Decizia civilă nr. 3093/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3093/R/2011
Ședința publică din data de 20 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul Z. A. împotriva sentinței civile nr. 153 din 25 ianuarie 2011 pronunțate de
Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe pârâta intimată C. N. DE
A. ȘI D. N. D. R. SA, având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent - avocat I. E. B. și reprezentanta intimatei - consilier juridic C. C. B.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanții părților declară că nu au cereri de formulat în probațiune și solicită cuvântul asupra recursului.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentantul reclamantului susține recursul astfel cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în principal admiterea contestației pe excepție respectiv a se constatat nulitatea absolută a acesteia pentru lipsa elementelor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă iar în subsidiar anularea deciziei de sancționare ca neîntemeiată. În esență arată că decizia nu menționează prevederile regulamentului intern care au fost încălcate de salariat, precum și temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică, iar sancțiunea aplicată este cu desăvârșire netemeinică. Raportat la cheltuielile de judecată de la fond, în mod eronat s-a reținut că acestea nu au fost solicitate. Reprezentantul reclamantului personal, a depus un decont de cheltuieli și a solicitat acordarea lor.
Instanța pune în vedere reprezentantului reclamantului să se pronunțe și cu privire la modul în care este descrisă fapta, respectiv dacă acest lucru a fost făcut cu respectarea imperativului C.ui Muncii, precum și la modul în care a fost efectuată cercetarea disciplinară.
Reprezentantul recurentului arată că s-a derulat mult timp de la acest moment, reclamantul însăși nu a sesizat aspecte legate de chestiunile puse în discuție și solicită instanței să aprecieze în sens favorabil reclamantului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală, aceasta în mod corect reținând că regulamentul intern aplicabil este cel intrat în vigoare la data de (...) iar obligația de menține și completa condica deprezență nu a fost realizată de către contestator, acesta recunoscând că au existat omisiuni în completarea jurnalului de activitate zilnică. Mai mult, dacă s-ar fi produs un accident, nu ar mai fi apărut semnătura de ieșire pe condică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de (...) reclamantul Z. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata C. N. de A. și D. N. din R., anularea ca nelegală și netemeinică a deciziei de sancționare nr. 2.(...), emisă de D. R. al D.
R. D. și P., prin care a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10%, pe o perioadă de 3 luni, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației și în prea- labil a excepției nulității absolute a deciziei de sancționare nr. 2.(...).
Prin sentința civilă nr. 153 din (...) pronunțate de Tribunalul Maramureș îndosar nr. (...), a fost respinsă excepția nulității absolute a Deciziei de sancționarenr. 2. (...) emisă de pârâta C. SA prin D. R. D. și P. C.
A fost respinsă contestația formulată de reclamantul Z. A. împotriva aceleiași decizii ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul Z. A. este angajatul pârâtei C. N. de A., D. N. din R. - D. R.
D. și Poduri C., pe funcția de Șef D. - subinginer - V. de S.
Potrivit fișei postului acestuia îi revin, printre altele, și următoarele sarcini de serviciu: răspunde de asigurarea unui climat de disciplină și respect în cadrul colectivului, tratând cu simț de răspundere problemele legate de per- manentizarea cadrelor și folosirea completă a forței de muncă, asigură aplica- rea normelor de protecție și igienă a muncii pentru evitarea îmbolnăvirilor pro- fesionale și prevenirea producerii accidentelor de muncă, efectuează instruc- tajul de protecția muncii zilnic și la schimbarea condițiilor de muncă la înca- drații din subordine, în funcție de specificul meseriilor și al activității efectiv prestate, urmărește și răspunde de îndeplinirea sarcinilor de serviciu de către subordonați, întocmește fișele de prezență zilnice și lunare ale personalului din subordine și lista cu cantitățile de lucrări executate lunar, pe care le prezintă spre confirmare șefilor de sectoare și spre aprobare conducerii secției.
Prin decizia nr. 2.(...) reclamantul a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe 3 luni, conform art. 264 al. 1 lit. d din Legea 53/2003 cu modificările și completările ulterioare pentru încălcarea prevederilor art. 85 al. 1 din Regulamentul intern astfel cum a fost modificat prin A. A. nr. 1 și art. 85 lit. o din Regulamentul intern, astfel cum a fost modificat prin A. A. nr. 1 și a art. 8 lit. u și v, conform cărora: angajatul are obligația să își îndeplinească cu profesionalism, loialitate, corectitudine și în mod conștiincios îndatoririle de serviciu și să se abțină de la orice fapte care ar putea aduce prejudicii unității și, respectiv să răspundă, potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce-i revin din funcția pe care o deține, precum și a atribuțiilor ce le sunt delegate.
S-au reținut în sarcina reclamantului următoarele abateri disciplinare:
1) necompletarea jurnalului de evidență conform instrucției;
2) lipsa condicii de prezență;
3) nerespectarea atribuțiilor prevăzute în fișa postului de către salariați.
S-a mai consemnat în cuprinsul deciziei că jurnalele de activitate nu sunt completate conform instrucției, nefiind semnate de muncitori pentru pro- tecția muncii, nefiind completate rubricile: „Mijloace auto, utilaje, materialele șipersonalul care execută lucrările"; și nu toți salariații își execută întocmai atri- buțiile stabilite prin fișa postului.
Reclamantul a contestat decizia, invocând nulitatea absolută determi- nată de sancționarea pe baza unui alt Regulament intern, decât cel înregistrat de angajatorul C. SA cu nr. 495/(...), legitim aprobat, dar și netemeinicia actului de sancționare.
În ce privește regulamentul intern aplicabil instanța a constatat urmă- toarele:
În decizia contestată sunt reproduse prevederile legale pretins încălcate de reclamant: art. 85 al. 1 din Regulamentul intern astfel cum a fost modificat prin A. A. nr. 1, art. 85 lit. o din Regulamentul intern astfel cum a fost mo- dificat prin A. A. nr. 1, art. 85 lit. u și v din Regulamentul intern.
Potrivit art. 257 C. muncii, întocmirea regulamentelor interne se rea- lizează obligatoriu cu consultarea sindicatelor, sau în lipsa acestora, a repre- zentanților salariaților.
Reclamantul a invocat aplicarea Regulamentului interne nr. 495/(...), remarcând că acesta nu are 85 de articole.
Însă, așa cum rezultă din înscrisul intitulat „Regulamentul intern"; al D. C. depus la dosar, însușit prin semnătură și ștampilă atât de angajatorul reclamantului, cât și de președintele sindicatului (art. 110), acest regulament a intrat în vigoare la data de (...), de la aceeași dată încetându-și valabilitatea Regulamentul de ordine interioară ediția 2004, precum și alte dispoziții contrare.
În data de (...) a intrat în vigoare actul adițional nr. 1 la R. intern al D.
C., de asemenea însușit atât de S. D. C. cât și de S. „. R. - organizație ce reprezintă interesele reclamantului în prezenta cauză.
Potrivit tabelelor nominale de la dosar, reclamantul a luat la cunoștință regulamentul intern la data de (...), iar actul adițional nr. 1 la (...).
Având în vedere aceste înscrisuri, instanța constată că regulamentul in- tern aplicabil este cel intrat în vigoare la (...) cu modificările și completările aduse prin actul adițional nr. 1 din (...), regulament care a fost în mod legal adus la cunoștință reclamantului, excepția nulității absolute a deciziei fiind nefondată.
D. înscrisurile depuse la dosar se poate concluziona că reclamantul, deși avea obligația de a efectua instructajul privind protecția muncii al încadra- ților din subordinea sa zilnic sau ori de câte ori se schimbau condițiile de mun- că, nu și-a îndeplinit această sarcină.
Reclamantul a recunoscut cu ocazia cercetării disciplinare că nu a efec- tuat instructajul privind protecția muncii și că nu a completat corespunzător jurnalul de activitate, respectiv că l-a completat „cu mici omisiuni";.
Însă, din aceleași înscrisuri de puse, reiese că jurnalul de activități a fost completat extrem de sumar, uneori doar cu data și, foarte succint, des- crierea lucrării, iar alteori și cu numele muncitorilor care au participat.
Reclamantul a invocat în contestația formulată că unitatea de lucru pe care o conduce nu are în dotare nici un utilaj, astfel că nu a avut ce menționa în jurnalul de activități, dar nu a motivat cum s-au putut efectua lucrări fără nici un consum de materiale, fără a folosi mijloace auto pentru deplasare, fără muncitori.
Pe de altă parte, potrivit DEX „utilajul"; reprezintă totalitatea uneltelor, aparatelor, mașinilor necesare pentru efectuarea unei anumite lucrări, or este greu de crezut că în dotarea districtului V. de Sus din D. C. nu există nici măcar unelte.
Î. acestor activități de serviciu sunt de o gravitate sporită pentru că informarea și instruirea lucrătorilor constituie o primă măsură de prevenire a riscurilor, de protecție a sănătății și securității lucrătorilor, iar salariații din subordinea reclamantului, prin specificul muncii lor, sunt expuși pericolelor de accidentare.
Apoi, necompletarea jurnalului de activități face imposibil controlul lu- crărilor executate, a materialelor folosite, implicit a realizării sarcinilor de servi- ciu zilnice atât de către muncitorii din subordinea reclamantului și chiar a re- clamantului însuși.
Necompletarea condicii de prezență a fost justificată prin lipsa formularelor, de mai multă vreme, din unitate, însă reclamantul nu a dovedit că a solicitat sau că a făcut alte demersuri la forul său superior pentru a obține asemenea formulare și nici că ar fi fost înștiințat despre faptul că nu mai este necesară ținerea unei asemenea evidențe a prezenței angajaților la locul de muncă.
În ce privește abaterea disciplinară constând în tolerarea neîndeplinirii de către salariata Z. M. a obligațiilor de serviciu ce-i revin corespunzător postului pe care a fost încadrată, acela de zidar, reclamantul a invocat că an- gajata, soția sa, este trimisă pe teren la lucrări mai ample pentru că numărul de locuri din mașină este limitat și nu încape și pentru că îl înlocuiește când e în concediu sau când se instituie cod galben.
Însă niciuna din aceste situații nu justifică exonerarea angajatei de atri- buțiile de serviciu ce-i revin conform fișei postului.
Față de considerentele expuse, instanța a considerat că decizia de sancționare a reclamantului a fost legală și temeinică și în consecință a respins excepția nulității sale absolute și contestația formulată în întregul ei, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând casareahotărârii recurate și reținând cauza spre rejudecare, să se dispună pe fondul cauzei admiterea contestației și pe cale de excepție - să se constate nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr.2.(...), raportat la dispozițiile art.268 (2) lit.b și d din C. muncii, care instituie sancțiunea nulității absolute a deciziei de sancționare, pentru lipsa elementelor obligatorii privind: precizarea prevederilor regulamentului intern care au fost încălcate de salariat, precum și a temeiului de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică, iar pe fondul cauzei, să se dispună anularea deciziei de sancționare sus-menționate ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată.
Raportat la prevederile C. C. de M. la nivel de unitate C. în vigoare, care la art. 9.1. - Drepturile și obligațiile angajatorului, alin. 2 lit. a dispune că:
„(2) Angajatorul are următoarele obligații: a) să întocmească Regulamentul Intern cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative";,
Rezultă neechivoc și imperativ că doar entitatea juridică - angajator C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. - S. are obligația și totodată competența exclusivă de a elabora, cu caracter unitar, un Regulament Intern aplicabil uniform în toate subunitățile sale și față de toți salariații. Ca atare, singurul regulament intern legitim adoptat de entitatea competentă și aplicabil în prezent îl reprezintă
Regulamentul Intern înregistrat cu nr. 495/(...), elaborat și aprobat sub semnătura D.ului General al C. SA și transmis de către C. S. către toate subunitățile din structură, spre aplicare unitară și conformare (fiind anexat în copie certificată dosarului de fond).
Acest Regulament Intern conține un număr de 24 articole, în timp ce temeiul juridic al deciziei contestate apare ca fiind „. 85 alin. 1 din R egulamentul Intern astfel cum a fost el modificat prin A. adițional nr. 1 și art. 85 lit. o din Regulamentul Intern, astfel cum astfel cum a fost el modificat prin
A. adițional nr. 1";.
Față de această primă excepție invocată, decizia contestată este lovită de nulitate absolută.
Anterior celui de-al doilea termen de judecată ((...)) i s-au comunicat și a luat cunoștință despre înscrisurile depuse de unitate intimată, printre care și Regulamentul Intern și A.ui adițional nr. 1 la acesta, elaborat de D. C.-N. în raport de care, la cel de-al doilea termen de judecată din (...) a invocat oral cea de-a doua excepție de nulitate absolută a deciziei de sancționare întemeiată pe aceleași prevederi ale art. 268 alin. 2 lit. b și d din C. Muncii (care excepție ar trebui să se regăsească în cuprinsul încheierii de ședință din (...) și în consemnările din caietul grefierului, în caz contrar urmând să uzeze de mijloacele legale pentru atragerea răspunderii persoanelor implicate), excepție fundamentată pe împrejurarea că, raportat la faptele imputate reclamantului, temeiul juridic al sancționării precizat prin decizie ca fiind art. 85 lit. o din
Regulamentul Intern este fără legătură cu acestea, instituind drept abatere disciplinară „părăsirea serviciului fără motiv întemeiat și fără a avea în prealabil aprobarea șefului ierarhic";.
În condițiile în care instanța de fond a apreciat și dispus doar asupra primei excepții invocate, lăsând nesoluționată cea de-a doua excepție de nulitate absolută invocată solicită ca, în exercitarea prerogativelor legale instanța de recurs să suplinească procedural această gravă deficientă.
Pe fondul cauzei arată că în mod neîntemeiat i-au fost înlăturate toate apărările, susținute de înscrisurile administrate în probatoriu și care dovedesc inexistența faptelor.
În ceea ce privește utilizarea în cadrul districtului a condicii de prezentă, a făcut cunoscut că acest document nu se mai utilizează de foarte mult timp în cadrul districtului, nemaiprimând de la Secția D. B. M. (structura ierarhică superioară districtului) aceste formulare.
Citează prevederile art. 51 - Evidențierea duratei timpului de lucru din
Contractul C. de M. la nivel de unitate C. N. de A. și D. N. din R., aflat în vigoare, care stipulează că: „(1) Dovada prezentei la locul de muncă se face prin semnarea zilnică a condicii de prezență sau după caz prin jurnal de activitate zilnica. (...)
(2) Șeful de district (formație) întocmește registrul de activitate zilnică, document specific activității districtului respectiva formației de lucru și completează zilnic pontajele atașate, pentru muncitorii din subordine";.
Comisia numită de angajator a constatat nemijlocit că pontarea salariaților și corespondența evidenței scriptice cu realitatea era corect consemnată în jurnalul de activități zilnice.
Stocurile și consumurile zilnice de materiale eliberate din magazie, sunt legal și exact evidențiate în fișele - limită de magazie ce constituie document legal contabil, orice operațiune de intrare-ieșire și justificarea necesității acestora fiind înregistrate legal pe bază de semnătură.
Activitatea districtului condus de recurent nu a fost niciodată afectată de vreun eveniment - imputabil sau nu reclamantului.
D.ul pe care îl coordonează nu are în dotare nici un fel de utilaj de natură a fi utilizat curent în activitatea districtului. În situația excepțională în care se alocă cu titlu de împrumut un asemenea utilaj pentru câteva ore de la o altă subunitate, acesta este consemnat pe prima pagină a foii zilnice din jurnalul de activități zilnice. În acest context, nu a încălcat nici o obligație prevăzută de reglementare în vigoare.
Legat de existența (lipsa) în dotarea D.ului de drumuri V. a unor utilaje de drumuri, subliniază că este incorect a se pune semnul egal sub aspectul definiției tehnice dintre termenul de utilaj (de drumuri în speță, cum sunt excavator, freza asfaltica, autogreder, compresor etc.) și cel de unealtă (ex. lopată, ciocan, mătură etc.).
În plus, angajatorul intimat în exercitarea activă a îndatoririi legale de a asigura sarcina probei ar fi trebuit să dovedească inclusiv dotările cu utilaje în cadrul D.ului drumuri V. de S.
În plus, instanța de fond a reținut în mod fals în cuprinsul sentinței recurate că reclamantul nu ar fi solicitat cheltuieli de judecată, față de depunerea la dosarul cauzei în data de (...) a centralizatorului cheltuielilor de judecată însoțit de copii ale contractului de asistență juridică, ale chitanțelor și facturilor atestând cheltuielile reale și strict necesare cu asigurarea asistenței juridice calificate, transport și cazare pentru asigurarea prezenței apărătorului ales la termenele de judecată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 1 iulie 2011 pârâta C. - S. prin D . C. a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală șitemeinică.
În motivare pârâta a arătat că în mod corect instanța de fond a dispus ca regulamentul intern aplicabil este cel intrat în vigoare la data de (...), astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1 din (...).
Regulamentul intern aplicabil în cadrul D. C. este cel stipulat în decizia de concediere contestată. Acest regulament este aprobat de către C. D. al D. C., fiind întocmit în conformitate cu prevederile C.ui Muncii și ale C. C. de M. la nivel de C. .R.-S.-D. C..
A., conform articolului 257 din C. Muncii se întocmește de către angajator, cu consultarea sindicatului sau reprezentanților salariaților după caz.
Totodată, conform CCM la nivel de C.-S.-D. C. angajatorul are obligația de a întocmi Regulamentul Intern cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
„Regulamentul Intern"; de care se prevalează contestatorul nu a fost întocmit cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative, respectiv nu este semnat de reprezentanții sindicatului „. R..
Mai mult, așa zisul „regulament intern"; nu a fost adus la cunoștința angajatului în conformitate cu prevederile art.259 din C. Muncii, în timp ce Regulamentul Intern al D. C., astfel cum a fost modificat, a fost adus la cunoștința contestatorului, conform proceselor verbale anexate.
Regulamentul Intern al D. C. care intra în vigoare la data de (...) a fost adus la cunoștința salariatului în data de (...), în timp ce actul A. nr. l a fost semnat la data de (...).
De asemenea, în conformitate cu prevederile art.261 din C. Muncii, orice salariat poate sesiza angajatorul cu privire la dispozițiile regulamentului inter. În cazul dedus judecății contestatorul nu a formulat nicio sesizare ci, așa cum a arătat, a semnat de însușire prevederile acestuia.
Referitor la indicarea temeiului de drept, pârâta consideră ca angajatorul
și-a îndeplinit și această obligație.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, invocă prevederile art.51(1). partea finală din CCM la nivel de C. S.-D. C. „. salariatul nu are posibilitatea semnării condicii de prezența, responsabilul cu ținerea condicii are obligația să înscrie în document situația reala a salariatului (C.O., C.M, locul deplasării. etc.). Rezultă ca acest document trebuie să existe în mod obligatoriu. Conform arte 73 din regulamentului intern în vigoare, la începerea și la terminareaprogramului de munca salariații sunt obligați sa semneze condica de prezență din cadrul Laboratorului Central și SDN 1-8 iar conducătorii punctelor de lucru sunt obligați să verifice și să vizeze zilnic condica de prezenta, la începerea și la terminarea programului de muncă.
Justificarea contestatorului potrivit căreia evidenta prezentei este corect consemnata în jurnalul de activități zilnice nu este suficienta deoarece în acest jurnal nu se regăsesc semnăturile angajaților din cadrul D.ului V.. În cadrul altor districte de drumuri naționale de pe raza D. C. se utilizează condica de prezenta pentru evidențierea prezentei la locul de munca.
De asemenea, șeful de district are obligația de a menține și completa jurnalul de activitate zilnica.
Contestatorul care are funcția de șef de district nu și-a respectat nici aceasta atribuție, jurnalul de activitate zilnica fiind incomplet. Așa cum a arătat și în cuprinsul deciziei de sancționare necompletarea corespunzătoare a jurnalului de activitate zilnica are consecințe grave. A. nu se poate tine o evidenta clara a lucrărilor efectuate care sunt decontate din fonduri publice, a utilajelor, precum și a instructajului de protecție a muncii realizat.
În cazul unor evenimente rutiere sau alte accidente, jurnalul de activitate zilnica în care ar fi trebuit sa existe semnăturile personalului prin care recunosc că și-au însușit instructajul de protecția muncii, precum și condica de prezenta sunt primele documente care sunt ridicate și verificate de către instituțiile care cercetează cauzele producerii evenimentelor.
Salariatul a recunoscut în timpul cercetării prealabile ca existe omisiuni în completarea jurnalului de activitate zilnică.
La data controlului salariatul a fost de față și nu a avut obiecțiuni referitor la cele consemnate în registrul de dispoziții și revizii, mențiuni care corespund realității.
Referitor la îndeplinirea în totalitate a sarcinilor de serviciu de către salariata Zavaczy M., soția contestatorului, pârâta consideră că salariata a fost
„protejată"; de către contestator, executând doar acele atribuții de serviciu pe care le considera necesare.
Motivele invocate de către salariat privind lipsa unui înlocuitor sau a unei persoane care să se ocupe de gestiune nu au relevanță în cazul dedus judecății, nefiind cauze care să înlăture răspunderea disciplinara. Pârâta arată că șeful de district, conform fișei postului are un înlocuitor, și anume a DI. Man V.-Sef S.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins, cu majoritate de voturi.
În acest sens, se reține, în opinia majoritară, că în raport de chestiunile puse în discuție din oficiu de către instanța de recurs la termenul din data de (...), nu se impune anularea deciziei de sancționare și astfel, modificarea sentinței atacate.
S-a invocat din oficiu chestiunea modului de descriere a faptei și cea a modului în care a fost efectuată cercetarea disciplinară.
Sub aspectul modului de descriere a faptei, se reține de către Curte, în opinie majoritară, că faptele reținute ca abateri disciplinare au fost precizate cu suficientă claritate pentru a fi edificatoare atât pentru instanță, cât și pentru părți. A., s-a reținut în cuprinsul deciziei sancționatoare „necompletarea jurnalului de evidență zilnică, conform instrucției; lipsa condicii de prezență; nerespectarea atribuțiilor prevăzute în fișa postului, de către salariați";, iar la rubrica deciziei cuprinzând „susținerile angajatului"; se face mențiunea că acesta „cunoaște prevederile Regulamentului intern, atribuțiile stabilite prinfișa postului. Conform normativului de funcționare, șeful de district are obligația menținerii jurnalului de activitate și a documentelor zilnice. Jurnalul de activitate a fost completat cu mici omisiuni. Nu s-a efectuat instructajul privind protecția muncii din cauza numeroaselor telefoane. D-na Zavaczi M. participă la lucrările de întreținere când stabilește dânsul, respectiv când sunt puțini lucrători în acea zi și când sunt lucrări mai ample. Nu o trimite pe drum deoarece numărul locurilor din mașină este limitat și nu încape. (…) Sarcinile de serviciu consideră că și le-a îndeplinit bine, cu mici omisiuni datorate multor sarcini de serviciu, conform UZD.";
Aceste mențiuni coroborate conduc la concluzia că reclamantul a cunoscut exact despre care anume fapte este vorba în decizia de sancționare, încă din faza de cercetare disciplinară, făcând apărări punctuale cu privire la fiecare faptă reținută în sarcina sa. În plus, nici în instanță, la fond sau în recurs, nu a arătat că nu ar fi înțeles despre care anume fapte este vorba în decizie.
Împrejurarea că nu s-au dat mai multe detalii cu privire la faptele reținute în sarcina sa, mai precis, nu s-a fixat din decizia atacată intervalul de timp căruia îi corespund omisiunile angajatului sancționat, nu are căderea de a conduce la anularea deciziei de sancționare pentru considerentul nedescrierii faptei.
Sancțiunea prevăzută de art. 268 alin. 2 lit. a C. muncii (art. 252 C. muncii republicat), cea a nulității absolute a deciziei pentru nedescrierea faptei care constituie abatere disciplinară, este menită a preveni situațiile abuzive, în care sancțiunea se aplică fără ca din cuprinsul deciziei să reiasă temeiul faptic ce a condus la sancționare, când omisiunea de descriere este de natură să vatăme interesul general de a asigura protecția angajaților împotriva abuzurilor angajatorilor. Or în speță, chiar în lipsa determinării temporale a faptelor, părțile au cunoscut cu exactitate situația de fapt, iar reclamantul chiar a confirmat-o prin apărările formulate. Nu se verifică un atare abuz, evident doar în cazul unor decizii de sancționare nemotivate total sau motivare atât de succint, încât să nu permită verificarea veridicității faptelor reținute.
În plus, s-a depus la dosar copie din registrul de dispoziții și revizii de la data de (...) (fila 65 dosar fond), unde reclamantul semnează de luare la cunoștință cu privire la constatările făcute cu ocazia controlului la districtul condus de reclamant, constatări care se suprapun peste faptele reținute ca abateri disciplinare în decizia atacată: „lipsă condică de prezență - consecințe: nu se poate ține o evidență clară a personalului (dl. Zavacski A. C.O. din (...)); jurnalul de activitate zilnică este completat până în (...) cu observația că instructajul zilnic nu este semnat de muncitori din data de (...); nu este completat: mijloace auto, utilaje; materiale și personalul de la începutul jurnalului)";.
În aceste condiții, se constată că nu impune aplicarea prevederilor art. 268 alin. 2 lit. a C. muncii (art. 252 C. muncii republicat) și deci a sancțiunii nulității deciziei contestate.
În raport de efectuarea cercetării disciplinare, se reține în opinia majoritară că decizia atacată poartă mențiuni cu privire la convocarea angajatului la cercetarea disciplinară, la primirea acesteia, la apărările făcute de reclamant în cadrul cercetării disciplinare. Totodată, nu se contestă de către reclamant, nici la fond, nici în recurs, că s-a efectuat cercetarea disciplinară.
Așa fiind, chiar în condițiile în care angajatorul nu a depus dovezile cu privire la efectuarea cercetării disciplinare (convocarea, dovada primirii convocării, procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării disciplinare etc.), se constată că prin necontestarea de către reclamant a faptului derulării cercetăriidisciplinare, atestat de decizia de sancționare, trebuie considerat probat acest fapt. În doctrină, se acceptă ca probate faptele necontestate, cele notorii etc.
Or, art. 267 alin. 1 C. muncii (art. 251 C. muncii republicat) sancționează cu nulitatea absolută doar aplicarea unei măsuri disciplinare înainte de efectuarea cercetării prealabile disciplinare, ceea ce nu este cazul în speță.
Cu privire la motivele de recurs invocate, se rețin următoarele:
Recurentul invocă nelegalitatea măsurii disciplinare datorită faptului că temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea lipsește iar precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat este inexactă, prin trimiterea la un regulament intern inaplicabil, anume, cel emis de D. C.-N., în condițiile în care singura entitate juridică abilitată de prevederile art. 9.1. alin. 2 lit. a din C. C. de M. la nivel de unitate C. este C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. - S., ca fiind angajatorul său.
Nu este întemeiată această apărare, în condițiile în care chiar și din cuprinsul deciziei de sancționare reiese că au fost delegate de către C. către D. C. atribuții specifice angajatorului, cum este cazul emiterii deciziei de sancționare, astfel încât emiterea unui regulament propriu D. C. din cadrul Companiei se poate face în baza acestei delegări de competență.
Faptul existenței unui regulament la nivelul companiei nu semnifică automat nelegalitatea unui regulament intern la nivelul subunităților acesteia, în lipsa unor dispoziții contrare legale.
Apoi, așa cum s-a arătat de către intimata pârâtă, reclamantul nu a uzat de instrumentul pus la dispoziția sa de art. 261 C. muncii (art. 245 C. muncii republicat), privind sesizarea angajatorului și apoi a instanței cu privire la presupusa nelegalitate a regulamentului intern pe care și-a întemeiat angajatorul sancțiunea și raportat la care reclamantul a semnat de luare la cunoștință.
Așa fiind, apare ca nefondată critica privitoare la absența din cuprinsul regulamentului intern aplicabil a articolelor în baza cărora a fost sancționat.
Tot astfel, raportat la critica privitoare la trimiterea făcută în cuprinsul deciziei de sancționare la prevederile art. 85 lit. o din Regulamentul Intern
„părăsirea serviciului fără motiv întemeiat și fără a avea în prealabil aprobarea
șefului ierarhic"; fără legătură cu faptele reținute în sarcina sa nu este de natură a conduce la admiterea recursului, indicarea redundantă a unui text din regulamentul intern nefiind sancționată cu anularea deciziei, potrivit prevederilor art. 268 C. muncii (art. 252 C. muncii republicat).
În cuprinsul deciziei de sancționare se regăsește temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică (impus ca o condiție de valabilitate de art. 268 alin. 2 lit. d) C. muncii, art. 252 C. muncii republicat), anume, prin trimiterea la 264 alin. 2 lit. d) C. muncii.
Privitor la apărările de fond, acestea de asemenea vor fi înlăturate.
S-a arătat cu claritate în cuprinsul constatărilor din registrul de dispoziții și revizii că ținerea condicii de prezență este imperativă pentru cunoașterea cu claritate a evidenței personalului prezent la serviciu, acesta fiind înscrisul în baza căruia se întocmesc pontajele. Inserarea în cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate a posibilității de dovedire a prezenței la locul de muncă prin „. zilnică a condicii de prezență sau după caz prin jurnal de activitate zilnica"; nu poate semnifica o derogare de la obligațiile șefului de district prevăzute în regulamentul intern și în fișa postului, ci doar o facilitate pentru angajați de a proba prezența lor la locul de muncă. Lipsaformularului pentru condica de prezență nu poate fi imputată angajatorului, ci este o culpă a șefului de district, care trebuia să solicite acest formular.
Cât privește necompletarea jurnalului de evidență zilnică, se constată că în cadrul cercetării disciplinare, reclamantul a recunoscut completarea acestuia cu mici omisiuni și că nu s-a efectuat instructajul privind protecția muncii din cauza numeroaselor telefoane, instructaj care trebuia să se regăsească în acest jurnal, or în mod evident, omisiunea este una gravă, în condițiile în care sunt consecințe importante pentru angajator legate de neefectuarea și neconsemnarea efectuării acestui instructaj, omisiunea reclamantului sub acest aspect nefiind nesemnificativă.
Sunt neeficiente motivele de recurs prin care se invocă existența unei corecte evidențe a stocurilor și consumurilor zilnice de materiale, întrucât nu s-a reținut o incorectă evidență contabilă, ci necompletarea jurnalului de activitate zilnică, faptă recunoscută de reclamant cu ocazia cercetării disciplinare.
Chiar dacă prima instanță face o asimilare discutabilă din punct de vedere practic (dar agreată lingvistic) între noțiunea de utilaj și cea de unealtă, trebuie observat că în legătură cu utilajele s-a reținut în sarcina reclamantului necompletarea jurnalului de activitate, or este suficientă necompletarea acestuia sub aspectul celorlalte elemente obligatorii, și în raport de care există o recunoaștere parțială a reclamantului, pentru a se putea aplica sancțiunea prevăzută de art. 264 alin. 1 lit. d) C. muncii.
Nu s-au formulat motive de recurs cu privire la cea de-a treia faptă reținută în decizia de sancționare și validată prin sentința atacată, astfel încât rămân valabile, nefiind recurate, dezlegările T.ui M. sub acest aspect.
Față de toate aceste considerente, Curtea urmează a respinge recursul formulat, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., menținând sentința atacată ca legală și temeinică.
Cheltuieli de judecată se stabilesc în funcție de culpa procesuală a părților, care în cazul respingerii recursului, rămâne bine stabilită în sarcina reclamantului, situație în care este lipsită de relevanță reținerea primei instanțe că nu s-ar fi cerut cheltuieli de judecată de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul Z. A. împotriva sentinței civile nr. 153 din (...) pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 20 septembrie 2011.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI, D. C. G. C. M. I. T. cu opinie separată
G.,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. G. B.
Opinia separată a judecătorului C. M.
Consider că recursul formulat de către reclamantul Z. A. este fondat, astfel încât se impunea modificarea în tot a sentinței atacate, decizia contestată în cauză fiind lovită de nulitate absolută pentru lipsa mențiunilor obligatorii prevăzute de art.268 alin.2 lit.a) și b) din C. muncii în vigoare la data emiterii acesteia.
Prin decizia nr. 2.(...) reclamantul a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe 3 luni, conform art. 264 al. 1 lit. d din Legea 53/2003 cu modificările și completările ulterioare, reținându-se că acesta ar fi săvârșit următoarele abateri disciplinare: necompletarea jurnalului de evidență zilnică, conform instrucției, lipsa condicii de prezență și nerespectarea atribuțiilor prevăzute în fișa postului de către toți salariații.
Art. 268 alin.2 C. Muncii, sancționează cu nulitatea absolută decizia de sancționare ce nu cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b)precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c)motivele pentru care au fost înlăturat apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motive pentru care nu a fost efectuată cercetarea; d)temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancțiunea disciplinară; e)termenul în care sancțiunea poate fi contestată și f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
În ceea ce privește nerespectarea prevederilor art.268 alin.2 lit.a) din C. muncii, respectiv neprecizarea în concret a faptelor săvârșite de către reclamant, mențiuni care trebuiau cuprinse în decizie sub sancțiunea nulității absolute, consider că într-adevăr prima instanță nu a invocat și nu a pus în discuția părților acest motiv de nulitate, însă aceste mențiuni trebuiau să se regăsească chiar în cuprinsul deciziei, lipsa acestora neputând fi complinită cu alte probe sau trimiterea la alte înscrisuri, ce nu au fost comunicate salariatului împreună cu decizia de sancționare, neputându-se invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în actul de sancționare.
Doar printr-o motivare concretă a deciziei se asigura informarea corectă a salariatului sancționat disciplinar, pentru ca aceasta să aibă posibilitatea de a lua în cunoștință de cauză decizia de ataca sau nu în instanță acest act și de a-și exercita dreptului la apărare în cadrul unui proces echitabil.
De asemenea, în lipsa motivării actului decizional, instanța nu poate aprecia asupra legalității acestui act. Pentru a-și putea exercita atribuția de control a legalității actelor de sancționare ale angajatorilor, instanța de judecată trebuie să cunoască descrierea concretă a faptelor ce au fost considerate ca fiind abateri disciplinare, cu precizarea datei săvârșirii acestora,iar această motivare trebuie să fie intrinsecă deciziei emise, neputând fi
complinită în cursul cercetării judecătorești.
Se reține că, în cauză, angajatorul a reținut încălcarea unor atribuții generale ce revin salariatului, fără precizarea vreunei date în raport cu care să fie verificată respectarea termenului de prescripție a răspunderii disciplinare.
Obligativitatea cuprinderii acestor date chiar în decizia de sancționare oferă salariatului garanția că angajatorul nu va invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în acest act.
A., se reține că, în speță, susținerile intimatei privind faptele săvârșite de către reclamant au devenit în cursul cercetării judecătorești destul de concrete și complet diferite de cele reținute prin actul sancționator, imputându-se reclamantului, prin întâmpinarea formulată, favorizarea soției, în comparație cu alți angajați, prin degrevarea acesteia de anumite sarcini de serviciu.
De altfel, documentația pe care intimata a depus-o la dosar (acesteia revenindu-i sarcina probei privind dovedirea legalității și temeiniciei deciziei atacte) nu cuprinde convocatorul cerut de lege și invocat prin decizie, pentru ca instanța să poată verifica care a fost obiectul cercetării care trebuia menționat în mod obligatoriu în acest act, potrivit disp.art.267 Cod. proc. civilă, pentru a analiza în ce măsură reclamantul a avut posibilitatea de a-și formula toate apărările și de a prezenta toate mijloacele de probă pe care le-a considerat necesare.
Deși din această documentație lipsesc acte importante în ceea ce privește probarea efectuării unei cercetări disciplinare, lipsind, pe lângă convocator, nota explicativă a reclamantului și referatul/raportul comisiei de disciplină, aceasta abundă de declarații greu inteligibile date de către salariați ai districtului, care privesc însă numai activitatea soției reclamantului, neavând nicio legătură cu fapte reținute în sarcina recurentrului prin decizia de sancționare.
Întrucât acest motiv, privind degrevarea soției reclamantului de anumite sarcini de serviciu a fost probabil determinant pentru luarea deciziei de sancționare a acestuia, angajatorul axându-și întreaga probațiune pe această faptă, acesată faptă nu a fost cuprinsă în decizia de sancționare care a fost supusă controlului judecătoresc, astfel încât nu poate fi nici analizată în acest cadru procesual.
De asemenea, mai consider că nu au fost individualizate atribuțiile din regulamentul intern ce au fost încălcate de către salariat.
Prevederea acestor mențiuni în decizia de sancționare a fost apreciată de către legiuitor ca fiind de importanță deosebită pentru protecția salariaților, întrucât precizarea cu certitudine a acestora permite instanței să stabilească dacă într-adevăr fapta salariatului constituie abatere disciplinară și dacă se încadrează în obligațiile de serviciu ale acestuia.
A., s-a menționat că salariatul a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 85 al. 1 din Regulamentul intern astfel cum a fost modificat prin A. A. nr. 1, respectiv: „ Î. cu vinovăție de către salariații unității, indiferent de funcția pe care o ocupă, a obligațiilor de serviciu, inclusiv a regulilor de comportare prevăzute de prezentul regulament, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit legislației în vigoare.";
De asemenea, s-au mai invocat prevederile art. 8 lit. u și v, conform cărora: angajatul are obligația să își îndeplinească cu profesionalism, loialitate, corectitudine și în mod conștiincios îndatoririle de serviciu și să se abțină de la orice fapte care ar putea aduce prejudicii unității și, respectiv, să răspundă, potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția pe care o dețin, precum și a atribuțiilor ce le sunt delegate.
Aceste dispoziții mult prea generale, nu sunt de natură să asigure respectarea cerințelor legiuitorului privind elementele pe care trebuie să le cuprindă decizia potrivit disp.art. art. 268 alin.2 lit.b) din C. Muncii.
Mai mult, în cadrul cercetării judecătorești angajatorul precizează cu totul alte articole din regulament și instrucțiuni pretins a fi încălcate de către angajator.
Se invocă astfel disp.art.73 din Regulamentul de ordine interioară a D. C., potrivit cărora la începerea și la terminarea programului de muncă salariații sunt obligația să semneze condica de prezență în cadrul Laboratului Central și SDN 1-8, precum și cele din Instrucția de funcționare a districtelor de drumuri naționale, din care ar rezulta atribuția de completare a jurnalului de activitate zilnică, însă aceste prevederi pretins a fi încălcate de către reclamant nu sunt menționate în decizia de sancționare, pentru a permite reclamantului să-și formuleze apărări în raport cu acestea.
A. cum a reținut și Curtea Constituțională prin deciziile nr.383/2005, nr.319/2007, condițiile de formă și conținut ale actului prin care angajatorul aplică o sancțiune disciplinară sunt impuse de lege pentru a preveni eventualele abuzuri din partea angajatorilor, față de care salariatul se află în raporturi de subordonare, pentru a-l informa concret și complet pe angajat cu privire la faptele, motivele și temeiurile de drept pentru care se aplică sancțiunea, precum și pentru ca instanța să aibă suficiente elemente de verificare a legalității și temeiniciei măsurii dispuse.
Pentru aceste considerente, consider că, în temeiul disp.art.304 pct.9 și art.312 alin.2 din C. de procedură civilă, se impunea admiterea recursului formulat de către reclamant, modificarea în tot a sentinței primei instanțe, admiterea acțiunii acestuia și constatarea nulității deciziei de sancționare contestate.
Judecător,
C. M.
| ← Decizia civilă nr. 4043/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1840/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
