Decizia civilă nr. 2041/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ Nr. 2041/R/2011
Ședința publică din data de 3 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. G.: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta S. FAC EST S. împotriva sentinței civile nr. 2199 din 21 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe reclamanta O. M. C., având ca obiect litigiu de muncă - contestație împotriva deciziei de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 31 mai 2011, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2199 din 21 decembrie 2010 a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea O. M. - C. în contradictoriu cu intimata S. F. EST S.. și s-a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 46 din data de (...). A fost obligată intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea dacă nu a ar fi fost concediată, precum și la plata drepturilor salariale aferente lunii februarie 2009 și a contribuțiilor datorate în calitate de angajator aferente drepturilor salariale cuvenite contestatoarei de la data concedierii până la reintegrarea efectivă pe postul deținut anterior. S-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere și reintegrarea contestatoarei pe postul și funcția deținute anterior. Au fost respinse celelalte cereri formulate ca neîntemeiate. A fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 46 din data de (...), emisă de intimata S. F. EST S., contestată în prezenta cauză, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatoarei O. M. - C., începând cu data de (...), în temeiul art. 61 lit. a) din Codul muncii, reținându-se că a încălcat prevederile din regulamentul intern, statutul de personal și contractul colectiv de muncă, prin absența nemotivată de la locul de muncă.
În conformitate cu prevederile art. 267 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin.1 lit.a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. 2 fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
De asemenea, potrivit art. 75 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, sub sancțiunea nulității absolute, nici o sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Pentru cercetarea abaterii disciplinare și propunerea sancțiunii, angajatorul constituie o comisie. Din comisie va face parte fără drept de vot, în calitate de observator, și un reprezentant al organizației sindicale al cărei membru este salariatul cercetat.
Comisia îl va convoca în scris pe salariatul cercetat, cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte.
Convocarea va indica cel puțin motivul, data, ora și locul întrevederii.
În cadrul cercetării se vor stabili faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice date concludente pe baza cărora să se poată stabili existența sau inexistența vinovăției. Ascultarea și verificarea apărărilor salariatului cercetat sunt obligatorii.
În speță, contestatoarea nu a fost convocată pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile în condițiile prevăzute de dispozițiile legale enunțate.
Astfel, convocarea nr. 39 din data de (...) a fost comunicată la adresa din loc. P., nr. 13A, județul M., unde se afla și sediul intimatei, de unde s-a întors cu mențiunea „destinatar plecat din localitate";.
Potrivit înscrisului aflat la fila 58 din dosar, la data de 2 martie 2009, contestatoarea a solicitat intimatei a-i fi comunicate orice acte la adresa din localitatea G. H., str. Mănăstirea Humor, nr. 154, județul Suceava sau la cea din localitatea B. M., str. Independenței, nr. 16/82, județul M..
Cu toate că din restituirea convocării efectuate cu mențiunea „destinatar plecat din localitate"; a rezultat că aceasta nu a fost recepționată de către contestatoare, intimata a procedat la emiterea deciziei de concediere, cu încălcarea dispozițiilor art. 63 și art. 267 din Codul muncii.
D. de sancționare nu cuprinde nici precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, mențiune obligatorie, prevăzută sub sancțiunea nulității absolute de art. 268 alin. 2 lit. b) din Codul muncii.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, în temeiul dispozițiilor art. 63, art. 267, art. 268 alin. 2 lit. b) din Codul muncii, coroborat cu art. 75 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, instanța a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 46 din data de (...).
S-a reținut incidența prevederilor art. 78 și art. 40 alin. 2 lit. c) și f) din
Codul muncii.
Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, așa cum statuează art. 163 din Codul muncii.
Intimata nu a făcut dovada plății către contestatoare a drepturilor salariale aferente lunii februarie 2009, cu toate că sarcina probei îi incumbă, potrivit art. 287 din Codul muncii.
Statul de plată depus la dosar nu este semnat de către contestatoare. Prezența contestatoarei la locul de muncă în perioada pentru care solicită achitarea drepturilor salariale restante este dovedită cu foaia colectivă de prezență, depusă la dosar. Î. depuse în copie la dosar nu poartă semnătura și ștampila reprezentanților societății intimate și nu au fost recunoscute de către contestatoare. Instanța a apreciat că aceste înscrisuri nu fac dovada plății drepturilor salariale solicitate aferente lunii februarie 2009, în condițiile art. 163 din Codul muncii. Așa fiind, în baza art. 161, art. 163, coroborat cu art. 287 din Codul muncii, instanța a obligat intimata la plata către contestatoare a drepturilor salariale aferente lunii februarie 2009.
În ceea ce privește tichetele de masă solicitate pe lunile ianuarie și februarie 2009, tribunalul a reținut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Prin urmare, acordarea tichetelor de masă constituie o facultate, iar nu o obligație pentru angajator. În cuprinsul contractului individual de muncă încheiat între părți nu sunt stipulate clauze privind obligarea intimatei la acordarea tichetelor de masă către contestatoare. Reținând că în cauză nu s-a dovedit asumarea acestei obligații de către S. F. EST S., instanța a respins ca neîntemeiat petitul privind plata tichetelor de masă pe lunile ianuarie și februarie 2009.
Potrivit art. 141 alin. 4 din Codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă. În speță, s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul și funcția deținute anterior și continuarea raportului de muncă dintre părți, astfel încât este posibilă acordarea în natură a concediului de odihnă neefectuat pe anul 2009. Așa fiind, în temeiul art. 141 alin. 4 din Codul muncii, instanța a respins ca neîntemeiat petitul privind compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat pe anul 2009.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, reținând că a căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală, instanța a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 56 din (...), depusă la fila
139 din dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând modificareasentinței în sensul respingerii contestației, iar în subsidiar, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
1. În motivare pârâta a reiterat excepția tardivității contestației.
D. de concediere a fost comunicată reclamantei cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la (...), iar contestația a fost introdusă la instanță la (...), cu depășirea termenului de 30 de zile. D. s-a comunicat la adresa din B. M., b-dul. Independenței, nr. 16/82, adresă pe care contestatoarea a indicat-o în mod expres în vederea comunicării actelor., prin faxul trimis societății la 19 martie 2009 ora 9:23 AM.
În data de 24 aprilie 2009, contestatoarea trimite un e-mail prin care solicită salariul aferent lunii februarie și tichetele pe lunile ianuarie și februarie
2009, din care rezultă că avea cunoștință de desfacerea contractului de muncă.
Contestatoarea a evitat să primească orice corespondență de la societate, or nimeni nu poate obține un profit din culpa proprie.
Invitația la conciliere inițiată de contestatoare pentru data de 13 mai
2009, face parte din strategia prin care a încercat o repunere în termen.
2. raportat la convocarea în vederea cercetării disciplinare prealabile, se arată că reclamanta a fost invitată cu adresa de la fila 31 (plicul de la fila 32), arătându-se că la (...) are 10 absențe nemotivate și este convocată la sediul societății în 18 martie 2009 ora 9:00 pentru a-și clarifica situația.
Adresa la care i s-a comunicat înștiințarea este cea din buletin: P., nr.
13/A, buletin emis în 23 martie 2005 și valabil până în 2015.
Copia cărții de identitate a contestatoarei emisă ulterior, în (...), cu o altă adresă, nu are relevanță întrucât este ulterioara datei în discuție.
Contestatoarea susține că ar fi trimis în (...) o notă societății în care și-a dat atât adresa din G. H. cât și adresa din B. M., susținere infirmată de proba de la fila 34 de unde rezultă că această notă a fost faxată societății în data de (...) orele 9:23.
În fața evidențelor, contestatoarea încearcă să inducă instanța în eroare susținând că ar fi trimis aceasta notă prin e-mail în data de 2 martie 2009. or, recurenta infirmă recepționarea acestui e-mail, lucru ce ar putea fi demonstrat doar prin expertiză. Transpunerea pe hârtie putea fi confecționată pro causa.
3. Contestatoarei i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă (art. 264 alineat 1 litera f Codul muncii), urmare a unor abateri grave (art. 61 litera a Codul muncii), situație în care nu-și găsesc locul aserțiunile cu privire la lipsa preavizului ori neprezentarea listei cu locurile de muncă disponibile.
Sunt îndeplinite cerințele art. 267-268 alineat 1-4 raportat la art. 61 litera a) și art. 264 alineat 1 litera f) din Codul muncii, decizia cuprinzând inclusiv temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică (art.
264 alineat 1 din Codul muncii și art. 61 litera a) din Codul muncii.
4. Contestatoarea a încălcat disciplina muncii prin absențe nemotivate în perioada 26 februarie 2009 -19 martie 2009. Lipsa de la locul de muncă pe o perioadă așa de mare constituie o abatere disciplinara gravă, întrucât se răsfrânge negativ asupra raporturilor de muncă, ce trebuie să se desfășoare într-o anumită ordine și disciplină.
Contestatoarea susține că s-ar fi aflat în „concediu fără salariu"; însă nu există o cerere aprobată de angajator. E. doar faxul adresat societății în data de
19 martie 2009 în care se solicită ca pentru luna în curs (martie 2009) să se acorde un concediu fără salar.
Susținerea că ar fi solicitat acest lucru în 2 martie 2009 este infirmată de cele arătate mai sus în legătura cu acel e-mail neprimit de către angajator. În plus, acel așa-zis e-mail nu face nici o referire cu privire la acordarea concediului fără plată, ci doar se comunică faptul că a avut un eveniment de familie ce reclama plecarea de urgență.
Contestatoarea lasă să se înțeleagă motivul real al absențelor: faptul că nu i s-a mai permis să folosească una din mașinile firmei. Or, societatea nu avea obligația să pună la dispoziția contestatoarei mijloc de transport pentru ca aceasta să se deplaseze la serviciu.
Apoi, există dovezi că reclamanta a premeditat părăsirea locului de muncă, sustrăgând documente oficiale ale societății și dând ordin angajaților societății F.A.C EST S. să lucreze pentru propria societate SC EUROBOIS S., începând cu seara zilei de (...) când le-a cerut să mute material lemnos de lapunctul de lucru din Cicarlau, punct de lucru al societății F. EST, după cum rezultă notificarea emanând de la un angajat al firmei care avertizează administratorul societății în legătură cu conduita reclamantei.
5. Drepturile salariale pe lunile ianuarie și februarie 2009 au fost achitate intimatei, ca și tichetele aferente acestor luni. În mod greșit instanța de fond a respins probele depuse la dosar care confirma aceste aspecte.
6. Se critică hotărârea instanței de fond și cu privire la termenii generali și impreciși pe care îi folosește când obligă recurenta la despăgubiri, fără precizarea momentului care generează aceste despăgubiri și fără o explicație cu privire la sintagma „. indexate, majorate și reactualizate [...]";.
E. și un plus petit cu privire la obligarea recurentei la plata contribuțiilor datorate în calitate de angajator, lucru nesolicitat și care reprezintă o obligație firească în cazul reintegrării.
7. S-a solicitat casarea cu trimitere pentru necercetarea fondului având în vedere faptul că probele administrate au privit doar excepțiile invocate.
Interogatoriul luat contestatoarei a fost administrat doar parțial, fiind acceptate de către instanță doar acele întrebări care vizau excepția tardivității.
Prin concluziile scrise reclamanta a solicitat respingerea recursului.
În motivare reclamanta a arătat că decizia de încetare a raporturilor de muncă i s-a comunicat la data de (...) la adresa din B. M., Bd. Independentei, în condițiile în care prin adresa din (...), contestatoarea a comunicat societății că pentru rezolvarea unor probleme de familie va fi plecată la G. H. în județul Suceava, indicând adresa de reședința din G. H.. Cu toate acestea recurenta a emis la aceeași dată decizia de concediere și a comunicat-o la adresa din B. M., de unde plicul se întoarce cu mențiunea „destinatar mutat";.
Din interpretarea dispozițiilor art. 268 alin.5 C.mun., rezultă că se urmărește prin comunicare să se aducă efectiv la cunoștința salariatului conținutul deciziei, or în speța de față acest lucru nu s-a realizat.
Pe fondul contestației, în mod corect instanța a constatat nulitatea deciziei de concediere raportat la nerespectarea prevederilor art.267 C.muncii.
Convocarea la cercetarea disciplinară s-a făcut la adresa din P., nr.13.A, unde se afla și sediul recurentei, adresă de la care plicul s-a întors cu mențiunea „destinatar mutat";. Intimatei i se impută că nu s-a prezentat la serviciu timp de 10 zile și convocarea sa la efectuarea cercetării disciplinare i se comunică tocmai la sediul societății.
Or, prin înscrisul de la fila 58, intimata a solicitat recurentei, la data de
0(...), a i se face comunicarea oricăror acte la adresa din B. M., Bd.
Independentei nr.l6/82 jud. M. sau G. H., str. Mănăstirea Humor, nr.154, jud. Suceava, comunicare ignorată de recurentă. Ulterior, la data de (...), a intimate a comunicat recurentei că este plecată la G. H., pentru rezolvarea unor probleme de familie. Cu toate acestea, în comunicările sale cu intimata, recurenta alege a face trimiterile poștale la o adresă unde știa că intimata nu se găsea.
Scopul cercetării disciplinare este de a se asigura salariatului respectarea dreptului constituțional la apărare, scop pe care recurenta a încercat să îl eludeze prin ignorarea, cu rea credință, a informațiilor date intimata cu privire la reședința la care se găsește.
În mod corect tribunalul a constatat nulitatea deciziei de concediere raportat la încălcarea art. 268 lit.b C.muncii. Simpla indicare generică în cuprinsul deciziei în maniera „încălcarea prevederilor regulamentului intern, statutului personal, contractului colectiv de muncă"; nu este de natură să satisfacă exigențele prevederilor legale menționate.
Aspectele invocate de recurentă la punctul 4 sunt străine de natura pricinii, iar în plus, în cadrul contestației concediere nu pot fi invocate alte motive decât cele cuprinse în decizia de concediere. A. sunt și contradictorii: nu mai vine la serviciu pentru că nu i se mai dă mașina dar își premeditează plecarea prin constituirea unei noi firme.
În ceea ce privește drepturile salariale aferente lunii februarie - pentru că numai cu privire la această lună s-a admis cererea intimatei - în mod corect instanța de fond a reținut lipsa semnăturii intimatei pe statele de plata.
În ce punctul 6 din recurs, se arată că formularea din dispozitivul instanței reia prevederile art.78 din C.muncii, calculul sumelor exacte urmând a se face în faza de executare silită potrivit art.371 ind.2 C.pr.civ.
În ceea ce privește petitul de casare cu trimitere spre rejudecare. S. probă la care se face referire solicitându-se casarea este interogatoriul intimatei, interogatoriu administrat în fața primei instanțe.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii contestației formulate.
Se constată, în acest sens, faptul că în mod netemeinic a considerat prima instanță că a fost investită cu o contestație formulată în termen de către reclamantă.
Astfel, data înregistrării pe rolul T. M. a contestației este data de (...).
Or, s-a dovedit de către societatea pârâtă faptul că decizia de concediere nr. 46/(...) a fost comunicată reclamantei, cu confirmare de primire, la adresa din B. M., B-dul Independenței nr. 16/82, la data de (...) (filele 37 și 59 dosar fond), comunicare ce s-a întors cu mențiunea „destinatar mutat"; și „se aprobă înapoierea";.
S-a contestat corectitudinea procedeului prin care societatea a efectuat comunicarea la o adresă la care fusese avizată în prealabil de către angajată că nu mai poate fi găsită. S-a circumstanțiat în sensul că prin adresa din (...), contestatoarea a comunicat societății că pentru rezolvarea unor probleme de familie va fi plecată la G. H. în județul Suceava, indicând adresa de reședința din G. H..
Or, se constată că prin fax-ul trimis societății la data de (...) (fila 34 dosar fond), chiar reclamanta a indicat, alternativ, adresele din B. M., B-dul Independenței nr. 16/82, respectiv G. H., str. Mănăstirea Humor nr. 154, jud. Suceava, în cadrul solicitării de aprobare a unui concediu fără salariu, de plată a salariului pentru luna februarie și de acordare a tichetelor de masă pentru lunile ianuarie și februarie 2009.
Prin urmare, contestatoarea nu poate invoca o culpă din partea societății în comunicarea deciziei de concediere la una din adresele indicate chiar de sine pentru corespondență. Societatea a procedat corect la o comunicare la una din adresele indicate de angajată, fiind excesiv a se cere din partea angajatorilor efectuarea de multiple comunicări, în condițiile în care nu sunt argumente pentru a se susține nelegalitatea primei comunicări efectuate.
Faptul că trimiterea recomandată a deciziei de concediere s-a întors la emitent datorită neridicării acestei trimiteri de către destinatar nu poate fi imputat angajatorului, întrucât angajatul și-a ales și indicat adresa de corespondență, astfel încât ineficiența acestei alegeri este doar culpa sa.
A admite că s-ar putea determina ineficiența demersurilor angajatorului în vederea urmării procedurii concedierii prin neridicarea corespondenței cu angajatorul, de către angajat, într-o perioadă în care devin presante și previzibile consecințele unui comportament care încalcă disciplina și ordineamuncii (deci, în care este iminentă concedierea), dublată de o neprezentare la locul de muncă prin care să se facă imposibilă comunicarea directă către angajat a înscrisurilor procedural necesare în cadrul concedierii, ar semnifica a se încuraja reaua credință în derularea raporturilor de muncă și a se aplica legea în contra spiritului ei.
În acest sens, cercetând pe cale incidentală situația comunicărilor din cadrul cercetării disciplinare, trebuie remarcată dificultatea cu care s-a putut comunica de către angajatoare cu angajata sa, în condițiile în care s-a trimis convocarea la cercetare disciplinară la adresa din buletin a reclamantei, cea din P. nr. 13 A, constatându-se și de această dată (fila 33 dosar fond) lipsa de la domiciliu. C. dacă această adresă era identică la acea dată cu sediul angajatorului, chestiunea nu poate fi imputată ca o neregularitate pârâtei, întrucât nu s-a probat că aceasta ar fi cunoscut la acea dată o altă adresă de corespondență pe care să o poată folosi în raporturile cu angajata sa.
Afirmația reclamantei că anterior convocării sale pentru cercetarea disciplinare, ar fi indicat societății angajatoare ca adrese de corespondență pe cele din B. M. și din G. H. nu este convingător probată.
S-a invocat sub acest aspect e-mail-ul trimis la data de 2 martie 2009 societății de către reclamantă (fila 58 dosar fond), însă transpunerea pe suport de hârtie a acestui mesaj electronic a fost contestată de către societate, astfel încât în lipsa unei probe adiționale sub acest aspect, prin vizualizarea căsuței de e-mail sau prin expertiză, nu poate fi reținută proba. În plus, este evident că scriptul de la fila 58 nu reprezintă o imprimare a mesajului electronic, în condițiile în care distanța dintre rubrica pentru destinatar și cea pentru conținutul mesajului nu este specifică trimiterilor electronice, fiind mult mai mică, așa cum se poate constat prin compararea acestui e-mail contestat cu cel necontestat depus în copie la fila 39 dosar fond și datat cu 24 aprilie 2009. Este, astfel, vizibil din acest punct de vedere că s-au alăturat în acest script (e- mail-ul trimis la data de 2 martie 2009) conținuturi diferite. De altfel, înscrisul nici nu a fost semnat pentru a se atesta conformitatea cu originalul, partea care a uzat de el neasumându-și astfel răspunderea pentru acest înscris.
Un indiciu în plus sub acest aspect îl reprezintă repetiția aceluiași conținut în cuprinsul mai multor înscrisuri, datate diferit și pretins a fi trimise la date diferite de către angajată societății angajatoare. Practic, adresa prin care se solicită acordarea unui concediu față de ivirea unei situații de urgență ce a reclamat deplasarea la G. H. și plata salariului pentru luna februarie și a tichetelor de masă, cu indicarea alternativă a adresei pentru corespondență din B. M. și G. H., trimisă prin fax la data de (...) (aspect necontestat în cauză) - fila 34 dosar fond, se pretinde a fi fost trimisă, cu aceleași date principale și aproximativ același format și exprimare și la data de 2 martie 2009, atât pe calea unui mesaj electronic (fila 58 dosar fond), cât și pe alte căi tradiționale neprecizate (fila 11 dosar fond), fără a se atașa vreo dovadă de comunicare în acest sens. Or, raportat la această din urmă adresă, putea fi întocmită oricând de către reclamantă, caracter cert având trimiterea doar în cazul existenței unei dovezi poștale sau de curierat adecvate. Cu privire la e-mail-ul din data de
2 martie 2009, s-au expus în cele ce preced considerentele pentru care nu poate fi luat în considerare.
Or, nu este aparent și explicabil motivul pentru care ar fi fost necesară repetarea de atâtea ori a unei unice comunicări, în afara celui propus de recurentă, anume, a se constitui dovezi cu privire la o pretinsă avizare a angajatorului referitoare la o altă adresă de corespondență decât cea de domiciliu, anterioară convocării angajatei pentru cercetarea disciplinară, în scopul de a face ineficientă convocarea legal făcută de societate.
Față de toate aceste considerente, fără a intra în cercetarea motivelor de nelegalitate a deciziei de concediere raportat la legala efectuare a cercetării disciplinare, ci doar pe cale incidentală, se constată de către Curte că în mod constant, comunicarea angajatorului cu angajata a fost imposibilă, atât cu ocazia cercetării disciplinare cât și cu ocazia comunicării deciziei de concediere, situație în care se conturează încă o dată lipsa oricărei culpe a recurentei sub acest aspect.
În consecință, se constată că în mod legal, recurenta pârâtă a procedat la comunicarea deciziei de concediere la data de (...), astfel încât acțiunea în justiție inițiată la data de (...) apare ca tardivă, fiind încălcat termenul de 30 de zile stipulat de art. 268 alin. 5 Codul muncii. Așa fiind, urmează a se modifica sentința în sensul respingerii contestației.
Cât privește motivele de recurs referitoare la plata salariului aferent lunii februarie 2009, acestea se dovedesc întemeiate față de proba cu înscrisuri administrată, prin care anexat statului de salarii pentru acea lună, în care reclamanta figura cu suma de 1354 lei, s-au depus chitanțele, sub formă de tabele, atestând sub semnătură primirea avansului pentru luna februarie 2009 a sumei de 1200 lei, iar apoi a salariului pentru aceeași lună în cuantum de
154 lei, în total 1354 lei (filele 134-135 dosar fond), scripte necontestate prin poziția procesuală exprimată în recurs.
Față de aceste motive, este superfluu a se mai analiza restul motivelor de recurs invocate.
În drept, se reține incidența prevederilor art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta S. F. EST S. împotriva sentinței civile nr. 2199 din 21 decembrie 2010 a T. M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în tot în sensul că respinge contestația formulată de reclamanta O. (FARAON) M. C. în contradictoriu cu pârâta S. FAC EST S..
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 3 iunie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. M. I. T. D. C. G.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.D.M.H.
N. N.
G.,
| ← Decizia civilă nr. 3331/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1012/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
