Decizia civilă nr. 2044/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă , de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DECIZIA CIVILĂ NR. 2044/R/2011
Ședința 6 iunie 2011
Instanța constituită din:
P.: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA și S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA - R. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 5360 din 01 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. R. V. R. C. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal se prezintă domnul avocat M. D., din Baroul Mehedinți, în reprezentarea intereselor reclamantului intimat S. L. R. V. R. C. C., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei reclamante și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 20 mai
2011, S. N. de T. F. de C. SA a înregistrat la dosar extras din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, aplicabil pentru anii 2007-2008 și actele adiționale la acesta.
La data de 24 mai 2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat S. L. R. V. R. C. C. a depus la dosar două întâmpinări, o întâmpinare la recursul declarat de S. N. de T. F. de C. SA B. și o întâmpinare la recursul declarat de S. N. de T. F. de C. SA B. - prin R. de T. F. de C. C.
La data de 30 mai 2011, S. N. de T. F. de C. SA B., prin S. R. de T. F. de C.
C., a depus la dosar copia contractului colectiv de muncă încheiat de către S. N. de T. F. de C. C. C. SA cu reprezentanții salariaților aferent anilor 2007-2009 și actul adițional pe anul 2009, atașat la contractul menționat.
Reprezentantul reclamantului intimat arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată prezenta cauză în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul, pe fond, asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, susținând pe larg motivele expuse în cele două întâmpinări.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta pârâtă, arată că aceasta este nefondată, deoarece contractele colective de muncă pe anii 2006-2008, în baza cărora s-au solicitat drepturi salariale restante, sunt semnate de către D. general al Societății Naționale de T. F. de C. „. C. „ SA în calitate de angajator și implicit dă naștere la drepturi și obligații pentru părțile contractante.
Subliniază, de asemenea, că excepția lipsei calității de reprezentant a organizației sindicale este nefondată, deoarece la data nașterii dreptului laacordarea primei de Z. F. și a ajutorului material de P., reclamantul avea calitatea de salariat al pârâtelor și de membru de sindicat.
Consideră că este neîntemeiată și excepția prescripției dreptului la acțiune, în contextul în care obiectul cererii deduse judecății îl formează drepturi bănești de natură salarială prescriptibile în termenul general de prescripție de 3 ani.
Solicită obligarea pârâtelor recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 5., pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a admis cererea formulată de S. L. R. V. R. C. C., în numele membrilor de sindicat B. I., B. M., M. D. și C. I., în contradictoriu cu S. N. de T. F. de C. - „. C. SA B. și S. C.- C. SA R. C., care au fost obligate să plătească fiecărui membru de sindicat retroactiv pe anii (...) prima ocazionată de Z. F., la nivelul clasei I de salarizare și ajutorul de P. aferent anului
2009 sume ce vor fi actualizate cu rata inflației
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a S. SA și a prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâta I și a lipsei calității pasive a S. R. C.
Soluția menționată se întemeiază pe următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de ambele pârâte, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată.
În acest sens, aceasta a constatat că din contractul colectiv de muncă, pe care își întemeiază reclamantul acțiunea, rezultă că semnatară a acestuia este S.
N. de T. F. de C. și, ca urmare, aceasta are obligația de a respecta și a duce la îndeplinire prevederile acestui contract colectiv de muncă, obligație ce-i incumbă
și conform art. 18 alin.1 din HG nr. 584/1998 prin care a fost înființată S. N. de
T. F. de C. „. C. SA";.
C. individual de muncă al fiecărui angajat (f.119-138) se încheie în baza prevederilor C.ui colectiv de muncă, iar în speță angajator este pârâta 2 - R. de T.
F. de C. C., și din această perspectivă și aceasta are calitate procesuală pasivă.
Excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantului invocată de pârâta
1 este neîntemeiată în condițiile în care art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003 a sindicatelor prevede că „organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde oriceacțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor,"; iar acțiunea a fost formulată de reclamant în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat nominalizați în tabelul anexat cererii, și care și-a însușit acțiunea prin semnătura lor (f.3).
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2007, 2008 pentru că am fi în prezența unui conflict de drepturi prescriptibil în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune și nu a unei acțiuni în plata unor drepturi salariale este nefondată pentru următoarele:
Legea nr.168/1999 și Codul muncii actual utilizează terminologia „conflict de muncă";, după caz, „de drepturi"; și „de interese";.
Obiectul cererii din speță îl formează drepturile bănești de natură salarială și se aplică în cauză, ca atare, dispozițiile art. 283 lit. c din Codul muncii, care prevede ca termen de formulare a acțiunii 3 ani.
Aceasta, întrucât drepturile bănești solicitate sunt o componentă a salariului, care conform art.155 Codul muncii cuprinde salariul de bază, indemnizații, sporuri precum și alte adaosuri.
Or, câtă vreme salariul suplimentar este prevăzut în contractul colectiv de muncă și salariul se plătește în temeiul contractului individual de muncă, acesta este supus prescripției de 3 ani, prev. de art. 283 lit. c din C. muncii.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Membrii de sindicat în numele cărora este promovată acțiunea sunt angajați ai pârâtei S. - R. de T. F. C. SA C. (fila 53-138).
În conformitate cu dispozițiile art. 69 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate, salariații beneficiază cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., de un ajutor salarial stabilit cel puțin la nivelul C. I de salarizare și de o premiere pentru „. C.˝
- 23 aprilie, stabilită de C. de A. cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
Aceleași drepturi sunt prevăzute și de C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, la art. 71.
Pârâta nu se poate apăra că are obligația respectării art. 3 din Legea nr.59/2002 conform căreia „ indicele câștigului salarial mediu nu poate fi mai mare decât indicele productivității muncii, calculat în unități fizice sau după caz, în unități valorice în condiții comparabile, în funcție de specificul activității ...";, întrucât această obligație nu o exonerează de obligația stabilită în sarcina sa prin
C. colectiv de muncă pe anii 2007-2008, contract care dă naștere la drepturi și obligații în sarcina părților care le-au asumat, deci inclusiv în sarcina pârâtei, care are obligația de a achita toate obligațiile asumate prin contract.
Acordarea acestor sume nu este condiționată, cum susține pârâta I, de aprobarea de către C. de A. cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, această condiționare existând, conform prevederilor art. 69 din CCM, doar în ceea ce privește cuantumul premiului peste nivelul clasei I de salarizare, atât timp cât CCM prevede acordarea acestui premiu stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
În ceea ce privește aceste drepturi pe anul 2009, instanța a constatat că acordarea lor are forță obligatorie în temeiul actului adițional nr. 370/(...), care prelungește valabilitatea C.ui colectiv de muncă la nivel de grup de unități pe anii
2006-2008, cu încă 48 de luni.
Ca urmare, instanța, având în vedere aceste considerente și constatând îndeplinite prevederile art. 161 și urm. Codul Muncii, art. 69 din CCM pe anii
2006-2010, a admis acțiunea și a obligat pârâtele în solidar să plătească membrilor de sindicat semnatari ai prezentei acțiuni, prima ocazională de Z. F. retroactiv pe anii 2007-2009, la nivelul clasei I de salarizare și ajutor de P. aferent anului 2009, ambele sume actualizate cu rata inflației.
În termen legal, au declarat recurs ambele pârâte.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constată următoarele:
1. Prin recursul formulat, pârâta S. „. C. SA - R. de T. F. de C. C. a solicitat admiterea acestuia si modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii împotriva sa, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
În acest sens, pârâta învederează că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, ca urmare a faptului că D. general al Societății Naționale de T. F. de C. -
C. C. a delegat D. Regionalei de T. F. de C. C. competența de a încheia contracte de muncă cu personalul care ocupă funcții de execuție în cadrul unității și a subunităților din structura acesteia, în temeiul art.19 alin.2 din Statutul Societății Naționale de T. F. de C. - C. C. S.A, iar în temeiul art.40 alin.2 lit. c Codul muncii acesteia îi revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil(contract colectiv de muncă semnat de către reprezentanții S.).
Consideră că, sub aspectul obligației plății drepturilor salariale aceasta subzistă, indirect și în subsidiar, și în sarcina Regionalei de T. F. de C. C., dar, potrivit doctrinei în materia contractuală, calitate procesuală activă/pasivă poate avea doar părțile semnatare ale contractului, iar nu și unitățile care fac parte dinstructura vreunei părți semnatare chiar și în măsura în care aceasta are personalitate juridică proprie, personalitate în virtutea căreia poate încheia acte juridice.
C. și în condițiile în care R. de T. F. de C. C., prin reprezentant legal, ar fi fost semnatar al C.ui Colectiv de M. cu reprezentații salariaților, calitatea procesuală pasivă a acesteia ar fi fost indubitabilă.
Recursul este nefondat Î n conformitate cu dispozițiile art.241 alin.1 lit. c Codul muncii, „clauzele contractelor colective de muncă produc efecte ……pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel";, cum este, de altfel, situația în cauza dedusă judecății.
Astfel, obligația de plată a dreptului recunoscut de acordul colectiv încheiat la nivelul S. S.A B. în favoarea tuturor salariaților săi, revine angajatorului direct, care este R. S. de T. F. de C. C. C. dacă recurenta nu este semnatară a contractului colectiv de muncă, aceasta constituie o structură din cadrul S. S.A B. și este obligată, conform art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Or, în speță, tocmai acest acord colectiv de muncă este aplicabil membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, în considerarea calității lor de salariați în cadrul S. S.A B..
Delegarea de competență dată directorului Regionalei pentru încheierea contractelor individuale de muncă nu are semnificația aplicării unui regim salarial diferit angajaților Regionalei, decât cel al celorlalți salariați din cadrul S. S.A B., deoarece acordul colectiv se aplică în mod nediferențiat de organizarea și structura regională a societății.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge recursul acestei pârâte.
2. Prin recursul declarat de pârâta S. N. de T. F. de C. „. C. SA s-a solicitatmodificarea hotărârii primei instanțe și respingerea în întregime a acțiunii.
Recurenta consideră că prima instanță a respins în mod eronat excepția lipsei calității procesuale pasive a Societății Naționale de T. F. de C. „. C. SA, excepție întemeiată pe faptul că nu are calitate de angajator a membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
Apreciază că reclamantul nu are calitatea de reprezentant al domnului M.
D., ca urmare a faptului că acesta nu mai deținea calitatea de membru al reclamantului la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv la (...), în condițiile în care acestuia i-a încetat raporturile de muncă cu recurenta la data de (...), prin pensionare, astfel că reclamantul nu poate formula acțiune în justiție pentru perioada care face obiectul cauzei
Hotărârea instanței de fond este criticată și sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune cu privire la acordarea premierii de Z. C. pentru anii 2007, 2008 și 2009, respectiv a ajutorului de P. 2009, drepturi cărora, în opinia recurentei, le este aplicabil termenul de prescripție prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, iar nu dispozițiile art. 283 lit. c din codul Muncii, care a fost aplicată greșit de către instanța de fond. (art. 304 pct.9
Cod procedură civilă).
Drepturile solicitate și prevăzute în acordul colectiv nu pot fi acordate în raport de interdicția enunțată de art. 12 din Legea nr. 130/1996, aplicabilă și în situația salariaților din unitățile în care statul este acționar majoritar, conform limitărilor impuse de OUG nr. 7., norme legale care nu permit respectarea clauzelor salariale din contractele colective de muncă decât în măsura în care se încadrează în bugetul aprobat de venituri și cheltuieli.
De asemenea, recurenta invocă omisiunea primei instanțe de a motiva acordarea primei de Z. C. pentru anul 2009 și a ajutorului de P. pentru acelașian, învederând că prin procesul verbal încheiat la data de (...), reprezentanții sindicatelor feroviare au stabilit suspendarea acordării pe anul 2009 a ajutorului material de P. și a primei acordate pentru ziua feroviarului, această convenție, dictată de dificultățile economice, având forță obligatorie pentru părți. M. că în ceea ce privește premiul acordat cu ocazia „zilei F."; pentru anul 2007, acesta a fost parțial plătit, în sensul că s-a acordat reclamanților suma de 100 lei cu acest titlu.
Prin noul contract colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2., s-a stabilit că drepturile solicitate prin prezenta acțiune nu se acordă pentru anul
2009, ci începând cu (...), prorogat ulterior la (...).
Recursul este nefondat.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de C. „. C. SA, Curtea reține că, deși nu are calitate de angajator al membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, aceasta are calitate de ordonator de credite, față de prevederile art. 18 alin 1 din HG nr. 584/1998 potrivit cărora :"; C. își stabilește bugetul propriu de venituri și cheltuieli care include subvențiile, alocațiile și compensațiile de la bugetul de stat și care se aproba de către G., la propunerea M. T., cu avizul M. Muncii și Protecției Sociale și al M. Finanțelor.";
De asemenea, recurenta a semnat contractele colective de muncă în temeiul cărora se solicită drepturile care fac obiectul prezentei cauze, iar R. S. de T. F. de C. C., constituită în temeiul art. 1 alin.(3) din HG 584/1998, are statut de sucursală, neavând personalitate juridică, conform art.43 din Legea 31/1990.
Mai mult, conform art.6 alin. 2 pct.10 din același act normativ S. N. de T.
F. de C. „. C. SA înființează sucursale, agenții și reprezentanțe în țară și în străinătate și coordonează activitatea acestora.
Așadar, pentru efectuarea de către angajator a plații premiul aferent „Zilei
C. "; și a ajutorului de P. este necesar ca acesta sa fie prevăzut in bugetul de venituri si cheltuieli, a cărui elaborare intra în sarcina paratei amintite, calitatea sa procesuală fiind justificată din această perspectivă.
Nu poate fi primită nici excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantului în ceea ce-l privește pe numitul M. D.
Este real că raporturile de muncă între M. D. și societatea recurentă au încetat prin pensionare la data de (...), însă Curtea apreciază că sunt incidente dispozițiile art.28 alin 2 din Legea nr. 54/2003, respectiv faptul că subzistă mandatul legal al reclamantului, întrucât drepturile salariale pretinse de către M. D. privesc perioada anterioară pensionării, perioadă în care acesta avea calitatea de membru de sindicat.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune privind acordarea premierii anuale de „. C. și a ajutorului de P., Curtea constată că dispozițiile art. 283 alin.(1) din Codul muncii prevăd că „Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiilepărților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat distinct termene speciale de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit dispozițiilor art.155 din
Codul muncii, din categoria drepturilor salariale, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
Referitor la fondul cauzei, Curtea notează că aspectele invocate de către recurent prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, în contextul în care acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin memoriul de recurs.
În ceea ce privește OUG nr. 7., deși invocată în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
Astfel, cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea 130/1996 și art. 236 din Codul muncii, „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților";, astfel încât salariații recurentei erau îndreptățiți la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv a adaosurilor la salariu, în cuantumul prevăzut în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Criticile referitoare la lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale pretinse (adaosurile făcând parte din salariu, conform disp. art.155 din Codul muncii), precum și diverse plafonări legale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea obligațiilor contractuale asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative.
În egală măsură, nu sunt aplicabile în cauză nici dispozițiile art. 12 din Legea nr.130/1996, care sunt incidente doar în cazul salariaților instituțiilor bugetare, pârâta recurentă nefiind o atare instituție, ci o societate pe acțiuni, neavând relevanță în raport de forma sa de organizare, persoana acționarului majoritar.
Prin art.71 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil și la nivelul unității pârâte s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de un ajutor material cu ocazia sărbătorii de P. și de un premiu, pentru Z. F..
Acordul colectiv menționat se aplică conform art.4 de la data înregistrării respectiv (...), producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr.370/(...), aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la (...) până la (...), așadar și pentru anul 2009.
Prin urmare, temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune rezidă din contractul colectiv de muncă menționat, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de muncă de la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-2010, încheiat la
(...), deoarece evenimentele care ocazionează acordarea drepturilor au avut loc înaintea înregistrării contractului colectiv.
Astfel, conform art.25 alin.3 din Legea nr.130/1996 „contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării";, ceea ce ilustrează principiul neretroactivității normei civile. Cum ambele evenimente au avut loc anterior datei de (...), respectiv P. la (...), iar Z. F., la data de (...), acordul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu poate aduce atingere dreptului salariaților de a beneficia de ajutorul material și de premii, deoarece în caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 și art.164 Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
În același sens, sunt ineficiente juridic procesul verbal din (...), invocat de pârâtă ca temei al neacordării drepturilor pretinse, atât datorită neînregistrării lui, conform art.25 din Legea nr.130/1996, cât și pentru încălcarea principiului neretroactivității, drepturile la care se renunță fiind exigibile la momentul încheierii procesului verbal.
Este irelevant că procesul verbal a fost semnat de sindicatele la care este afiliat reclamantul, deoarece mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art.38 Codul muncii).
Nefondată se dovedește a fi și susținerea pârâtei privind acordarea parțială, în cuantum de 100 lei a premiul aferent „Zilei C."; 2007. Este adevărat că această alegație se fundamentează pe „. depuși de recurentă la dosar (f. 20 recurs), însă aceste scripte pe care recurenta înțelege să le invoce nu corespund cerințelor impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 163 din Codul Muncii.
Aceste documente justificative nu fac dovada plății, ci doar cuprind mențiuni referitoare la drepturile salariale cuvenite, deduceri personale, impozite reținute, nefiind, de altfel, semnate de către titulari.
Ținând seama de considerentele expuse, în baza art. 312 al. 1Cod de procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, ca părți căzute în pretenții, recurentele vor fi obligate să plătească intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței de la fila
45.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA și S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA - R. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile numărul 5360 din (...) T.ui S. pronunțate în dosarul numărul (...), pe care o menține.
Obligă pe numitele recurente să plătească intimatului S. L. R. V. R. C. C., suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
P. JUDECĂTORI GREFIER S. D. D. G. L. D. A. B.
Plecată in CO, semneazăvicepreședinte instanță D . B.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...)
Jud.fond: M.K./R.M.P.
| ← Decizia civilă nr. 2668/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 239/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
