Decizia civilă nr. 1972/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1972/R/2011
Ședința publică din 02 iunie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G.
G. : A. B.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta I. V. împotriva sentinței civile nr. 1836 din 12 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții D. PENTRU A. ȘI D. R. M. și M. A. ȘI D. R., precum și pe intervenientul O. DE S. P. ȘI A. M., având ca obiect anulare act.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 mai 2011, când s-a dispus amânarea pronunțării asupra recursului pentru data de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1836 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta I. V., împotriva pârâtei D. PENTRU A. ȘI D. R. M., ca nefondată.
A fost admisă cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenientul O. DE S. P. ȘI A. M. și respinsă cererea intervenientului privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâta D. pentru A. și D. R. M. împotriva M.ui A. și D. R.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin D. nr. 399/(...) emisă de pârâta D. pentru A. și D. R. Maramureș, reclamanta a fost revocată din funcția de director al O. M., urmând ca începând cu aceeași dată să fie reîncadrată în funcția deținută anterior, aceea de șef de laborator.
Reclamanta a contestat decizia menționată la secția comercială de contencios administrativ și fiscal a T. M. care prin sentința civilă nr. 915/(...) pronunțată în dosar nr. (...) a admis contestația reclamantei și a dispus anularea deciziei nr. 399/(...).
La data de (...) pârâta D. pentru A. și D. R. M. a emis decizia nr. 171/(...) prin care a dispus, în temeiul art. 52 al. 1 lit. c din C. muncii, suspendarea raportului de funcție al reclamantei privind funcția de conducere de director O.
Așadar, în condițiile în care sentința civilă nr. 915/(...) prin care s-a dispus anularea deciziei nr. 399/(...) și reintegrarea reclamantei în funcția de director al O. M. era executorie de la data pronunțării, la data de (...) reclamanta se afla în raportul de funcție ce a fost suspendat prin D. 171/(...), susținerile sale contrare fiind neîntemeiate.
În ce privește nelegalitatea deciziei pentru lipsa descrierii faptelor pentru care s-a formulat plângere penală și a mențiunilor referitoare la termenul și temeiul de drept în care poate fi contestată decizia, instanța a reținut următoarele:
Suspendarea raportului de funcție dintre reclamantă și pârâtă D. pentru
A. și D. R. Maramureș s-a fundamentat pe prevederile art. 52 al. 1 lit. c C. muncii, incidentă fiind situația în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului, iar nu cea prevăzută de art. 52 al. 1 lit. b când suspendarea se dispune ca sancțiune disciplinară.
Ca urmare, decizia nr. 171/(...), nefiind o decizie de sancționare, nu trebuie să îndeplinească condițiile de formă cerute, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 268 al. 2 C. muncii.
În ce privește temeinicia deciziei, instanța constată, din cuprinsul sentinței penale nr. 2410 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria
Baia Mare în dosar nr. (...) că în cursul anului 2006 intervenientul O. M. a formulat plângere penală împotriva reclamantei pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice și contra intereselor persoanelor, plângere însușită de pârâta D. pentru A. și D. R. Maramureș, înregistrată inițial în dosarul nr. 2955/P/38078/2006 al P.ui de pe lângă
Judecătoria Baia Mare, iar apoi preluată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. în dosar nr. 43/P/2007 .
Împrejurarea că faptele penale pentru care s-a formulat plângere împotriva reclamantei erau incompatibile cu funcția sa rezultă fără echivoc din cuprinsul Sentinței Penale nr. 2410 din 29 octombrie 2008 pronunțată de
Judecătoria Baia Mare în dosar nr. (...), instanța constatând că suspendarea raportului de funcție al reclamantei cu pârâta în baza art. 52 lit. c C. muncii este temeinică și legală.
Față de aceste considerente, instanța a respins contestația reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta D. pentru A. și D. R. Maramureș și pe cale de consecință a admis cererea de intervenție a intervenientului O. M. în favoarea pârâtei.
Instanța a respins însă cererea intervenientului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, reținând că intervenientul accesoriu trebuie să-ți suporte întotdeauna cheltuielile propriei cereri chiar dacă partea pentru care a intervenit a căzut în pretenții, căci intervenția voluntară accesorie nu poate avea ca și consecință sporirea cheltuielilor de judecată ale părții căzute în pretenții.
Instanța a respins cererea de chemare în judecată a M.ui A. și D. R. formulată de pârâtă, având în vedere că art. 57 al. 1 Cod procedură civilă pe care se întemeiază această cerere vizează chemarea în judecată a altor persoane care pot să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul, or M. A. și D. R. nu este în măsură să invoce aceleași drepturi subiective ca și reclamanta, raportul de funcție fiind un raport intuitu personae .
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta I. V. a declarat recurs prin care a solicitat desființarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei și intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-a criticat emiterea deciziei de suspendare din funcție în temeiul art. 27 din Regulamentul Cadru de organizare și funcționare
O. și a art.52 alin.1 lit. c C. muncii.
În acest sens s-a susținut că dispozițiile art.27 din Regulament nu se referă la măsura suspendării din funcție.
De asemenea, se arată că nu sunt îndeplinite condițiile art.52 alin.1 lit. c
C. muncii deoarece nu angajatorul reclamantei (D. pentru A. și D. R. M.) a formulat plângere penală împotriva sa, ci urmărirea penală s-a declanșat din oficiu conform procesului verbal din (...), iar ulterior O. de S. P. și A. M. și-a însușit efectele actului de sesizare din oficiu a organelor de urmărire penală.
În fine, se invocă imposibilitatea suspendării reclamantei din funcție ca urmare a încetării anterioare a raporturilor de muncă dintre părți, prin revocare, în baza deciziei nr.399/(...).
Intimatul pârât M. A. și D. R. a depus întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului, arătând că reclamanta nu a atacat soluția dată cererii de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâta D. pentru A. și D. R. M. (actuală D. pentru A. Județeană M.) împotriva sa.
Intimatul intervenient O. de S. P. și A. M. a depus întâmpinare prin care asolicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul pentru următoarele considerente:
Deși decizia nr.171/(...) emisă de D. pentru A. și D. R. M. (fila 7 fond), prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantei, menționează prevederile art.27 din Regulamentul cadru de organizare și funcționare a Oficiilor de S. P. și A. T., Curtea de A. constată că apărarea recurentei privind inaplicabilitatea acestei norme este lipsită de temei legal.
Astfel Legea nr.53/2003 nu impune ca o cerință a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității absolute, indicarea temeiului legal de emitere în cuprinsul deciziei de suspendare a contractului individual de muncă .
O atare prevedere legală a fost instituită în mod limitativ doar în cazul deciziilor de concediere (art.74 și art.268 alin.2 C. muncii), fără a putea fi extinsă aplicabilitatea sa în cazul măsurii suspendării.
De altfel, indicarea eronată a temeiului de drept al emiterii deciziei de concediere nu este sancționată cu nulitatea absolută, determinând un control al temeiniciei deciziei; ceea ce atrage nulitatea este omisiunea menționării temeiului de drept, astfel încât, cu atât mai mult în cazul suspendării care nu beneficiază de o reglementare similară concedierii, o atare eroare nu produce consecințele juridice invocate de salariat.
În privința dispozițiilor art.52 alin.1 lit. c C. muncii, Curtea reține că reglementează cazul de suspendare a contractului individuala de muncă determinat de formularea unei plângeri penale de către angajator împotriva salariatului.
Deși în cauză urmărirea penală împotriva reclamantei a fost declanșată din oficiu și nu ca urmare a unei plângeri penale formulate de angajator, Curtea observă că O. de S. P. și A. M. a cărei conducere a asigurat-o reclamanta în calitate de director, și-a manifestat intenția și voința tragerii la răspundere penală a acesteia.
Or, rațiunea reglementării edictate de art.52 alin.1 lit. c C. muncii este legată de derularea normală a relațiilor de muncă dintre părți, deziderat incompatibil cu suspiciunile asupra corectitudinii salariatului.
Astfel, suspendare din funcție are rolul de a proteja angajatorul față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale unei fapte penale.
Prin urmare, adoptarea măsurii prevăzute de art.52 alin.1 lit. c C. muncii se bazează pe voința angajatorului care are posibilitatea de a adopta măsuri de înlăturare a efectelor negative ale continuării activității de către un salariat cercetat de organele de urmărire penală pentru fapte în legătură cu serviciul.
În speță, suspendarea contractului reclamantei respectă rațiunea dispoziției legale în baza căruia s-a dispus această măsură, conform celor expuse anterior, chiar dacă sesizarea organelor de urmărire penală nu s-a realizat în baza unei plângeri penale a angajatorului, deoarece primează manifestarea acestuia de voință în sensul tragerii la răspundere penală a reclamantei, precum și posibilitatea recunoscută legal angajatorului de a aprecia în ce măsură continuarea activității salariatului contravine intereselor sale.
În fine, reclamanta invocă în mod eronat încetarea anterioară a raporturilor de muncă prin revocare, în baza deciziei nr.399/(...) și prin urmare, lipsa obiectului măsurii de suspendare, deoarece prin sentința civilă nr.1052/2007 a T. M. (dosar nr.(...)) a fost anulată decizia nr.399/2006, cu consecința înlăturării consecințelor sale.
Efectul repunerii în situația anterioară emiterii deciziei de concediere semnifică existența raporturilor juridice de muncă dintre părți la momentul adoptării măsurii suspendării din funcție, care se grefează așadar pe un raport de muncă în derulare, nefiind lipsită de obiect.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
Cererea intimatului pârât D. pentru A. și D. R. M. de acordare a cheltuielilor de judecată va fi respinsă în absența dovezii efectuării unor asemenea cheltuieli, neputând fi luată în considerare o factură fiscală, neînsoțită de chitanța de plată a onorariului de avocat.
Cererea intimatului intervenient O. de S. P. și A. M. de acordare a cheltuielilor judiciare va fi respinsă, deoarece intervenientul trebuie să-și suporte aceste cheltuieli, deoarece a intervenit voluntar în proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta I. V. împotriva sentinței civile numărul 1836 din (...) a T. M. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o menține.
Respinge cererile de acordare a cheltuielilor de judecată. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI L . D. S. D. D. G.
G. A. B.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.G. B./C. V
| ← Decizia civilă nr. 3986/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3248/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
