Decizia civilă nr. 750/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 750/R/2011
Ședința publică din data de 25 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul de către reclamanta recurentă C. DE C. L. - S. C. PRIN U. S. împotriva sentinței civile nr. 2733 D(...) 2010 A T. S. pronunțată în dosar nr. (...) privind și pe pârâții intimați N. T., N. A. și S. N., având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în răspundere patrimonială.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 22 februarie 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A :
Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea înregistrată la data de (...), sub nr.2798, pe rolul T. S., reclamanta C. DE C. L. - S. C. a solicitat obligarea pârâtei N. T., în calitate de gestionară, la repararea prejudiciului cauzat, în sumă de 10470 lei, precum și obligarea pârâților N. A. și S. N., în calitate de fidejusori, la plata aceleiași sume de bani.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prima pârâtă a avut calitatea de gestionară, conform contractului individual de muncă încheiat între părți și că, la inventarierea bunurilor gestionate de către aceasta, din data de (...), a rezultat o lipsă în gestiune în sumă de 10470 lei, pe care aceasta s-a obligat să o acopere prin angajamentul de plată din data de (...), în termen de o lună, fără a-și îndeplini însă această obligație.
S-a solicitat și obligarea fidejusorilor la plata aceleiași sume de bani, pentru situația în care nu se va recupera de la prima pârâtă suma reprezentând lipsa în gestiune.
În dovedirea acțiunii, s-au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2733 din (...), Tribunalul Sălaj a respins cererea formulată de către reclamantă față de pârâții S. N. și N. A., constatând lipsa calității procesuale pasive a acestora și a admis cererea formulată de reclamanta C. de C. L. - S. cooperativă împotriva pârâtei N. T., cu obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 10470 lei, reprezentând prejudiciu patrimonial cauzat reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâții S. N. și N. A. nu au calitate procesuală pasivă în cauză, răspunderea patrimonială fiind doar în sarcina salariaților.
Pârâta a fost angajată a societății reclamante pe funcția de gestionar și având contractul individual de muncă nr. 30/(...) .
Prin angajamentul de plată de la fila nr.4 dosar de fond, pârâta a recunoscut prejudiciul cauzat reclamantei.
Potrivit prevederilor art. 270 alin.1 din C. muncii „Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor";.
Răspunderea patrimonială este una reparatorie, deoarece salariatul care a produs o pagubă angajatorului va fi obligat, cu bunurile aparținând patrimoniului său să acopere acel prejudiciu, reîntregind patrimoniul afectat.
Răspunderea patrimonială a salariaților este o formă a răspunderii juridice, care constă în obligația acestora de a repara pagubele materiale produse angajatorului din vina și din legătură cu munca lor.
Prima instanță a reținut astfel că, în cazul pârâtei sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale și anume: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăție.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recursul reclamanta C. DE C. L.
- S. C., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarelemotive:
În mod greșit și fără o motivare temeinică, prima instanță a respins acțiunea formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâții N. T., N. A. și S. N.
Astfel, se arată că între reclamantă, pe de o parte și cei doi pârâți, pe de altă parte, există o legătură juridică accesorie, subsidiară și personală, care dă posibilitatea cooperativei să pretindă plata de la cei doi garanți, în cazul în care debitorul principal nu o va face sau este insolvabil.
Se mai arată că, prin hotărârea pronunțată, prima instanță nu face altceva decât să înlăture efectele contractului de fidejusiune dintre cele două părți, încălcând astfel prevederile art.1039 și urm. Cod civil.
În temeiul disp.art.306 alin.2 Cod. proc. civilă, Curtea invocă și pune în discuția părților, ca motiv de ordine publică, necompetența primei instanțe de soluționare a cererii privind obligarea fidejusorilor N. A. și S. N. la restituirea sumei pretinse prin acțiune.
Analizând recursul formulat de reclamanta C. DE C. L. - S. C., prin prismamotivului de recurs invocat din oficiu, care primează în cauză, se reține că acestaeste fondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță s-a pronunțat în capătul de cerere privind obligarea intimaților N. A. și S. N. la plata sumei de 10470 lei, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei de către pârâta N. T., doar pe excepția lipsei calității lor procesuale pasive în cauză, considerând în mod eronat că aceștia au fost chemați în judecată într-o acțiune în răspundere patrimonială, întemeiată pe disp.art.270 C. muncii, deși nu au calitatea de salariați.
De altfel, pe lângă faptul că sarcina încadrării corecte în drept a acțiunii revine instanței de judecată, motivarea acțiunii cuprinzând suficiente elemente pentru a se stabili că izvorul obligațiilor pârâților îl constituie contractele de garanție încheiate între părți, se reține că reclamantul nu și-a întemeiat acțiunea doar pe prevederile art. 270 C. muncii, invocat pentru primul capăt decerere, ci și pe disp.art.(...) și urm. Cod civil, precum și pe prevederile L. nr.22/1969.
În cauză, angajatorul-recurent a dovedit, cu contractele de fidejusiune depuse la dosarul de fond, încheiate cu pârâții N. A. și S. N., că gestionara N. T., în calitate de salariată a cooperativei, a constituit astfel garanția suplimentară prevăzută de art.10 din Legea nr.22/1969, prin care intimații- fidejusori s-au obligat față de reclamantă să acopere pagubele ce s-ar cauza de către prima pârâtă.
Potrivit disp.art.22 din Legea nr.22/1969, garanțiile suplimentare se urmăresc silit, pe baza contractului de garanție și a titlului executoriu definitiv obținut împotriva gestionarului.
Curtea mai reține că, având în vedere izvorul obligației fidejusorilor, precum și cele statuate în doctrina de specialitate și practica judiciară, deși garanția suplimentară constituită de către pârâții N. A. și S. N. are caracter accesoriu față de contractul de muncă al pârâtei N. T., cererea prin care angajatorul păgubit prin faptele ilicite ale gestionarului, solicită urmărirea terților garanți pentru acoperirea prejudiciului, are caracterul unei acțiuni civile de drept comun și nu a unui conflict de drepturi.
Această calificare a acțiunii formulate de către angajator împotriva fidejusorilor nu este dată doar de actul juridic ce constituie izvor al obligației acestor intimați, ci este confirmată de prevederile art.22 din Legea nr.22/1969, lege specială ce reglementează acest tip de garanție suplimentară, din care rezultă cu certitudine că, pentru a se putea trece la urmărirea acestei garanții, trebuie în prealabil să se obțină un titlu executoriu împotriva gestionarului, ceea ce presupune judecarea irevocabilă a unui conflict de muncă în contradictoriu cu salariatul, în temeiul disp.art.270 din C. muncii și conform art.164 alin.2 din același cod.
Prin urmare, având în vedere faptul că acțiunea prin care se urmărește atragerea răspunderii fidejusorilor, nu poate fi decât o acțiune civilă de drept comun, urmează ca, în temeiul disp.art.304 pct.3, art.1 pct.1, 312 alin.2 și 6
Cod.proc.civilă, să se admită recursul declarat de C. DE C. L. C., să se caseze în parte sentința primei instanțe și să se trimită cererea privind obligarea pârâților N. A. și S. N. la plata sumei de 10470 lei spre competentă soluționare către Judecătoria Zalău
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursul declarat de C. DE C. L. - S. C. împotriva sentinței civile nr. 2733 din (...) a T. S. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o casează în parte și trimite cauza spre competentă soluționare către Judecătoria Zalău pentru petitul privind obligarea pârâților N. A. și S. N. la plata sumei de 10470 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2011
PREȘEDINTE, JUDECATORI, D. C. G. C. M. I. T.
N. N.
GREFIER,
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex-(...)
Jud.fond:- Tribunalul Sălaj:-P. R.a M.lena;
-K. M..
| ← Decizia civilă nr. 1343/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 2503/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
