Decizia civilă nr. 2105/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2105/R/2011
Ședința publică din data de 8 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta T. V. M. și pârâta SC E. S. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2995 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), având ca obiect obligație de face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, av. O. L., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentantul reclamantei recurente, față de răspunsul formulat de ORC arată că nu mai susține excepția lipsei calității de reprezentant și nici excepția nulității recursului, susținând doar excepția lipsei de interes a SC E. SA în promovarea prezentului recurs. Depune la dosar o decizia a Curții de A. C. pentru a fi avute în vedere ca practică judiciară și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului promovat de reclamantă, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii și obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței din care să rezulte că a lucrat în grupa a II-a de muncă. În motivare arată că reclamanta a lucrat ca heliografist, în mediu toxic, activitate care și în prezent, când nivelul tehnic al aparatelor de multiplicare este foarte ridicat, este recunoscută ca fiind desfășurată în mediu toxic.
Referitor la recursul promovat de pârâtă, solicită respingerea acestuia, în principal ca lipsit de interes motivat pe faptul că hotărârea instanței de fond a fost executată, s-a eliberat o adeverință din care rezultă grupa I de muncă, pârâta achiesând tacit la această hotărâre, prin care a fost obligată doar la eliberarea unei adeverințe și nu la plata unor sume de bani, iar în subsidiar ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 2995 din 23 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta T. V. M. în contradictoriu cu pârâta SC E. SA.
Pârâta a fost obligată să elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte că în perioada (...) - (...) a desfășurat activitate în cadrul societății, în calitate de bijutier, în condițiile grupei I de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că reclamanta a fost angajată a societății Întreprinderii Electrometal, antecesoarea în drept a SC E. SA, începând cu (...) în funcția de bijutier, desfășurându-și activitatea până la data de (...), astfel cum rezultă din carnetul de muncă.
Potrivit art. 40, alin. 2, lit. h C. Muncii, angajatorul are obligația de a elibera la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat al solicitantului, aspecte ce nu au fost contestate de către angajator, reclamanta desfășurând efectiv activitatea de bijutier în cadrul societății Electrometal, antecesoarea pârâtei S. E. S.
În ce privește condițiile de muncă în care reclamanta și-a desfășurat activitatea, instanța a reținut că acestea erau dintre cele enumerate de O. 5.. Aspectele relatate de către reclamantă, nu au fost contestate de pârâtă, aceasta arătând chiar că pentru această categorie de personal se acorda lapte antidot și concediu suplimentar, așa încât ele vor fi luate în considerare de către instanță.
S-a reținut că reclamanta a desfășurat activitate în incinta unei încăperi în care temperatura depășea 40 grade Celsius, existând condițiile nefavorabile de microclimat. De asemenea, activitatea se desfășura în condițiile pct. 21 din O. 5., respectiv încălzirea metalului în vederea laminării, laminarea, tăierea, presarea și refularea la cald, inclusiv ajustajul, finisarea și sortarea la cald ori pct. 22 - laminarea metalelor neferoase la cald, flacăra folosită fiind generată de lampa de benzină, existând un risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare cauzat și de utilizarea unui aliaj de cupru ce emana gaze toxice.
Reclamanta a desfășurat activități de lipire pe plăci de azbest, care în urma acestui proces suferea degradări din care rezultau deșeuri catalogate de O. 5. ca fiind toxice.
Dat fiind că anterior anului 1990, demersurile privind încadrarea personalului în grupe de muncă erau supuse unor proceduri uneori subiective, salariații fiind astfel considerabil prejudiciați, cu toate că faptic aceștia desfășurau efectiv activitate în condiții nocive de temperatură și noxe, instanța a considerat că activitatea reclamantei s-a încadrat în perioada (...) - (...) în condițiile grupei I de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta T. V. M. și pârâta S C E. S. C.-N.
Recurenta reclamanta a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, cu obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că în perioada 1986-1992 a lucrat ca heliografist în cadrul societății în condițiile grupei II de muncă.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a reținut că activitatea de heliografist nu se încadrează ca și condiții pentru grupa I de muncă, deși reclamanta a solicitat încadrarea activității în grupa a II-a de muncă.
În cuprinsul O. 5. activitatea este încadrată la pct.90 din anexa 2, iar utilizarea amoniacului este prevăzută la pct. 94 din anexa 2 la ordin.
Arată că aparatul heliograf era situat într-o încăpere anexă a atelierului de proiectare de aprox. 8 mp, fără lumină naturală, vaporii de amoniac fiind foarte toxici, suferind de multe ori iritații oculare, afecțiuni respiratorii, volumul de muncă depășind volumul normal al unei zile de muncă.
Prin OUG nr. 115/2004 la pct.II. 6 locurile de muncă unde se utilizează aparatele de multiplicat prin vapori de amoniac sunt considerate ca locuri periculoase.
Consideră că dacă în perioada de după anul 2004 se recunoaște toxicitatea la un astfel de loc de muncă, este de la sine înțeles că în perioada de înainte de 1990, când aparatele erau empirice, nu exista un sistem de protecție pentru cei care le manipulau.
Pârâta recurentă a solicitat modificarea sentinței și respingerea acțiuniireclamantei.
În motivarea recursului a arătat că încadrarea în grupe de muncă așa cum prevede O. nr. 5. nu s-a putut realiza deoarece norma nu prevede ca poziția această activitate. Având în vedere că listele celor două anexe 1 și 2 din O. nr. 5. sunt exhaustive, orice interpretare sau adăugare este nelegală.
Arată că făcut demersuri la ministerul de resort în vederea includerii pe listele O. 5. a acestei activități, dar nu s-a dat o soluție favorabilă.
Consideră soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică, deoarece pe de o parte instanța a considerat că aplicarea O. 5. privind încadrarea personalului în grupe de muncă era supusă unor proceduri subiective, pe de altă parte instanța însăși procedează subiectiv făcând aprecieri nedovedite, despre temperatura din atelier, despre condițiile nefavorabile de microclimat.
În ceea ce privește excepția invocată de intimata T. V. M. privind lipsa deinteres a recurentei pârâta SC E. SA în promovarea recursului, Curtea reține că este nefondată și va fi respinsă ca atare.
Astfel, reclamanta intimată a invocat în susținerea acestei excepții, faptul că la judecarea litigiului pe fond pârâta nu s-a opus admiterii acțiunii, iar după pronunțarea hotărârii recurate aceasta a eliberat reclamantei adeverința din care reiese că a desfășurat activitate în condițiile grupei I de muncă.
Curtea reține că excepția lipsei de interes a părții care formulează cereri în procesul civil are caracter dirimant și atunci când este admisă duce la respingerea acțiunii, sens în care într-adevăr pentru promovarea oricărei acțiuni în justiție trebuie să se facă dovada interesului și numai partea nemulțumită de hotărârea instanței se poate îndrepta împotriva acesteia cu calea de atac recunoscută de lege.
În speță, se constată că în fața primei instanțe pârâta nu a achiesat la pretențiile reclamantei, iar din cuprinsul scriptelor depuse la dosar nu reiese că ar fi fost de acord cu admiterea cererii de chemare în judecată. De asemenea, în condițiile în care pârâta este partea care a pierdut procesul în primă instanță, fiind obligată la îndeplinirea anumitei obligații, nu se poate susține că la data la care a promovat calea de atac împotriva acestei hotărâri nu ar fi avut interes în acest sens. Deși reclamanta a susținut faptul că pârâta după pronunțarea hotărârii recurate a eliberat reclamantei adeverința respectivă, se constată că la dosarul cauzei nu a fost depus nici un înscris probator, motiv pentru care această și susținere apare ca fiind nefondată.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererile de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe din care să reiasă încadrarea în grupa I de muncă pentru perioada 1974 - 1979 în care a desfășurat activitate ca bijutier la atelierul bijuteria și în grupa II de muncă pentru perioada 1986 - 1992 cât a lucrat ca heliografist în atelierul de proiectare potrivit anexei 1 și 2 din O. nr.
5..
Din cuprinsul prevederilor art. 1 din O. nr. 5. al M.ui Muncii și Protecției
Sociale pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilorprofesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, reiese că: "În grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1", iar potrivit art. 2: "În grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2."
În conformitate cu dispozițiile art. 6 din O. nr. 5., nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținindu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), iar potrivit dispozițiilor art. 15 din același act normativ, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă.
Or, prin adresa nr. 53/(...), pârâta a comunicat reclamantei că din scriptele aflate în arhiva societății, locul de muncă unde acesta și-a desfășurat activitatea, respectiv Secția bijuteria, Atelierul confecționare lipire articole gablonz, nu se încadrează conform legislației, în grupa I sau II de muncă.
Prin cererea de recurs, pârâta a arătat că încadrarea în grupe de muncă nu s-a putut realiza deoarece O. nr. 5. nu prevede această activitate la nici o poziție înscrisă în anexele nr. 1 și 2. S-a mai susținut de către societate că, deși s-au făcut numeroase demersuri la ministerul de resort, împreună cu sindicatele, în vederea includerii locurilor de muncă din unitate pe listele anexe la acest ordin, acestea nu s-au soluționat în mod favorabil.
În speță, reclamanta a formulat simple susțineri privind condițiile în care
și-a desfășurat activitatea, precizând prin acțiune că locul său de muncă este nominalizat printre cele care se încadrează în grupa I în anexa 1 pct. 2, 21, 22,
41, 45, 67 și grupa II în anexa 2 la pct. 90, 94 de muncă conform O. nr. 5..
Plecând de la temeiul de drept invocat de reclamantă în susținerea pretențiilor sale, Curtea reține că în conformitate cu prevederile O. nr. 5. se încadrează în grupa I de muncă următoarele activități ce sunt enumerate în anexa 1: pct. 2 - activitatea personalului muncitor care lucrează în instalațiile tehnologice ale centralelor nucleare, pct. 21 - încălzirea metalului în vederea laminarii, laminarea, tăierea, presarea și refularea la cald, inclusiv ajustajul, finisarea și sortarea la cald, pct. 22 - laminarea metalelor neferoase la cald, la cilindri sau prin extrudere la prese hidraulice, pct. 41 - fabricarea acidului sulfuric din gazele rezultate din procesele metalurgiei neferoase, pct. 45 - fabricarea și condiționarea produselor organofosforice pe cale industrială și pct.
67 - secția flux de sudura (concasare, uscare, cernere, dozare, cuptoare electrice,poduri rulante și finisare flux).
Or, după cum rezultă din modul de redactare a textelor mai sus redate, reiese că intenția legiuitorului a fost aceea de a încadra în grupe de muncă doar acele activități care sunt specifice anumitor ramuri industriale, în dispozițiile enumerate nefiind cuprinsă activitatea desfășurată în atelierele de bijuterie.
Deși, recurenta-reclamantă solicită, instanței să rețină că a desfășurat activitate în grupa I de muncă, întemeindu-și, de fapt, pretențiile doar pe argumentele că topea metalul, că a utilizat plăci de azbest și acid sulfuric, Curtea constată că activitatea prestată de reclamantă nu poate fi conform prevederilor O. nr. 5. încadrată în grupa I de muncă, deoarece activitatea de bijutier - chiar dacă au fost utilizate anumite substanțe periculoase pentruorganism, nu se regăsește între activitățile limitativ enumerate în anexa 1 la O.
5..
Din aceste dispoziții cuprinse în anexa nr. 1 rezultă că meseria de bijutier deținută de reclamantă și desfășurată într-un atelier de bijuterie nu poate impune derularea activităților menționate anterior, caracterizate, în esență, prin încadrarea lor în industriile grele, fiind de fapt, specifice tehnicilor și procedeelor industriale de producție în masă.
Având în vedere faptul că legiuitorul a dat în competența angajatorului, împreună cu sindicatele, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă, plecând tocmai de la premisa că aceștia sunt cei mai în măsură a cunoaște condițiile concrete în care se desfășoară activitatea salariaților, că O. nr. 5. nu prevede în anexa nr. 1 locul de muncă al reclamantei, respectiv bijutier și că niciunul dintre angajații societății nu a beneficiat de încadrare în aceste grupe de muncă, se constată că în mod greșit prima instanță a admis primul petit in acțiune încadrând activitatea desfășurată de către reclamantă ca și bijutier în grupa I de muncă și obligând angajatorul să emită o adeverință în acest sens, criticile formulate de acesta din urmă prin cererea de recurs constatându-se a fi fondate.
În ceea ce privește perioada în care reclamanta a desfășurat activitatea de heliografist, se reține că în cuprinsul anexei 2 din O. nr. 5. sunt enumerate următoarele activități ce se încadrează în grupa II de muncă: pct. 90 - industria poligrafica: topirea de aliaj tipografic; corodare prin procedee chimice; retuș și montaj pentru tipar plan și tipar adânc; turnat litere și material de cules; turnat text după program; stereotipie; imprimare și lăcuire; culegere mecanică; culegere manuală a literelor; zincografie; fotoreproducere; fotoculegere; corectura și revizie tipografica și pct. 94 - activitatea continua de curățare și de reparare a utilajelor și a instalațiilor tehnologice, precum și a recipienților care se utilizează la fabricarea, prepararea, transportul sau depozitarea produselor chimice (activitate continua). Activitatea continua de curățare a instalațiilor și sistemelor de pompare și vehiculare a produselor petroliere.
Or, față de susținerile reclamantei potrivit cărora activitatea de utilizare a heliografului într-un mediu cu vapori de amoniac se încadrează în activitățile enumerate la pct. 90 sau 94 din anexa 2, se constată că activitățile cuprinse în textul mai sus redat, vizează alte activități, și anume cele desfășurate în industria poligrafică sau cele de reparare, curățare a recipientelor în care sunt depozitate substanțe chimice.
Recurenta reclamantă, deși a mai invocat prevederile art. 304 pct. 6
C.pr.civ., arătând că instanța de fond a reținut că activitatea de heliografist nu se încadrează în grupa I de muncă, cu toate că a solicitat a se constata încadrarea în grupa II, nu poate constitui o împrejurare care să fie considerată o pronunțare asupra unor lucruri care nu s-au cerut, aceasta fiind o evidentă eroare materială, astfel că se constată că în cauză nu este incident motivul de modificare invocat.
Pentru aceste considerente, apreciind că hotărârea instanței de fond este în parte nelegală, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 304 pct. 9 și 312 alin. 1 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de pârâta SC E. SA C.-N. împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în sensul că ca respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă și va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge excepția invocată de intimata T. V. M. privind lipsa de interes a recurentei pârâta SC E. SA în promovarea recursului.
Admite recursul declarat de pârâta SC E. SA C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2995 din 23 septembrie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta T. V. M. în contradictoriu cu pârâta SC E. SA.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI S . C. B. I. R. M. G. L. T.
Red.SCB Dact.SzM/3ex. (...)
Jud.fond:P. I.; B. E.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 3356/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 5305/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
