Decizia civilă nr. 2091/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ N. 2091/R/2011
Ședința publică din data de 7 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. G.: N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. B. M., P. M. B. M. și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. M. împotriva sentinței civile nr. 226 din 4 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâta G. CU P. P. (...)A M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 30 mai
2011 reclamantul intimat a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, văzând că părțile au solicitat judecata în lipsă, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 226 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. B. M. și a chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ M. în contradictoriu cu pârâții G. cu program prelungit nr. 36 B. M., C. Local Baia M. și P. M. B. M. și în consecință a fost obligată pârâta G. cu program prelungit nr. 36 B. M. să calculeze indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant: G. S., V. R., G. M., G. A., A. A., B. G., G. F., F. S., M. Ana și S. Ana fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută de L. 1. și să le plătească acestora diferența dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv achitată membrilor de sindicat, această diferență urmând a fi actualizată în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local B. M. și P. orașului B. M. să asigure sumele necesare plății drepturilor bănești stabilite.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a M.ui F. P. B. și în consecință a fost obligat chematul în garanție să asigure P. municipiului B. M. sumele necesare plății drepturilor bănești stabilite.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului P. M. B. M., că potrivit art. 1 din HG nr.
538/2001 „începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unită- ților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 al. 3 din L. nr. 84/1995 prevede că „Finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal în categoria cărora se înscriu și primele de vacanță se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ";.
Apoi, potrivit art. 36 al. 4 din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art. 23 alin. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și muni- cipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative.
C. Local B. M. a fost chemat în judecată ca pârât datorită calității de finanțator al instituției de învățământ, iar P. în calitate de ordonator principal de credite.
Legitimarea procesuală a acestora nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtului M. F. P., instanța a reținut că potrivit art. 19 din L. nr. 500/2002, privind finanțele publice, acest pârât coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Gu- vernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aproba- rea contului general anual de execuție.
Având în vedere că, așa cum s-a arătat anterior, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale, s-a respins excepția invocată.
Pe fondul cauzei s-a reținut că membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt cadre didactice la unitatea școlară pârâtă. Aceștia au beneficiat de concediu de odihnă anterior datei de (...).
Potrivit art. 103 lit. a din L. nr. 128/1997, personalul didactic beneficia- ză de „. anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale";.
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de I. MM 2008-2009, în vigoare și pentru anul 2010, se prevede că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. Indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iarîn conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. 3 Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 5 zile anterior datelor de plecare în concediu, respectiv în luna iunie 2010.
D. statele de plată depuse la dosar și din adeverința eliberată de unitatea școlară, s-a constatat că indemnizațiile de concediu au fost plătite la data de (...).
Față de cuantumul indemnizației la care membrii de sindicat sunt îndreptățiți, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, așa cum este precizată în art. 28 alin. 4 din Contractul Colectiv de M. U. la N. de I. MM 2008
- 2009, indemnizația plătită efectiv a fost diminuată cu 25%.
Potrivit Legii nr. 1., art. 1:
„(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii- cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se di- minuează cu 25%";.
L. nr. 1. a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/(...), data intrării în vigoare a acesteia fiind (...).
În condițiile în care plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1., după modalitatea de calcul a acesteia așa cum deja s-a arătat, diminuarea cuantumului acesteia cu 25% este greșită. Chiar dacă plata efecti- vă a indemnizației s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii 1. cuantumul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără aplicarea di- minuării de 25%.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor P ublice B., P. municipiului B. M. și C. local al municipiului B. M.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B. s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.
În motivare se invocă lipsa calității procesuale pasive, subliniindu-se că rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casă bugetară revine G. respectiv P., potrivit art.17 alin.1 și art. 18 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de G.
În asemenea condiții, admiterea cererii formulată împotriva M.ui F. P., în nume propriu, ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (și nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se număra printre angajații M.ui F. P. încălcându-se astfel regulile prevăzute la art.14 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice.
Obligarea M.ui F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă deoarece aceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite conform art.34 alin.1 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, iar Ministerul Finanțelor Publice să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.
Sunt citate prevederile art. 1 din L. nr.1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu sublinierea că aceste măsuri au făcut obiectul controlului de constituționalitate stabilindu-se prin D.nr.872/(...) a Curții Constituționale că dispozițiile art.1-8 și cele ale art.10-17 din Lege sunt constituționale.
Întrucât dreptul la salariu este un drept constituțional, diminuarea sa se constituie într-o restrângere a exercițiului dreptului la muncă, măsura ce se poate realiza numai în condițiile strict și limitativ prevăzute de art.53 din Constituție, condiții constatate ca fiind întrunite de Curtea Constituțională.
Prin recursul pârâtului P. municipiului B. M. s-a solicitat modificareasentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
În motivare invocă dispozițiile art. 20 din L. nr.215/2001, subliniind că nu poate asigura sumele necesare plății drepturilor membrilor de sindicat din învățământ deoarece nu are buget propriu, astfel că nu poate să își asume obligații pecuniare.
Prin recursul pârâtului C. Local B. M. se solicită modificarea sentinței însensul admiterii excepției lipsei calității procesuale a acestuia.
În motivare, pârâtul a arătat că potrivit art.41 și art. 26 alin. 1 din
Decretul 31/1954 și art. 20 și 21 din L. 215/2001, republicată, C. Local nu are personalitate juridică și nici buget propriu, situație în care nu poate sta în judecata în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor drepturi bănești.
C. Local este, potrivit art.23 din L. 215/2001, rep., autoritatea administrației publice locale, o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc., cf.art.36 L215/2001) în problemele de interes local.
În categoria de litigii din care face parte și cel de față, recurentul nu poate să stea în judecată pentru un petit formulat în sensul obligării la plata unor sume de bani reprezentând prime de vacanță pentru cadre didactice.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30 mai 2011 reclamantul S. L.din Î. M. a solicitat respingerea recursurilor.
În motivare, reclamantul a arătat că Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. nu contestă dreptul cadrelor didactice, ci doar faptul că ar avea vreo atribuție în sensul alocării sumelor necesare efectuării plăților. Citează în sens contrat prevederile art. 19 din L. nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare.
C. local al municipiului B. M. este, conform art.167 din L. nr.84/1995 și a Legii educației nr. 1/2011, finanțatorul unităților de învățământ preuniversitar și prin urmare are calitate procesuală pasivă în cauză. C. local, la propunerea primarului (ordonator principal de credite) are obligația de a proba eliberarea sumelor necesare executării.
P. municipiului B. M. a fost chemat în judecată datorită calității sale de ordonator principal de credite, sens în care sunt citate dispozițiile art. 4 din
O.G. nr. nr.22/2002 cu modificările și completările ulterioare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
În ceea ce privește criticile din recurs, prin care se invocă lipsa calității procesuale pasive a recurenților, acestea sunt nefondate:
Potrivit prevederilor art. 167 din L. nr. 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Ministerul Finanțelor Publice elaborează în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui F. P., proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportulasupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 28 din L. nr. 500/2002, legea finanțelor publice, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectului legii bugetului și a proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Prin urmare, rolul Ministerul Finanțelor Publice este acela de administrator al bugetului statului și, în baza legii bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în buget.
Executarea plății drepturilor salariale este posibilă, printre altele, și de măsura în care recurentul își îndeplinește obligația de a cuprinde în proiectul legii bugetului sumele corespunzătoare cu această destinație, desigur în baza propunerilor ordonatorului principal de credite.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuția de a vira ordonatorilor principali de credite acele sume care au fost prevăzute de legea bugetului de stat revenindu-i obligația de a elabora proiectul legii bugetului și a bugetului de stat în conformitate cu dispozițiile legale.
Atribuțiile direcției generale a finanțelor publice județene sunt reglementate de prevederile art. 40 din H.G. nr. (...), potrivit cărora „(1) după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, vor repartiza unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. (2) Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități. (3) După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv";, iar acestea nu sunt altceva decât reprezentantul M.ui F. P. în teritoriu.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică.
Evident că împrocesuarea C.ui local s-a făcut tocmai în considerarea acestei calități, deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese din modul de formulare a cererii introductive de instanță. Altfel spus, ceea ce urmărește reclamanta/ul este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. Local este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...) privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică";.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din L. nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Urmează deci a fi respinse motivele de recurs privitoare la lipsa calității procesuale pasive a recurenților.
Pe fond, se constată că în mod legal a procedat prima instanță prinobligarea la plata indemnizației de concediu aferentă anului școlar 2009-2010 nediminuată cu procentul prevăzut de L. nr. 1., pentru considerentele reținute de T.
Motivele de recurs invocate sub acest aspect de recurentul Ministerul
Finanțelor Publice vizează doar constituționalitatea prevederilor art. 1 din L. nr. 1., în baza cărora s-a procedat la diminuarea indemnizației de concediu, clamată ca nelegală în litigiul de față. Or, considerentele primei instanțe nu au vizat neconstituționalitatea acestor prevederi legale, ci modul de aplicare a legii în timp, în raport de care nu s-au formulat critici în recurs.
Ca atare, văzând că nu s-au formulat critici punctuale prin care să se tindă la modificarea sentinței atacate sub aspectul fondului dreptului litigios, urmează a fi respins recursul și sub acest aspect.
Se reține incidența prevederilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ. și art. 10 și 14 din Codul muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. M. B. M. și C. LOCAL AL M. B. M., respectiv de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 226 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 7 iunie 2011.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI, I. T. D. C. G. C. M.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.C. V.
N. N.
G.,
| ← Decizia civilă nr. 2205/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4240/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
