediul anual de odihnă cu plată, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale, la care este îndreptățit personalul didactic din învățământ este stabilit pe ani școlari, prin urmare și indemnizația de concediu de odihnă este cuvenită acestei categorii de personal tot pe ani școlari.
Această indemnizație reprezintă, potrivit disp.art.145 alin.2 din Codul muncii, media zilnică a drepturilor salariale din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu zilele de concediu și se plătește cu cel puțin 5 zile înainte de plecarea în concediu.
Având în vedere faptul că reclamanții au început efectuarea concediului de odihnă la data de (...), iar conform art.145 alin.3 din Codul muncii, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu 5 zile înainte de această dată, se reține că L. nr.1., intrată în vigoare abia la data de (...), nu putea afecta cuantumul indemnizației de concediu de odihnă la care era îndreptățit personalul didactic pentru anul școlar 2009-2010.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc.civilă, se vorrespinge recursurile declarate de: C. LOCAL B. M., P. O. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții: C. LOCAL B. M., P. O. B. M. și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr.148 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din (...).
PREȘED.TE JUDECĂTORI C . M. I. T. D. C. G.
G.
N. N.
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex.- (...);
Jud.fond.:- Tribunalul Maramureș:-C. M..
| ← Decizia civilă nr. 4146/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3902/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
