Decizia civilă nr. 490/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 490/R/2011
Ședința februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D.
JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 2809 din 10 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții A. I. K., B. E. A. S. E., B. L. C., B. L. R., V. I. I., P. G., K. B. S., B. G., H. M., S. A., S. G., N. V., C. R., I. A., C. S., M. I., R. V., V. A., I. G., I. ANA, A. C., S. S., P. R., T. R., B. P., A. A., V. V., B. A. I., B. B. S., M. M. D., B. E., N. F. V., M. F. A., N. I. N., D. V. T., B. P., D. I., C. A. M., B. D., T. S., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de 07 februarie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2809 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamanții A. I. K., B. E., A. S. E., B. L. C., B. L. R., V. I. I., P. G., K. B. S., B. G., H. M., S. A., S. G., N. V., C. R., I. A., C. S., M. I., R. V., V. A., I. G., I. ANA, A. C., S. S., P. R., T. R., B. P., A. A., V. V., B. A. I., B. B. S., M. M. D., B. E., N. F. V., M. F. A., N. I. N., D. V. T., B. P., D. I., C. A. M., B. D. și T. S. în contradictoriu cu pârâta S. P. S. B. și, în consecință, a fost obligată pârâta la plata către reclamanții A. I. K., B. E., A. S. E., B. L. C., B. L. R., V. I. I., P. G., K. B. S., B. G., H. M., S. A., S. G., N. V., C. R., I. A., C. S., M. I., R. V., V. A., I. G., A. C., S. S., P. R., B. A. I., B. E., N. F. V., M. F. A., D. V. T., C. A. M., B. D. și T. S. a sumei reprezentând valoarea cotei de gaze naturale pentru anii 2005 - 2007, actualizată cu rata inflației la data plății.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanții I. ANA, T. R., B. P., A. A., V. V., B. B. S., M. M. D., N. I. N., D. V. T. și D. I. a sumei reprezentând valoarea cotei de gaze naturale pentru anii 2005, 2006 actualizată cu rata inflației la data plății.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanta B. P. a sumei reprezentând valoarea cotei de gaze naturale pentru anii 2005 actualizată cu rata inflației la data plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din copiile carnetelor de muncă depuse la dosar rezultă că reclamanții au avut calitatea de angajați ai pârâtei în perioada de referință, astfel: reclamanții A. I. K., B. E., A. S. E., B. L. C., B. L. R.,
V. I. I., P. G., K. B. S., B. G., H. M., S. A., S. G., N. V., C. R., I. A., C. S., M. I., R. V., V. A., I. G., A. C., S. S., P. R., B. A. I., B. E., N. F. V., M. F. A., D. V. T., C. A. M., B. D. și T. S. au avut și și-au menținut această calitate pe toată perioada de referință menționată în acțiunea, respectiv anii 2005 - 2007, reclamanții I. ANA, T. R., B. P., A. A., V. V., B. B. S., M. M. D., N. I. N., D. V. T. și D. I. au avut această calitate în anii
2005 și 2006, iar reclamanta B. P. în anul 2005.
Conform art. 187 al. 1 din CCM la nivelul ramurii, aplicabil pârâtei, salariații beneficiază anual de un ajutor material egal cu valoarea unei cote de gaze naturale, aceasta fiind între 2500 și 4000 mc anual, potrivit art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră.
Pârâta nu a făcut dovada că a plătit reclamanților cota de gaz datorată.
Potrivit art. 287 Codul muncii, în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, iar conform art. 243 din Codul muncii, executarea contractelor colective de muncă este obligatorie.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 243 din Codul muncii și art. 187 al.
1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, instanța a admis în parte acțiunea formulată, a obligat pârâta la plata către reclamanții A. I. K., B. E., A. S. E., B. L. C., B. L. R., V. I. I., P. G., K. B. S., B. G., H. M., S. A., S. G., N. V., C. R., I. A., C. S., M. I., R. V., V. A., I. G., A. C., S. S., P. R., B. A. I., B. E., N. F. V., M. F. A., D. V. T., C. A. M., B. D. și T. S. a sumei reprezentând valoarea cotei de gaze naturale pentru anii 2005 - 2007, actualizată cu rata inflației la data plății, la plata către reclamanții I. ANA, T. R., B. P., A. A., V. V., B. B. S., M. M. D., N. I. N., D. V. T. și D. I. a sumei reprezentând valoarea cotei de gaze naturale pentru anii 2005, 2006 actualizată cu rata inflației la data plății și la plata către reclamanta B. P. a sumei reprezentând valoarea cotei de gaze naturale pentru anii 2005 actualizată cu rata inflației la data plății.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta SC P. SA - M. O. G., a declarat recurs,solicitând suspendarea executării sentinței atacate până la soluționarea irevocabilă a cauzei (cerere respinsă prin încheierea civilă nr. 19/(...)), admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de chemare în judecată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor judiciare din fața instanței de fond și de recurs.
În motivarea recursului, s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, susținându-se că dreptul pretins și reglementat în capitolul referitor la protecția socială a salariatului din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate este supus termenului de prescripție de 6 luni conform art.281 alin.1 lit. e Codul muncii.
S-a invocat excepția lipsei calității procesuale active motivată de inexistența dreptului subiectiv pretins de reclamanți, sens în care s-a arătat că absența negocierilor patronat sindicat cu privire la cuantumul drepturilor solicitate dovedește includerea sa în salariul de bată.
În fine, s-a susținut că reclamanții tind să se îmbogățească fără justă cauză prin solicitarea unui drept care le-a fost acordat anterior prin includerea sa în salariul de bază începând cu data de(...), după cum rezultă din adresele IP nr.1721 și 1738/1997 și din art. 176 alin. 1 din CCM P. pe anul 2008.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Întrucât, conform art. 137 C.proc.civ., excepțiile procesuale se soluționează prioritar față de aspectele relative la fondul cauzei, se va analizaîn primul rând motivul de recurs referitor la prescrierea acțiunii, respectiv termenul în care trebuia formulată acțiunea.
Art. 283 alin. (1) din Codul muncii prevede că „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
Potrivit alineatului 2 al aceleiași norme citate, „În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.";
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a) - d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că în mod judicios prima instanță a reținut că termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
În consecință, întrucât acțiunea reclamanților a fost înregistrată în (...) (data poștei de pe plicul de la fila 6 din dosarul de fond-volumul I) și se referă la obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, aferente anului 2005, în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției invocată de recurentă.
În privința fondului, Curtea constată că art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii prevede că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă. Prin Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2000 înregistrat la M. sub nr. 53346/06/(...), prelungit prin acte adiționale succesive, actul adițional nr.430/(...) și CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2006, înregistrat la M. sub nr. 288/02/(...) a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr. 397/(...) pe o perioadă de minim un an de la data înregistrării, s-a prevăzut, la articolul 176 că salariații vor beneficia de un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de 4000 mc gaz.
Potrivit art. 241 alin. 1 din Codul muncii și art. 11 din Legea nr.
130/1996 privind Contractul colectiv de muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații dingrupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul.
Chiar dacă la nivel de S. ". S. există un contract colectiv de muncă, legal încheiat între partenerii sociali P. SA și FSLI P., aplicabil, care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamanți, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.176 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, deoarece potrivit articolului 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin C. colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de ramură (în speță).
Recurenta nu a contestat existența dreptului solicitat, ci chiar îl recunoaște, însă susține că ar fi fost inclus în salariul de bază în anul 1997. Pârâta nu a făcut dovada achitării dreptului cuvenit pentru anul 2005-2007.
Prin urmare, nu se poate reține că pârâta a făcut dovada achitării dreptului cuvenit pentru perioada la care se referă acțiunea dedusă judecății.
Pârâta nu a probat nici faptul că începând cu data de (...) dreptul solicitat ar fi fost inclus în salariul de bază, întrucât nu a depus la dosar un act adițional în acest sens.
Din actele depuse în probațiune în dosarul de fond, rezultă că în fapt, aceste indexări și majorări au fost înregistrate anual de mai multe ori, neexistând vreun motiv de a considera că acea creștere salarială din anul 1997 ar corespunde includerii în salariul de bază a suplimentării în discuție. Or, având în vedere că înscrierile din carnetele de muncă ale reclamanților nu constată cu precizie creșteri salariale ca urmare a includerii dreptului pretins, Curtea consideră că nu a fost făcută proba de către angajator a susținerilor pe care își fundamentează apărarea.
Un număr de sporuri și adaosuri la salariul de bază al angajaților acestei unități au fost prevăzute în contractele colective de muncă, pârâta formulând constant apărări prin care invocă includerea acestor drepturi în salariul de bază, instanțele fiind confruntate cu un mare număr de diverse astfel de litigii, astfel încât, dată fiind deja notorietatea acestei apărări a pârâtei, nu se poate accepta fără un suport probatoriu afirmația că a inclus în salariul de bază dreptul solicitat prin primul capăt de cerere din prezenta acțiune.
De asemenea, este în sarcina angajatorului să probeze că invocatele creșteri salariale au fost efectuate în executarea stipulației prevăzute de contractul colectiv de muncă, și aceasta nu doar printr-o adresă internă, a cărei punere în practică nu a fost dovedită, ci prin evidențierea prin mijloace specifice (expertiza, înscrieri neechivoce în carnetul de muncă, acte adiționale la contractul colectiv de muncă) a efectuării acestei includeri în salariul de bază.
Ca atare, nefiind probată includerea adaosului în salariul de bază, chiar în ipoteza în care contractele colective de muncă ulterioare anului 1997, încheiate la nivel de unitate, nu au mai prevăzut acordarea acestei suplimentări, obligativitatea acordării ei a subzistat față de dispozițiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură. Nu poate fi agreată interpretarea dată de intimata pârâtă acestor dispoziții ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, ca instituind doar o invitație la negociere în cadrul demersurilor pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel inferior, iar nu un drept în sine. Textul art. 187 din contract colectiv de muncă la nivelul ramurii prevede imperativ că „salariații vor beneficia un ajutor material..";, la alin. 3 stipulându-se nu o condiție de care să depindănașterea dreptului, cum consideră recurenta, ci modalitatea de executare efectivă a obligației.
Actul adițional din 2008 la contractul colectiv de muncă nu poate produce efecte pentru o perioadă anterioară încheierii sale, decât cu încălcarea principiului neretroactivității care este aplicabil și în privința clauzelor interpretative din contractul colectiv de muncă.
În acest sens, art. 31 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă stabilește că:
„(1) Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
(2) Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.";
Așadar, nu există un temei legal pentru întinderea efectelor acestei clauze contractuale asupra unei perioade anterioare încheierii actului adițional.
Curtea apreciază că nu se poate suplini sarcina probatorie a angajatorului prin stipulații ulterioare în contractele colective de muncă prin care să se ateste achitarea drepturilor salariale în litigiu în modalitatea includerii în salariul de bază, față de prevederile art. 38 și 165 Codul muncii, care stipulează interzicerea renunțării la drepturi și cu precizarea distinctă a celor salariale, din partea salariaților. Ca atare, chiar o recunoaștere ulterioară din partea sindicatului că s-au achitat anumite drepturi salariale nu este de natură a înlătura obligația angajatorului de a-și proba concret îndeplinirea obligațiilor ce îi incumbă în cadrul raporturilor juridice de muncă, sub aspectul plății drepturilor salariale.
Curtea observă, de asemenea, că motivele de recurs referitoare la excepția lipsei calității procesuale active și la îmbogățirea fără justă cauză a reclamanților sunt bazate tot pe considerente asupra fondului cauzei.
Astfel, pe de o parte este evidentă calitatea reclamanților de salariați ai pârâtei, ceea ce le conferă legitimare procesuală în acțiunea având ca obiect plata unor drepturi salariale, iar pe de altă parte realizarea unei îmbogățiri fără justă cauză implică un beneficiu necuvenit reclamanților, aspect însă nefondat, după cum s-a arătat anterior.
Față de considerentele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 al.1 Cod de procedură civilă va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E R espinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. O. P. S. împotriva sentinței civile nr. 2809 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. S. D. D. G.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond. I. P. /E. B
| ← Decizia civilă nr. 239/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 1036/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
