Decizia civilă nr. 1840/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1840/R/2011
Ședința publică din data de 24 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. împotriva sentinței civile nr. 39 din
7 ianuarie 2011 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați
Ș. CU C. I - V. S., C. LOCAL S. și P. C. S., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimațilori și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 24 mai
2011 reclamantul intimat a înregistrat, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare.
Având în vedere că atât recurentul prin recurs, cât și reclamantul prin întâmpinarea formulată, au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
Asupra recursului de față.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată pe rolul T. M. sub nr.6982/100/(...), reclamantul S. L. D. Î. M., în numele membrilor săi de sindicat, a solicitat obligarea pârâților: Ș. CU C. I - V. S., C. LOCAL S. și P. C. S. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30,35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, cuvenite pentru perioada (...)- (...) și în continuare, până la data efectivă a plății, actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că , potrivit art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, salariații din învățământ-personal didactic-trebuiau să beneficieze de tranșele suplimentare de vechime ce se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare dintre aceste tranșe erau îndreptățiți la o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1. din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Reclamantul mai arată că, deși art.5 alin.2 din O.G. nr.15/2008 prevede că aceste drepturi suplimentare se includ în coeficienții de multiplicare din anexa 2, salariile cadrelor didactice ce îndeplineau condițiilede vechime prevăzute la art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 nu au fost stabilite prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare majorați prin includerea acestor tranșe de vechime.
Se mai susține că, începând cu data de (...), conform prevederilor art.10 din A. II a L. nr.330/2009 și a prevederilor punctului 6 din Nota la A. II a L. nr.330/2009 se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
Mai mult, Ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin adresa nr.757/BO/(...) a comunicat că, în baza prevederilor din Legea nr.330/2009, tranșele de vechime recunoscute în învățământ se acordă în anul 2010 în conformitate cu prevederile L. nr.128/1997.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitatea procesuală pasivă în cauză..
Prin sentința civilă nr.39 din 7 ianuarie 2011 a T. M. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Finanțelor Publice, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., pârâții: Ș. cu C. I - V. S., C. local S., P. comunei S. și Ministerul Finanțelor Publice fiind obligați să plătească reclamanților drepturile salariale rezultate prin aplicarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare și să plătească membrilor de sindicat reprezentați de sindicat drepturile bănești reprezentând tranșa suplimentară de vechime prevăzută de art. 50 alin. 1 și
2 din Legea nr. 128/1997, pentru perioada (...)-(...) și în continuare, până la pronunțarea hotărârii, actualizată cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul disp.art.19 din Legea nr.500/2002, s-a reținut ca fiind nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de M. F. P.
Prin art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, legiuitorul a reglementat două categorii distincte de tranșe de vechime acordate personalului didactic din învățământul preuniversitar, respectiv „. de vechime la salarizare stabilite de lege"; și „. tranșe suplimentare";, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Chiar denumirea acestora, de tranșe „., sugerează o adăugare, o suprapunere a acestora peste tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege.
Începând cu data de (...), conform prevederilor art.10 din A. II a L. nr.330/2009 și a prevederilor punctului 6 din Nota la A. II a L. nr.330/2009 se acordă în continuare tranșele de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
Prima instanță a reținut astfel că, din adeverința eliberată de către unitatea de învățământ pârâtă și carnetele de muncă ale reclamanților, depuse la dosar, rezultă că aceștia îndeplinesc condițiile legale de vechime, fiind îndreptățiți la plata tranșelor suplimentare de vechime, însă, începând cu data de (...), această tranșă nu le-a fost acordată, fapt probat cu înscrierile din cărțile de muncă, ce dovedesc că salariile lor nu au fost majorate.
S-a mai reținut că, potrivit disp.art.287 Codul muncii, sarcina probei acordării acestor drepturi suplimentare revenea angajatorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale incidente în materie, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Astfel, raportat la prevederile legale în vigoare, recurentul consideră că nu are legitimare procesuală pasivă în cauză.
Astfel, consideră că, deși reclamanții nu au raporturi de muncă cu acesta și cu toate că dispozițiile H.G. nr.2192/2004 prevăd că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, în mod eronat prima instanță a obligat acest minister la plata drepturilor bănești solicitate în prezenta cauză.
Se mai arată că, astfel cum rezultă din disp.art.16 alin.1 lit.a), 21, 28,
29 alin.4 din legea nr.500/2002, Ministerul Finanțelor Publice are rolul de administrator al bugetului statului, iar, în baza legii begetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principlali de credite, asfel cum acestea sunt prevăzute prin buget.
Analizând recursul formulate de către pârâtul MINISTERUL F INANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M., se reține că acesta este fondat,pentru următoarele considerente:
Obligația de a plăti salariul revine angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară reprezentată prin director.
Aceste drepturi se asigură din surse bugetare, așa cum o indică suficient de clar art. 167 alin (1) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se prevede că: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din legea nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al Municipiului București, prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Se reține astfel că, deși M. F. P. îi revin atribuții însemnate în ceea ce privește alocarea și fundamentarea fondurilor necesare unităților de învățământ, acest pârât a fost în mod greșit chemat în judecată și obligat de către prima instanță chiar la plata drepturilor bănești cuvenite reclamanților.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civilă, se vaadmite recursul declarat de: MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. G. A F. P. M. și se va modifica în parte sentința pronunțată de către primainstanță, în sensul de a se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât în cauză și, în consecință, a se respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE, prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr.39 din 7 ianuarie
2011 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât în cauză și, în consecință, respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 24 mai 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI D . C. G. C. M. I. T.
G.
N. N.
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex.- (...);
Jud.fond.:- Tribunalul Maramureș:-C. V..
| ← Decizia civilă nr. 3093/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2692/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
